Opinia, septembrie 1937 (Anul 33, nr. 9121-9146)

1937-09-01 / nr. 9121

Atelierele tipografice „Opinia“ 1 LEU ANUL XXXIII No. 9121 ABONAMENTE: Lei 350. . . . . pe un an . 180. . . . . * 6 luni „ 90. . . . . „ 3 luni . 35. . . . . „ 1 lună „ 1500. . . Instituții publice „ff.” IASI STR. LAPUSNEANU 37 cotidian GUVERNUL PROMITE IARASL. să Infrlneze scumpete® şi specula A fost o vreme — acum c­iteva săptămâni—când s‘a crezut că specula va fi în sfârşit înfrânată. intr'ade­­văr, guvernul anunţase o serie de măsuri extraordi­nare, menite,— s‘a zis,—să descreţească oleacă frunţi­lor celor mulţi şi necăjiţi. Faptul că abia astăzi se face cunoscut că intr'un a­­propiat consiliu de miniştri se vor căuta soluţiuni pen­tru stăvilirea speculei, de­notă îndeajuns că nu fusese vorba, serios, să se aducă la îndeplinire promisiunile solemne de acum câteva săptămâni. De unde, aşa­dar, siguranţa că de astă dată se va reuşi să se nor­malizeze raporturile între producător şi intermediar pe deo parte, între acesta din urmă şi consumator pe de altă parte ? Dar e timpul să se iefti­nească viaţa, să se puie in concordanţă preţurile, măcar ale articolelor de prima neces­tate, cu cîşti­­gurile reale ale majorităţii locuitorilor acestei ţării. Su­ferinţele oamenilor au a­­curs la limită ; nu e chip să fie cineva sătul! Zilnic alte valuri de scum­pete se abat pe capul ne­norociţilor consumatori. Ce să facă oare omul nă­­păstuit? Să declare greva foamei ? Să se trans­orme în detectiv, să descopere singur abaterile grave dela legea speculei, să le con­staţi personal şi tot perso­nal să aplice sancţiuni ? Se va recunoaşte, desi­gur, că ast­el de gesturi nu sunt pentru popu­lţ­a bla­jină dela noi, căci acestei populaţiuni îi va lipsi în­totdeauna curajul şi spiritul de organizare pentru a face să trim­feze o cauză co­mună. Azi, ca şi eri, toate nă­dejdile se pun tot în câr­muitori. Ei să poftească să taie în carnea vie a specu­lanţilor , să înfrâneze spe­cula, să dea posibilitatea şi celor mulţi de a nu pieri de foame într'o Românie mare şi bogată. I.­ L. BASARABEANU­ Din toată lumea Ane­alie central­is­­mului lata un caz foarte edifica­tor : Ua T.chi a'ujbat ceferist ijtan a avut neva.­, pentru o serbare, de sala de festi­­▼ Ilăfi a Căminului Ceferist dela Râpa Galbenă. Trebuia elefinută autoriza­ta. Dar dela cine s‘o ceară ? De la conducătorii Cămi­nului respector ? Nu. De la vre’un inspectorat local ? Nu. fie la direcţia regională a Moldovei ? Nici de acolo, Șliii de unde ? Data Direc­ţia generală din Bucureşti...* pentru folosirea pe câteva ceasuri, a unei săli din Iaşi. Intr’adevăr, o Stupiditate fără p­ereche. Femei în „Scot* land-yard" Anglia a fost prima ţară din lume care şi-a dat seama că femeile pot fi de cel mai mare folos în Poliţie. De aceia, fai­mosul „Scotland-yard" anga­jase câteva femei care s-au dovedit mai apte decât „co­poii“ cei mai încercaţi. Acum, Scotland-yardul a­­nunţă angajarea unui număr şi mai mare de poliţişti-femei. Condiţiunile de angajament sunt următoarele: Vârsta de 24 -35 ani; co­chetărie, spirit, humor, răb­dare, fermitate, promptitudine în gândire şi acţiune, rezis­tenţă fizică şi morală, spirit de pătrundere, viclenie, în­drăzneală şi mai­ ales curiozi­tate , calităţi de care, slavă Domnului, femeile nu sunt lipsite.­ ­. Invenţii am­eri­­cane America este ţara maşinis­­mului şi invenţiilor technice. Cei de peste Ocean şi-au schimbat cu totul sistemul de viaţă, graţie născocirilor mo­derne. Oficiul de patentare a in­venţiilor din America şi-a serbat de curând jubileul de o sută de ani. Cu acest prilej ,'a redactat o publicaţie in care sunt înregistrate 11 din Cele mai importante invenţiuni americane, Iată-le în ordinea clasifică­ri : 1) Telefonul (Graham Bell). 2) Telegrafia (Morse) 3) Lumina electrică (Edison). 4) Cinematograful (Edison,1. 5.­ Gramofonul (Edison). 6) Vaporul (Fulton). 7) Avionul (Wright). 8) Frâna cu aburi (Westin­ghouse). 9) Linotipul (Mergenthaler). 10) Mașina de cusut (Hiwe). 11) Lucratul bumbacului (Wh­iney). an an Un menaj de scurta durată... Am anunțat căsătoria Con­telui de Cavadonga, fiul ex- Regelui Alfons XIII, cu fru­moasa Marta Rocafort, o tâ­nără din Havani. Proaspăta pereche­­căsăto­rită din dragoste !) a fost cât­va timp obiectul numeroase­lor discuţii. Presa şi-a făcut la timp datoria, povestind cu imaginaţie şi lux de amănuntei, idila acestei perechi. Iată însă că s-a întâmplat ceva neplăcut în sânul noului cămin ! Frumoasa contesă şi-a părăsit fără veste soţul şi a plecat spre o destinaţie necu­noscută. Spre disperarea Contelui de Cavadonga care spera... să-şi instaleze soţia ca regină pe tronul Spaniei... Pentru potolirea setei In vreme de căldură, omul asuda şi urinează mai des ca de obicei. Insă nu dă afară, pe aceste căi, numai apa din corp, ci şi clor­ura de sodiu (sarea) care-i element princi­pal al serum-ului din organism. Micşorarea cantităţii de sare pune in mişcare centrul ner­vos al setei. Şi astfel, vara simţim mereu sete , bem apă sau tot felul de băuturi răcori­toare , dar transpirăm din nou şi iată­ simţim sete. Un medic german recoman­dă să bem vara, când ni-e sete un pahar de apă proaspă­tă în care am pus puţină sare (o linguriţă la un păhar de apă). In acest fel, organizmul se echilibrează imediat şi setea Puteţi încerca. III N­Hl I.........IBM.....■WHIN imn an an an an CETITI IN RAG. IV-a ULTIMA ORA Războiul din China Japonia s'a angajat într'o a­r­une foarte grea. Chinejii sânt numeroşi şi hotărâţi să se apere cu îndârjire. Deaceia, războiul se va prelungi, iar Japonia va fi silită să mobilizeze ar­mată multă şi să suporte cheltueli foarte mari. Pe de altă parte, pândesc la tot pasul primejdii de complicaţiuni. In America şi Anglia sporeşte enervarea. Rusia aşteaptă cu atenţie , iar recentul pact ruso-chinez poate aduce surprize, îngrijorarea e justificată. In clişeu, trupe japoneze în poziţie de luptă, la Sangai. „lonescu e de vină!“ sau ponosul Ssnmiului sanitar al laşului h­anul­ui PHlN^OI“. In recenta şedinţă a Consi­liului sanitar al laşului, s'a discutat cu deosebire chestia febrei tifoide. S*au emis diferite păreri în ce priveşte pricina boalei, s'au propus soluţii şi mai cu seamă s'a insistat asupra insalubri­tăţii Iaşului,o pricină a tuturor epidemiilor. Un profesor specialist a ac­centuat că febra tifoidă nu se datoreşte atât a apei de Timi­­şeşti, cât mai ales stării ge­nerale de muid­irie în care zace oraşul nostru. Şi dacă-i vorba de salubri­tate şi de higienă publică, iţi îndrepţi — in chip firesc — ochii spre Serviciul sanitar. D. dr. N. Cădere medicul­­şef al oraşului, a ţinut să pue imed­at lucrurile la pure­. D-sa povestit, cu obişnuitu-i hu­mor, anecdota aceasta: — într'o şcoală primară, e­­xista un elev lonescu, care devenise calul de bătae al clasei. Timid şi lipsit de spon­taneitate, lonescu nu reuşea să se dezvinovăţească de a­­cuzaţiile nedrepte ce i se a­­duceau zilnic. Astfel că toate greşelile ce se întâmplau în clasă şi chiar în şcoală, că­deau în sarcina lui lonescu. Cu vremea, ajunsese şi bie­tul lonescu să creadă că el este răspunzătorul firesc pen­tru toate greşelile din şcoală. într'o bună zi, intră în clasă preotul-învăţător şi începe să asculte la Religie. Ionescu este scos la lecţie. Preotul, care se nemerise cam nervos, în­treabă pe un tot răstit: — Ionescule, cine a făcut lumea ? Şi bietul Ionescu, tremurând, s'a grăbit să răspundă : — Eu am făcu'-o, părinte. Dar vă rog să nu mă pedep­siţi, căci n'am să mai fac! Aşa şi cu serviciul sanitar al Iaşului. A ajuns, ca Iones­­cu din anecdotă, să fie tras la răspundere pentru toate nea­junsurile din acest târg. Dar ce poate face serviciul sanitar, dacă nu i se pun la dispoziţie fondurile necesare? * D. dr. Cădere are dreptate. Avem, în ţara noastră, or­ganizări sanitare complecte , cu numeros personal salariat. Insă acestui personal nu i se dau şi mijloacele necesare, spre a-şi împlini misiunea. Era vorba de pildă să se în­fiinţeze în Tataraşi un spital pre-natal. S'au numit medici şi personal, se plătesc lefuri , dar spitalul nu există. S'a renunţat la construirea spitalului Asigurărilor sociale. Dar parcă prevedem că, în schimb, se vor numi funcţio­nari, pentru un spital inexis­tent. - A­şa-i la neb— Totul de fa'­şi,iîţţi loili şt i bugetiv oris­­chiţlni-' "Pgr . ,trejb."i pozitivă, prea puţin ! S©rl>ăS©H'lH,©a HBEB©ă isbârasl Cu prilejul înfâriaturei episco­­piei ele Mlareiaiiisres de ieromonah V. VASHACHE Cu cât te trudeşti mai mult, să dai de un adevărat izvor, cu atâta şi bucuria este mai mare, când biruind toate îm­potrivirile, deodată izbucneşte izvorul adevărat, pe care în revărsări bogate îl vezi cum răcoreşte pe ostenitor... şi pe oţi cei însetaţi. Izvoare de a­­ce­stea bune şi îndestulate le dădeau la iveală străbunii şi le cuprindeau ca pe un tezaur sfint pe­in fântâni pe lat răspân­­tii de drum, pe unde treceau cei istoviţi de sete... Şi din a­­celaş izvor al credinţei milos­tiva şi astăzi, creştini, mai pu­ţini la număr, trimit izvoare la răscruci de drumuri. E drept, că mu­te fântâni din bătrâni s’au astupat, fie din neglijenţă, dar de multe ori din răutatea vrăjmaşului, pentru ca toţi să cumpărăm apa colorată pe care o are el. Duşmanii ne-au astupat fân­­tânele ei şi au săpat după inima lor altele cu izvoare să­rate şi amare. Iar săr­mani, oameni, în lipsa apei vieţei cee­lei adevărate, au băut ce li s­­uferea... La fel a fost şi cu izvoa­rele vieţei sufleteşti. Străbunii au săpat în adâncurile vieţii duhovniceşti şi Dumnezeu i-a adăpat la izvoarele ort­adoxiei, cu apa cea limpede şi curată, cu adevărul vieţ­ii care izvora din stânca cea adevărată, care e însăşi Domnul nostru Iisus Hristos. Şi Doamne, câte iz­voare Dumnezeeşti n'au avut şi n'are neamul românesc în cuprinsul hotarelor geografiei lui sufleteşti! Iată, bisericile şi în deosebi episcopiile, ace­lea care trimit izvoare în văi, după cum spune psalmistul, au fost acolo unde românis­mul s'a afirmat, ori unde era in mai mare primejdie. De mult, prin evul mediu, în partea de nord a Ardealu­­ui, în Maramureşul lui Dra­­goş-Vodă, a fost episcopia din Peri, în jurul căreia ca la un izvor al tămăduirilor veneau toţi cei însetaţi de adevărul cel sfânt şi drept. Dar iată, dacă acest ţinut şi-a avut cetatea duhovniceas­că luminat în acel ev, mai târziu, a venit şi asupra lor un ev mediu inchizitorial. Ca­tolicii, sprijiniţi nu în puterile duhului, căci umblă în spri­­joane omeneşti în ceea ce pri­veşte învăţătura­­creştină, dar pe puterea cea lumească, au astupat multe, ba încă foarte multe fântâni ale învăţăturei celei adevărate, iar în loc au oferit ape colorate şi tulburi, bune numai pentru cei bol­navi ca ei, dar nu şi pentru sufletul sănătos şi ortodox al ne­amului nostru românesc. Săr­manii români au fost siliţi să bea ceia ce udă gura, dar îm­bolnăveşte fiinţa. Acel ce urzeşte istoria nea­murilor deasupra tuturor şi în ciuda vrăjmaşilor adevărului, nu a lăsat ca până în sfârşit să se bucure vrăjmaşii. iată ANDREW MELLON După cum am anunţat, a încetat din viaţă în Statele­ Unite, în etate de 83 ani, An­dr­ew Melon, una din cele­­ mai străluci­te personalităţi politice şi economice ale Americei. Mellon s-a remarcat în di­­plomaţie, in politică, în viaţa economică şi financiară a nou­lui con­tinent. Mulţi ani a con­dus deperamentul finanţelor din Statele­ Unite. Totodată Mellon era pose­sorul unei averi personale u­­riaşe, contând printre cei mai bogaţi oameni din lume. MERCURI 1 SEPTEMBRIE 1937 TELEFOANE Redacţia .... No. 1293 Administraţia . . . „ 1299 Serv. de noapte red. . „ 1136 „ admin. . . •• 4567 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director­­ C. R. GHIULEA Maoyghi­in­­an­ S a construit în America, cel mai puternic s­ luxos hidroplan Ziarele americane scriu că In Bridgeport au loc expe­rienţe cu un hydroplan cu pa­lm motoare, care e opera cu­noscutului inginer rus”Sikorski. Inginerul Sikorski şi-a înce­­pat activitatea sa de construc­tor la Kiev, iar după războiu a emigrat în America, la New York, unde a deschis o fa­brică de avioane, din cele mai mari de acest fel, din toată America. Noul hydroplan, care a pri­mit numele de ,,Dreadnought“ cântăreşte 25 tone. Forţa celor patru motoare e egală cu 4200 cai putere. La experienţele făcute, hydropla­­nul american a atins o viteză de 400 km. de oră. Motoarele sunt construite în aripi. Ac­ţ­unea de radio e neobişnuit de mare. Dreadnought-ul a­­cesta durează la zbornbri mari ci şi la bombardamente. Cara­teristica noului­­hydro­­plan e confortul din interior. Posedă cabine de dormit foar­te confortabile, dormit foarte confortabile. Pre­tutindeni sunt tele­foane auto­mate, iar aerul se ventilează printr’un sistem nou. Hydro­­planul mai are o baie, cameră de îmbrăcat şi sufragerie cu bufet. Ministerul marinei din Stat­­ele Unite a şi comandat 100 bucăţi de acestea. De altfel, şi printre avioanele militare din aviaţa marină se găsesc foarte multe tip Sikorsk­. (Ceps) Când vecinul are radio şi ambiţie. Cred că toată lumea e de părere că radiul e una din cele mai mari invenţii ale secolu­lui şi că un aparat de radio e o adevărată binefacere la casa omului. De aceiaşi părere am fost şi eu până acum câtva timp. Ba chiar mi-am cumpărat un aparat la care mă uitam cu multă admiraţie, ca la o a­­mantă care te costă mult, sau ca la un "politician neminci­­nos. Toate părerile insă despre utilitatea şi plăcerile radio-ului mi-au fost spulberate de un vecin. Acest vecin s'a întâmplat să-şi cumpere şi el radio. S'a mai întâmplat să fie şi ambi­ţios , adică are ambiţia să afle toată lumea că el are radio, —şi încă ce radio !... înainte de a-şi fi luat ase­menea podoabă, vecinul meu era un om foarte paşnic. Nici nu ştiam când vine a­­casă. Acum însă s'a schimbat cu totul, nici nu-1 mai recunosc. De la slujbă, aleargă intr'un suflet acasă, de parcă ar face cursă de fond. Cum ajunge, se repede la butonii aparatului. Şi începe... Indiferent de postul pus , dacă e muzică sau discurs , totul e să se audă. Şi ceia ce se aude d­e curtea vecinului e mai îngrozitor de­cât valetul Niagarei unit cu ferestrele forestiere. Aparatul lui nu ştie de vioară, de pian, de voce ome­nească. Din imboldul şi la do­rinţa stăpânului, la el vioara devine sirenă, toba un tunet cu bubuituri apoca­­ptice iar vocea lui Tauber un răget de buhai întărâtat. Din când în când, aparatul înfuriat începe să crâşnească şi să guiţe ca o nebună iste­rică; atunci stăpânul îi vine de hac dându-i drumul şi mai tare... Cu asemenea balamuc au­­titiv mă scot, mânânc şi mă culc, (fără să pot dormi însă). Am ajuns să cred că Di­­nicu cântă din ţignal; că dl. Iorga vorbeşte din poloboe mai profund decât Şaliapin ; că Jerutza e primadonă cum îs eu amorez. Şi mai cred că cea mai mare nenorocire ce se poate abate asupra cuiva, mai mare decât holera, poezia, amorul sau lăcustele, e... aparatul de radio. Făcând investigaţii, am aflat că vecinul meu e in rivalitate cu un alt radiofonist de pe-a­­proape. Amândoi pun aparataje la max­mum şi apoi ies în stradă să le asculte, şi să vadă „care pe care"... Din întrecerea asta, in ca­­pul meu troznesc toate dara­banele, bocesc toate saxofoa­­nele şi se miorlăe toate cân­tăreţele... Acum vecinul se gândeşte cum să mai adaoge ceva lămpi la aparat, ca să-l bată pe ri­val , să se audă până'n Piaţa­ Unirei... Eu m'am scârbit de radio într'atât că-mi vine să-l sparg pe al meu, care stă nedes­­chis de luni întregi, cuminte ca un tânăr la peţit. Şi tot cercetez pe la maga­zine, cam cât ţine un aparat de radio, ca să ştiu cât mai am de îndurat. Pentru că altă scăpare nu este. Doar n'o fi o lege pen­tru sgomot, sau n'o să reclam omul la poliţia pentru faptul că are radio şi ambiţii radio­­foniste !... AUREL LEON ■ ■ (Continuarea în Mole noaptea a trecut şi din nou a răsărit Soarele dreptăţii şi pentru maramureşeni. Dumne­zeu care lucrează prin oameni aleşi şi însemnaţi cu binecu­vântare, a învrednicit pe neo­bositul vlădică Visarion al Bu­covinei, ca sa reverse iarăşi izvor de apă vie în ţinutul lui Dragoş Vodă. Vlădica Visarion a luptat pentru înfiinţarea unei epis­copii în Maramureş. Şi a lup­tat cu jertfă şi din jertfă .

Next