Opinia, ianuarie 1939 (Anul 36, nr. 9530-9553)

1939-01-01 / nr. 9530

fiB \ I^Saa g€§,asflâ temea Calendaristic«* Până şi calendarul care ar trebui vi­ne­­dea Iluzia schimbării, a­re si 5 ifOiiedU! ilC IU»*. Luna Ianuarie şi luna Octombrie keep amândouă cu aceiaşi zi. Ace­­leş lucru la luna Iulie care începe­a luna Aprilie, şi la Decembrie ca Septembrie, februarie, Martie şi Noembrie în­­cep şi ele cu aceiaşi zi. Ce-i drept, Mai şi Iunie fac excepţie la această regulă. Mai este de remarcat că secolul nu începe niciodată intr'o Duminică, Istr’o Miercuri sau Vineri. Nimic nou—cel puţin pentru anii­­­bisecţi... Anul e alcătuit din 363 zile 48 mi­nute și 46 secunde. Din această pri­mă, calendarul gregorian (adoptat aproape pretutindeni) va pierde o zi MP un interval de 3200 ani. (Pier­derea ar fi mai mare dacă nu s‘ar stroga câte o zi la anii bisectili). an ar. 1 di­aire Frai*?® ?i Alstlia In franţa şi Anglia s'a pu­s­­ en nou în discuţie chestiunea construitei unui tunei sub ca­nalul Mănecei, care să lege cele două ţări. Savanţii geologi au stabilit că odinioară a existat o fâşie de pământ care lega Franţa de Anglia. Dar fâşia s'a pră­buşit, pe locul unde-i astăzi , Marea Mânece­­i !­­ La 50 metri adâncime se toate construi tunelul, pe o , lungime de 55 km (din care 59 h 72* sub apă). Lucrarea c­r ţine câţi­va ani şi ar costa de-o 2 şi fum. miliarde lei. Prin acest tunel s'ar asigu­ra transporturile intre Anglia şi Franţa, fară teamă de a­­tacurile unei flote inamice, şi mai cu seamă de atacuri aeriene, V-g»,«S©aai»® «!­*?... v' a rasp­lari in AsagHîa S'a scris acum câteva zile despre vampirul din Halifax, omul care eşea înaintea fe­meilor şi a fetelor din orăşe­lul englez şi fără ca eie să-şi dea seama îs tăia cu un briciu urechile, nasul sau ce ii ve­nea mas la îndemână. Iată că acum o ştire venită din Londra anunţă că acest dement a avut multi imitatori. in timp ce in Halifax cei loo­ cop da locuitori trăiau sub teroare şi toată viaţa ora­­şului era întreruptă, toată lu­mea stând ascunsă în casă cu uşile închise de teama monstrului,­ din alte oraşe ve­niră svonuri că tovarăşi de ai­vampirului „lucrează“ pea«­colo în toata Astfel semnalate isi­mii?»u ai­ci. ... . .......­Totuş metodele au fost di­­ferite. Fiecare întrebuinţând un mod cu totul deosebit. Astfel cel din Manchester ataca victimele cu un cuţit şi trasa pe braţul fiecăreia o cruce mare. Cei din Londra prindea co­pii între 14 şi optsprezece ani şi le făcea pe umărul drept cinci crestături. Poliţia nu ştie ce atitudini să ia faţă de aceste întâmplări stranii. Superstiţioşii cred că este vorba de o epidemie de vam­­­piri. Un făina cu bucluc Din Holywood se anunţă că Charlie Chaplin va începe in curând turnarea unui film în Întregime vorbit. Filmul se va numi «Dicta­torul“ și se afirm­ă că va fi o satiră la adresa d-lui Hitler. S-a produs un demers ofi­cial ger­man pentru oprirea turnării filmului, dar fără suc­ces. Efect­ul bonco" Sulul Boicotul economic american împotriva Germaniei, are fi­red. Astfel, transatlanticul ger­man „Bremen“ care poate transporta dintr-odată 1600 pasageri, a făcut ultima tra­versare numai cu 36 per­soane ! Americanii au refuzat să folosească vaporul german. Şi de aceia „Bremen“ şi-a sus­pendat cursa spre America 000 al gracis Sub patronajul Societăţii Naţional© de Arte Frumoase şi al Societăţii Arhitecţilor moderni din Paris, şi-a consti­tuit un comitet pentru a oferi Statelor-Unite, cu ocazia Ex­poziţiei Universale de la New- York din 1939, un monument al Păcii închinat amiciţiei franco-am­ericane. Proectele acestui monument ,care după ideia iniţiatorilor trebue să corapiecteze în A­­merica simbolul statuii Liber­­tiţii din New York, sunt În­credinţat® arhitectului Bon­­kowcky şi sculptorului Jean Boukif. tiu £Ui0UnUX8B©EKf ţ­ i"I . Opera macinitoare a regimului nou Regimal instaurat i» Ko­alám la 10 Februarie, a venit în numele unor hotă­­râte principii de acţiune şi a fost impus de Însăşi ce­rinţele adânci ale vieţii noa­stre naţionale. Noua cârmu­ire a izbutit să aducă mo­dificări, reforme şi multi­pla redresări pe marea li­ţie a c© scandam­entelor* »,ace luni ache© an ciclu de rodnice eforturi şi deschide vaste posibili­tăţi de continuare. Este adică o etapă îa care zelul frenetic al re­al­itatizării n‘a cunoscut aici un ceas de repaus. Se simţea profund nevoia ai­lor îndrumări şi altor afir­mări in câmpul politicei. Aproape că totul a trebuit să pornească de la început. Ritmul a fost mereu di­namizat de aprigele indem­­suri ale Suveranului. De aceia logic era ca răstimpul acesta de mărturisire vreri reformatoare să sa soldeze cu­ cele mai fecunde con­tribuţii în toate domeniile. Opera de consolidare, evi­dent, nu putea să se ter­mine intr'un interval de vreme atât de limitat. Dar s'au desţelenit orizonturi şi s'au aşezat durabile te­melii construcţiilor viitoare. Felurite probleme care priveau existenţa Statului român, se impuneau grab­nic soluţionate­ Dar pentru asta era trebuinţă abso­lută de o limpezire a situa­ţiei de o precizare a sen­sului înspre care să se o­­rienteze râvnele energice. Drumul a fost croit cu o excepţională siguranţă vizi­onară, de Suveran. Iar membrii guvernului au mers decişi pe această dâră de lumină. La fiecare departament s‘au rostit din primele zile normele călăuzitoare. In modul acesta s’a creat in­i­ţial o unitate de concepţie şi o activitate pe care aici tm sistem n‘a avut-o. Inte­resele supreme ale statului şi ale Naţiunii s'au susţi­nut necontenit. Un singur imperativ s'a ascultat și se ascultă: binele obștei, lată într'o oarecare mă­sură explicat succesul celor zece luni de conducere re­gală, în spiritul Constituţiei no ui. iMwiiTOiniiiiiiii iimirr­i ..— •=T3BSA Sn­fiiin­ rspirat, DS33 Numărul populaţiei in descreştere D-na Elena Miron, şefa re­­ferenta a biroului Statistic de pe lângă Oficiul Stării Ci­vile al Municipiului Iaşi a în­tocmit tabloul statistic al miş­cării demografice a oraşului nostru în cursul anului 1938. Tabloul va fi înaintat ins­titutului general de statistică din Bucureşti. Din lucrarea d-nii Elena Mirea, extragem, câteva cifre. Câţi s'au născut In cursul anului care se inchee s'au născut in Iaşi 2093 copii, faţă de 2393 naş­­terii înregistate în 1937. După cum sa vede, in anul 1938 natalitatea a fost mai puţin spornică, oferind un mi­nus de 300 suflete. Cea mai abundentă lună în naşteri a fost Iulie, iar cei mai puţini naşteri s'au înre­gistrat in Ncembrie. In medie câte 5—6 pa zi. Este interesant faptul că anul acesta s'au Înregistrat cele mai mula naşteri nele­gitime, in toal: 507, din care 260 sex temnain şi 247 sex masculin. In 1938 ai fost născuţi morţi 134, da care 79 de sex masculin şi 5 de sex teme­ni. Câţi au murit in cursul aoului 1938 au murit la Iaş 2319 oameni. Cei mai mulţ au sucombat in lunile Ianuarie. Martie Iunie, Iulie şi August. In medie 6-7 pe zi. Moartea acestora s'a dato­rat in parte accidentelor 54, sinuciderilor 108, şi crim­elor 2. Avem un deficit de o pu­­lafie de 226 suflete. Căsătorii şi divorţuri Anul acesta s’au efectuat la Iaşi 763 căsătorii. Este interesant să menţio­năm că anul a es'a mariaju­­rile au fost cu mult mai pu­­ţine ca în anul precedent. Cele mai multe căsătorii s'au efectuat în lunile Martie, lu­nie. Iul­e Octombrie şi No­­embrie. In medie câte 2 că­sătorii pa mu In eeiaca priveşte diversu* rile — 117 — ele s’au pro­dus între soţi cupa o căsn* nicie de 15—20 ani. Din cele mai sus expus­­, reiese că populația laşului, descrește. V. G. 4 ♦ nee­s­piraţii de Anul Nou Insă de dimineaţă, în aju­nul Anului Nou, băeţii se por­nesc cu „plugul", cu „uratul“, sau cu „hăitul", cum zic pe la noi, fiindcă „cetărătura“ sau „urarea" cunoscută, pe care o spun copiii la fiecare fereastră, de multe ori se În­trerupe cu strigătul : „băi! ’ „hăii", ca şi cum ar mâna boii la plug. Umblatul copiilor cu plu­gul, în ajunul Anului Nou, îndrpuind aratul şi munca pă­mântului de peste an, zugră­veşte întreaga viaţă a pluga­rului român. Cuprinsul „urărilor“ care se rostesc cu acest prilej, este plin de lucruri ca din poveşti, dar totodată şi de multe ha­­zuri pe socoteala gazdei. Cine nu ştie da acel: „S'o sculat mai la Bădica Traian"... Sau : „Căpitan Ion cel bogat Di­mineaţă s'o sculat“... cu care se încep aproape toate „urările" de Anul Nou, şi unde se povesteşte, că stă­pânul casei a suit la arat cu „pluguşorul cu­­foispreze boi“, —şi a arat „dealurile Gara­­rimului, văile Rusalimului"... Dar tot el „a aninat intr’un os de râmă, şi-a făcut plugul fărâmă"... Cât haz ! Câtă veselie! Gos­podarii zâmbesc binevoitor la auzul acestor „laude" pe seama lor, iar gospodinele suflecate păp la cot, şi cu fustei©­­ puse la brâu, umblă repede, pline de făină, abu­rite de para focului, şi coc colaci, pe careii impari „plu­garilor“. „Ce târâtorii“, de obicei, umblă cete, dintre cari numai unul „urează" sau „ceatără", iar ceilalţi, la semnul dat de dânsul, strigă: „hăi! hăi !“. „Urâtul* şi „hăitul" bieţi­lor, aproape întotdeauna este însoţit de sunetele de clopo­ţei, tălăngi şi alt© lucruri cu corţ fac sgosvor, şi care in­eh puesc sgomotul cu care pornesc plugurile oamenilor bogaţi pirimăvara la arat. Toata ziua, in ajunul Anu­ lui Nou, satela clocotesc de glasurile cetelor de copii ce „hăesc“, de sunatele de tă­lăngi, de clopoţei, de freamă­tul câinilor, cari şi ei mai mult de zburdă citise aleargă şi latră la jurul cârdurilor ve­sele ale micilor, „plugari“, aşteptând să le cadă şi lor ceva din ş­ragurile de colaci, înşiraţi, pe „pluguşoarele“ co­piilor. Şi fireşte că le cade. In noaptea Anului Nou Dar decum însărează, satul Începe să vuiască de glasuri mai groase, ale ceturatorilor mari, ala flăcăilor şi chiar ale gospodarilor celor mai săraci cari umblă şi „urează“ pe gospodarii cei mai bogaţi. Micii „plugari", cu „plugu­­şoarele" lor, de cum s apus soarele, încetează să mai umble. Plugarii cei mai „bătrâni" noaptea nu mai umblă cu­­ „pluguşorul", ci cu tângeli,cu tălăngi mult mai mari şi cu „buhai", pocnind din biciuri ca la o adevărată plugari®. „Uraturile“ lor sânt mult mai lungi şi mai bine ticluite, încât îţi fâc© o plăcere să le asculţi. Gospodarii îi aşteaptă pe aceştia cu colaci mult mai mari, cu gărăfi de vid, pre­gătita de cu sară, şi le dau paiate. Şi în liniştea tihnită şi săr­bătorească a caselor lor lu­minate, la adăpost de gerul care adesea ori scrâşneşte în această sară, el ascultă cea­suri Întregi „urările" cetei de la fereastră, rezimaţi de soba fierbinte sau aşezaţi cu coa­tele pe masă, în mijlocul în­­tregei familii, zâmbind din când in când, tăcuţi şi gân­ditori, când „urătorul" aruncă una prea gogonată, sau îl ridică pe stăpânul casei în slavă. Fiecare nouă ceata de „cen­tărători" este o adevărată în­tâmplare de mare bucurie pent­u gazdă, mai ales acolo unde sunt fete mari. Până târziu, după cuce ş­i în ajunul Anului Nou, satul geme de vietul acestor „ură­tori", care ca un freamăt ne­desluşit al pământul se înalţă în întunerecul nopţii. Vrăjitul Fetele mari in această seară p­i­at Unui nou Pierdut în zări ca un ecou Purtat de Crivăţul hoinar, Acelaş cântec milenar; Se luptă cnut vechi ca anul nou, Pentru an joc în călindar... La geam, copiii, soli voioşi, Pocnesc din biciu şi trag buhai Ca înaintea unui Crai... Cu pluguşorii tot mai sgomotoşi, Se’ntrec în chiot cu alai. Ţânţari, c­­ari, cu' va ieşi V 303-i te a­­lată odată ziua unui an nou 3 sosit, încă odată se va face revelion. Cu mult sgonaot, cu băuturi, cu mâna­tăta risipă, lumea e vechiul an şi va ţ ia. cel nou, ,gă frate, aşi vrea îreşti un minut şi să d­­c şi serios. Nu te pe­­­ne scurtimea vie­­i.est, moment al vnce­­: »?U .n nou în viaţa ta ? cum zilele urmează alta, anotimpurile sotirapuri şi viaţa noa­­f:;e ierni şi câte I. ui Vi t' n - scump* ” a,,«st an cir­­te leupu e speran U tel Câte căderi ai nat î, înainte • . Câte remu r Şi în loc a petesse ■ ,­­fracţie un moment rios, nu trebui© oar« ti i în tine şi să te „Ce valorează n­­ ai Dumnezeu, care ţinu dreptăţi», anul meu sfârşeşte ?“ Ce va veşniciei anul pe care-1 încep? Unde sunt? Unde ai zis­­ Frate scump ! in ceia ce priveşte anul pe care îl ter­mină, ii® ca Dumnezeu să ni acopere de iertare, pentru mine şi pentru tine ! In ceia ce priveşte anul ce-l începem, el va fi după cum iţi vei face intrarea în viaţă. Dacă îl începi cu ri­sipă, zgomot, îi va fi mereu tot zgomot, tot risipă. Dacă-l vei Începe cu reculegere şi rugăciune, va fi reculegere sfântă şi rugăciune Da,,, unde sunt acuma cei care cu o sută de ani in urmă au făcut revelioane zgomo­toase ? Şi cei care acum cinci­zeci de ani au primit aleu! Şi fulgii curg tot mai cu spor Din ceaţa nopţii alungaţi, încinşi în horă, fermecaţi... Şi se aştern tăcuţi in alb covor Ca nişte fluturi îngheţaţi. Lângă perdea, bătrânii stând Pierduţi în sfinte amintiri, In zarea unei licăriri. Tresar mereu din lumea lor oftând In razele de fericiri, nou cu paharul de vin la mână, unde sânt ? Locul jos nu s© mai cunoaşte. Şi dacă azi ar putea vorbi, ce ne-ar mai spune oare ? O ! ne-ar­­zice fiecăruia : „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile lui, căci a­­ce­asta- i datoria omului. Pen­­trucă Dumnezeu va aduce la ziua judecăţei toată fapte, tot ce este ascuns, fie bună, fi* rea (Ecleziast XI). Fratel© meu ssawp si sor* nie«, ori cvom ai b tu şi orie© situaţie ai sv«e, or­eşte-te o clipă şi ia «ml­a» casta care vine, intrebii’ '«sa» ză-1 pt’.mru cucei,ier di«j.Dacă te colţurile, ei va va aduce xi crimî, ori zile de chu bucurie, voi să ştiţi su­naţi mîntuire, singura care u valoare înaintea Domnului- Caci negaţiile pământului, după cuvântul Evangheliei, nu sunt nimic... decât rătă­cire şi înşelare, pe căsd bo­găţiile sufletului ne aduc to­tul, pe care aş­a de­­ mult îl dorim. , Faceţi-vă comori in ca­ruri, pe care tâlharii nu te pot fura, nici rugina nu le poate roade, nici moliile nu le mai m­âncă. (Ev. Matei, Cap. 6., vers. 20). In seara spre Anul Nou, subitul meu frate, « obiceiul că stingem lampa pe la ora 12, ca să despărţim anul ve­chi de cel nou. Te rog, mai las-o stinsă încă 10 minute şi aprindeţi lampa sufletu­lui tău. Intră la anul nou, cu aceas­tă lampă fi­iii sigur că nu t© vei rătăci pa cărările păca­telor. Priveşte cu sufletul tău a­­prins de focul credinţei peste gării© Întunecate Încă ale ar­cului ce vine şi vei vedea cu ochii credenţei tale, la depăr­tare, o lumină din ce în c© mai mare, şi'n lumină, cinem, cu braţele întinse venind spr© ţine. Acela e Iisus Hristos. El te iubeşte mult, ca pe un co­pil scump. Vrea să te mân­tui© şi să te­­ fericească. Cu gândul şi viaţa dată Lui, În­cepe tu anul nou 1939. Pr. P. CHIRICA Biserica Barnovschi-îaşi I B.p.U. „IA. EM1NESCU“ IAŞI cu­g 1C« ti izb Şi tot mai clar sună‘n urechi Aceleaşi glasuri argintii Ct toarnă‘n suflet bucurii Şi anul nou ia locul celui vechi Adus dt gloata de copii... m m in­ noi * in : lui lanţa :# su ziua CONST. ROLLER 3rr^i~9#5? ­.Continuare îa pagina 2*ai „vrăjesc" şi caută să'şi ghi­cească „ursuiul“. Pentru aceasta ©1© incă de cu zi îşi pregătesc busuioc, pe car© stăruie s&'l fure de la „pluguşoarele*­ băeţilor ce umblă cu „uratul". Acest busuioc ietei© îl leagă noaptea cu ochii inchişi la câta un par, şi dacă parul se nemereşte cu coaja—vii­torul bărbat va fi bogat ; dacă însă parul va fi fără coaja, bărbatul fetei care a legat busuiocul—­va fi sărac, întreabă sara pe întuneric numele trecătorilor, şi cum va fi numele lor, se zic© că tot aşa il va chema şi pe bărbatul fetei care a Întreba . Ascultă pe la ferestre, și dacă în casă zice cineva „du*

Next