Opinia, noiembrie 1938 (Anul 34, nr. 9478-9503)

1938-11-01 / nr. 9478

ANUL XXXIV No. 9478 ABONAMENTE: Lei 350. • • • • un an 9 ISO.­­ • • • 96 luni 19­90. • • • • 93 luni 9 35. • • • • 91 lună 91500. . .Instituții pu­blice Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPUSNEANU 37 1 LEU MARȚI 1 NOEMBRIE 1938 TELEFOANE Redacţia: • •1 No. 1293 Administraţia •­ „ 1299 Serv. de noapte red.1 11­6 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director C. R. GHIULEA ma a mMMH Cu prilejul cui vei­saru Mă­riei Sale Marelui Voevod Mihai de Alba Iulia, care a împl­iit 17 ani, el a afirmat din nou legătura ce uneşte poporul nostru cu ideea monarhică. In sufletul românesc, Biserica şi Monarhia sunt nedespărţite de ideea naţională. Această le­gătură s’a întărit in decursul veacurilor şi a devenit azi o caracteristică a poporului nos­tru. In cursul istoriei, Biserica a fost totdeauna în sprijinul idealului naţional, aşa cum dominatorii sau identificat cu voinţa şi suf­etul poporului. Tradiţia regească a urmat aceiaşi cale istorică; regii noştri au avut suflete de ro­mâni. M. S. Regele Carol II a fost crescut în realităţile român­eşti şi tot astfel este crescut acum Mar­ele Voevod de Alba Iulia, care ia parte la toate bucuriile şi necazu­rile poporului. Măria Sa îm­părtăşeşte chiar truda popor­u­­lui, căci i-am văzut la coar­nele plugului, la meşteşug, ba ch­ar la prăşitul porumbului, în Ţara Haţegului. Domnitori şi Regi, toţi şi-au cunocat ţera din hotar in ho­tar, au coborât în viaţa sate­lor şi în sufletul supuşilor. Toţi au cercetat nevoile po­porului şi inimile lor au bă­tut în acelaş ritm cu a noro­dului. Aşa cum M. S. Regele stră­­bătea plaiurile şi munţii ţării când era Principe,, tot astfel Marel Voevod a ingenua­­chsat în toate mănăstirile care adăpostesc casele voivozilor. Pe urmele arheologice ale trecutului românesc, Marele Voevod a citit inscripţii în piatră, iar copilăria Măriei Sale a fost desfătată de bas­mele românilor şi de colindele străvechi. Gândul întregului popor se îndreaptă, la aniversarea Mă­­riei Sale, cu emoţie şi adâncă dragoste, la tinereţea voinic­ă şi la alesele însuşiri sufleteşti ale Marelui Voevod de Alba­­Iulia. RSira i©aföí lies fiiia far© Sa ştie că ministerul In­strucţiei a hotărât înfiinţarea a trei şcoala normale su­perioarei la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, ministerul socoteşte că prin înfiinţarea acestor şcoale, deva Inutile actua­lele Seminarii pedagogice universitare. Deci, semina­rii! ,e pasSagogiSz vi: :s ch­es­­finntsta. 2­003 Ustral care vrea să fie inspertor Un inva­tor din jud. Iaşi, care a făc­ut stagiu pe la diferite uşi po­litice, a dorit foarte mult să devie inspector şcolar al Ţinutului Prut. In acest sco­p, a inaint­it forurilor respective mai multe lămuri de cereri. Prima autoritate a făcut ur­­ă­­­­torul referat­­: „ cere cu orice preţ să fie inspector“. Autoritatea imediat superioară a făcut adnotaţia: „nu vrea să fie subsecretar de stat ?“. Pe a două cerere a solicitantului, autorit­atea respectivă a pus rezo­luţia: „la aceasta a doua cerere, petiţionarul să reflecteze dacă nu e cumva bine să ia locul de ministru la Bancat­e !“ Hârtiile, in original, au fost tri­mise solicitantului, ca să afle re­zult­a­tul Absolut autentic. an an O «"©pOÎlKBâfă sarâsaş­­ă D. Mussolini a aprobat pro­iectul de ridicare a unei clo­potniţe, în piaţa catedralei din Milano. Această clopotniţă va fi, înaltă de 170 nm. Construită din marmoră albă, clopotniţa v­a avea mai multe altare pen­tru eroi, pentru victorii şi pentru glorii. In vârf va fi a­­şezat „farul păcii". In 1942 construirea monu­mentalei clopotniţe va fi ter­minată. i_eti! BsosSlseae De curând a apărut o cu­legere de legi americane, cari sunt mereu în vigoare, deşi nimeni nu le cunoaşte origi­na şi nici măcar exstenţa. Iată câteva dn aceste legi, păstrate prin tradiţie : — In statul Ohio, pisicile nu se pot plimba, noaptea, pe stradă, dacă nu au legat de coadă Un mic bec electric luminat în roşu. — La Los Angeles, barba­­ţii au dreptul să poarte favo­riţi. — In Centralis, orăşel din statul Washington, bărbaţii trebuie să poarte barbă. — Locuitorii on­­­ului Bos­ton n'au voie, la nici o oră din zi, să facă muzică, nici să se plicube pe stradă cu câini mai înalţi de 30 centimetri. — In statul Sud-Caro­ina, e oprit să mergi la biserică, fără un revolver in buzunar. — Nici un locuitor din sta­tul Virginia nu are voie să-şi instaleze baie în casă. Toată lumea trebuie să se scalde în curte. Toate aceste legi mai sunt valabile,, deoarece nici un de­­cret­ nu te-a suprimat încă. Contravenienţii sunt, deci, pasibili de diferite condamnări a închisoare. Sancţiunile sunt deseori aplicate, când deţină­torii puterii vor să se desbare de un adversar politic. Cara pari va peraltra vara Ssrssf Intr'un muzeu vienez se află expusă o piesă curioasă: un braţ uman uscat. Este vorba de braţul unui tânăr rguros, în etate de 16 ani, care acum câţiva ani a făcut un pariu cu un pin­ten al său că va atinge firele de înaltă tensiune, iară să păţească ni­mic. Tânărul curagios s'a ţinut de cuvânt, dar braţul său s'a paralizat. După puţin timp, braţul a început să se usuce, iar într'o bună zi tânărul con­stată cu groază că mâna se deslipeşte de corp. Braţul i-a fost desprins şi depus apoi la muzeu, an un C©ressf»e>âaiI©2E râs Recordul corespondenţei mai era deţinut, până acum câteva săptămâni, de divina Greta Garbo. Or, iată că, de la des­chiderea campaniei electorale, preşedintele Roosevelt a bătut tu mult pe faimoasa artistă. In timp ce vedeta cinema­tografică nu primeşte decât 6­ scrisori pe zi, preşed­ntele Roosevelt primeşte 4800, deci de opt ori mai mult. Ceea ce e curios, e faptul că majoritatea autorilor aces­tor scrisori se adresează pre­şed­itelui în următorii termeni familiari: „Dragul meu preşedinte... sau „Scumpe Franklin". Cei mai mulţi corespon­denţi cer diferite sfaturi şi recomandaţiuni, pe care ge­nerosul preşedinte se grăbeşte să le dea­ an an un an Celifa in IP*«off# Ph­*» O­ră '. FUNERALII PRINCIARE.'. După cum am anunţat, a încetat din viaţă la Paris prinţul Arsene Karagheorghevici, tatăl prinţului-regent Paul al Jigoslaviei. Corpul a fost adus în patrie şi înhumat în mauzo­­leul regesc de la Oplena­z. Clişeul arată transportarea sicriului spre mauzoleu, în prezența Regelui Petru, a prințului-regent Paul și a prințesei O­ga. Scrisoare deschisă D-Ssai Traian Scriban, fost magistrat Imperativul inexorabilei legi a limitei de vârstă, şi-a spus din nou cuvântul, hotărând plecarea din templul« Jaekţk., a unui vrednic slujitor al său,­­ a magistratului Traian R. Scriban. In momentul când legea şi-a primit satisfacţiunea, smulgân­­du-te de la îndeletnicirile pe care le-ai cinstit 30 de ani, imi pun legitima întrabare: care este oare în momentul acesta starea ta sufletească, iubite şi stimate Scribans ? Cind eşti la începutul ca­­prei, îndată după ce ai ur­cat cu firească emoţiune trep­tele amvonului pentru a te lega pe toată viaţa prin jură­mântul de credinţă că vei fi robul înaltei şi prea grelei misiuni de a judeca pe se­meni, este fără îndoială fru­­mos, mişcător şi înalţilor t­u t­e ş­­­i Insă peste ceva necunoscut, nebulos, l'a’a dş necunoscut, de vii­torul fa’nic şi nedesluş't, târ­ziu de tot după o viaţă în­treagă de mari privaţiuni, de sacrificii de tot felul, d® de­votament şi abnegaţiuni, când arunci o privire retrospectivă, —cuprinzând dintr'o dată tot trecutul de mu­ncă cinstită, — făcându-ţi un examen riginos al conştiinţe’, vezi ca ÎF.t'o carte, Iţirg­i­zca’e ce ai stră­bătut, luminoasa, limpede şi tării nici o cotitură şi când perceiE. Jfca Tigăâki li­ mult neobosit, plin de sfe­gie şi v goare, — aceste care nu ce pot so;o­.i în accepţiunea cea mai largi a cuvântu’ui, ade­vărată mulţumire sufletească ,nu se poate concepe, şi era mai înaltă ? Că ai împărţit, dragă Sori­ban® cu competinţă şi cu multă căldură şi suflet, drep­­tatea, că a f­ost un adevărat „om" nu în înţelesul vulgar şi curent, ci în reala accep­ţiune a cuvântului, „on întreg", şi mai mult încă ma­gistratul care cinsteşte noţiu­nea „omul" şi care înainte de a ocupa fotoliul sacru de judecător, lasă in garderobă odată cu haina de orice zi şi toate prejudecăţile, toate in­­clinaţiunile, toate afecţiunele şi toate ambiţiunile, spre a apărea curat şi limpez ! Ii­aţa mulţimei chemată la lu­mina lor şi care aşteaptă de la ei ca dela divinitate mâ­nuirea tuturor bunurilor ome­neşti, a vieţei şi onoarai lor, —o dovedeşte, iubite prie­tene, cu prisosinţă opinia pu­blică, acest neînduplecat areo­pag al societăţei a cărui caldă şi temeinică afecţiune ai caş­ de $3. Pacraraurira nagistral tigat-o pe deplin. Din vasta ..uzină a Magis­­traturei a plecat cu drept cu­­v.fii un sinistru as reală şi deosebită valoare intelectuală şi morală, care s’a strădănuit o viaţă întreagă, a plecat pe cărţi, să afle ade­vărul adevărat , pentru trium­ful dreptăţei, fiind în templul zeiţei „Themis" un neclintit păzitor şi pro­eguitor al legi­­or ţarei. In timpul funcţionarei tale ai ştiut, iubite prietene, să câştigi nu numai stima şi în­crederea justiţiabililor, graţie integrităţei caracterului şi im­­parţialităţei tale, dar te-ai im­pus încă de mult şi ca un e­­minent redactor şi adnotator de hotărâri, având şi o acti­vitate publicistică remarcată prin iscusinţa şi tenac­tatea cu care susţin mai drepturile magistraturei şi a căror va­loare, cititorii revistelor noas­tre de drept, au avut de a­­tâtea ori ocaziunea să le a­­precieze, — căci viaţa ta zbu­ciumată şi închinată numai binelui obştesc, n'ai cunoscu­­t-o numai din cărţi şi nici din depărtarea şi comoditatea i­­nui biurou de fildeş a camerei de lucru, — tu n'aî fost un (Continuare, in naaîna 2-a) Intro bună zi, măturătorul aleilor a băgat de seamă că truda ii este zadarnică. Pe cât aduna el înainte, se aşter­­nea în urmă, un stat de nuanţe arămii, ca nişte afişe aruncate din avion. Atunci a clătinat din cap privind spre găteala veştedă a gradinei, îngălbenită subit ca un bolnav de icter şi i-a spus bătrânului paznic: — Vine toamna. Gardianul contempor­an cu mersul lui Boulanger și voga malacofului, a observat și el acest lucru, dar se temea parcă eio spue. S’a terminat sezonul uver­turilor și potpouriurilor de fanfară : sunt goale fundurile întunecoase, unde mai avea prilejul să surprindă dragos­­tea în flagrant delict; băncile de pe aleia trandafirilor se odîhnesc şi ele, după atâtea suspine şi jurăminte auzite în nopţile cu sau fără lună... A păşit pa aleii* Copoului mai curând decât în oraş, toamna, acea doamnă atât de cantată in ori­ce refren de tangou, căruia i-a dedicat I. Pilat o antologie şi pe care Topîrceanu o înţepa la timp, numind-o... . Zâna melopeeîor Spaima florilor şi Doamna Cucurbitaceelor... Trage vara să moară... George Lesnea, poetul ca­­re-şi rătăceşte paşii de atâtea ori pe aleile Copoului, căutând o inspiraţie materializată sau nu, undeva o strofă cam aşa : Stau oamenii singuri cu ochii la geamuri Şi-i toamnă în trupuri şi-i toamnă pe ramuri. Pe-aici pe aproape şi hăt, mai departe Se sbuciumă vara şi tragă de moarte.­­ Imaginea aceasta mi-a apă­rut în minte, când am păşit în pragul unui apus blând de toamnă, pe aleile Corpului. Paznicul dormitează pe o bancă, surâzând soarelui care împroaşcă cu potop de lu­­mină teiul lui Eminescu. Bufetul e inchis și în ple­tele castanilor parcă mai dăi­­nue refrenul ultimului tangou cântat de orchestră. Frunze e au nins pe mase, pe parchetul de dans. * Lângă gardul verde, o pe­reche se ceartă, in treacăt prind un crâm­pei : — Nu-ţi­ aminteşti atunci, in seara ceia, când am dan­­ ale» »raoSifinnBg» Cu to­amna, . pe aleile Copouîui mosiafflMfi şi regrei®.—■ Toasuana «lira 90$. Aves* «SrepnaS?© Araligoraa.­­ A sunat liberarea Asia a aflat-o şi guvernanta blondă ca legenda fecioarei Lorelei, care tresare la fiecare sunet de trompet de la Regi­mentul 13, lipera să-l mai revadă odată şi de aceia de câteva zile pă­zeşte poarta. i-a împrăştiat însă speran­ţele o pasefenă: Liperat contigent... Venit alţi catane... El uitat la tine... Vergisst dich... Blonda repetă in neştire: — Ia, ja... vergisst mich... Va ofta cât ţine oftica toam­nei, pentru ca la primăvara (Cottinuare la pagina 2 ) (Continuare in pagina 2-a) Arma aviaţiei O discuţie interesanta O discuţie interesantă s’a angajat in Franţa, pe chestia însemnătăţii aviaţiei In caz de război. Unii au afirmat că aviaţia ar fi o armă de interes se­cundar. Principalul in război este a ocupa teren, şi acest lucru ii poate face numai in­­fanteria, cu sprijinul unităţilor motorizate. Alţii insă susţin însemnă­tatea primordială a aviaţiei. Copita, cunoscutul scriitor T. Sersievens, trage conclu­­zii din războiul span­ol pe care la urmărit la faţa lo­cului. A văzut un oraş de 8000 locuitori distrus in 2 minute de 40 avioane. Şi un oraş de 15.000 locuitori ni­micit In mai puţin de jumă­tate ceas"de către 50 avioane. Apoi a văzut armate In re­­tragere, complect împrăştiate de avioane. Şi poziti distru­se de bombardamente aeri­ene. Insă taberele învrăjbite, din Spania, au la îndemînă aviaţie puţină. Cel mai puternic atac se dă cu 50 avioane, cel mult. Ce*ar însemna un atac cu sute şi chiar mii de avioane, dintr’odată ? totul ar fi sur­primat în cale. Netăgăduit că aviaţia este o armă de prima importanţă , o armă teribilă şi hotărîtoare. Târgul de vinuri, imaginar­ ul Iestes*©sele geudgorenilor* €_© rai «Ited­eBră «ni. ro» fiSăalăreva Dorind să aflăm, dintriun isvor autorizat, punctul de ve­dere al podgorenilor în ches* tunsa târgului de vinuri de pe lângă Camera de Comerţ din Iaşi, ne-am adresat în a­­cest scop d-l ui M. Bădăreu, unul d­itre cei mai mari pod­goreni din Moldova, care ne-a declarat următoarele?: — După părerea mea şi a imensei majorităţi a podgo­renilor, de târgul de vinuri a Camerei de Comerţ nu se simte şi nu s'a simte ni­ci­o­­dată nevoie la Iaşi. • Aşa zisul târg de vinuri al Camerei de Comerţ, nu numai că nu este de nici un folos pentru podgoreni, dar e şi dăunător prin aceia că a de­­preciat cu cel puţin 5 la sută, preţul şi aşa destul de scăzut, al vinului cumpărat în pod­goria Iaşului. Fie că podgoreanul îşi viende vinul predat în oraş, fie că el îl vinde predat la cramă, toată lumea de bună credinţă ştie, că tot el este acela care plă­teşte taxe către Camera de Comerţ, intru cât cumpărăto­rul scade podgoreanului din preţul oferit pe vin, valoarea acestei taxe. Aşi fi fericit dacă Camera de Comerţ mi-ar eita un sin­gur caz, in care un podgo­­rean, care şia predat vinul şi mai cu deosebire când l-a predat cumpărătorului In oraş —şi acesta este cazul cel mai frecvent la cei mici şi umili—nu ar fi plătit el taxa târgului de vinuri, In cazul vânzărei vinului către un depozitar, de­oare­ce acesta plăteşte taxa Ca­merei de Comerţ şi la revân­­zarea vinului, taxa târgului sat colea şi ne am dus pe aleie... Când m'ai sărutat şi-ai spus că până'n toamnă fa­cem verighetele ? El caută s'o potolească şi să-i explice... Ce-i poate explica ?­­ Doar că toamna e anotim­pul regretelor şi al iluziilor spulberate. Dar asta o ştim cu toţii de vinuri atinge considerabila sumă de 200 lei de vas. Astăzi, în urma înfiinţărei taxei Camerei de Comerţ şi a taxei comunale ad-valorem, podgoreanul plăteşte către stat, comună, etc., peste 1 leu de litru, adică peste 25 la sută din valoarea actuală a vinului. Acest leu, cumpărătorul are grijă să îl scadă întotdea­una şi în întregime, din preţul oferit producătorului prn­u vinul, plu să constitue de multe ori pre­xtul unei scă­deri şi mai mari. Se poate spune, fără exa­gerare, că numai de pe urma taxei târgului de vinuri pod­gorenii, cei mai sărăci dintre toţi muncitorii de pământ, vor pierde la Iaşi multe sute de mii de lei in fiecare an. * Aşa zisul târg­um de vinuri mai este apoi dăunător pod­gorenilor şi mai ales prin a­­ceia că taxa ce se încasează obligatoriu pentru eventuala lui funcţionare, constitue o primă in favoarea vinurilor ce vin din altă parte. Comerciantul care işi va cumpăra vinul din altă parte de­cât din Iaşi, dintr o loca­­tate care nu va avea fericirea să aibă un târg de vinuri pe lângă Camera de Com­eţ, va beneficia din simplul fapt că nu are nimic de plată in fa­voarea târgului de vinuri, de o primă de 1000 lei de vagon. Departe de a se aju­ge ast­fel la o consul­a . In primul rând a vinului din podg­or­a Iaşului, se va ajunge la un rezultat tocmai contrariu. • Care ar putea fi influenţa binefăcătoare a obolului, pa care îi varsa podgoreanul in cara Camerei de Comerţ, nu-1 văd de loc. Dispariţia intermediarilor care scumpesc vinul ? Dar intermediarii şi mai ales depozitarii, au un rol dintre cele mai io­ontoare, in situaţiunea actuală a comerţu­lui de vinuri. Vinul constitui un articol în plasarea căruia, dată fiind actuala situaţiune a comerţu­­l de vinuri şi starea econo­­m­că generală , pod­o­enii în­tâmpină mari greutăţi. Şi nu văd de loc cum în lipsa de­pozitarilor de v­iuri, comite­­tul care întruchipează târgul de vinuri, ar putea ca înlocu­ind pe depozitari, să garan­teze el podgorenilor plata vi­nului, vândut în imensa ma­­joritate a cazurilor,­—pe cred­­. Ceiace se mai ştie de către toată lumea este faptul, r­ă de când s’a înfiinţat taxa pe vi­nuri în foliul târgului de vi­nuri, car® nu există de altfel de cât subt forma unui comi­tet retribuit nici un podgo­

Next