Opinia, martie 1937 (Anul 33, nr. 8972-8997)

1937-03-02 / nr. 8972

­ANUL XXXIII No. 8972 A li o NA M E N T E Lei 350 . . . .pe un an * 180 .... „ 6 luni „ 90 .... „ 3 luni, » 35 .... „ llună „ 1500 . Instituţii publice Atelierele tipografice „Opinia,, IAŞI STR. LAPUSNEANU 37 Ui 1 LEU Ziar* tMmuriri­ cod­ălmfi MARȚI 2 MARTIE 1937 TELEFOANE Redacţia No. 1298 Administraţia „ 1299 Serv. noapte red. „ 1436 » „ admin. „ 1567 Redacta şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Directori C. R. GHIULSA Odată cu mustuirea omătu­lui sub zâmbetul părintesc al soarelui de primăvară, apele încep să freamăte, să crească în albia lor ca aluatul cozona­cilor. De pe viroage şi coclauri şuviţele se adună, se împere­chează în mănunchi de gârle şi apoi în braţ vânjos de râu, până ce vijelia lor inundă văile luînd în răspăr tot ce întâl­nesc în cale. — „Vin ape mari"4, spun lo­cuitorii cu groază şi apoi îşi încarcă avutul in chervane, să-l scape pe o muche de deal, în afară de bătaia puho­iului. Şi anul acesta, ca în fiecare an avem parte de binecuvân­tarea inundaţiilor. începutul l-a făcut Dunărea şi după ea vor urma toate a­­pele. Din nou sate vor fi rase ca de pârjol din vatra lor, oraşe vor fi inundate. Din nou bieţii oameni vor lua căţel şi purcel,—şi vor a­­puca unde văd cu ochii, in vreme ce furia apei le va în­toarce pe-o coastă căsuţa mi­gălită cu atâta trudă. Şi apoi apele se vor retrage domol, ostenite în matca lor şi oamenii vor căuta să afle pe unde a fost avutul şi gos­podăria lor. Poate se vor mai organiza unele comitete de ajutor, dacă s-o mai gândi cineva la asta. Dacă nu ,apa trece paguba 1/ _ A. NI ramane. Ne supunem fatalităţii şi stăm ca turcul, cu picioarele încrucişate în faţa Bosforu­­i. Cel mult, discutăm chesti­uni subtile de literatură dada­­istă sau comentăm influenţa razelor ultra-violete asupra pis­truilor. Apele lasă să treacă pe unde vor, să fâştuiască ce pof­tesc, că doar aşa a fost de­­când lumea. Când scriu acestea, mă duce gândul în jos de Palat, în acel „imperiu al glodului", pe A­­rapului, Primăverei sau Ţu­­ţora, unde omul se scoală cu glodul in casă şi se culcă cu el în pat. Pe acolo nu e trotuar nici ogrăzi: totul e otova, o vastă băltoagă de glod şi murdărie. Şi doar încă n'a revărsat Bahluiul. Acolo să scoboare d-nii e­­dili ai Iaşului şi vor înţelege de ce oamenii cari înoată prin glod laolaltă cu porcii şi vitele, primesc cu îngrijorare în su­sul văii, spre Podu-Iloae, cu gândul la prăpădul cel mare care se apropie odată cu um­flarea apelor. După o mică foarte mică plimbare, în tăurile Ţuţorei sau ale Sabhanei, nu credem să nu se convingă d-nii edili de far­mecul bălţilor şi să nu le vină în minte soluţia sa vitoare. AURFL L­ION Necazuri locale Vin ape mari■■■ fi p din toată lumea Comemorarea lui Ion Creangă din Capitală Primăria Municipiului Bucureşti va comemora, printr-o şedinţă fest­i­vă ce se va ţine azi după amiază la Teatrul Ligii Culturale, împlini­rea a o sută de ani de la naşterea marelui povestitor moldovean Ion Creangă. Va conferenţia dl. Mircea Vulcă­­nescu despre via­ţa şi opera scriito­­ru­­i humuliştean după care va ur­ma piesa „Pupăza din Teiua- dra­matizarea amintrilor din copilărie ale lui Ion Creanţă. La această comemorare iau parte: oficialităţile, con­d­ătorii institu­­ţiunilor de cultură, p­rofesorii şi toţi factorii mişcări culturale şi artis­tice din ţară. După cum vedem, bucureştenii ştiu mai bine să preţuiascâ valorile marilor noştri motiveni. 000 000 Revolta concub­nelor »••• Ce înseamnă „Concubina­­jul“—, ştim cu toţii. Atunci când bărbatul trăeşte cu o fe­­meie nemăritată. Cu alte cu­vinte, un mariaj ilegal, de care habar n'are oficiul stării civile. La noi sistemul acesta de convieţuire e foarte mult răs­pândit. S'au văzut cazuri cînd partenerii o duceau aşa până la adânci bătrâneţe şi numai cu câteva zile înainte­ de moarte „tânăra pereche" se prezintă în faţa altarului... In Franţa, guvernul se gîn­­deşte la un proect de lege care să oprească în viitor coabitarea perechilor „în clan­destin". Cum au prins de ves­te acest lucru, femeile concu­bine s-au adunat în număr ex­traordinar de mare, au format o „asociaţie a concubinelor" şi au protestat vehement îm­potriva acestei măsuri. Rămâne să vedem dacă guvernul francez o să mai aibă chef să puie în aplicare proectul. Rund­aelui cinelor Intr'unul din cele mai ele­gante saloane din Varşovia, a avut loc de curând un mare banchet, unde au fost invitaţi peste o mie de...câni! Praznicul acesta a ţinut 3 ore, în care timp, animalele au fost servite cu cele mai bune mâncăruri şi băuturi. Ospăţul a fost oferit de con­tele polonez Wladimir Wies­­wiecky, al cărui fiu în vârstă de 4 ani a fost sa­vat de cu­rând de la înec, graţie unui act curajos din partea unui câine. Drept recunoştinţă, contele a „invitat" peste o mie de câini, cu deoseb­ie câni ai oamenilor săraci, şi i-a ospă­tat regeşte... CUO om Ale imată africanii ! Noi europenii suntem oa­meni civilizaţi şi cu scaun la cap. Hotărât, nn toate dome­niile suntem superiori celor­lalte rase şi în special africa­nilor. Totuşi am împrumutat de la africani anumite manifestări mai ales în direcţia artei co­­reografice. Dansurile noastre cele mai moderne nu sunt alt­ceva decât bâţâelile negrilor din junglă... In schimb, au început şi africanii să ne imite obiceiu­rile . Locuitorii con­tinentului negru au o deose­bită plăcere să poarte frac şi ghetre albe ! Iar în ultimul timp au început să ne copieze chiar şi pe noi—românii... Intr'adevăr, la Johannesburg (Africa de Sud) indigenii cum­pără „Paşapoare pentru rai", pe preţul de 5 şilingi exem­plarul. Cine are chef să ajun­gă in Paradis n'are decât să-și coase pașaportul în buzunarul hainei cu care va fi înmor­mântat... E o excrocherie care a avut succes și la noi... con­cco CETITI IN PAG. Vl­ a ULTIMA ORA la marginea actualităţii Prăpădii!­SPSIOf Examenele învăţătorilor In ultimul număr al pre­ţioasei reviste „însemnări ie­şene",­­d-l prof. univ. I. Ata­­nasiu, se ocupă de examenele de înaintare la gr. 11 ale în­văţătorilor. D-sa a fost preşedinte de comisiune la mai multe exa­mene de acest fel, aşa că a­re destulă autoritate în cuvânt. Ocupându-se de rezultatul dezastruos al examenului din acest an, d-l prof. Atanasiu crede că el se datoreşte în primul rând rigorile legii, nu severităţii profesorilor sau su­biectelor grele. Astfel dacă în 1934, când au reuşit 65 la sută din can­didaţi s'ar fi aplicat legea din 1936, n'ar fi reuşit decât 32 la sută, faţă de 35 cât au reuşit in 1936. In 1934 se cerea numai o probă scrisă şi nota minimă era 6, nu 7.50 ca în 1936. Pregătirea Candidaţilor ocupându-se mai departe de pregătirea candidaţilor, d-l prof. I. Atanasiu relatează câteva exemple „celebre", înregistrate de d-sa: „Ventriculele inimei au găuri prin care sângele tre­c în corp". „Bâia este un microb". „Paludismul e o boală mai grea decât frigurile ,,Isus se pomba cu automo­bilul fiindcă era modest „Isus s'a fotografiat cu Mi­tropolitul Dosoftei : „In compoziţia apei intră şi carbonul". In aer este puțin azot şi asta­­ e bine căci altfel ar fi un in­cendiu general“. „Unii microbi coagulează a­­zotul din aer“. Şi altele de acelaş fel... O carte de SWCCeS Un frumos succes obţine volumul de traduceri din Es­­nin al poetu­­i George Lesnea. Toţi cronicarii bucureşteni aduc elogii scriitorului ieşan, asupra modului cum l-a trans­pus pe Esenin in româneşte. „Lesnea a tradus pe Esenin în româneşte cu patimă şi cre­dinţă. L-a românizat pe rus şi l-a răsădit adânc în poetica românească“, scrie subtilul li­terat, dl. Al. Philippide. Cuvântul d-lui Meissner Al doilea răspuns in anche­ta ziarului „Adevărul“ asupra suferinţelor Iaşului şi Moldo­vei, este al d-lui C. Meissner, fost ministru. Dl. Meissner arată lupta pe care d-sa personal a dus-o pentru această acţiune, luând cuvântul la diferite întruniri şi prin articolele în ziarul „Opi­nia". Cauzele pentru care laşul e în situaţia de azi sunt: 1) Cen­tralizarea neţărmuită şi 2) lipsa de solidaritate a moldovenilor. Pentru I. Creangă In altă parte a ziarului ne ocupăm de comemorarea lui I. Creangă la Bucureşti cu prilejul împlinirei a o sută de ani de la naşterea marelui scrii­i­tor. La Iaşi evenimentul va fi sărbătorit printr-un serviciu re­ligios oficiat la bujdeuca din Ţicău, în prezenţa comitetului de refacere a bujdeucei format din d-nii C. Meissner şi prof. A. C. Cuza, preşedinţi de o­­noare, deputat Ceicovschi, pre­şedinte activ şi membri d-nii O. Racoviţă, Tr. Bratu, N. A. Bogdan, C. R. Ghiulea, I. Teo­­doreanu, I. Andriescu-Cale, Chirileanu, Serghie etc. Adevărata comemorare se va face în luna Mai, spre a putea participa şi provincialii. In aşteptare se ştie că parlamentarii moldoveni au adus în dis­cuţia Camerei ches­tiunea ţi­­nerei examenelor de capa­citate la Iaşi. După lege acest examen nu se poate scinda şi după ordinea stabilită el trebue să aibă loc la Iaşi. La interpelarea din Ca­meră, d. ministru dr. Ange­­lescu e obligat să răspundă. Şi parlamentarii noştri sunt în aşteptarea acestui răspuns decisiv. Acţiunea d-lui Iorga Se cunoaşte acţiunea în­cepută de d. prof. N. Iorga, instaurarea ordinei. Se precizează că acea a­­meninţare pe care a primit-o d. Iorga, ar fi semnată „Echipa de moarte No. 12 Iaşi" , dar s'a dovedit apoi că totul a fost o glumă. La acţiunea d-lui Iorga s'au asociat în bloc şi ofiţerii re­zervişti (circa 10.000), decla­rându-se gata să lupte pentru menţinerea ordinei. Situaţia pe frontul spaniol Harta de mai sus ne prezintă situaţia pe frontul spaniol, către sfârşitul lunei Februarie. Partea albă din Spania reprezintă teritoriul aflat în mâinele naţionaliştilor, iar cea intinerată provinciile de sub guvernamentali. Cu o mică vecificare a frontului de la Almad­a, unde naționaliștii au înaintat mai mult decât este indicat in hartă. Cronica literară £90 lâu­l roman­ce EUGEN LOVINESCU Domnul E. Lovinescu, ale cărui talente de critic literar sunt astăzi unanim recunoscu­te, şi a cărui activitate critică a dus la formarea unui întreg cuiet literar a îmbrăţişat, de la o vreme carieră de romancier. Dacă domnia-sa aduce din domeniul criticei un acel al romanului o obiectivitate şi un spirit critic care de multe ori prea sunt duse la extrem şi prea ne fac impresie că „despică,, b­ru'n patsu“— aşa cum procedează de altfel unul din eroii ultimului său roman „Diana“— alte ori însă aceas­tă obiectivitate şi spirit critic il­impedică să cadă în păcatul romancierilor care nu cunosc lumea decât prin prizma ima­ginaţiei lor. Domnul Lovinescu se afirma­se romancier cu „Bizu" şi Firu'n patru." Domnia-sa abor­da apoi terenul eminescian şi ne dă acele romane — sau dacă vreţi biografii romanțate ae lui Eminescu — Mite și Bălăuca. — Dar pentru un spi­rit critic vecinic la pânda nu se putea ca lumea noastră politică plină de deșertăciuni să nu ofere un bogat material de analiză. In ultimul său roman „Dia­­n ", domnul Lovinescu, se o­­cupă de această lume politică, în care numai îndrăzneala şi lpsa de scrupule te fac să parvii. Capacitatea şi cultura sunt lucruri care nu contează. Lică Scumpu—de loc din Răduşeni—ajuns ministru plin in capitala ţării vine să-şi vi­ziteze urbea natală. I se or­ganizează o primire triumfală şi „domnul ministru" se con­vinge încă odată de marea sa personalitate. In nel­usitele discursuri cu care e bombardat de „inte­lectualii" târgului, e comparat cu „generalii români care ur­cau Capitoliul“ cu Catilina etc. ; i se pomeneşte şi de Golgota—lucru care îi amin­teşte ministrului că pot veni şi vremuri de opoziţie. Lică Scumpu, om lipsit de scrupule—căruia orice mijloa­ce i se par bune pentru a-şi consolida situaţia— îşi amin­teşte de un văr al său care, eventual, iar putea servi de platformă ca aventura lui a­­moroasă cu domnişoara Diana Serea, consilieră technică în Ministerul Agriculturii. Şi aşa Bizu Clenciu, director al pe­pinierei din Răduşeni, şi doc­tor în chimie agricolă de la Hohenheim, e numit subdirec­tor în Ministerul Agriculturii. La Bucureşti, domnul sub­director e primit cu toată a­­tenţia datorată unui văr de ministru. I se recunosc şi i se atribue merite de care înainte nici nu se pomenea. La minister, Bizu își dă re­pede seama că rapoartele sale (Continuarea în pagina 2-a Săi Astăzi se împlinesc trei ani de când, în paginile acestui jurnal, intr’un articol intitulat „Succesorul lui Alexandru Phi­lippide", bucuros de chemarea profesorului Iordan la cea mai principală catedră de la Facul­tatea de Litere (Filologia Ro­mână), prezentam cetitorilor ziarului nostru, personalitatea lui distinsă de om de ştiinţă, de profesor şi de „om". Cu credinţa adâncă în fru­­museţa muncii pe care o în­cepea atunci, îmi permiteam să-i urez deplinul succes şi să afirm că roadele muncii sale, le vom vedea în curând ducând mai departe exemplul pe care marele predecesor, timp de 40 de ani, l-a strecu­rat în sufletul elevilor săi, prin osteneala neîncetată de a des­coperi adevărul cu mijloace oneste şi de a-i spune, chiar atunci, când el putea supăra pe oameni. Un bilanţ al realizărilor în­deplinite în decursul celor trei ani trecuţi, se impune azi tot aici, ca o ratificare a afirma­ţiei de­ atunci şi ca un înalt şi singular omagiu de admi­raţie pentru lumina vie, pe care prof. Iordan o aruncă, plin de abnegaţie asupra ştiin­ţei româneşti şi asupra Uni­versităţii ieşene, săvârşind ast­fel o operă din cele mai fru­moase de adevărat naţiona­lism constructiv. In acest sens m-am stră­duit să alcătuesc lista biblio­grafică de mai jos, care deşi incomplectă, oferă totuşi clar posibilitatea editorilor să apre­cieze, aşa cum trebuie, marele prestigiu de care prof. Iordan numai în Occident se bucură. Cursuri universitare 1. Curs de Lingvistică. In­troducere în studiul limbii şi dialectelor româneşti, predat în anul academic 1934 (de la 1 Martie până la 1 Iunie) şi e­­ditat de Petre Ciureanu. 2. Curs de introducere în studiul limbii. Fonetica limbii şi dialectelor româneşti predat în anul academic 1935-1936 şi editat o parte din el de G. Milica. 4. Curs de Morfologia ro­mână, care se predă anul a­­cesta. Studii publicate Programul nostru în Buleti­nul Institutului de Filologie Română, „Alexandru Phil­ip­­pide din Iaşi, vol. I (1934) p. 3-18. Le francais en Roumanie, în Le Franrşais Moderne, 2(1934) p. 331-344. Forme de conjugare mixtă în limba română, în Bull. Inst. de Fii. Rom. din Iaşi, vol. II (1935) p. 47-128. Miguel de Unamuno şi noul spirit spaniol, în Viaţa Româ­nească, 1935, p. 54—74 Unamuno şi ideia de pro­gres, în Manifest, 1936, No. 3, p. 4—5. Anul de îndrumare, în Anu­arul Universităţii Mihailene din Iaşi pe anii 1930—1935, p. 93-96.­­ Alexandru Philippide, ibid, p. 109—112. Compusele româneşti cu în, în Buletinul Institutului de Fi­lologie Română, „Alexandru Philippide“, vol. II (1936), p. 57-117. H. Tiktin în însemnări is­­tene, 1936. Preocupări lingvistice în o­­ După trei ani Din achiea mantă­­ profesoralul larga Maa Contra incendiilor ! Un chimist italian a des­coperit o soluţie a cărei pro­prietate e să facă inflamabilă orice obiect sau material de construcţie impregnat cu acest lichid. Experienţele făcute au reu­şit de minune. Lichidul are avantajul că este incolor şi fără miros. Astfel că mobilele din casă şi chiar întreaga clădire pot fi unse cu acest lichid. La demonstraţii au luat par­te şi pompierii care într-ade­­văr au fost entuziasmaţi de re­zultate. Chimistul şi-a patentat des­coperirea şi în curând soluţia va fi răspândită pe tot globul. Ca in fiecare primăvară şi la noi apele au în­ceput să reverse aducând pagubă şi supărare. In alte ţări însă prăpădul inunda­ţiilor a luat pro­­porţiii nemaipo­menite. Iată de pildă o vedere a inunda­ţiilor provocate d­e revărsarea Rhinului, care ur­mează exemplul Senei. U­n cetăţean şi-a luat tot a­­vutul în spinare și caută să-l sca­­­pe de furia ape­lor. (Continuarea în pag. 2­ a)

Next