Opinia, aprilie 1937 (Anul 33, nr. 8998-9022)

1937-04-01 / nr. 8998

180 90 35 1500 1 L E U r\uL XXX’ÎT No. 8998 A B U N A IVi E N 'i E Lei 350 . . . .pe un an . . . „ 6 luni . . . „ 3 luni . . . » llună Instituţii publice Atelierele tipografice „ Opinia,, IASI STR. LAPUSNEANU 37 p&putm» cotidian JUl 1 AFKlLic. îyd/ TELEFOANE Redacţia No. 1298 Administraţia „ 1299 Serv. noapte red. „ 1436 * / „ admin. „ 1567 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Directori C. R. GHIULEA Adevărata dramă studenţească... întâmplarea a făcut să fiu martor într-o cancelarie uni­versitară, la o discuţie între câţiva domni profesori, a­­dânc cunoscători ai nevoi­lor studenţimei. După consiliul interuni­­versitar din capitală, dl. prof. P. Dragomirescu, expunea cele discutate acolo. Şi în toiul discuţiei s-au relevat lucruri cu adevărat înduioşătoare în ceia ce pri­veşte soarta studentului să­rac, constatări împărtăşite de altfel în consiliul de la Bucureşti de către dl. de­can Dragomirescu, unul din părinţii sufleteşti ai studen­ţilor merituoşi. Intre altele, s-a arătat că sunt studenţi complect lip­siţi de mijloace, cari nu vin la universitate, decât cu ma­rea dragoste pentru învă­ţătură. Aici însă vitregia soartei ii sileşte să devină — „dacă nu găsesc vreun loc de chelner de noapte sau alt post asemănător, — ceia ce intre studenţi se numeşte „iepure“. „Iepure“ este acel student care doarme azi pe-o masă a unui coleg, mâine primit din mila altuia în pat iar poimâine pe-o bancă publi­că ; este studentul care aş­teaptă să se termine sără­căcioasa masă de la cantină, pentru ca, apoi, pe furiş să se înfrupte din resturile co­legilor săi. Şi „iepurele“ continuă în ciuda tuturor necazurilor, să înveţe nemâncat şi nea­dormit,­­ să ia examenele cu succes, în speranţa unui viitor mai surâzător. Aceasta este adevărata dramă studenţească, drama studentului sărac, cu dra­goste de carte dar cu ari­pele entuziasmului tăiate de mizerie. Dl. prof. Dragomirescu a povestit la Bucureşti toate acestea, cu lacrimi în ochi şi a trezit interesul dorit. Acum conducătorii încep să înţeleagă durerile stu­denţimei şi se zice că s-a pornit la o radicală îndrep­tare a răului. Prin crearea burselor se va veni in ajutorul tuturor acelor cu merite dar fără mijloace. Rămâne de văzut ce roa­de va da aplicarea pe teren a acestor măsuri... AUREL LEON plin toata lumea In anul 1942 ! Cele 4 mari puteri maritime din Europa, adică : Anglia, Franţa, Germania şi Italia, nu sunt suficient pregătite încă, spre a putea face faţă unui even­tual război mondial. In prezent, puterile de mai sus prezintă următoarea si­tuaţie în ce priveşte înarma­rea navală : Anglia : 495.500 tone ; Fran­ţa 233.945 tone ; Italia : 160.354 tone; şi Germania: 156.000 tone. Abia în anul 1942—43, Eu­ropa va fi complect înarmată din punct de vedere maritim. După programul întocmit de ţările respective, în acest an situaţia va trebui să fie ur­mătoarea : Marea Britanie : 670.000 to­ne; republica franceză: 335.000 tone ; Germania : 230.000 tone; Italia 230.000 tone. Şi dacă, Doamne fereşte, se iscă un război mondial in 1942, atunci vai de biata o­­menire.v. an an T­ramvaiele moderne d­in New-Y­ork O companie de transport din Statele­ Unite, a intr­o­dus de curând o inovaţie originală in tramvaele care circulă pe marile bulevarde ale New- York-ului. Pân’acum, pasagerii ameri­cani, călătoreau cu aceste vehi­cule în condiţiuni cum nu se poate mai incomode. Societatea de care ne ocu­păm s’a gândit însă să reme­dieze această lacună. Şi iată la ce inovaţie a recurs. O serie de vagoane largi şi spaţioase, cu scaune în jurul meselor, cu jazz, atracţii de cabaret şi chelnăriţe cu sex­­appeal. Se serveşte tot timpul sandwich coktail şi whischy and soda! Sunt la dispoziţie şi tineri frumoşi, special angajaţi de societate cu scopul de a muza pe femeile fără însoţitor , pre­cum şi fetiţe nostime (—tot angajate !) a căror rost e să ţină tovărăşie domnilor dornici de flirt... Curat americăneşte!­ an an Ce ra’afa ştiut ••• Că gazela şi antilopa stră­bat 96 de kilometri pe oră ; struţul: 56 km. pe ora ; şaca­lul şi girafa : 55; leul: 48; elefantul 40; rinocerul: 32 ;etc. Aceste cifre sunt relatate de către ziarul „Amerikan Wer­ity“ din Detroit, care, orga­nizând o... cursă­ de întrecere între animalele mai sus men­ţionate, a putut stabili maxi­mul de viteză a fiavelor săl­batice, an an­tvonuri şi şoapte... — Ziarele străine relatează că în Rusia­ Sovietică există un puternic curent trotzkist. Multe personalităţi de marcă, sunt de acord cu metodele cunoscutului agitator bolşevic. D. Stalin, dictatorul sovie­tic, alarmat de această pri­mejdioasă situaţie, intenţionea­ză o nouă campanie de ex­terminare a partizanilor lui Trotzki. — Conflictul între Berlin şi Vatican, pare a lua proporţii din ce în ce mai îngrijoră­toare. In toate bisericile ger­mane, episcopii şi preoţii în­deamnă credincioşii la luptă continuă pentru creştinătate şi împotriva principiilor naziste. Dealtfel, această campanie e dirijată de însuşi Papa Pius care­ se ştie—a scris de cu­rând vestita enciclică împo­triva actualului regim din Ger­mania. — Ducele de Windsor, fos­tul suveran al Marei Britanii, deşi nu se mai află pe tronul Angliei, continuă totuşi a fi cel mai popular om de pe faţa pământului. O dovedeşte vas­­ta-i corespondenţă (circa 6000 scrisori pe zi!) primită din toate colţurile lumii. — Anglia, Franţa şi Rusia Sovietică protestează mereu contra d-lui Mussolini care nu vrea să ţină samă de „nein­tervenţie“ şi trimite pe ascuns forţe în Spania“... an an Insulta â«IiofiI®r In mijlocul Dunării, la gra­niţa Cehoslovaciei, există o insuliţă denumită...insula idio­ţilor ! Vasele fluviale nu se opresc niciodată acolo. Expediţiile medicale au sta­bilit că 90 la sută din locui­torii insulei sunt complect i­­dioţi,— fie prin ereditate, fie din pricina unui efect special al apei sau aeru­ri. Idioţii în chestiune, lucrează pământul, sunt foarte sobri şi se dezinteresează de restul lumii. In marginea actualităfii Restabilirea d-nei Agatha Bârsescu Marea noastră tragediană, d-na Agatha Bărsescu, care se alia suferindă de mult timp, a intrat în convalescenţă şi peste câteva zile îşi va relua acu-D-na Bârsescu a renunţat deocamdată să plece în capi­­tală şi de Luni 5 Aprilie va reîncepe cursul d-sale la Aca­demia de Muzică şi Artă Dra­matică. Studenţii d-sale pregătesc o primire frumoasă iubitei lor maestre. Tr©i spectacole demonstrative Către sfârşitul stagiunei, clasa d-nei Agatha Bărsescu va da la Teatrul Naţional, trei specta­cole demonstrative cu „Sapho“, „Magda“ şi „Amor şi intrigă“, oferind astfel ieșenilor un fru­mos ciclu de teatru clasic. Protagonista acestor specta­cole va fi d-ra Evelyne Ef­­state, una din cele mai talen­tate eleve ale clasei de artă dramatică. Profesorii şi politiica în ultimul număr al ziarului „Argus“, d. prof. univ. N. Daş­­covici ocupându-se de mult dis­cutata problemă a politicei în universităţi, ajunge la concluzia că „pentru binele şcolii româ­neşti, pentru siguranţa noastră naţională, trebue scos corpul didactic de toate gradele din vâltoarea politicii de partid, trebue scoasă politica afară din şcoală“. In adevăr soluţia d-lui prof. Daşcovici e singura salvatoare, dar cine are curajul s-o aplice pe teren ?.. Solidaritate tip 1937 In recentul număr al apre­ciatei reviste „Însemnări ie­şene“, se relatează un caz de la un liceu din localitate, caz care ilustrează perfect menta­litatea tineretului nostru. Un profesor observând că elevul cel mai bun din clasă, nu mai răspundea nimic la lecţii, a cercetat cauza şi a aflat-o. Susnumitul elev a primit o somaţie din partea colegilor săi prin care era invitat să nu mai înveţe, dacă vrea să trăească bine în clasă. Sau dacă învaţă, să nu răspundă nimic, spre a nu-şi pune co­legii în inferioritate. Cu adevărat „solidaritate la ignoranţă“ cum bine spune „însemnări ieşene“. Scade producţia de peşte Spre a legitima preţul urcat al peştelui, ziarul „Viitorul" arată că pe an ce trece, scade producţia de peşte. Astfel în 1934 s'a recoltat 17.590.366 kg. peşte, în 1935 14.693.880, iar in 1936 şi mai puţin. O fi acesta un motiv, dar producţia nu scade oare toc­mai din cauza neglijenţei ace­lora cari lasă bălţile în pă­răsire ? Redeschiderea Universităţii I« fcdin|a »«natului uni­versitar, care are Ie*­asin­­scară, sa va fixa «definitiv «lata «deschid­erel Universi­tăţii noastre. Tot­odată se vor lua unele hotărâri în ceia ce priveşte acordarea burselor. Intre altele sa va pune chestiunea, dacă Universita­tea poate fi redeschisa îna­inte ca ministerul să acorde fondul pentru bursa. Asupra hotărârilor luate se va da un comunicat. Exmatriculării© La consiliul interuniversitar de la Bucureşti s'a discutat şi chestiunea exmatriculărilor. In ceia ce priveşte cauzele de forţă majoră pentru reveni­rea de la exmatriculare, deoare­ce se ştie că certificatele medi­cale se dau uneori de comple­zenţă, s-a propus ca studenţii să fie examinaţi de un medic al universităţii, care să se pro­nunţe dacă studentul poate sau nu să-şi continue studiile. Când studentul e din altă localitate, va fi examinat de un medic desemnat de Universita­tea respectivă. Alte certificate medicale nu vor avea valoare.­­ * Aceasta pentru viitor. Pentru exmatriculările pre­zente se vor lua în considera­ţie certificatele depuse , şi nu­mai în cazul când certificatul nu ar prezenta destulă seriozi­tate, se va decide dacă e cazul ca studentul să fie exa­minat din nou, de câtre medi­cul Universităţii. Aspecte din Spania însângerată Tragedia spaniolă e departe de a se sfârşi, deşi nu mai este mult până ce întreaga ţară să devie o ruină. Iată în clişeul de mai sus, aspectul unui sat, după un bombardament de artilerie, in clipa când e cucerit de trupele naţionaliste. llân laşul «Ie altădată la dai lai m .in­au-Mă aiainsi de RUDOLF SUŢU Când „Blânda primăvară astăzi a sosit Pe cărări umbrite, cu sănul înflorit“, cuvinte datorite d-lui A. C. Cuza, iar melodia muzicantu­lui Bombonel Aslan, lumea alerga, sprintenă şi voioasă, spre Tataraşul înverzit, odih­nitor, ca să-şi astâmpere se­tea, stând pe o bancă de lemn şi la o masă cu picioa­rele şchiopătând, bucuroasă că a scăpat de iarnă. Urcau ieşenii dealul spre vechea biserică Sf. Dimitrie Missai şi dădeau de o cişmea veche de nu i se mai ştia a­nii de când era ; iar lângă dânsa de o căsuţă scundă, cu obloane de lemn la ferestre şi cu o ogradă mare în spate. Aici era crâşma lui Mihai Jelescu Roată din Tataraşi. Pre cât era căsuţa de simplă şi neatrăgătoare, pe atât dă­dea buzna lumea la vinul bun al lui Jelescu. Veneau ieşenii pe jos şi in trăsurelele cu un cal şi se opreau în faţa uşei crâşmei, în stradă, de unde puteau ve­dea dacă moş Jelescu este bine dispus şi numai după a­­ceia, intrau ifi crâşmă, unde nu era decât el, moş Roată cum i se mai spunea. Moş Jelescu­ nu ţinea băiat în pră­vălie care să servească muş­terii. El singur primea pe toţi, îi aşeza la mese, cobora în pivniţă cu o cană în mână şi i se auzeau paşii repezi, cum urca şi apoi punea cana de sticlă pe masă. Să fi ferit Dumnezeu pe cei ce veneau la crâşmă, când Moş Jelescu era un toane. Eşea în pragul uşei şi mo­­rocănea, se răstea: aiurea n’aţi mai găsit vin, de ce ve­niţi pe capul meu... Dar îi trecea repede supă­rarea şi Moş Jelescu era a­­celaş mucalit şi hazliu. Crâşma îi mergea bine, moş­ierii curgeau şi umpleau gră­diniţa. Aşa a mers moş Je­lescu, din belşug în belşug până aproape de răsboiul nos­­tru, când într'o bună zi îi moare nevasta. Au început să tăbărască neamurile ei, cerând mereu lui Moş Roată, să li se dea „moştenirea dela răpo­sata“. Dar tot ce adunase şi strânse moş Jelescu, de atâta amar de vreme, era din munca lui. Casa într'adevăr o cum­părase pe numele lui şi al ne­vestei, d­ar din banii lui. Nepoţii răposatei, salba dra­cului, nu se lăsară şi au ajuns să pue sechestru pe tot ce era acolo, pe mobilă, pe tejghea, pe pivniţa cu balercile pline cu vin. Aşa au stat, vreme îndelungată lacata şi pecetea peste vinul lui Jelescu, până când într'o zi, şi­ a luat moş toată hotărârea să ceară în­voirea tribunalului ca să mai aerisească pivniţa, să cureţe butoaele de vin şi să facă cu­răţenie peste tot locul. A co­borât cu paşi tremurători scă­rile, peste care nu mai călcase de atâta vreme şi a început să diretice în pivniţa pe care nu o mai văzuse de mult şi voios, după ce apoi se împăcă cu neamurile, moş Jelescu rămase din nou singurul stă­pân al crâşmei. (Continuarea în pag. 2-a) Vorbeşte Ducele... Se ştie că imediat după întoarcerea din Africa, ducele Mussolini a ţinut un mare discurs în piaţa Venezzia de la Roma, cu care prilej a arătat realizările italienilor în Abisinia. Clişeul nostru înfăţişează o parte din mulţimea adu­nată in faţa balconului de pe care vorbeşte Ducele. Străjeria rurală IOD /'ATT TU­D ATUD­ATI de PROF. TH. BADARAU Directorul Liceului Internat In oraşe străjeria aşteaptă încă comandanţi pregătiţi la şcolile speciale de îndrumare (Breaza, Predeal, Sf. Gheorghe) iar cei ce au terminat o ase­menea şcoală şi încep a orga­niza cuiburile, centuriile şi stolurile sunt întâmpinaţi mă­car cu zâmbete ironice, dacă nu şi cu glume răutăcioase. Orăşeanul nu vede în ade­văr, decât formele exterioare ale acestei organizări, deşi opera de educaţie socială prin strejărie începe ici colea a se înfiripa şi la oraşe. La sate însă, unde şi prile­jurile de manifestări colective sunt mai numeroase, străjeria prinde mult mai repede, cum a prins de altfel şi instrucţia premilitară, datorită silinţelor invăţătorimei. Invăţătorimea rurală şi-a dat foarte curând sama de roadele unei bune organizări străje­­reşti şi bună parte a şi căpă­tat pregătirea necesară şi s au pus cu devotament pe lucru. Am avut prilejul să asist Duminică la sfinţirea unui drapel străjeresc, ridicat în faţa şcolii primare din Belceşti. Fiind şi o adunare de Cerc cultural, erau prezenţi şi cei 27 învăţători ai cercului şi o însemnată mulţime ,de săteni şi sătence. La cercul cultural s'a pre­dat o lecţie de jocuri străje­­reşti, la care demonstraţia s'a şi făcut imediat, în aer liber, spre hazul şi entuziasmul co­piilor, învăţătorul Dimitriu­ Erbi­­ceni, preşedintele cercului cul­tural, care organizase jocul, a dezvoltat apoi o interesantă conferinţă despre rolul străje­riei. Ridicarea drapelului s-a fă­cut cu ceremonialul obişnuit, după care p­rin­tele Tincoca, parohul bisericei din Belceşti, a lămurit ce însamnă drapelul şi ce nădejdi pune M. S. Re­gele în organizarea strejerilor şi premin­tarilor. Subsemnatul, ca delegat al oficiului de educaţie al tineri­­mei (O. E. T. R.) am com­plectat lămuririle necesare, în­demnând pe săteni să înles­nească munca devotată a în­­văţătorimei şi să vină totdea­una un număr mare la cercu­rile culturale şi la serbările şcolare. A lăudat sacrificiile căminu­lui cultural „Omenia“ din lo­calitate care a procurat dra­pelul şi a pietruit pătratul din jurul catargului. A urmat defilarea străjerilor şi premilib­rilor. După o copioasă masă ofe­rită învăţătorilor prezenţi de D-l şi D-na Grigoriu, dirigin­tele şcolii, a urmat producţia şcolară organizată de coman­dantul stolului de străjeri, d. Dimitriu-Belceşti, cu concursul colegilor şi colegelor de la ace­iaşi şcoală. Şcolarii, de la cei de clasa I-a până la cei din cl. V­as­ au achitat foarte frumos de rolu­rile lor. Preşedintele Dimitriu, părin­tele N. Negoiţă şi subsemna­tul au vorbit sătenilor şi să­­tencelor, iar primarul comunei a mulţumit pentru prilejul că s-a dat sătenilor de a se în­truni la o serbare aşa de fru­moasă. Mă întorc de la Belceşti cu impresia că se munceşte seri­os în şcoală şi că prin străje­rContinuarea în pagini

Next