Opinia, noiembrie 1938 (Anul 34, nr. 9478-9503)
1938-11-01 / nr. 9478
ANUL XXXIV No. 9478 ABONAMENTE: Lei 350. • • • • un an 9 ISO. • • • 96 luni 1990. • • • • 93 luni 9 35. • • • • 91 lună 91500. . .Instituții publice Atelierele tipografice „Opinia" IAȘI STR. LAPUSNEANU 37 1 LEU MARȚI 1 NOEMBRIE 1938 TELEFOANE Redacţia: • •1 No. 1293 Administraţia • „ 1299 Serv. de noapte red.1 116 Redacţia şi Administraţia IAŞI STR. LAPUŞNEANU 37 Director C. R. GHIULEA ma a mMMH Cu prilejul cui veisaru Măriei Sale Marelui Voevod Mihai de Alba Iulia, care a împliit 17 ani, el a afirmat din nou legătura ce uneşte poporul nostru cu ideea monarhică. In sufletul românesc, Biserica şi Monarhia sunt nedespărţite de ideea naţională. Această legătură s’a întărit in decursul veacurilor şi a devenit azi o caracteristică a poporului nostru. In cursul istoriei, Biserica a fost totdeauna în sprijinul idealului naţional, aşa cum dominatorii sau identificat cu voinţa şi sufetul poporului. Tradiţia regească a urmat aceiaşi cale istorică; regii noştri au avut suflete de români. M. S. Regele Carol II a fost crescut în realităţile româneşti şi tot astfel este crescut acum Marele Voevod de Alba Iulia, care ia parte la toate bucuriile şi necazurile poporului. Măria Sa împărtăşeşte chiar truda poporului, căci i-am văzut la coarnele plugului, la meşteşug, ba char la prăşitul porumbului, în Ţara Haţegului. Domnitori şi Regi, toţi şi-au cunocat ţera din hotar in hotar, au coborât în viaţa satelor şi în sufletul supuşilor. Toţi au cercetat nevoile poporului şi inimile lor au bătut în acelaş ritm cu a norodului. Aşa cum M. S. Regele străbătea plaiurile şi munţii ţării când era Principe,, tot astfel Marel Voevod a ingenuachsat în toate mănăstirile care adăpostesc casele voivozilor. Pe urmele arheologice ale trecutului românesc, Marele Voevod a citit inscripţii în piatră, iar copilăria Măriei Sale a fost desfătată de basmele românilor şi de colindele străvechi. Gândul întregului popor se îndreaptă, la aniversarea Măriei Sale, cu emoţie şi adâncă dragoste, la tinereţea voinică şi la alesele însuşiri sufleteşti ale Marelui Voevod de AlbaIulia. RSira i©aföí lies fiiia far© Sa ştie că ministerul Instrucţiei a hotărât înfiinţarea a trei şcoala normale superioarei la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, ministerul socoteşte că prin înfiinţarea acestor şcoale, deva Inutile actualele Seminarii pedagogice universitare. Deci, seminarii! ,e pasSagogiSz vi: :s chesfinntsta. 2003 Ustral care vrea să fie inspertor Un invator din jud. Iaşi, care a făcut stagiu pe la diferite uşi politice, a dorit foarte mult să devie inspector şcolar al Ţinutului Prut. In acest scop, a inaintit forurilor respective mai multe lămuri de cereri. Prima autoritate a făcut urătorul referat: „ cere cu orice preţ să fie inspector“. Autoritatea imediat superioară a făcut adnotaţia: „nu vrea să fie subsecretar de stat ?“. Pe a două cerere a solicitantului, autoritatea respectivă a pus rezoluţia: „la aceasta a doua cerere, petiţionarul să reflecteze dacă nu e cumva bine să ia locul de ministru la Bancate !“ Hârtiile, in original, au fost trimise solicitantului, ca să afle rezultatul Absolut autentic. an an O «"©pOÎlKBâfă sarâsaşă D. Mussolini a aprobat proiectul de ridicare a unei clopotniţe, în piaţa catedralei din Milano. Această clopotniţă va fi, înaltă de 170 nm. Construită din marmoră albă, clopotniţa va avea mai multe altare pentru eroi, pentru victorii şi pentru glorii. In vârf va fi aşezat „farul păcii". In 1942 construirea monumentalei clopotniţe va fi terminată. i_eti! BsosSlseae De curând a apărut o culegere de legi americane, cari sunt mereu în vigoare, deşi nimeni nu le cunoaşte origina şi nici măcar exstenţa. Iată câteva dn aceste legi, păstrate prin tradiţie : — In statul Ohio, pisicile nu se pot plimba, noaptea, pe stradă, dacă nu au legat de coadă Un mic bec electric luminat în roşu. — La Los Angeles, barbaţii au dreptul să poarte favoriţi. — In Centralis, orăşel din statul Washington, bărbaţii trebuie să poarte barbă. — Locuitorii onului Boston n'au voie, la nici o oră din zi, să facă muzică, nici să se plicube pe stradă cu câini mai înalţi de 30 centimetri. — In statul Sud-Caroina, e oprit să mergi la biserică, fără un revolver in buzunar. — Nici un locuitor din statul Virginia nu are voie să-şi instaleze baie în casă. Toată lumea trebuie să se scalde în curte. Toate aceste legi mai sunt valabile,, deoarece nici un decret nu te-a suprimat încă. Contravenienţii sunt, deci, pasibili de diferite condamnări a închisoare. Sancţiunile sunt deseori aplicate, când deţinătorii puterii vor să se desbare de un adversar politic. Cara pari va peraltra vara Ssrssf Intr'un muzeu vienez se află expusă o piesă curioasă: un braţ uman uscat. Este vorba de braţul unui tânăr rguros, în etate de 16 ani, care acum câţiva ani a făcut un pariu cu un pinten al său că va atinge firele de înaltă tensiune, iară să păţească nimic. Tânărul curagios s'a ţinut de cuvânt, dar braţul său s'a paralizat. După puţin timp, braţul a început să se usuce, iar într'o bună zi tânărul constată cu groază că mâna se deslipeşte de corp. Braţul i-a fost desprins şi depus apoi la muzeu, an un C©ressf»e>âaiI©2E râs Recordul corespondenţei mai era deţinut, până acum câteva săptămâni, de divina Greta Garbo. Or, iată că, de la deschiderea campaniei electorale, preşedintele Roosevelt a bătut tu mult pe faimoasa artistă. In timp ce vedeta cinematografică nu primeşte decât 6 scrisori pe zi, preşedntele Roosevelt primeşte 4800, deci de opt ori mai mult. Ceea ce e curios, e faptul că majoritatea autorilor acestor scrisori se adresează preşeditelui în următorii termeni familiari: „Dragul meu preşedinte... sau „Scumpe Franklin". Cei mai mulţi corespondenţi cer diferite sfaturi şi recomandaţiuni, pe care generosul preşedinte se grăbeşte să le dea an an un an Celifa in IP*«off# Ph*» Oră '. FUNERALII PRINCIARE.'. După cum am anunţat, a încetat din viaţă la Paris prinţul Arsene Karagheorghevici, tatăl prinţului-regent Paul al Jigoslaviei. Corpul a fost adus în patrie şi înhumat în mauzoleul regesc de la Oplenaz. Clişeul arată transportarea sicriului spre mauzoleu, în prezența Regelui Petru, a prințului-regent Paul și a prințesei Oga. Scrisoare deschisă D-Ssai Traian Scriban, fost magistrat Imperativul inexorabilei legi a limitei de vârstă, şi-a spus din nou cuvântul, hotărând plecarea din templul« Jaekţk., a unui vrednic slujitor al său, a magistratului Traian R. Scriban. In momentul când legea şi-a primit satisfacţiunea, smulgându-te de la îndeletnicirile pe care le-ai cinstit 30 de ani, imi pun legitima întrabare: care este oare în momentul acesta starea ta sufletească, iubite şi stimate Scribans ? Cind eşti la începutul caprei, îndată după ce ai urcat cu firească emoţiune treptele amvonului pentru a te lega pe toată viaţa prin jurământul de credinţă că vei fi robul înaltei şi prea grelei misiuni de a judeca pe semeni, este fără îndoială frumos, mişcător şi înalţilor tu te şi Insă peste ceva necunoscut, nebulos, l'a’a dş necunoscut, de viitorul fa’nic şi nedesluş't, târziu de tot după o viaţă întreagă de mari privaţiuni, de sacrificii de tot felul, d® devotament şi abnegaţiuni, când arunci o privire retrospectivă, —cuprinzând dintr'o dată tot trecutul de muncă cinstită, — făcându-ţi un examen riginos al conştiinţe’, vezi ca ÎF.t'o carte, Iţirgizca’e ce ai străbătut, luminoasa, limpede şi tării nici o cotitură şi când perceiE. Jfca Tigăâki li mult neobosit, plin de sfegie şi v goare, — aceste care nu ce pot so;o.i în accepţiunea cea mai largi a cuvântu’ui, adevărată mulţumire sufletească ,nu se poate concepe, şi era mai înaltă ? Că ai împărţit, dragă Soriban® cu competinţă şi cu multă căldură şi suflet, dreptatea, că a fost un adevărat „om" nu în înţelesul vulgar şi curent, ci în reala accepţiune a cuvântului, „on întreg", şi mai mult încă magistratul care cinsteşte noţiunea „omul" şi care înainte de a ocupa fotoliul sacru de judecător, lasă in garderobă odată cu haina de orice zi şi toate prejudecăţile, toate inclinaţiunile, toate afecţiunele şi toate ambiţiunile, spre a apărea curat şi limpez ! Iiaţa mulţimei chemată la lumina lor şi care aşteaptă de la ei ca dela divinitate mânuirea tuturor bunurilor omeneşti, a vieţei şi onoarai lor, —o dovedeşte, iubite prietene, cu prisosinţă opinia publică, acest neînduplecat areopag al societăţei a cărui caldă şi temeinică afecţiune ai caş de $3. Pacraraurira nagistral tigat-o pe deplin. Din vasta ..uzină a Magistraturei a plecat cu drept cuv.fii un sinistru as reală şi deosebită valoare intelectuală şi morală, care s’a strădănuit o viaţă întreagă, a plecat pe cărţi, să afle adevărul adevărat , pentru triumful dreptăţei, fiind în templul zeiţei „Themis" un neclintit păzitor şi proeguitor al legior ţarei. In timpul funcţionarei tale ai ştiut, iubite prietene, să câştigi nu numai stima şi încrederea justiţiabililor, graţie integrităţei caracterului şi imparţialităţei tale, dar te-ai impus încă de mult şi ca un eminent redactor şi adnotator de hotărâri, având şi o activitate publicistică remarcată prin iscusinţa şi tenactatea cu care susţin mai drepturile magistraturei şi a căror valoare, cititorii revistelor noastre de drept, au avut de atâtea ori ocaziunea să le aprecieze, — căci viaţa ta zbuciumată şi închinată numai binelui obştesc, n'ai cunoscut-o numai din cărţi şi nici din depărtarea şi comoditatea inui biurou de fildeş a camerei de lucru, — tu n'aî fost un (Continuare, in naaîna 2-a) Intro bună zi, măturătorul aleilor a băgat de seamă că truda ii este zadarnică. Pe cât aduna el înainte, se aşternea în urmă, un stat de nuanţe arămii, ca nişte afişe aruncate din avion. Atunci a clătinat din cap privind spre găteala veştedă a gradinei, îngălbenită subit ca un bolnav de icter şi i-a spus bătrânului paznic: — Vine toamna. Gardianul contemporan cu mersul lui Boulanger și voga malacofului, a observat și el acest lucru, dar se temea parcă eio spue. S’a terminat sezonul uverturilor și potpouriurilor de fanfară : sunt goale fundurile întunecoase, unde mai avea prilejul să surprindă dragostea în flagrant delict; băncile de pe aleia trandafirilor se odîhnesc şi ele, după atâtea suspine şi jurăminte auzite în nopţile cu sau fără lună... A păşit pa aleii* Copoului mai curând decât în oraş, toamna, acea doamnă atât de cantată in orice refren de tangou, căruia i-a dedicat I. Pilat o antologie şi pe care Topîrceanu o înţepa la timp, numind-o... . Zâna melopeeîor Spaima florilor şi Doamna Cucurbitaceelor... Trage vara să moară... George Lesnea, poetul care-şi rătăceşte paşii de atâtea ori pe aleile Copoului, căutând o inspiraţie materializată sau nu, undeva o strofă cam aşa : Stau oamenii singuri cu ochii la geamuri Şi-i toamnă în trupuri şi-i toamnă pe ramuri. Pe-aici pe aproape şi hăt, mai departe Se sbuciumă vara şi tragă de moarte. Imaginea aceasta mi-a apărut în minte, când am păşit în pragul unui apus blând de toamnă, pe aleile Corpului. Paznicul dormitează pe o bancă, surâzând soarelui care împroaşcă cu potop de lumină teiul lui Eminescu. Bufetul e inchis și în pletele castanilor parcă mai dăinue refrenul ultimului tangou cântat de orchestră. Frunze e au nins pe mase, pe parchetul de dans. * Lângă gardul verde, o pereche se ceartă, in treacăt prind un crâmpei : — Nu-ţi aminteşti atunci, in seara ceia, când am dan ale» »raoSifinnBg» Cu toamna, . pe aleile Copouîui mosiafflMfi şi regrei®.—■ Toasuana «lira 90$. Aves* «SrepnaS?© Araligoraa. A sunat liberarea Asia a aflat-o şi guvernanta blondă ca legenda fecioarei Lorelei, care tresare la fiecare sunet de trompet de la Regimentul 13, lipera să-l mai revadă odată şi de aceia de câteva zile păzeşte poarta. i-a împrăştiat însă speranţele o pasefenă: Liperat contigent... Venit alţi catane... El uitat la tine... Vergisst dich... Blonda repetă in neştire: — Ia, ja... vergisst mich... Va ofta cât ţine oftica toamnei, pentru ca la primăvara (Cottinuare la pagina 2 ) (Continuare in pagina 2-a) Arma aviaţiei O discuţie interesanta O discuţie interesantă s’a angajat in Franţa, pe chestia însemnătăţii aviaţiei In caz de război. Unii au afirmat că aviaţia ar fi o armă de interes secundar. Principalul in război este a ocupa teren, şi acest lucru ii poate face numai infanteria, cu sprijinul unităţilor motorizate. Alţii insă susţin însemnătatea primordială a aviaţiei. Copita, cunoscutul scriitor T. Sersievens, trage concluzii din războiul spanol pe care la urmărit la faţa locului. A văzut un oraş de 8000 locuitori distrus in 2 minute de 40 avioane. Şi un oraş de 15.000 locuitori nimicit In mai puţin de jumătate ceas"de către 50 avioane. Apoi a văzut armate In retragere, complect împrăştiate de avioane. Şi poziti distruse de bombardamente aeriene. Insă taberele învrăjbite, din Spania, au la îndemînă aviaţie puţină. Cel mai puternic atac se dă cu 50 avioane, cel mult. Ce*ar însemna un atac cu sute şi chiar mii de avioane, dintr’odată ? totul ar fi surprimat în cale. Netăgăduit că aviaţia este o armă de prima importanţă , o armă teribilă şi hotărîtoare. Târgul de vinuri, imaginar ul Iestes*©sele geudgorenilor* €_© rai «ItedeBră «ni. ro» fiSăalăreva Dorind să aflăm, dintriun isvor autorizat, punctul de vedere al podgorenilor în ches* tunsa târgului de vinuri de pe lângă Camera de Comerţ din Iaşi, ne-am adresat în acest scop d-l ui M. Bădăreu, unul ditre cei mai mari podgoreni din Moldova, care ne-a declarat următoarele?: — După părerea mea şi a imensei majorităţi a podgorenilor, de târgul de vinuri a Camerei de Comerţ nu se simte şi nu s'a simte niciodată nevoie la Iaşi. • Aşa zisul târg de vinuri al Camerei de Comerţ, nu numai că nu este de nici un folos pentru podgoreni, dar e şi dăunător prin aceia că a depreciat cu cel puţin 5 la sută, preţul şi aşa destul de scăzut, al vinului cumpărat în podgoria Iaşului. Fie că podgoreanul îşi viende vinul predat în oraş, fie că el îl vinde predat la cramă, toată lumea de bună credinţă ştie, că tot el este acela care plăteşte taxe către Camera de Comerţ, intru cât cumpărătorul scade podgoreanului din preţul oferit pe vin, valoarea acestei taxe. Aşi fi fericit dacă Camera de Comerţ mi-ar eita un singur caz, in care un podgorean, care şia predat vinul şi mai cu deosebire când l-a predat cumpărătorului In oraş —şi acesta este cazul cel mai frecvent la cei mici şi umili—nu ar fi plătit el taxa târgului de vinuri, In cazul vânzărei vinului către un depozitar, deoarece acesta plăteşte taxa Camerei de Comerţ şi la revânzarea vinului, taxa târgului sat colea şi ne am dus pe aleie... Când m'ai sărutat şi-ai spus că până'n toamnă facem verighetele ? El caută s'o potolească şi să-i explice... Ce-i poate explica ? Doar că toamna e anotimpul regretelor şi al iluziilor spulberate. Dar asta o ştim cu toţii de vinuri atinge considerabila sumă de 200 lei de vas. Astăzi, în urma înfiinţărei taxei Camerei de Comerţ şi a taxei comunale ad-valorem, podgoreanul plăteşte către stat, comună, etc., peste 1 leu de litru, adică peste 25 la sută din valoarea actuală a vinului. Acest leu, cumpărătorul are grijă să îl scadă întotdeauna şi în întregime, din preţul oferit producătorului prnu vinul, plu să constitue de multe ori prextul unei scăderi şi mai mari. Se poate spune, fără exagerare, că numai de pe urma taxei târgului de vinuri podgorenii, cei mai sărăci dintre toţi muncitorii de pământ, vor pierde la Iaşi multe sute de mii de lei in fiecare an. * Aşa zisul târgum de vinuri mai este apoi dăunător podgorenilor şi mai ales prin aceia că taxa ce se încasează obligatoriu pentru eventuala lui funcţionare, constitue o primă in favoarea vinurilor ce vin din altă parte. Comerciantul care işi va cumpăra vinul din altă parte decât din Iaşi, dintr o locatate care nu va avea fericirea să aibă un târg de vinuri pe lângă Camera de Comeţ, va beneficia din simplul fapt că nu are nimic de plată in favoarea târgului de vinuri, de o primă de 1000 lei de vagon. Departe de a se ajuge astfel la o consula . In primul rând a vinului din podgora Iaşului, se va ajunge la un rezultat tocmai contrariu. • Care ar putea fi influenţa binefăcătoare a obolului, pa care îi varsa podgoreanul in cara Camerei de Comerţ, nu-1 văd de loc. Dispariţia intermediarilor care scumpesc vinul ? Dar intermediarii şi mai ales depozitarii, au un rol dintre cele mai ioontoare, in situaţiunea actuală a comerţului de vinuri. Vinul constitui un articol în plasarea căruia, dată fiind actuala situaţiune a comerţul de vinuri şi starea economcă generală , podoenii întâmpină mari greutăţi. Şi nu văd de loc cum în lipsa depozitarilor de viuri, comitetul care întruchipează târgul de vinuri, ar putea ca înlocuind pe depozitari, să garanteze el podgorenilor plata vinului, vândut în imensa majoritate a cazurilor,—pe cred. Ceiace se mai ştie de către toată lumea este faptul, ră de când s’a înfiinţat taxa pe vinuri în foliul târgului de vinuri, car® nu există de altfel de cât subt forma unui comitet retribuit nici un podgo