Opinia, decembrie 1937 (Anul 33, nr. 9199-9224)
1937-12-01 / nr. 9199
ANUL XXXIV No. 9199 ABONAMENTE: Lei 850. . . . . pe un anul 180. . . . . „ 6 luni „ 90." , 3 luni , 35......................„1 lună „ 1500. ^Instituții publice Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPUSNEANU 37 mg Zîm* popultm cotidian. MERCURI 1 DECEMBRIE 1937 TELEFOANE Redacția I (1 Na 1299 Administrația ■' *1 RJ# 1299 Serv. de noapte red.1 p«1143« „ -admin. ■3 1 1567 Redacția şi Administra#» IAȘI STR. LAPUȘNEANĂJ 3T Director C. RAGHIULE» Dl. TITULESCU Acţiunea diplomatică de la Berlin IN POLITICII INTESNA După vizita lordului Halifax, au sosit la Berlin conducătorii Ungariei pentru a discuta situaţia din Europa centrală şi a încerca să obţie ajutorul Germaniei în torpilarea aranjamentelor stabilite prin tratate. Reprezintanţii maghiari au discutat cu d. von Neurath ministrul de externe al Reichului şi au fost primiţi de d. Hitler. In clişeu (dela stânga la dreapta) d. von Neurath ministrul de externe al Germaniei, d. Darany primul-ministru al Ungariei, şi d. Kanya ministrul maghiar de externe. De multă vreme, d. Titulescu ieşise din politica internă a ţării, devotânduse problemelor internaţionale şi devenind ambasadorul permanent al României. ţ. S’a întâmplat însă un fapt obscur care a impus înlăturarea complectă a d-lui Titulescu. Când d-sa a fost îndepărtat brusc de la departamentul externelor, s‘a dat explicaţia că e nevoe de un guvern unitar, de partid. Şi cum d. Titulescu nu-i membru al partidului liberal, a trebuit să fie înlocuit. Şi abea după câteva luni s‘a constatat că, departe de a fi necesar un guvern unitar de partid, — tocmai e nevoe ce guverne „cu bază lărgită“. Astfel, s-a reconstituit cabinetul Tătărescu, cu colaborarea d-lui Iorga,— fără să se gîndească cineva a face apel la d. Titulescu. Pentru această pățanie personală și îndemnat de cursul evenimentelor, d. Titulescu reintră—activ—în politica internă. Va avea de încheiat răfueli şi de plătit poliţe... Poţi să fii sau nu, partizan al acţiunii d-lui Titulescu. Poţi să-i aprobi părerile sau nu. Dar incontestabil că d. Titulescu e un om de înalt prestigiu, atit prin calităţile personale, cît şi prin rolul jucat peste două decenii în viaţa noastră publică. Deci, cuvântul d-lui Titulescu va trage greu în cumpăna politică, va fi ascultat cu interes, va provoca discuţii şi riposte pasionate. Reintrarea d-lui Titulescu la politica internă,—indiferent dacă izolat sau în cadrele unui partid—va contribui la înviorarea vieţii politice, aşa cum contribue şi revenirea d-lui Maniu la conducerea partidului ţărănesc. Iar dacă d. Titulescu se va alătura cu totul la acţiunea d-lui Maniu, faptul va fi cu atât mai interesant şi mai semnificativ. REP. MMum fic se află ItaauuM&a Recomandafie deleslabilă Vurlim ia altă parce a erului «Sespr© fSuraml „Dow rus «Se ia eteju! ifi“ ceream Suieri:cerea Sui. Facem accft' s S, cerere tiîn respectul pentru artă iti Lun gust. Dar flmul acesta mai are niceaima că înseamnă o rec aaaaaKc^aŞî© ^©testaLafiă a morororîlor românegti. . . parcă socâetatea noastră ar fi o adunătură tip prostituaîc, peşti, escroci, juisori etc. Ara concepe cel mucăa* I, Bocnea lume interlopă căr a eterizează Bucureştii, dartemei uu cu România. Cam însă filmul arunci umbră seesaerifaîă asupra ţării finiregi,»cerem interzicerea lui. jjjj mai cu seamă, nu cumva că treacă graniţa ! an un Prenanal Premiul Nobel pentru literatură (care a fost obţinut anul acesta de romancierul francez Roger Martin du Gard) există de 36 ani, fiind înfiinţat în anul 1901. Deatunci şi până astăzi a fost acordat, pe naţionalităţi, în felul următor , la 6 francezi: 5 germani; 4 britanicii (doi engleji şi doi irlandeji); 3 norvegieni; 3 suedeji; 3 italieni; 2 pooneji; 2 spanioli; 2 daneji ; 2 americani ; 1 elveţian ; 1 htidus ; 1 belgian ; şi 1 rus. 10* vioitră masrtansis-Ciadia La sfârşitul lunii se va inaugura la Viena o expoziţie de viori, între care va figura şi cea mai mică vioară din lume, opera unui constructor de 26 ani. Volumul e a mia parte a unei viori obişnuite. Are o lungime de 5 cm. 81 mm.Dacă ar exista degete destul de fine ca să cânta pe acest instrument, sunetul ar fi absolut normal. Constructorul, anume Ostizek a lucrat doi ani la această vioară liliputană, un un Record Sea pfem© Până acum fostul preşedinte al Poloniei, renumitul pianist Paderewsky, se putea lăuda că est® pianistul care cântă cel mai iute din lume. Se pare iasă că Paderewsky a fost întrecut de Henry Scott. Printr'o simplă întâmplare Scott a descoperit că posedă această calitate supranaturală, să cânte la pian mai repede ca oricare alt pianist. Intr'o zi de iarnă venind acasă cu mâinile înghețate de frig, a început să cânte la pian cu mănuşi. După o oră Scott a observat că degetele sale cântă mai iute cu ajutorul căldurii produse de mănuşi. De atunci, de câte ori cântă la pian, îşi pune mănuşile. Cu ajutorul mănuşilor a obţiut recordul mondial. In timp ce Padarewsky nu a reuşit să obţie decât 26 de tuşeuri pe secundă, Scott a reuşit să obţie în acest interval 44. un an Lupta contra gruziganilor In Anglia există o săptămână închinată luptei contra guzganilor şi şoarecilor. La toate cinematografele rulează un film intitulat: „Duşmanul vostru, guzganul", pe ziduri sunt lipite afişe colorate de propagandă contra rozătoarelor, se recomandă cetăţenilor cele mai eficace mijloace de distrugere. Câinii care vânează şi omoară guzganii sunt un sprijin preţios in această campanie, ca şi — bineînţeles —pisicile. Există anumite crescătorii de câini şi pisici, unde aceste animale sunt învățate să atace sistematic rozătoarele dăunătoare. unC0Î un un 1TeiB-BCu împotriva 21!®tef©M Speriat de ravagiile pricinuite de romanţa sa sentimentală „Tristă Duminică"—care, in interval de doi ani, ar fi povocat în Europa peste o sută de sinucideri — autorul ei compozitorul ungur Ladislas Jávor, a hotărât să întreprindă o „campanie de bună dispoziţie". Jávor a exprimat amicilor săi desperarea şi neputinţa sa in faţa tragicelor efecte ale operei pe care a creat-o şi care exercitează o influenţă funestă asupra tineretului. Pentru a încerca să îngădească răul, compozitorul va lansa un cântec vesel: „Cele zece porunci ale vieţii vesele". Ladislas Jávor are deasemenea intenţiunea de a face un turneu de conferinţe la care va expune cele „zece porunci" ale sale in speranţa de a reda gustul vieţii unui număr de tineri neurastenici cel puţin egal cu acela pe care „Tristă Duminică" l-a târît spre moarte. . Iuotărire eroică Pentru Academia de Muzică din Iaşi Artiolul referitor la nenorocirea ce era să se întîmple la Academia de Muzică din Iaşi, prin prăbuşirea plafonului într'o sală de clasă, şi-a avut efectul. Dl. Codreanu, energuli rector al Academiei, Va convins cel dintâi că, cu simpe rapoarte cari se pierd in cartoanele Ministerului, şcoala va mai rămânea încă 100 de ani tot fără local propriu. Domniea sa, luând pildă de la Dl. I. Mitru, care a săvârşit minunea de la şcoala normală „Vasile Lupu“, nu cu simple rapoarte la Minister, ci puând tot sufletul şi râvna pentru instituţie a păşit imediat la fapte reale. Dl. rector Codreanu ,a declarat solemn: „In anul 1938 Academia de Muzică de sub conducerea mea va avea localul său propriu. Şi ceiace n'au făcut alţii timp de 100 de ani, tot face eu Mihai Codreanu intr’un an". Şi profesorii l-au aplaudat din toată inima. Ei ştiau doar, atunci când l-au ales rector, că dl. M. Codreanu, fără să aibă bani peşin, ca excelent gospodar, şi-a procurat repede loc şi şi-a clădit un frumos imobil in strada Rece. Domnia sa se bucură de o înaltă autoritate şi cuvântul său are greutate. Şi intr'adevăr, dl. M. Codreanu, spre a nu-şi desminte faima de om care poate totul, a şi alcătuit in pripă un comitet de acţiune, în care, pe lângă uni profesori vech şi cu autoritate, ca d-nii Roşea, Zirra, Teodorescu, Ciolan, Bârsan, etc. vor intra şi alte personalităţi înalte, cari se interesează de bunul mers al instiuţiunilor ieşene, ca d-nul minstru Victor Iamandi, primar Racoviţă, ş. a. Se va rezerva in primul rând cumpărarea actualului local. Apoi se vor reface şi moderniza sălile de clas şi se va clădi iacă unul şi chiar două etaje, spre a se imuiţi numărul sălilor de cursuri, cum şi pentru a se oferi locuinţe personalului de conducere al şcolii, aşa fel ca instituţiunea, cu toate ale ei avuţii, să nu mai rămână ca până acuma, numai sub supravegherea servitorilor. Iniţiativa d-lui rector M. Codreanu merită toată lauda şi va găsi mulţi sprijinitori entuziaşti. G. GALINESCU profesor Comemorarea astazii BMBUftM —a———■ 1 Decembrie 1918-3 sembrie 191 9 Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi ţara ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-lulia în ziua de 18 Noembrie (1 Decembrie) 1918, decretează unirea acelor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii, cu România"—aşa sună primul articol din „Actul de la Alba lulia“ săvârşit acum 19 ani, act, prin care Românii din Transilvania îşi scuturau pentru veşnicie, jugul greu apărător al ungurilor, venind sub sceptrul liberator al Marelui Rege Ferdinand . Actul acesta de la Alba-luiana prin care România s'a întregit în graniţele etnice, este un act ce s'a realizat pe baza ideii de autodeterminare, după principiile Preşedintelui Wilson, principi expusa în cele ,,14 Puncte la 8 ianuar 1918 şi care au fost baza tuturor tratatelor încheiate în urmă. In aceste principii preşedintele Wilson spune, că va fi-®1**’' să se reglementeze hotare statelor „pe temeiul liniilor de naţionalitate trase după datele istorice". (Punctul 11) şi neamul românesc nu s'a întregit decăt pe temeiul acestor principii de naţionalitate. Naţiunea Română şi-a afirmat dreptul ei, uzurpat pe nedrept de unguri, şi-a cucerit prin îndelungă suferinţă şi jertfă de sânge locul ce i se cuvenea în rândul celorlalte naţiuni. Se odihnesc acum în pace în pământul României întregite şi libere, sufletele marilor eroi. Marele Mihai „fulgerul" ce a luminat şi a arătat drumul naţiei române, Horia, Cloşca, Crişan, Avram Iancu şi alţi mari şi mulţi luptători şi martiri ai neamului românesc, s'au liniştit. Visul lor s'a îndeplinit. Românii şi pământurile lor sunt la un loc şi liberi. Unirea s'a făcut pe veci şi nu-i va putea despărţi nimeni şi niciodată. : "Ceeace Românii au făcut ei singuri prin Actul de la Alba lulia dela 1 Decembrie 1918, au venit mai apoi marile, puteri aliate şi le-au recunoscut oficial, le-au dat o consacrare juridică, le-a făcut cunoscut lumii întregi, le-au scris pe hârtie să rămâe spre ştiinţă ; s'a Încheiat Tratatul de la Trianon la 4 Iunie 1920. Prin acest tratat România s'a întregit în vechile ei hotare din partea de apus a ţării. Prin acest tratat toate naţiunile ce erau supuse Ungariei, au luat libertate, alipindu-se fiecare la vechile naţiuni de unde fusese luate. Regatul Sf. Ştefan a luat sfârşit pentru veşnicie; el nu a putut rezista principiului naţionalităţilor şi pe bună dreptate a căzut. Căderea aceasta insă nu o pot suferi ungurii; nu se pot împaca cu ideia perderii provinciilor care le stăpâneau odată , nu le intră In cap că este o dreptate sfântă care nu se poate veşnic astupa. Nu vor si înţăleagă că numai merge cu teroarea, cu forţa care iau făcut stăpâni in trecut, să mai continue şi acum in secolul dreptăţii şi al adevărului. Datorită acestor lucruri ungurii au şi pornit o acţiune de „Revizuire“ a tratatului de la Trianon. O revizuire, care dacă se va face, speră ei, le va da Transilvania înapoi, ca şi celelalte provincii pierdute. Ce utopie ! Ce speranţă, care nici in viaţa viitoare nu se va realiza ! Şi totuşi pentru această speranţă, ungurii cheltuesc mulţi bani, se consumă multă ener(Continuarea in pagina 2-a) lată, ieşit-a Sămănătorul să samene. (Marcu, IV, 3). Acum, în leata de la Hristos 1937, când ţara se găseşte macerată de manevre mărunte de calibru electoral, când arma predilectă de luptă este calomnia, bârfeala, ameninţarea, invectiva sau minciuna cea mai degustătoare, când violenţa limbajului scris sau oral trădează. în această epocă electorală, o stare de spirit primejdioasă pentru pacea din untru ţării,d.P.S. Mitropolitul Nicolae al Ardealului vine cu ramura de măslin spre a sămăna liniştea interni „măcar de 1 Decembrie, ziua în care proslăvim jertfele înaintaşilor noştri pentru realizarea unităţii naţionale şi în care reafirmăm voinţa de a păstra aceasta unitate pentru toate timpurile viitoare“. Înţeleptul prelat din partea exterioară a arcului carpatic, intervine cu armonia curată şi mântuitoare a „omului" ce-şi dă perfect de bine seama unde poate duce o fanatică înverşunare între fiii aceluiaş neam, intr’o vreme când blocul conştiinţelor româneşti trebue să fărâme toate atacurile, toate ticăloşiile duşmanilor ce ne pindesc în şi din afara ţării. Gestul de bun român şi creştin al marelui chiriarh ardelean denotă—şi prin apelul ce-l face s'ar impune o introspecţie severă a tuturor partidelor divergente din această ţară—că ideia naţională nu trebue să se mişte prin neastâmpărul vieţii cotidiene, ci pe înălţimele senine ale permanenţelor istorice ale neamului. Noi, care ştim să politicianizăm toate marile chestiuni, ,,să ridicăm cel puţin acea zi din vâltoarea certurilor şi a desbinărilor. Exponentul Bisericii carpatotistice punând fericirea neamului mai presus de orice, anunţă cu autoritatea sa de înaltă faţă clericală şi cere tuturor Românilor, indiferend de partid politic , ca la 1 Dec. „să fie o zi de amuţire a deosebirilor, de armistiţiu a luptei electorale Incontestabil că adversităţile intestine vor fi înăbuşite o zi, unitatea sufletească a neamului se va afirma, căci dacă, ferească dumnezeu ar fi almintrelea—lugubrul strigăt de ,,Honiba!ante portas“ nu ne-ar mai folosi la nimic. AUREL H. GOLIMAŞ profesor 1 Decembrie O zi de amuţire a dezbinărilor politice on son lo Geneve al profesorului ieşan dr. I. Bălteanu La 22 Noembrie, s-a deschis la Geneva, în palatul Societăţii Naţiunilor, şedinţa secţiunii de Igienă convocată in mod special pentru organizarea institutelor de Igienă din Europa şi unele probleme de igienă rurală. Se ştie că încă în anul trecut, o comisiune in frunte cu Prof. Jameson, Directorul Institutului de Medicină tropicală din Londra, Prof. Stampar, Directorul Institutului de Igienă din Zagreb și Prof. Pittaluga, Directorul Institutului de Igienă din Madrid, au vizitat toate institutele de Igienă din Europa, întocmind un raport asupra activităţii fiecărui. Cu ocazia reuniunii experţilor din Europa, secţia de Igienă a Ligii Naţiunilor a invitat din România pe domnii: prof. dr. I. Bălteanu, sub-directorul Institutui de Igienă din Iaşi, şi pof. dr. Iuliu Moldovanu, drectorul Institutului de Igienă din Cluj. Comitetul de Igienă s-a constituit in prima şedinţă, fiind ales ca preşedinte dr. prof. dr. Parriscof, directorul institutului de igienă din Nancy (cel mai bun igienist din Franţa). Preşedintele comitetului de Tuberculoză din mediul Rural a fost ales D-l Prof. Dr. Bălteanu , tot D-Sa a fost desemnat ca raportor al problemei institutelor de igienă dimpreună cu colonelul Parckinson (reprezentantul Angliei) și Prof. Fabricius, Directorul Institutului de igienă din Copenhaga. Lucrările tuturor comisiunilor vor dura o săptămână. Alegerea d-lui Prof. Bălteanuu, este încă un succes pentru ţara noastră şi o cinste pentru Iaşul medical. DL Prof. I. BĂLTEANU NOTE Mim binemeritată Oricare partid trebue să înscrie în programul său preocupări pentru ridicarea celor mulţi. Da, odată cu venirea la putere, punctele din program sunt date uitării, asta e ceva aşa de obişnuit încât nimeni nu se sinchiseşte. Şi dacă, totuşi, in afară de partid şi program, sa găsasa oameni cu puţină dragoste pentru marile masse şi cari caută să vină în ajutorul lor pe orice cale, — sunt cazuri ce trebuesc semnalate spre a fi imitate in toate ramurile. E locul să relevăm o faţetă a activităţii conducătorilor Camerei de Muncă din localitate. Aceşti conducători, sub diriguirea d-lui deputat Emil Ceicovschi, au organizat un ciclu de conferinţe şi şezători pentru cultivarea muncitori mei. Au dat concursul profesori, scriitori şi artişti, spre a purta facla culture, în bezna celor din fabrici şi ateliere. Ciclul a ajuns Duminica trecută la a 30-a conferinţă, semn că a găsit ecoul dorit şi că era necesar pentru cultivarea sufletească a muncitorilor ieşeni. Şedinţele sunt din ce în ce mai populate, ţesători cu seama bumbacului pe haine, mecanici cu unsoare pe mâini, funcţionari de magazine cu oboseala săptămânii in paloarea (Continuarea in pag. 2-a)