Opinia, aprilie 1937 (Anul 33, nr. 8998-9022)
1937-04-01 / nr. 8998
180 90 35 1500 1 L E U r\uL XXX’ÎT No. 8998 A B U N A IVi E N 'i E Lei 350 . . . .pe un an . . . „ 6 luni . . . „ 3 luni . . . » llună Instituţii publice Atelierele tipografice „ Opinia,, IASI STR. LAPUSNEANU 37 p&putm» cotidian JUl 1 AFKlLic. îyd/ TELEFOANE Redacţia No. 1298 Administraţia „ 1299 Serv. noapte red. „ 1436 * / „ admin. „ 1567 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Directori C. R. GHIULEA Adevărata dramă studenţească... întâmplarea a făcut să fiu martor într-o cancelarie universitară, la o discuţie între câţiva domni profesori, adânc cunoscători ai nevoilor studenţimei. După consiliul interuniversitar din capitală, dl. prof. P. Dragomirescu, expunea cele discutate acolo. Şi în toiul discuţiei s-au relevat lucruri cu adevărat înduioşătoare în ceia ce priveşte soarta studentului sărac, constatări împărtăşite de altfel în consiliul de la Bucureşti de către dl. decan Dragomirescu, unul din părinţii sufleteşti ai studenţilor merituoşi. Intre altele, s-a arătat că sunt studenţi complect lipsiţi de mijloace, cari nu vin la universitate, decât cu marea dragoste pentru învăţătură. Aici însă vitregia soartei ii sileşte să devină — „dacă nu găsesc vreun loc de chelner de noapte sau alt post asemănător, — ceia ce intre studenţi se numeşte „iepure“. „Iepure“ este acel student care doarme azi pe-o masă a unui coleg, mâine primit din mila altuia în pat iar poimâine pe-o bancă publică ; este studentul care aşteaptă să se termine sărăcăcioasa masă de la cantină, pentru ca, apoi, pe furiş să se înfrupte din resturile colegilor săi. Şi „iepurele“ continuă în ciuda tuturor necazurilor, să înveţe nemâncat şi neadormit, să ia examenele cu succes, în speranţa unui viitor mai surâzător. Aceasta este adevărata dramă studenţească, drama studentului sărac, cu dragoste de carte dar cu aripele entuziasmului tăiate de mizerie. Dl. prof. Dragomirescu a povestit la Bucureşti toate acestea, cu lacrimi în ochi şi a trezit interesul dorit. Acum conducătorii încep să înţeleagă durerile studenţimei şi se zice că s-a pornit la o radicală îndreptare a răului. Prin crearea burselor se va veni in ajutorul tuturor acelor cu merite dar fără mijloace. Rămâne de văzut ce roade va da aplicarea pe teren a acestor măsuri... AUREL LEON plin toata lumea In anul 1942 ! Cele 4 mari puteri maritime din Europa, adică : Anglia, Franţa, Germania şi Italia, nu sunt suficient pregătite încă, spre a putea face faţă unui eventual război mondial. In prezent, puterile de mai sus prezintă următoarea situaţie în ce priveşte înarmarea navală : Anglia : 495.500 tone ; Franţa 233.945 tone ; Italia : 160.354 tone; şi Germania: 156.000 tone. Abia în anul 1942—43, Europa va fi complect înarmată din punct de vedere maritim. După programul întocmit de ţările respective, în acest an situaţia va trebui să fie următoarea : Marea Britanie : 670.000 tone; republica franceză: 335.000 tone ; Germania : 230.000 tone; Italia 230.000 tone. Şi dacă, Doamne fereşte, se iscă un război mondial in 1942, atunci vai de biata omenire.v. an an Tramvaiele moderne din New-York O companie de transport din Statele Unite, a introdus de curând o inovaţie originală in tramvaele care circulă pe marile bulevarde ale New- York-ului. Pân’acum, pasagerii americani, călătoreau cu aceste vehicule în condiţiuni cum nu se poate mai incomode. Societatea de care ne ocupăm s’a gândit însă să remedieze această lacună. Şi iată la ce inovaţie a recurs. O serie de vagoane largi şi spaţioase, cu scaune în jurul meselor, cu jazz, atracţii de cabaret şi chelnăriţe cu sexappeal. Se serveşte tot timpul sandwich coktail şi whischy and soda! Sunt la dispoziţie şi tineri frumoşi, special angajaţi de societate cu scopul de a muza pe femeile fără însoţitor , precum şi fetiţe nostime (—tot angajate !) a căror rost e să ţină tovărăşie domnilor dornici de flirt... Curat americăneşte! an an Ce ra’afa ştiut ••• Că gazela şi antilopa străbat 96 de kilometri pe oră ; struţul: 56 km. pe ora ; şacalul şi girafa : 55; leul: 48; elefantul 40; rinocerul: 32 ;etc. Aceste cifre sunt relatate de către ziarul „Amerikan Werity“ din Detroit, care, organizând o... cursă de întrecere între animalele mai sus menţionate, a putut stabili maximul de viteză a fiavelor sălbatice, an antvonuri şi şoapte... — Ziarele străine relatează că în Rusia Sovietică există un puternic curent trotzkist. Multe personalităţi de marcă, sunt de acord cu metodele cunoscutului agitator bolşevic. D. Stalin, dictatorul sovietic, alarmat de această primejdioasă situaţie, intenţionează o nouă campanie de exterminare a partizanilor lui Trotzki. — Conflictul între Berlin şi Vatican, pare a lua proporţii din ce în ce mai îngrijorătoare. In toate bisericile germane, episcopii şi preoţii îndeamnă credincioşii la luptă continuă pentru creştinătate şi împotriva principiilor naziste. Dealtfel, această campanie e dirijată de însuşi Papa Pius care se ştie—a scris de curând vestita enciclică împotriva actualului regim din Germania. — Ducele de Windsor, fostul suveran al Marei Britanii, deşi nu se mai află pe tronul Angliei, continuă totuşi a fi cel mai popular om de pe faţa pământului. O dovedeşte vasta-i corespondenţă (circa 6000 scrisori pe zi!) primită din toate colţurile lumii. — Anglia, Franţa şi Rusia Sovietică protestează mereu contra d-lui Mussolini care nu vrea să ţină samă de „neintervenţie“ şi trimite pe ascuns forţe în Spania“... an an Insulta â«IiofiI®r In mijlocul Dunării, la graniţa Cehoslovaciei, există o insuliţă denumită...insula idioţilor ! Vasele fluviale nu se opresc niciodată acolo. Expediţiile medicale au stabilit că 90 la sută din locuitorii insulei sunt complect idioţi,— fie prin ereditate, fie din pricina unui efect special al apei sau aeruri. Idioţii în chestiune, lucrează pământul, sunt foarte sobri şi se dezinteresează de restul lumii. In marginea actualităfii Restabilirea d-nei Agatha Bârsescu Marea noastră tragediană, d-na Agatha Bărsescu, care se alia suferindă de mult timp, a intrat în convalescenţă şi peste câteva zile îşi va relua acu-D-na Bârsescu a renunţat deocamdată să plece în capitală şi de Luni 5 Aprilie va reîncepe cursul d-sale la Academia de Muzică şi Artă Dramatică. Studenţii d-sale pregătesc o primire frumoasă iubitei lor maestre. Tr©i spectacole demonstrative Către sfârşitul stagiunei, clasa d-nei Agatha Bărsescu va da la Teatrul Naţional, trei spectacole demonstrative cu „Sapho“, „Magda“ şi „Amor şi intrigă“, oferind astfel ieșenilor un frumos ciclu de teatru clasic. Protagonista acestor spectacole va fi d-ra Evelyne Efstate, una din cele mai talentate eleve ale clasei de artă dramatică. Profesorii şi politiica în ultimul număr al ziarului „Argus“, d. prof. univ. N. Daşcovici ocupându-se de mult discutata problemă a politicei în universităţi, ajunge la concluzia că „pentru binele şcolii româneşti, pentru siguranţa noastră naţională, trebue scos corpul didactic de toate gradele din vâltoarea politicii de partid, trebue scoasă politica afară din şcoală“. In adevăr soluţia d-lui prof. Daşcovici e singura salvatoare, dar cine are curajul s-o aplice pe teren ?.. Solidaritate tip 1937 In recentul număr al apreciatei reviste „Însemnări ieşene“, se relatează un caz de la un liceu din localitate, caz care ilustrează perfect mentalitatea tineretului nostru. Un profesor observând că elevul cel mai bun din clasă, nu mai răspundea nimic la lecţii, a cercetat cauza şi a aflat-o. Susnumitul elev a primit o somaţie din partea colegilor săi prin care era invitat să nu mai înveţe, dacă vrea să trăească bine în clasă. Sau dacă învaţă, să nu răspundă nimic, spre a nu-şi pune colegii în inferioritate. Cu adevărat „solidaritate la ignoranţă“ cum bine spune „însemnări ieşene“. Scade producţia de peşte Spre a legitima preţul urcat al peştelui, ziarul „Viitorul" arată că pe an ce trece, scade producţia de peşte. Astfel în 1934 s'a recoltat 17.590.366 kg. peşte, în 1935 14.693.880, iar in 1936 şi mai puţin. O fi acesta un motiv, dar producţia nu scade oare tocmai din cauza neglijenţei acelora cari lasă bălţile în părăsire ? Redeschiderea Universităţii I« fcdin|a »«natului universitar, care are Ie*asinscară, sa va fixa «definitiv «lata «deschiderel Universităţii noastre. Totodată se vor lua unele hotărâri în ceia ce priveşte acordarea burselor. Intre altele sa va pune chestiunea, dacă Universitatea poate fi redeschisa înainte ca ministerul să acorde fondul pentru bursa. Asupra hotărârilor luate se va da un comunicat. Exmatriculării© La consiliul interuniversitar de la Bucureşti s'a discutat şi chestiunea exmatriculărilor. In ceia ce priveşte cauzele de forţă majoră pentru revenirea de la exmatriculare, deoarece se ştie că certificatele medicale se dau uneori de complezenţă, s-a propus ca studenţii să fie examinaţi de un medic al universităţii, care să se pronunţe dacă studentul poate sau nu să-şi continue studiile. Când studentul e din altă localitate, va fi examinat de un medic desemnat de Universitatea respectivă. Alte certificate medicale nu vor avea valoare. * Aceasta pentru viitor. Pentru exmatriculările prezente se vor lua în consideraţie certificatele depuse , şi numai în cazul când certificatul nu ar prezenta destulă seriozitate, se va decide dacă e cazul ca studentul să fie examinat din nou, de câtre medicul Universităţii. Aspecte din Spania însângerată Tragedia spaniolă e departe de a se sfârşi, deşi nu mai este mult până ce întreaga ţară să devie o ruină. Iată în clişeul de mai sus, aspectul unui sat, după un bombardament de artilerie, in clipa când e cucerit de trupele naţionaliste. llân laşul «Ie altădată la dai lai m .inau-Mă aiainsi de RUDOLF SUŢU Când „Blânda primăvară astăzi a sosit Pe cărări umbrite, cu sănul înflorit“, cuvinte datorite d-lui A. C. Cuza, iar melodia muzicantului Bombonel Aslan, lumea alerga, sprintenă şi voioasă, spre Tataraşul înverzit, odihnitor, ca să-şi astâmpere setea, stând pe o bancă de lemn şi la o masă cu picioarele şchiopătând, bucuroasă că a scăpat de iarnă. Urcau ieşenii dealul spre vechea biserică Sf. Dimitrie Missai şi dădeau de o cişmea veche de nu i se mai ştia anii de când era ; iar lângă dânsa de o căsuţă scundă, cu obloane de lemn la ferestre şi cu o ogradă mare în spate. Aici era crâşma lui Mihai Jelescu Roată din Tataraşi. Pre cât era căsuţa de simplă şi neatrăgătoare, pe atât dădea buzna lumea la vinul bun al lui Jelescu. Veneau ieşenii pe jos şi in trăsurelele cu un cal şi se opreau în faţa uşei crâşmei, în stradă, de unde puteau vedea dacă moş Jelescu este bine dispus şi numai după aceia, intrau ifi crâşmă, unde nu era decât el, moş Roată cum i se mai spunea. Moş Jelescu nu ţinea băiat în prăvălie care să servească muşterii. El singur primea pe toţi, îi aşeza la mese, cobora în pivniţă cu o cană în mână şi i se auzeau paşii repezi, cum urca şi apoi punea cana de sticlă pe masă. Să fi ferit Dumnezeu pe cei ce veneau la crâşmă, când Moş Jelescu era un toane. Eşea în pragul uşei şi morocănea, se răstea: aiurea n’aţi mai găsit vin, de ce veniţi pe capul meu... Dar îi trecea repede supărarea şi Moş Jelescu era acelaş mucalit şi hazliu. Crâşma îi mergea bine, moşierii curgeau şi umpleau grădiniţa. Aşa a mers moş Jelescu, din belşug în belşug până aproape de răsboiul nostru, când într'o bună zi îi moare nevasta. Au început să tăbărască neamurile ei, cerând mereu lui Moş Roată, să li se dea „moştenirea dela răposata“. Dar tot ce adunase şi strânse moş Jelescu, de atâta amar de vreme, era din munca lui. Casa într'adevăr o cumpărase pe numele lui şi al nevestei, dar din banii lui. Nepoţii răposatei, salba dracului, nu se lăsară şi au ajuns să pue sechestru pe tot ce era acolo, pe mobilă, pe tejghea, pe pivniţa cu balercile pline cu vin. Aşa au stat, vreme îndelungată lacata şi pecetea peste vinul lui Jelescu, până când într'o zi, şi a luat moş toată hotărârea să ceară învoirea tribunalului ca să mai aerisească pivniţa, să cureţe butoaele de vin şi să facă curăţenie peste tot locul. A coborât cu paşi tremurători scările, peste care nu mai călcase de atâta vreme şi a început să diretice în pivniţa pe care nu o mai văzuse de mult şi voios, după ce apoi se împăcă cu neamurile, moş Jelescu rămase din nou singurul stăpân al crâşmei. (Continuarea în pag. 2-a) Vorbeşte Ducele... Se ştie că imediat după întoarcerea din Africa, ducele Mussolini a ţinut un mare discurs în piaţa Venezzia de la Roma, cu care prilej a arătat realizările italienilor în Abisinia. Clişeul nostru înfăţişează o parte din mulţimea adunată in faţa balconului de pe care vorbeşte Ducele. Străjeria rurală IOD /'ATT TUD ATUDATI de PROF. TH. BADARAU Directorul Liceului Internat In oraşe străjeria aşteaptă încă comandanţi pregătiţi la şcolile speciale de îndrumare (Breaza, Predeal, Sf. Gheorghe) iar cei ce au terminat o asemenea şcoală şi încep a organiza cuiburile, centuriile şi stolurile sunt întâmpinaţi măcar cu zâmbete ironice, dacă nu şi cu glume răutăcioase. Orăşeanul nu vede în adevăr, decât formele exterioare ale acestei organizări, deşi opera de educaţie socială prin strejărie începe ici colea a se înfiripa şi la oraşe. La sate însă, unde şi prilejurile de manifestări colective sunt mai numeroase, străjeria prinde mult mai repede, cum a prins de altfel şi instrucţia premilitară, datorită silinţelor invăţătorimei. Invăţătorimea rurală şi-a dat foarte curând sama de roadele unei bune organizări străjereşti şi bună parte a şi căpătat pregătirea necesară şi s au pus cu devotament pe lucru. Am avut prilejul să asist Duminică la sfinţirea unui drapel străjeresc, ridicat în faţa şcolii primare din Belceşti. Fiind şi o adunare de Cerc cultural, erau prezenţi şi cei 27 învăţători ai cercului şi o însemnată mulţime ,de săteni şi sătence. La cercul cultural s'a predat o lecţie de jocuri străjereşti, la care demonstraţia s'a şi făcut imediat, în aer liber, spre hazul şi entuziasmul copiilor, învăţătorul Dimitriu Erbiceni, preşedintele cercului cultural, care organizase jocul, a dezvoltat apoi o interesantă conferinţă despre rolul străjeriei. Ridicarea drapelului s-a făcut cu ceremonialul obişnuit, după care printele Tincoca, parohul bisericei din Belceşti, a lămurit ce însamnă drapelul şi ce nădejdi pune M. S. Regele în organizarea strejerilor şi premintarilor. Subsemnatul, ca delegat al oficiului de educaţie al tinerimei (O. E. T. R.) am complectat lămuririle necesare, îndemnând pe săteni să înlesnească munca devotată a învăţătorimei şi să vină totdeauna un număr mare la cercurile culturale şi la serbările şcolare. A lăudat sacrificiile căminului cultural „Omenia“ din localitate care a procurat drapelul şi a pietruit pătratul din jurul catargului. A urmat defilarea străjerilor şi premilibrilor. După o copioasă masă oferită învăţătorilor prezenţi de D-l şi D-na Grigoriu, dirigintele şcolii, a urmat producţia şcolară organizată de comandantul stolului de străjeri, d. Dimitriu-Belceşti, cu concursul colegilor şi colegelor de la aceiaşi şcoală. Şcolarii, de la cei de clasa I-a până la cei din cl. Vas au achitat foarte frumos de rolurile lor. Preşedintele Dimitriu, părintele N. Negoiţă şi subsemnatul au vorbit sătenilor şi sătencelor, iar primarul comunei a mulţumit pentru prilejul că s-a dat sătenilor de a se întruni la o serbare aşa de frumoasă. Mă întorc de la Belceşti cu impresia că se munceşte serios în şcoală şi că prin străjerContinuarea în pagini