Opinia, decembrie 1937 (Anul 33, nr. 9199-9224)

1937-12-01 / nr. 9199

ANUL XXXIV No. 9199 ABONAMENTE: Lei 850. . . . . pe un an­ul 180. . . . . „ 6 luni „ 90." , 3 luni , 35......................„1 lună „ 1500. ^Instituții publice Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPUSNEANU 37 m­g Zîm­* popultm­ cotidian. MERCURI 1 DECEMBRIE 1937 TELEFOANE Redacția­ I (1 Na 1299 Administrația ■' *1 RJ# 1299 Serv. de noapte red.1 p«1143« „ -admin. ■3 1 1567 Redacția şi Administra#» IAȘI STR. LAPUȘNEANĂJ 3T Director­­ C. RA­GHIULE» Dl. TITULESCU Acţiunea diplomatică de la Berlin IN POLITICII INTESNA După vizita lordului Halifax, au sosit la Berlin conducătorii Ungariei pentru a discuta situaţia din Europa centrală şi a încerca să obţie ajutorul Germaniei în torpilarea aranja­mentelor stabilite prin tratate. Reprezintanţii maghiari au discutat cu d. von Neurath ministrul de externe al Reichului şi au fost primiţi de d. Hitler. In clişeu (dela stânga la dreapta) d. von Neurath ministrul de externe al Germaniei, d. Darany primul-ministru al Ungariei, şi d. Kanya ministrul maghiar de externe. De multă vreme, d. Titu­­lescu ieşise din politica internă a ţării, devotându­­se problemelor internaţio­nale şi devenind ambasado­rul permanent al României. ţ. S’a întâmplat însă un fapt obscur ca­re a impus înlă­turarea complectă a d-lui Titulescu. Când d-sa a fost înde­părtat brusc de la departa­mentul externelor, s‘a dat explicaţia că e nevoe de un guvern unitar, de partid. Şi cum d. Titulescu nu-i membru al partidului libe­ral, a trebuit să fie înlocuit. Şi abea după câteva luni s‘a constatat că, departe de a fi necesar un guvern unitar de partid, — tocmai e nevoe ce guverne „cu bază lărgită“. Astfel, s-a reconstituit ca­binetul Tătărescu, cu cola­borarea d-lui Iorga,— fără să se gîndească cineva a face apel la d. Titulescu. Pentru această pățanie personală și îndemn­at de cursul evenimentelor, d. Titulescu reintră—activ—în politica internă. Va avea de încheiat răfueli şi de plă­tit poliţe... Poţi să fii sau nu, parti­zan al acţiunii d-lui Titu­­lescu. Poţi să-i aprobi pă­rerile sau nu. Dar incon­testabil că d. Titulescu e un om de înalt prestigiu, atit prin calităţile perso­nale, cît şi prin rolul ju­cat peste două decenii în viaţa noastră publică. Deci, cuvântul­­ d-lui Titulescu va trage greu în cumpăna po­litică, va fi ascultat cu in­teres, va provoca discuţii şi riposte pasionate. Reintrarea d-lui Titulescu la politica internă,—indife­rent dacă izolat sau în ca­drele unui partid—va con­tribui la înviorarea vieţii po­litice, aşa cum contribue şi revenirea d-lui Maniu la con­ducerea partidului ţărănesc. Iar dacă d. Titulescu se va alătura cu totul la ac­ţiunea d-lui Maniu, faptul va fi cu atât mai interesant şi mai semnificativ. REP. MMum fic se află ItaauuM&a Recomand­afie deleslabilă Vurl­im ia altă parce a erului «Sespr© fSuraml „Dow rus «Se ia eteju! ifi“ ceream Suieri:cerea Sui. Facem accft' s S, cerere tiîn respectul pen­tru artă iti Lun gust. Dar fl­mul acesta mai are nic­eaima că înseamnă o re­­c aaaaaKc^aŞî© ^©testaLafiă a morororîlor românegti­­. . . parcă socâetatea noastră ar fi o adunătură tip prostitu­­aîc, peşti, escroci, juisori etc. Ara concepe cel mu­­­căa* I, Bocnea lume interlopă că­­r a eterizează Bucureştii, dar­­tem­ei uu cu România. Cam însă filmul arunci umbră seesaerifaîă asupra ţării fin­­iregi,»cerem interzicerea lui. jjjj mai cu seamă, nu cumva că treacă graniţa ! an un Prenan­al Premiul Nobel pentru lite­­ratură (care a fost obţinut a­­nul acesta de romancierul francez Roger Martin du Gard) există de 36 ani, fiind înfiin­ţat în anul 1901. Deatunci şi până astăzi a fost acordat, pe naţionalităţi, în felul următor , la 6 francezi: 5 germani; 4 britanicii (doi engleji şi doi irlandeji); 3 norvegieni; 3 su­­edeji; 3 italieni; 2 pooneji; 2 spanioli; 2 daneji ; 2 ame­ricani ; 1 elveţian ; 1 h­tidus ; 1 belgian ; şi 1 rus. 10* vioitră masrtansis-Ciadia La sfârşitul lunii se va i­­naugura la Viena o expoziţie de viori, între care va figura şi cea mai mică vioară din lume, opera unui constructor de 26 ani. Volumul e a mia parte a unei viori obişnuite. Are o lungime de 5 cm. 81 mm.Dacă ar exista degete des­tul de fine ca să cânta pe a­­cest instrument, sunetul ar fi absolut normal. Constructorul, anume Ost­i­­zek a lucrat doi ani la această vioară liliputană, un un Record Sea pfem© Până acum fostul preşedin­te al Poloniei, renumitul pia­nist Paderewsky, se putea lăuda că est® pianistul care cântă cel mai iute din lume. Se pare iasă că Paderew­­sky a fost întrecut de Henry Scott. Printr'o simplă întâmplare Scott a descoperit că posedă această calitate supranaturală, să cânte la pian mai repede ca oricare alt pianist. Intr'o zi de iarnă venind acasă cu mâinile înghețate de frig, a început să cânte la pian cu mănuşi. După o oră Scott a obser­vat că degetele sale cântă mai iute cu ajutorul căldurii produse de mănuşi. De atunci, de câte ori cântă la pian, îşi pune mănuşile. Cu ajutorul mănuşilor a ob­­ţ­iut recordul mondial. In timp ce Padarewsky nu a reuşit să obţie decât 26 de tuşeuri pe secundă, Scott a reuşit să obţie în acest interval 44. un an Lupta contra gruziganilor In Anglia există o săptă­mână închinată luptei contra guzganilor şi şoarecilor. La toate cinematografele ru­lează un film intitulat: „Duş­­manul vostru, guzganul", pe ziduri sunt lipite afişe colo­rate de propagandă contra rozătoarelor, se recomandă cetăţenilor cele mai eficace mijloace de distrugere. Câinii care vânează­ şi omoară guz­ganii sunt un sprijin preţios in această campanie, ca şi — bine­înţeles —pisicile. Există anumite crescătorii de câini şi pisici, unde aceste animale sunt învățate să atace sistematic rozătoarele dăună­toare.­­ unC0Î un un 1TeiB-BCu împotri­va 21!®tef©M Speriat de ravagiile prici­­nuite de romanţa sa sentimen­tală „Tristă Duminică"—care, in interval de doi ani, ar fi p­ovocat în Europa peste o sută de sinucideri — autorul ei compozitorul ungur Ladis­­las Jávor, a hotărât să între­prindă o „campanie de bună dispoziţie". Jávor a exprimat amicilor săi desperarea şi neputinţa sa in faţa tragicelor efecte ale o­­perei pe care a creat-o şi care exercitează o influenţă funestă asupra tineretului. Pentru a încerca să îngădească răul, compozitorul va lansa un cân­tec vesel: „Cele zece porunci ale vieţii vesele". Ladislas Jávor are dease­­menea intenţiunea de a face un turneu de conferinţe la care va expune cele „zece po­runci" ale sale in speranţa de­ a reda gustul vieţii unui număr de tineri neurastenici cel puţin egal cu acela pe care „Tristă Duminică" l-a târît spre moarte. . Iuotărire eroică Pentru Academia de Muzică din Iaşi Art­iolul referitor la neno­rocirea ce era să se întîmple la Academia de Muzică din Iaşi, prin prăbuşirea plafonu­lui într'o sală de clasă, şi-a a­­vut efectul. Dl. Codreanu, ener­­g­­uli rector al Academiei, Va convins cel dintâi că, cu simp­e rapoarte cari se pierd in cartoanele Ministerului, şcoala va mai rămânea încă 100 de ani tot fără local propriu. Domniea sa, luând pildă de la Dl. I. Mitru, care a să­vârşit minunea de la şcoala normală „Vasile Lupu“, nu cu simple rapoarte la Minister, ci puând tot sufletul şi râvna pentru instituţie a păşit ime­diat la fapte reale. Dl. rector Codreanu ,a de­clarat solemn: „In anul 1938 Academia de Muzică de sub conducerea mea va avea loca­lul său propriu. Şi ceiace n'au făcut alţii timp de 100 de ani, tot face eu Mihai Codreanu intr’un an". Şi profesorii l-au aplaudat din toată inima. Ei ştiau doar, atunci când l-au ales rector, că dl. M. Codreanu, fără să aibă bani peşin, ca excelent gospodar, şi-a procurat repede loc şi şi-a clădit un frumos imobil in strada Rece. Domnia sa se bucură de o înaltă autoritate şi cuvântul său are greutate. Şi intr'adevăr, dl. M. Co­dreanu, spre a nu-şi desmin­­te faima de om care poate totul, a şi alcătuit in pripă un comitet de acţiune, în care, pe lângă un­i profesori vech şi cu autoritate, ca d-nii Roş­ea, Zirra, Teodorescu, Ciolan, Bârsan, etc. vor intra şi alte personalităţi înalte, cari se in­teresează de bunul mers al insti­uţiunilor ieşene, ca d-nul min­stru Victor Iamandi, pri­mar Racoviţă, ş. a. Se va rezerva in primul rând cumpărarea actualului lo­cal. Apoi se vor reface şi mo­derniza sălile de clas şi se va clădi iacă unul ş­i chiar două etaje, spre a se imuiţi numă­rul sălilor de cursuri, cum şi pentru a se oferi locuinţe per­sonalului de conducere al ş­co­lii, aşa fel ca instituţiunea, cu toate ale ei avuţii, să nu mai rămână ca până acuma, numai su­b supravegherea servito­rilor. Iniţiativa d-lui rector M. Co­dreanu merită toată lauda şi va găsi mulţi sprijinitori en­tuziaşti. G. GALINESCU profesor Comem­orarea asta­zii BMBUftM —a———■ 1 Decembrie 1918-3 se­mb­rie 19­1­ 9 Adunarea naţională a tu­turor Românilor din Transil­vania, Banat şi ţara ungureas­că, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-lulia în ziua de 18 Noembrie (1 De­cembrie) 1918, decretează u­­nirea acelor Români şi a tu­turor teritoriilor locuite de dânşii, cu România"—aşa sună primul articol din „Actul de la Alba lulia“ săvârşit acum 19 ani, act, prin care Românii din Transilvania îşi scuturau pentru veşnicie, jugul greu a­­părător al ungurilor, venind sub sceptrul liberator al Ma­relui Rege Ferdinand . Actul acesta de la Alba-lu­­ian­a prin care România s'a întregit în graniţele etnice, este un act ce s'a realizat pe baza ideii de autodeterminare, după principiile Preşedintelui Wil­­son, princip­i expusa în cele ,,14 Puncte l­a 8 ianuar 1918 şi care au fost baza tuturor tratatelor încheiate în urmă. In aceste principii preşe­dintele Wilson spune, că va fi-®1**’' să se reglementeze ho­tare statelor „pe temeiul li­niilor de naţionalitate trase după datele istorice". (Punctul 11) şi neamul românesc nu s'a întregit decăt pe temeiul a­­cestor principii­ de naţionalitate. Naţiunea Română şi-a afir­mat dreptul ei, uzurpat pe nedrept de unguri, şi-a cuce­­rit prin îndelungă suferinţă şi jertfă de sânge locul ce i se cuvenea în rândul celorlalte naţiuni. Se odihnesc acum în pace în pământul României între­gite şi libere, sufletele mari­lor eroi. Marele Mihai „fulge­rul" ce a luminat şi a arătat drumul naţiei române, Horia, Cloşca, Crişan, Avram Iancu şi alţi mari şi mulţi luptători şi martiri ai neamului româ­nesc, s'au liniştit. Visul lor s'a îndeplinit. Ro­mânii şi pământurile lor sunt la un loc şi liberi. Unirea s'a făcut pe veci şi nu-i va pu­tea despărţi nimeni şi nicio­dată. : "­­Ceeace Românii au făcut ei singuri prin Actul de la Alba lulia dela 1 Decembrie 1918, au venit mai apoi ma­rile, puteri aliate şi le-au re­cunoscut oficial, le-au dat o consacrare juridică, le-a făcut cunoscut lumii întregi, le-au scris pe hârtie să rămâe spre ştiinţă ; s'a Încheiat Tratatul de la Trianon la 4 Iunie 1920. Prin acest tratat România s'a întregit în vechile ei hotare din partea de apus a ţării. Prin acest tratat toate naţiu­nile ce erau supuse Ungariei, au luat libertate, alipindu-se fiecare la vechile naţiuni de unde fusese luate. Regatul Sf. Ştefan a luat sfârşit pentru veşnicie; el nu a putut re­zista principiului naţionalităţi­lor şi pe bună dreptate a că­zut. Căderea aceasta insă nu o pot suferi ungurii; nu se pot împaca cu ideia perderii provinciilor care le stăpâneau odată , nu le intră In cap că este o dreptate sfântă care nu se poate veşnic astupa. Nu vor si înţăleagă că numai merge cu teroarea, cu forţa care iau făcut stăpâni in tre­cut, să mai continue şi acum in secolul dreptăţii şi al ade­vărului. Datorită acestor lucruri un­gurii au şi pornit o acţiune de „Revizuire“ a tratatului de la Trianon. O revizuire, care dacă se va face, speră ei, le va da Transilvania înapoi, ca şi celelalte provincii pierdute. Ce utopie ! Ce speranţă, care nici in viaţa viitoare nu se va realiza ! Şi totuşi pentru această spe­ranţă, ungurii cheltuesc mulţi bani, se consumă multă ener­(Continuarea in pagina 2-a) lată, ieşit-a Săm­ănă­­torul să samene. (Marcu, IV, 3). Acum, în leata de la Hristos 1937, când ţara se găseşte ma­cerată de manevre mărunte de calibru electoral, când arma predilectă de luptă este calom­nia, bârfeala, ameninţarea, in­vectiva sau minciuna cea mai degustătoare, când violenţa lim­bajului scris sau oral trădează. în această epocă electorală, o stare de spirit primejdioasă pen­tru pacea din untru ţării,d­.P.S. Mitropolitul Nicolae al Ardea­lului vine cu ramura de măslin spre a sămăna liniştea interni „măcar de 1 Decembrie, ziua în care proslăvim jertfele înain­taşilor noştri pentru realizarea unităţii naţionale şi în care rea­firmăm voinţa de a păstra a­­ceasta unitate pentru toate tim­purile viitoare“. Înţeleptul prelat din partea exterioară a arcului carpatic, intervine cu armonia curată şi mântuitoare a „omului" ce-şi dă perfect de bine seama unde poate duce o fanatică înverşu­nare între fiii aceluiaş neam, intr’o vreme când blocul con­ştiinţelor româneşti trebue să fărâme toate atacurile, toate ticăloşiile duşmanilor ce ne pin­­desc în şi din afara ţării. Gestul de bun român şi creşt­­in al marelui chiriarh ardelean denotă—şi prin apelul ce-l face s'ar impune o introspecţie se­veră a tuturor partidelor diver­gente din această ţară—că ideia naţională nu trebue să se mişte prin neastâmpărul vieţii cotidi­ene, ci pe înălţimele senine ale permanenţelor istorice ale nea­mului. Noi, care ştim să politician­­izăm toate marile chestiuni, ,,să ridicăm cel puţin acea zi din vâltoarea certurilor şi a desbinărilor. Exponentul Bisericii carpato­­tistice punând fericirea neamu­lui mai presus de orice, a­­nunţă cu autoritatea sa de în­altă faţă clericală şi cere tutu­ror Românilor, indiferend de partid politic , ca la 1 Dec. „să fie o zi de amuţire a deo­sebirilor, de armistiţiu a luptei electorale Incontestabil că adversităţile intestine vor fi înăbuşite o zi, unitatea sufletească a neamu­lui se va afirma, căci dacă, ferească dumnezeu ar fi almin­­trelea—lugubrul strigăt de ,,Ho­niba!­ante portas“ nu ne-ar mai folosi la nimic. AUREL H. GOLIMAŞ profesor 1 Decembrie O zi de amuţire a dezbinărilor politice on son lo Geneve al profesorului ieşan dr. I. Bălteanu La 22 Noembrie, s-a des­chis la Geneva, în palatul So­cietăţii Naţiunilor, şedinţa sec­ţiunii de Igienă convocată in mod special pentru organiza­rea institutelor de Igienă din Europa şi unele probleme de igienă rurală. Se ştie că încă în anul tre­cut, o comisiune in frunte cu Prof. Jameson, Directorul In­stitutului de Medicină tropi­cală din Londra, Prof. Stam­­par, Directorul Institutului de Igienă din Zagreb și Prof. Pi­­ttaluga, Directorul Institutului de Igienă din Madrid, au vi­zitat toate institutele de Igienă din Europa, întocmind un ra­port asupra activităţii fiecărui. Cu ocazia reuniunii exper­ţilor din Europa, secţia de Igienă a Ligii Naţiunilor a in­vitat din România pe domnii: prof. dr. I. Bălteanu, sub-di­­rectorul Institutu­­i de Igienă din Iaşi, şi p­of. dr. Iuliu Mol­­dovanu, drectorul Institutului de Igienă din Cluj. Comitetul de Igienă s-a con­stituit in prima şedinţă, fiind ales ca preşedinte dr. prof. dr. Parriscof, directorul insti­tutului de igienă din Nancy (cel mai bun igienist din Franţa). Preşedintele comitetului de Tuberculoză din mediul Rural a fost ales D-l Prof. Dr. Băl­teanu , tot D-Sa a fost desem­nat ca raportor al problemei institutelor de igienă dimpre­ună cu colonelul Parckinson (reprezentantul Angliei) și Prof. Fabricius, Directorul Institu­tului de igienă din Copen­haga. Lucrările tuturor comisiuni­­lor vor dura o săptămână. Alegerea d-lui Prof. Băltea­­nuu, este încă un succes pen­tru ţara noastră şi o cinste pentru Iaşul medical. DL Prof. I. BĂLTEANU NOTE Mim binemeritată Oricare partid trebue să îns­crie în programul său preo­cupări pentru ridicarea celor mulţi. Da, odată cu venirea la putere, punctele din program sunt date uitării, asta e ceva aşa de obişnuit încât nimeni nu se sinchiseşte. Şi dacă, totuşi, in afară de partid şi program, sa găsasa oameni cu puţină dragoste pentru marile masse şi cari caută să vină în ajutorul lor pe orice cale, — sunt cazuri ce trebuesc semnalate spre a fi imitate in toate ramurile. E locul să relevăm o faţetă a activităţii conducătorilor Ca­merei de Muncă din locali­tate. Aceşti conducători, sub di­­riguirea d-lui deputat Emil Ceicovschi, au organizat un ciclu de conferinţe şi şeză­tori pentru cultivarea munci­­tori mei. Au dat concursul profesori, scriitori şi artişti, spre a purta facla culture, în bezna celor din fabrici şi ateliere. Ciclul a ajuns Duminica trecută la a 30-a conferinţă, semn că a găsit ecoul dorit şi că era necesar pentru cul­tivarea sufletească a munci­torilor ieşeni. Şedinţele sunt din ce în ce mai populate, ţesători cu sea­ma bumbacului pe haine, me­canici cu unsoare pe mâini, funcţionari de magazine cu o­­boseala săptămânii in paloarea (Continuarea in pag. 2-a)

Next