Opinia, iunie 1938 (Anul 34, nr. 9349-9372)

1938-06-10 / nr. 9355

9» n ANUL XXXIV No. 9355 ABONAMENTE: Lei 350. . . . . pe un ar 180. i i * . „ 6 luni 90. , , . . „ 3 Iun „ 35........................„1 lună „ 1500. » .Instihru nuMica Atelierele bio »ratics ASI STR. LAPUSMEAN J­­U BIBLIOTECĂ UNIVERSITĂŢII cotidian VINERI 10 IUNIE TELEFOANE Redacţia: 3 S4 No 1298 Administraţia JJ . 1299 Serv. de noapte red.3 S 143« Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 director r­­. H. GWWLE. -IAȘI-1 L 1­0 Goana după „ „extraordinar Sail cum s© fac® ■i©fjwsloi,i® d® l©mn© la Iaşi Există o specialitate a unor cetăţeni din târgul acesta, să exagereze. Le-au văzut ei, este extraor­dinar! Ce-au auzit ei, nu cred să se mai pomenească ! Defect din naştere, ori altfel, proce­deul capătă simpatizanţi şi complici. Se creiază o politică a grandiosului, privită sub toate unghiurile de desfăşurare. Pericolul in sine nu-i atât de dezastros. Dezastros devine spiritul de imitaliune. Ori, co­mercianţii de lemne din fericita ce ia­ie moldovenească s'au gân­dit că n'ar fi rău, să se adap­teze şi dumnealor ,,modei" şi ea administreze vieţii săracului o politică de ,,exagerare" evi­dentă. In toiul iernii suta de kilo­grame de lemne de foc costa la Iaşi 90 de lei şi în to­ul verii tot 90 de lei a rămas! Ori­ce întrebări, ori­ce semne de mirare din partea consuma­torilor, rămân murite. „ Cine, ce are cu marfa mea, răspunde domnul depozitar de lemne. Cui nu-i place, să dea arvuna înapoi Dacă bietul Demostene ar trăi, socot că ar rămâne per­­plex in faţa acestei dialectici autoritare şi profunde. Lioana , după „extraordinar“ in lumea aceasta atât de fragilă a vato-u u rilor comerciale, ameninţă , să ne distrugă­ încă un amănunt. Onorabilii­ domni depozitari de lemne sunt cartelaţi. Adică, vechea poveste, pe care fiecare cetăţean a târgu­lui nostru o ştie. Dacă vinde unul mai putin, e dat afară din carier. „Ei ! şi ce lucru grav ur­mează, dacă o să­­ dea afară din cariere întrebaţi d-stră ? Lucru grav, nu, dar lucruri grave, cu duiumul. Depozitarul in cauză nu se mai poate a­­pro­viziona sufic­ent. Plouă cu denunţuri împotriva sa, ba că nu îndeplineşte condiţiile legii sanitare, ba că se sustrage de la plata impozitelor, că are cântar defectuoas, sustrage lem­nele, că înşeală ţăranii, intr'un cuvânt că a devenit un element pencu­os pentru societate. Şi alunei, se int­elege, bietul om revine pocăit în trust, pen­tru fericita manie de exagerare a târgului nostru. Altfel de comentarii socotim că este inutil sâ mai facem. Dr. J. Fr. Botez Din finală laanaea Ura raiuxeu Urasi­nescu Sa Spolesti Ho«» alcătui! un cosnifiel Sn fauni© cu romancierul Cezar Petrescuf pentru a S3 a«*■©*" deja un »Muzeu M. Esaaâ­­n«t9tu»» la lpoilești (Judi. Do« XesanOf £©Cu9 al mare­lui poet. Comitelul a reparat pâiTuă .tom biserica din nai, ci» si­luind suma da 835.767 iei. Calupn­easma ca fost sculga­­lată de celebrul artist lEaaez Pacr Mario® (care a facuit şi în laţi c&lva nisnp). Cădirea mua.ului este gafa gu­­gosia 153.630 tei. Camilelul dispune de banii necesari. astf'e­l ci muzsai va fi m­aSzat in curând. cerb­an Despre parfumai La librăria „Gheorghiu*, roman­­ticnii Ionel Teodorea­nu, aniurat de ascultători (ca întotdeauna), vor­bește despre felul cum se parfumea­ză lumea mondenă a lașului. — „Femeile (a spus net d. Teo­­doreanu) nu știu deloc să se par­fumeze. Parfumul utilizat de ele e strident, lavina ca un glonte" 1 „E interesant ae reținut (continuă d. Teodoreanu) că dl. N. Gheor­­ghu,de can-i prototipul omului de afaceri, e singurul ain Iaşi care po­sedă rafinamentul unui parfum“. iaca, asta n’o ştiusem, an an Interesantă experienţă aviatică Pe aerodromul din Bourget (Paris) s’a experimentat con­­d­iţiunile de viaţă la o altitu­dine de 7.000 m d­intr'un che­­sau pneumatic a cărui presi­une atmosferică era corespun­zătoare acestei altitudini. Doc­torul Richon şi ajutorul de comandant al aeroportului Ar­­tola, s'au supus de bună voie experienţei şi au veţuit, îm­brăcaţi în costume speciale şi cu inhalatoare de oxigen orificial la­ gură, timp de 48 de ore la această presiune. In acest răstimp au putut mânca şi bea—mai puţin ca deobiceiu se'nţelege— însă de dormit a fost mai greu. Gra­ţie posibilităţii de a se mişca în voa, doctorul Richon s'a putut deda la numeroase ex­perienţe asupra însoţitorului său. Rezultatul experienţelor va fi cunoscut în curând, întru­cât atât doctorul Richon cât şi însoţitorul său n'au avut de suferit nimic de pe urma experienţei, se crede că ap­licările vizate vor fi posibile. Adică, b£că echipajul unui a­­vion de bombardament, în­sărcinat cu o misiune înde­părtată şi plutind la o înăl­ţime de 7.000 m, spre a scă­pa de tirul aviaţiei de vână­toare inamice, ar putea nu numai să trăiască, ci să se şi mişte, intr'un interval de timp mai îndelungat. an Cco S'a «f«»cof»erSt Lad­iul pojarului Feministele înregistrează o mare isbândă. O semeni de-a lor a descoperit v­­asul poja­rului, boală atât de răspân­dită printre copii, puţin gravă în sine, dar atât de temută de mame, din pricina com­­­plicaţiilor posibile. D-ra Joan Broadhurst, pro­­fesoară de bacteriologic la Facultatea de medicină din Columbia. U. S. A., a în­frânt graţie unor îndelungi cercetări virusul pojarului, şi lucrează acum la punerea la punct a trataipentulflî, an un Pe«f«apsă... Ira­r@3e La Oslo a fost votată o lege menită să stârnească vie sen­zaţie, mai ales în cercurile celor certaţi o lecuţâ cu jus­­t­iia. In baza prescripţiunilor a­­cestei legi, condamnaţii pen­tru infracţiuni fără prea mare gravitate, îşi vor putea ispăşi vina... în rate. Adică în loc să-şi facă pedeapsa zi la zi, s'o depene pe îndelete, din Duminică in Duminică. Obârşia acestei masuri tre­buie cântată în nevoia de braţe care bântuie în Suedia. Muncitorii condamnaţi pentru bătaie, sau beţie, sau exces de viteză—să nu vă mire: în ţările nordice ale Europei ca şi în America, mulţi munci­tori îşi pot permite luxul unui automobil, —vor putea munci astfel în cursul săptămânii, iar Duminica, se vor odihni­, la închisoare. Maximul de pedeapsă la care ese aplicabil unui sistem, e de două luni. Se ştie că o asemenea lege se pregăteşte şi în Anglia. jgf Pământ de la graniţele ţării oferit M. S. Regelui In vederea zilei na­ţionale de 8 iunie, au plecat străjeri, ciclişti şi aviatori, din dife­rite puncte ale frunta­riilor româneşti, trans­ported urne cu pă­­mint, apă, cereale şi flori. Acest dar sim­bolic a fost oferit ieri M. S. Regelui Carol 11, la serbările Res­tauraţiei. In clişeu, panoul a­­şezat pe faţada hote­lului Bulevard din Bucureşti, care repre­zintă drumul parcurs de ştafete, de la punc­­tele de graniţă până in capitala ţării. Cutire^ Solemnitatea macabră a mutării unul cimitir stilist Pe drumuri nemțene- Acolo unde s'a innecit prinţul Sturdza. Un fapt straniu ne-a fost dat să vedem in jad. Neamţ în satul de răzeşi „Mireşal Averescu". Zilele acestea ma­şina ne ducea In goană spre Neamţ, când trecerea ne fu oprită de un convoi de căruţe încărcate cu sicrie. Să fi fost la 80 căruţe, urmate de o lume imensă în frunte cu clerul. Şi nimeni nu vărsa o la­crimă. „ — Ce-o fi ducând în si­crie oamenii, părinte proto­­poapei de nu jeleşte nimeni ? — îl întreb eu pe protopopul Maxim cu care lupeam călă­toria. — Un cimitir ! — îmi răs­punse simplu protopopul. Ce se întâmplase ? In timpul violentelor agi­taţii stiliste, conducătorul a­­cestei anarhice mişcări, Gli­chen«—pusese bară mai mul­tor cimitire stiliste. Astfel luase fiinţă un ci­mitir mare la Recea. Pămân­tul însă fiind fugitiv, parte din morţii îngropaţi acolo, au ieşit la supra­faţi. Poporul şi-a zis îndată că morţii se răzbună pe acei care nu i-au îngropat după legea creştinească. Şi atunci foştii stilişti au dat năvala la cimitirul lor, scoţându-şi morţii şi transportându-i la cimitirul oficial. Cu prilejul deshumării s-au putut vedea scene ma­cabre, de un dramatism pu­ternic. Politica şi stilismul Părintele protopop Maxim îmi vorbeşte de efectele de­­zastroase ale agitaţiilor poli­tice, care au stârnit anarhia stilistă. Sf. Sa îmi citeşte o scrisoare pe care a adresat-o acum câteva luni a lui Corn­eliu Codreanu, şi prin­­care-l ruga ,să nu se mai folosească în propaganda gardistă de miş­carea stilistă. Codreanu însă n’a răspuns la această scrisoare •„ In toiul convorbirii, maşina noastră face echilibristică prin nişte hârtoape. Iscusinţa şi în­demânarea şoferului ne scu­teşte de a face cunoştinţă cu vre­un şanţ! Aşa's acum drumurile nem­­ţene, care cu ani în urmă e­­rau cele mai bune din ţară. Acolo unde s-a înecat Prinţul Sturdza ••• Iată-ne ajunşi la Tarcău,— cea mai frumoasă regiune a Neamţului. O luăm pe şoseaua Tarcă­­ului la a cărui poală şerpue­­şte ca un argint viu, Bis­triţa. Şoseaua face o piruetă, o­­colind o stâncă ce-i stă în cale. Bistriţa aici îi in toane rele. In acest loc s'a înecat prin­ţul D. Sturdza. Plutele abia de pot trece prin această „pantă“ a Bis­triţei. Nici odată n'a trecut vre­ o barcă prin aceste locuri. Prinţul Sturdza a vrut să înfrângă încăpăţinarea valuri­lor vijelioase ale Bistriţei, dar el a fost cel învins. Vrem să vedem locul neno­rocirii, mai de aproape. Un muntean vânjos stă priponit într-un băţ. Ştie ce gând avem. — „Ce-a înghiţit Bistriţa, nu mai dă îndărăt“ — spune el. Tot acest muntean ne lă­mureşte că prinţul a fost lovit de barcă în cap, altfel ar fi scapat. „Se scalda în Bistriţa altă dată, cum ne scăldăm noi în Ozana". Privim clocotul sbuciumat al apei. Un val se izbeşte într'o bulboană şi câteva picături ne stropeşte faţa. Erau reci ca ghiaţa... Poate mâine va străjui în acel loc o cruce amintitoare a acestei nenorociri. GRIGORE SPIRU” Aspecte din incinesii de preot N. V. HODOROABA E firesc ca, aflându-te la un moment dat într-un alt o­­raş, să faci mintal unele com­paraţii, în unele privinţi, cu oraşul în care îţi depeni zi­lele. Iată, la noi în Iaşi, ade­sea se face caz—fie verbal, fie prin gazete,—că unii co­mercianţi îşi expun mărfurile pe trotuare, împiedecând cir­culaţia trecătorilor. Fiind în capitală, am observat marfă expusă afară, nu in Obor, în Lipscani, ori la periferie, ci chiar in plin centru. Amin­tesc—fără a scuza prin a­­ceasta procedeul—de un ma­gazin din Calea Victoriei, din chiar faţa Palatului Regal, care expune pe trotuar fructe, zarzavaturi şi alte alimente. * In privinţa depozitelor de cherestea, s'a spus adesea că ele trebuie să fie la margi­nea oraşului, căci sunt o pri­mejdie permanentă de foc. S'au luat măsuri ? Nu ştim. La noi sunt încă asemenea depozite în centrul oraşului. Amintim pe Adamache, lângă Hală, în Str. Cucu, Sf. La­zar, Uzinei, Sf. Andrei, ş. a. Dar, şi în Capitală am ob­servat asemenea depozite in plin oraş şi intre clădiri. A­­mintesc numai ş1 „Depozitul de cherestea Victoria" de pe B-dul Mihai bravul No. 143 şi altul în apropiere: „Sem­nul Moldovenesc“. * La biserica Iancu Nou se fac reparaţii. Aci slujesc doi preoţi moldoveni, veniaminişti. Primăria face un frumos­­parc in curtea bisericii. Aşa, cum e la biserica Hagiu şi la al­tele. Dar, cât cheltueşte pri­măria Capitalei cu un aseme­nea parc, cred că întrece su­ma bugetară pe care o are trecută in buget primăria Ia­şilor, ca ajutor anual pentru cele aproape 50 de biserici ! Parcul, desigur, este un lux, dar pentru Capitală, merge. Noi cei de aici însă, am fi bucuroşi ca bisericele noastre să nu fie ameninţate de ruină, a Primăria Capitalei sau poate S. T. B.-eul a adus din străi­nătate 300 de autobuze noi. Pe piaţă sunt scoase vre­o 200. Cuprind câte 70 locuri, 50 pe bănci, iar 20 in picioare. Motoarele au marca Renault şi Diesel. Sunt 3000 de con­ductori şi fac serviciul în două schimburi. Se încasează cam 6000 lei pe zi. Conductorul care la sfârşitul lunii vâră în depou autobuzul in stare bună primeşte pe lângă salar, o primă de lei 250.­ ­ Lângă piaţa Sft. Spiridon, in str. Bărăţiei, se dărâmă două imobile mari, pentru a se lărgi Bulevardul Brătianu şi a-l uni cu Bulevardul Maria până la Patriarhie. Pen­­tru un mare magazin de ferărie, Primăria a oferit 14 milioane şi proprietarul cere 18 mili­oane, căci are vad. Va că­dea sub târnăcop şi piaţa de fieri cu Hala Împreună... E­­dilitate, modernizare, urbani­zare. ks In Piaţa de flori se află ve­­chea biserică Sf. Anton. Curtea plantată cu fiori. Casa parohi­ală cu etaj, are pe pereţi la intrare două icoane mari: Buna Vestire şi Sf. Anton. Biserica e deschisă. Un clopot mare pe schelă de lemn, in curte. La portiţa de intrare, 2 femei au de vânzare în coşuri, bro­şuri religioase şi iconiţe, intru înlăuntru. Biserica e plină de lume, ca la hram. Mai mult femei, care stau pe scaune, in faţa icoanei Sf. Anton, in picioare, parohul preot V. Georgescu-Edineţi rosteşte ru­(Continuare în pagina 2-a) început de descentralizare in Serviciul financiar O dispoziţie a Direcţiei Monopo­lului alcoolului Direcţiunea G-lă a Mono­polului alcoolului, comunicat d-lui Administrator financiar de Constatare N. D. Popa, că pentru o mai lesnicioasă şi grabnică deslegare a lucrări­lor care astăzi sunt prea cen­tralizate, în baza legii mono­polului a hotărât ca o parte din aceste lucrări să fie date de azi înainte, în competenţa Administraţiei de Constatare. Deci o mică descentralizare, care vine in ajutorul cetăţe­nilor pentru a nu se mai de­plasa la Bucureşti. In baza acestei deciziuni, de azi înainte, dl. Adminis­trator de Constatare va avea în competenţa sa şi i s'a re­partizat rezolvarea următoa­relor lucrări: 1) Autorizaţiile de repa­rarea cazanelor autorizate; 2) Transporturi de vin în creditare de taxe; 3) Recontări de băuturi spir­toase nemonopolizate; 4) Distilarea drojdiei de vin; 5) înfiinţarea de debite de băuturi spirtoase; 6) Mutări de debite de bău­­turi spirtoase; 7) Autorizări temporare de acordat debitanţilor de a func­ţiona în târguri, la serbări, expoziţii etc.; 8) Angajări de propuşi; 9) întreruperi fortuite in e­­xercitarea comerţului; 10) Perimări de brevete; 11) Anulări de brevete. Faţă de noua decizie, din Administrator Popa a luat măsuri ca soluţionarea lucră­rilor enumerate mai sus să se facă cât mai urgent posi­bil şi fără nici-o întârziere, d-sa ocupându-se şi verificând personal fiecare caz in parte. Pensionarul român faţă da cal străin Cuvântul „pensionar“ la noi românii însemn­­iază ceva fără importanţă. Când românul spu­ne: acesta-i un pensionar, în­ţelege un om bătrân, care nu mai poate preta nici un ser­viciu , o fiinţă slabă şi tru­peşte şi sufleteşte. La noi cu­vântul acesta de pensionar, nu e pronunţat, cu respect, cu cuviinţă ca la alte popoare, ci mai mult ca ironie. Auzi adese­a­ ori, spunându-se : a­­cesta-i un pensionar, lasă-l în pace, i­­ertat şi de Dumne­zeu şi de oameni ! Că-i lucrul cam aşa, să-şi aducă aminte pensionarii cum erau trataţi acum câţiva ani de autorităţile financiare, când se duceau să-şi încaseze pensia. Nu, numai că-şi primeau dreptul lor în urma funcţio­narilor, dar se găsiau admi­nistratori financiari care-i a­­lungau cu jandarmi. A trebuit să vie un străin, un francez, Dl. Ritz care dinpreună cu un alt coleg al său, controlau budgetul statului român. A­­ceşti d­ni au rămas surprinşi de felul cum sunt trataţi pen­sionarii noştrii. Mulţumită in­tervenţiei lor, de atunci pen­sionarii îşi primesc pensia Îna­intea celor alţi slujbaşi ai sta­tului, de­oare­ce ei şi-au fă­­cut datoria faţă de ţară. In câte­va cuvinte, voia is­torisi cum francezii îşi res­pectă pensionarii. Eram la băile Wichy, acum 38 de ani. Se anunţase c’a sosit acolo, trupa „Baletul din Milan*. Lumea vroia să vadă spec­­tacolul, şi fiecare se aşeză in coloană, aşteptând să-i vină rândul la casa de bilete; ni­meni nu-şi lua bilet pe uşa din dos. Cum stăteam cu toţii liniş­tiţi, primarul Vichy se prezintă ca un domn bătrân, un pensionar, şi ne roagă să-i permitem, ca acel domn, să la bilet mai înainte, fiind sufe­rind de picioare. Apelul prima­rului a fost aprobat de toţi , iar bătrâ­nul ne-a mulţumit frumos. Nu s'a auzit nici o replică înţepătoare, că dacă-i bătrân, ce caută la teatru. Revenind la noi, eu cred că n'avem dreptul să t­onîsăra pensionăriraea. Să ne aducem minte de anul 1913, când Titus Maiorescu, savan­ul pro­­fesor universitar şi Prim-Mi­­nistru român, a făcut pac d intre popoarele din Balcani şi a mărit teritorul ţării incă cu 2 judeţe, quadrilateral de astăzi. Şi T. Maiorescu era pensionar ! Să ne rugăm la D-zeu, şi ne mai trimeată oameni da tan­a ilustrului dispărut, iar Dl. Ministru al finanţelor, la o nouă întocmire a întocmită a budgetului, să repare gre­­şala ce s-a făcut pensionarilor dându-li-se numai 6 la sută, căci generaţia bătrânilor a luptat din , toate puterile la pregătirea intregirei neamului nostru* LASCAR MATASAR­U­ BFTBWIftHBIMfflfflBWHMBMWBBBBiffl

Next