Opinia, iunie 1937 (Anul 33, nr. 9046-9069)

1937-06-10 / nr. 9053

ANUL XXAui iso. 9013 A O U NA M E D­­ E Lei 350 . . . .pe un an 10 130 ,. . . . * 6 Em n 90 ,. . . . „ 3 Iun 9» 35 . . . . * Hună V1500 . Instituții public« Atelierele tipografice „Opinia,, IAȘI STR. I.ĂPUȘMEANU 37 1 LEU JOI 10 IUNIE 1937 TELEFOANE Redacţia No. 1298 Administraţia „ 1299 Serv. noapte red. „ 1436 „ admin. „ 1567 Mîmur­­ popular cotidian IAȘI STR. LAPUŞNEANU 37 Directori S. ghiu«» Redacţia şi Administraţia v Cultul eroilor cultul păcii Eroi au fost... Pentru a optsprezecea oară ne spunem unul altuia povestea unor fapte vi­tejeşti ; pentru a optspre­zecea oară evocăm aminti­rea unei jertfe fără seamăn in istoria omenirii. Şi de a fi să ni se spuie această poveste pentru a suta oară, încă o vom asculta cu e­­vlavie, şi încă vom păstra clipa de pioasă reculegere, şi încă vom vărsa lacrimi pe mormintele eroilor. ...A trăit o generaţie de oameni de omenie, a sufe­rit, a muncit, a nădăjduit — întocmai cum şuferă, munceşte şi speră generaţia de astăzi. Şi deodată s-a auzit o chemare disperată: —„Veniţi să pătimiţi, veniţi să vă daţi sângele, veniţi să muriţi, pe altarul unei cauze sfinte! Şi vă vor fi recunoscători urmaşii". ...Şi oamenii şi-au părăsit cu toţii cuiburile. Unii le-au găsit nimicite la întoarce­­re; alţii şi-au găsit sfârşi­tul pe câmpul de luptă. A fost zădarnică jertfa lor ? Au sângerat în zadar zeci de milioane de oa­meni? Pentru neamul nostr­u, jer­­tfa eroilor a fost plină de roade. Deci, cu atât mai mult să cinstim memoria acestor mucenici ai Patriei şi să veghem ca grozava tragedie să nu se mai re­pete. România e ţară paşnică, e gata oricând să se apere cu îndârjire, dar nu doreşte război. Aşa cum de „ziua eroi­lor" ne aflăm cu toţii strânşi în jurul aceleiaşi neîntre­cute, — aşa să ne aflăm în tot restul anului strâns legaţi în jurul crezului pen­tru care şi-au dat viaţa îna­intaşii noştri generoşi: crezul păcii / Adevăratul cult al eroilor, e cultul păcii! Toate popoa­rele ar trebui să se pătrun­dă cât mai mult de acest adevăr. I. L. BASARABEANU­ HCPbsps i©ââSl& luna®® Ag»5t»î e politică Se auun­ă că ardetean­­­.lui Maaiu an început din nou •• se agile) fi că însuţi d. Mania sie v» piane în ca­­pul agitaţiei îndată ce se va­­ înapoia in ţară. Dacă ţtirea aceasta «sie « sada, ea nu poate avea de­cit un înţeles. Aaumel Dl. Mihaiachs a fixat ziua de *5 iunie ca nou termen pentru venirea la putere. Şi dacă partizanii d-lui Meniu «a agită, ar fi un sama că data tiză a d-lui Mihalache a dat iarăt gref ('» •** a,î* iea ori în ultimii doi ani). Dacă „mutifli“ pornesc agitaţie serioasă, ar fi logic ca d. Mii­a'ar fie si abando­neze şefia partidului. Iar dacă seriozitatea agitat*®1 va fi relativă, alunei d. Maniu Vi» acorda c8­liii n^lstaaSudi,» ta« ni»u f ©rrameia» p â ia & I oamni. Și bănuim ca so va *n­lam­pia o? G00 cGO O ihnarsă oritferaală Deobicei se institue burse și tot soiul de ajutoare, pen­tru cei mai buni elevi din şcolile secundare sau superi­oare. Un cetăţean englez din o­­raşul Bristol a rupt cu tradiţia şi a procedat tocmai pe dos. Decedat acum câţiva ani, ce­tăţeanul în chestie a lăsat, prin testament, primăriei ora­şului Bristol, o importantă avere. Din venitul acestei averi, se acordă în fiecare an o bursă... celui mai rău elev din oraş, spre a-i servi la o călătorie în Anglia şi în co­loniile britanice. Prin acest gest original, tes­tatorul a vrut să înţeleagă că au totdeauna elevii buni în şcoală, sânt acei care reuşesc în viaţă. Şi câteodată, elevii răi, puşi în contact cu lumea, devin elemente utile în socie­tate. Patefonian­ şi că­­sătoarea Pentru acei soţi cari vor să aibă o amintire despre căsă­toria lor, in afara de o foto­grafie li se dă în Anglia oca­zia să audă şi cuvintele ros­tite cu această ocazie. La do­rinţă, ceremonia căsătoriei poate fi imprimată pe o placă de patefon. Dacă soţii se uită apoi după ani de zile la foto­grafii, ei pot să audă cu aju­torul patefonului şi toată cere­monia căsătoriei lor. Plăcile sunt foarte eftine astfel că anunţul „Cumpăraţi plăci de nuntă“ este urmat în mai toate cazurile. Crimă p­in pricina Madio-Imii Un cetăţean din Milwaukee (Statele­ Unite), şi-a omorât toată familia compusă din soţie şi opt copii, aruncându-şi ferma cu dinamită în aer. Interogat, criminalul John Waszak, a declarat că a decis să-şi suprime familia pentru că seara când el venea obosit de la muncă, soţia şi cei opt copii ai săi îl enervau cu cântecele radioului, pe care nu vroiau să-l închidă. Şi într-adevăr, radio-ul e câteodată enervant, când stă deschis prea mult timp.­ ­ Petrolul şi religia Există vre­o legătură între petrol şi religie ? Se înţelege că nu poate exista nici o legătură. Insă mistica populară ame­­mericană n'a fost de aceiaş părere în anul 1864. Pe atunci petrolul era o no­utate. Abia fusese descoperit şi se începuse extracţia. Nu­meroşi cetăţeni ai Statelor Unite au adresat, guvernului din Washington, o petiţie prin care cereau să se interzică exploatarea petrolului, pe mo­tiv că acest lichid inflamabil a fost aşezat de Dumnezeu în măruntaele pământului, cu scopul de a da foc mai lesne globului pământesc la jude­cata din urmă. Şi este deci un sacrilegiu extragerea petro­lului... Dar guvernul american n'a ţinut în seamă această cerere; şi astfel industria petroliferă s’a putut dezvolta până la proporţiile uriaşe de astăzi. un un un zoo Oaspeţi iluştri DL I. Moscicki preşedintele Po­loniei, se află în Bucureşti, ca oaspe foarte dis­tins al M. S. Regelui Carol. Se atribue vi­zitei d-lui Mos­cicki o însemnă­tate politică de­osebită. î­nălțarea ,,Înălțarea Domnului" — pân­ă celebră, de marele pictor Raffael Sanzio (1483—1520). Monete moldoveneşti la limanul Nistrului dinaintea lui Ştefan - predă Interesantă descoperire la Cetatea -Albă Intre zidurile cetăţi stră­vechi din marginea oraşului Cetatea-Albă, se fac de mai mult timp săpături arheologice sub privegherea d-lui prof. Paul Nicorescu de la Universi­tatea din Iaşi. In ultima vreme, au fost date la iveală 8 monete me­talice moldoveneşti, de o ne­tăgăduită însemnătate istorică. Monetele acestea au, pe o parte, tradiţionala stemă a Moldovei: capul de zimbru, cu o stea în cinci raze intre coame, o­­ semilună in margi­nea din dreapta, iar în stânga o rozetă cu cinci foi. Pe cea­laltă parte a monetei se află o cruce şi inscripţia cu litere chirilice „Asprocastru“,­­adica denumirea bizantină a oraşului Cetatea-Apă.* Oamenii de specialitate sânt de părere că aceste monete ar fi fost bătute intr'un timp când erau lupte pentru tronul Moldovei şi când unul din pretendenţi îşi avea sprijinul din partea de jos a ţării, adica din timpul când Ilieş­­ şi Şte­fan 11 stăpâneau împreună Moldova. Acesta din urmă stabilindu-şi capitala la Cetatea Albă, întărind cetatea, faţă de ameninţările tătarilor şi turci­lor, a bătut aici şi moneta sa. O altă versiune ar fi că a­­ceste monete au fost bătute de Alexandrei, în cursul dom­niei sale dintre anii 1451 — 1455, care şi el şi-a stabilit reşedinţa la Cetatea-Albă pe care s-a sprijinit în lupta sa contra lui Petru Aron. Stema ţării descrisă seamănă perfect cu monetele cunoscute din vremea lui Alexandrei. Alţii presupun că aceste monete au fost emise în chiar primii ani de stăpânire mol­dovenească a Cetăţii Albe, în epoca lui Alexandru cel Bun, când Cetatea Albă genovezo­­tătărească, devine un oraş moldovenesc, iar negustorii genovezi tributari tătarilor, in­tră sub protectoratul unei ţări creştine. Posibil e că Geno­­vezii au obţinut o anumită autonomie comercială din par­tea lui Alex, cel Bun şi aceste monete să fi fost monete oră­şeneşti cu stema ţării protec­toare. In orice caz, monetele de care vorbim sânt dinaintea lui Ştefan Vodă cel Mare. Netăgăduit că această des­coperire e deosebit de însem­nată pentru istoria naţională a carii moldoveneşti. ELIZA CONTA de Prof. Gh. Obreja-Iaşi „Inimile mari şi generoase, sufletele pline de un pa­triotism cald şi înălţător se pot asemăna cu un templu, unde pentru eternitate trebua să ardem candela recu-VASILE CONTA noştinţii“. Dintre figurile distinse, su­flete nobile, cu inimile curate şi generoase, dar modeste, cari au cinstit în deosebi laşul nostru, a fost şi defuncta Eliza Conta decedată în ziua de 3 iunie a. c. Născută în anul 1850, în satul Ghindăoani din jud. Neamţ, locul de naştere a ilus­­trului său frate, filosoful Vasile Conta, Eliza Conta a fost o distinsă personalitate a Iaşu­­i cultural şi social. Fire vioaie şi de inteligenţă sclipitoare, a făcut parte din învăţământul primar din localitate, unde ca institutoare şi apoi mulţi ani ca directoare a şcolii primare „Elena Doamna“ a cinstit a­­cel învăţământ cu prisosinţă, înzestrată cu un rar devo­tament pentru şcoală pe care îl manifesta în toate împreju­rările, atât pe catedră cât şi extra-cathedram, când presti­giul şcolii era ameninţat, e­­nergică în toate manifestările cu caracter administrativ, Eliza Conta ca institutoare împru­muta o înfăţişare severă, rigu­roasă chiar, dar sub această înfăţişare ascundea un suflet mare, bun,­ larg, generos şi plin de o duioşie care mişca profund sufletele tinerelor sale şcolăriţe. Generaţii de-a rândul, de foste eleve ale Elizei Conta, care îmbogăţeşte astăzi galeria femeilor intelectuale române din Iaşi ca şi de aiurea, păs­trează încă cu emoţie imaginea acelei perfecte pedagoage, care îşi sfârşia întotdeauna lecţiunile sale cu zâmbetul pe buze, împărţind tuturora portocale, mere şi bomboane, care-i ser­viseră în cursul lecţiilor drept material intuitiv. Generozitatea sufletului său nobil, recunoscută pretutindeni, făcea ca deseori, nevoiaşele din toate straturile sociale să-şi îndrepte inima şi paşii către această protectoare a lor, care cu inima sa plină de o largă umanitate, nu cunoştea nici margini şi nici piedici. Prin calităţile sale sufleteşti alese şi mai cu seamă prin dragos­tea ei mare pentru copii, pen­tru cei buni şî nevoiaşi, Eliza Conta, completa printr'o notă discretă, plină de o modestie impunătoare, personalitatea su­­rorei sale mai mici apreciata intelectuală Ana Conta-Kern­­bach. Aceste două surori, una o fina spirituală şi mare admi­ratoare a subtilului filosof şi frate scump, Vasile Conta, a contribuit ca profesoară la îm­bogăţirea tinerei noastre lite­raturi didactice prin opere de o reală valoare practică-peda­­gogică , iar printr’o broşură a­­părută in an. 1915—Iaşi—a contribuit la rectificarea bio­grafiei ilustrului lor frate, pre­cizând la pag. 4, că locul de naştere a fratelui Vasile este satul Ghindaoani din jud. Neamţ şi anul naşterii este 1848, după cum i le-a con­firmat şi sora sa Eliza , această­­laită, modestă lucrătoare în o­­gorul şcolii, cu inima ei cari­tabilă a lăsat un nume ne­şters şi neuitat pentru toate operele ei de largă şi umani­tară binefacere. Cu emoţie îmi amintesc orele de înaltă desfătare spirituală petrecute în societatea acestor două distinse surori, în biblio­teca frumoasă a Anei Conta- Kernbach, în toamna anului 1913. Era în urma festivităţii dezvelirii monumentului filo­sofului Vasile Conta, la cimi­tirul Eternitatea din Iaşi, când, în urma cuvântării omagiale pe care am rostit-o la această solemnitate, în calitate de Pre­şedinte in numele studenţimii celor două Universităţi : Bucu­reşti şi Iaşi, ambele surori, mişcate până la lacrimi, m-au invitat la ele spre a-mi oferi operele filosofice ale marelui cugetător Vasile Conta. Atunci am aflat multe luc­ruri interesante, privitor la viaţa şi activitatea marelui patriot Vasile Conta, si atunci Continuarea in pag. 2-a Ziua Eroilor n dangăte de clopot, un sunet de fanfare S'adună toţi Românii, din munte pân'la mare, Să prăznuiască astăzi pe scumpii lor copii Eroii morţi în lupte cu sutele de mii. Bătrâni cu plete albe, flăcăi, copii, fecioare, Şi toată românimea, cât e sub mândrul soare, Ingenunchiată'n glie se roagă pentru Voi In mii de cimitire cu nume de eroi. * Căci Voi ne-aţi dat nădejdea, puterea şi voinţa, Voi ne-aţi adus prin moartea în luptă, biruinţa Şi Voi sunteţi icoana pilduitoare, vie, A celor ce de-a pururi eroi au să mai fie. ECON. C. DINESCU Bis. Nicoliţa-Iaşi Mai întîi, ce e aceia „Me­­şeceu" ? E o prescurtare din muncă, ştiinţă, cinste, ca şi kefereu (ori chefereu) din căile ferate româmeşti. Mie nu-mi plac aceste prescurtări, mai ales kefereut. Eu zic calea ferată ori drumul de ter, iar în loc de keferist, zic ferovier. Dar să lăsăm astă şi venim la excursiune ! Tinerimea ini­moasă şi impetuoasă (ba şi studioasă) a organizat trei ex­­cursiuni: în B­inat, în Tran­silvania şi în Dobrogea, adică spre trei regiuni care, pe Mol­dovean, trebuie să-l atragă mult. Prima va fi de la 1-28 Iulie, a doua de la 1-28 Au­gust, iar a treia de la 1-14 Septembre. Pentru prima şi a doua trebuie să plăteşti 2500 de lei ca particular şi 2000 ca student ori elev de şcoală secundară , iar pentru a treia 2000 lei ca particular şi 1700 ca student ori elev. In asta se cuprinde trenul, casa şi masa în condiţiuni ire­proşabile (cum glăsuieşte re­clama), înscrierile se fac până la 15 iunie la domnul Filip Mano­iu, str. Toma Cozma 2, şi la filialele judeţeneşti (ca orăşean, orăşenesc pentru cine ar avea poftă de cârâit !) ale Meseceului. Itinerarul Banatului e : Iaşi, Bucureşti, Târgovişte, Piteşti, Curtea de Argeş, Craiova, Turnu Severin, băile Erculane, L®goj, Buziaş, Roş­ia Timi­şoara, Atat, Deva, Petroşini, Sibiu, Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Râmnicul Vâlcii, Căli­­măneşti, Făgăraş, Braşov, Si­naia, Câmpina, Ploieşti, Iaşi. Ce Frumos! Itinerarul Transilvaniei e : Iaşi, Comăneşti, Miercurea Ciu­­cului, Tuşnad, Sfântul Gheor­­ghe, Braşov, Sighişoara, Me­diaş, Blaj, Alba lulia, Târgu Mureşului (nu Mureş, măr­tu­­rească), Sovata, Turda, Cluj, Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Dej, Bistriţa, Dornişoara, Va­tra Dornii, Câmpulung, Gura Humorului, Iaşi. Halal! Intinerarul Dobrogii e : Iaş­ 1, Galaţi (patria mea), Brăila, Bazargic, Balcic, Constanţa, Agigea, Tehirghiol (căruia eu i-aş schimba numele), Sulina, Vâlcov, Ismail, Tulcea, Iaşi. Admirabil! Amănunte mai multe poţi citi în fie­care vagon de tran­­vai (sau tramway, dacă vrei să păstrezi scrisul englezesc). A­­-ţi cunoaşte ţara e tot ce poate fi mai plăcut. Eu am vizitat destul şi ţara şi o bună parte din vestul Europei şi grozav mă emoţionez când mă gândesc s-o şterg departe. Cind îmi aduc aminte decur­sul Dunării pe la „Cazane", de localurile ei pe acolo, de tabula traiana scrisă în stîncă din porunca marelui nostru părinte Traian, de munţii Me­­hadii­, de ai Gorjului cu mî­­nâstirile Tismana şi Lainici, de trecerea pe la Turnu Roş, pe la Sinaia-Braşov, pe la Dorna, şi Bicaz, pe la Sulina şi dusul la insula Şerpilor, de călătoria cu bricul Mircea până la Mangalia, şi de acolo la Constanţa şi abaterea pe la Adam­clisi şi alte multe lo­curi interesante, simt şi azi plăcere şi dor de a le reve­dea. Dar...mai am un dor : să trec Atlanticul! Acest dor mă stăpâneşte din clasa a pata primară, când citeam în geo­grafia lui Gorjan că prin Bra­zilia sunt „milioane de cai săi- Continuarea in pa­gina 2-a Cronica turistică Excursiunile­­ Meseceului“ 99' de August Scuban profesor

Next