Opinia, iunie 1939 (Anul 36, nr. 9653-9677)
1939-06-10 / nr. 9660
ANUL XXXVI No. P660 1 LEU ABONAMENTE; Lei 650. „ 180. . 90 J , 35 J . 1500. I , pe nr . „ 6 iui i ? , 3 li • ■ » „ 1 Ult .Instituţii public« Atelierele tipogratice „Opinia“ IASI STR. LAPUSNEANU 37 „Suntem o credinţă , un avânt“... Straja Ţării numără azi peste două milioane de copii „Noi o« suntem o şoaia, spunea Marele Străjer adresându-se străjerilor Săi; noi suntem o credinţă, un avânt... Străjerii, după cuvintele Maiestăţii Sale, sunt pietrele, sunt temelia pe care se clădeşte o Românie mai bună, o Românie de neclintit în hotarele ei fireşti. Straja Ţării este o educaţie tonă, de dragoste şi de disciplină, un efort de a ridica inelaţiile de mâine, pentru a folositoare Patriei. „Voim "să formăm un spirit care de la solidaritatea celulei, să devină un sentiment de solidaritate naţională. Dela sentimentul de mândrie al micii unităţi, la sentimentul d mândrie al Neamului“. Straja Ţării prezidează astfel la nevăzut dar vibranta ceremonie, a trecerii făcliilor vieţii naţionale, de la o generaţie la alta, în cursa aceasta neîntreruptă a celor ce duc mai departe luminile Neamului; e ceremonia încredinţării în mâinile tinerimii, a patrimoniului dătut de generaţiile trecute,— faclele mândriei româneşti de totdeauna. Câţiva ani numaî au trecut de la primul curs de formare a comandanţilor, ţinut la Breaza în 1934, cu 25 de învăţători şi 24 de învăţătoare. La 8 iunie 1935 au defilat prin faţa Marelui Străjer 10.000 de străjer . Azi Straja Ţârii are peste 2 milioane de strâjeri, iar comandanţii ei se numără cu miile... întreaga tinerime a ţării este încorporată în armata albă a străjeriei, acefaşi metodă admirabilă este aplicată tuturor copiilor noştri, pentru a forma de ei cetăţeni conştienţi, făcându-i să trăiască o viaţă morală şi socială, integrată într-o mistică naţională. Aceşti cetăţeni ai viitorulu românesc, vor întări unitatea ţării. In toată acţiunea Străjii Ţării domină ideea naţională: „Credinţă şi muncă pentru Ţară şi Rege". Un nou climat pedagogic, o nouă disciplină, o atmosferă de patriotism şi eroism, şi mai ales o educaţie integrală, întăritoare de trup şi suflet. In veneraţia datinei, pregătire practică pentru viața de mâine. ijie toată lamea ■ tObfSTRUCŢII... Se anunţă că Palatul ad« [ simţi de loc dacă, pe lângă rain’straţiei c. f. r. care se construeşte la Bucureşti, va avea 11 etaje, înălţimea de 50 metri şi va costa peste 400 milioane lei. Ne bucură că se fac construcţii mari în ţara noastră. Deci ne bucura şi acest n ou şi imens palat al căilor ferate, — cu toate că cefel»ul are destule case şi palate în Capitală. Ne exprimăm însă o dorinţă , chiar o nedumerire. Calea ferată nu s'ar re serraere!» iladsen« Monetaris din Roma a Înlocuit da o bucată de vreme, nichelul, metal de import, cu ea aliaj compus din metale produse din ţară. Acum se anunţă că şi monedele de bronz vor fi locuite cu altele turnate dintr-un aliaj aluminium. CVCCO flresfScisaăţi paraşută Medici din Lapoaia sunt oligaţi să facă un antrenament cu paraşuta, ca să poată cobori din avionul care i-a adus până deasupra locului unde se află bolnavul, in această imensă ţară, care va întinde la Nord de Suedia, or veghi şi Rusia, şi este, precum se ştie, cea mai septentrională din Europa, singurul mijloc, de locossoţiune in aproape intregaaul, este eacia. De la o vreme însă, statul lapon dispune şi de câteva aeroplane, folosite şi in cazurile medicale urgente. Avionul neputând însă ateriza prin toate locaţie, medicul respectiv este silit a coboare cu paraşuta.em 100 hecor. Se ştie că la şcoala de aviaţie candidaţii sunt supuşi la fel de fel de încercări, pentru a se constata dacă organismul fiecăruia e apt pentru riscurile sborului. Printre aceste încercări e şi respiraţia. Un om normal poate să-şi reţină respiraţia, un minut şi trei secunde. Elevii şcoalelor de aviaţie îşi cele 4X milioane ale noului palat din Bucureşti, ar mai sacrifica un milion, un simplu milion, pentru construcţia unei gări cu plincoase la Nco ma (Iaşi). Casa care serveşte drept gară la Nico im, e mai laaică decât un simplu canton. Penitru prestigiul căilor ferate, ar trebui să înceteze mizeria aceasta. Şi nu-i nevoe decât de un milion, adica o fărimitură în raport cu banchetul celor 400 milioane din Bucureşti, reţin respiraţia 2 minute şi trei secunde. In acest domeniu Insă recordul mondial îl are pilotul Arnold Schieffield. Record care se crede că nu va fi bătut de nimeni. Căci Schieffield îşi reţine respiraţia „5 minute şi 39 secunde". Schieffield,, face parte din piloţii şcoalei de aviaţie din Nottingham. Se speră deci ca Schieffield să ajungă unul din cei mai buni piloţi, spre a bate recordul de înălţime, GOC00 Grr«M,fal©ia Ma©s2E*iI©r Când îi vedeam lunecând uşor în înaltul cerului, zugrăvind contururile a tot soiul de fiare apocaliptice, luând, când forma unai bolnav, când aceea a unui monstruoase balepe sau destrămându-se la bătaia vântului în fire cu mult mai groase decât a firelor de păianjen, eram tentaţi să casăm nourii printre cele mai uşoare dintre corpurile existente, imediat după fulg. Astăzi, lucrul nu ne mai este îngăduit Un meteorolog năzdrăvan s’a apucat să cântărească norii. Şi am aflat astfel că un nor de vară, de gresie mijlocie, cântăreşte au mai puţin de 300.000 tone, adică trei sute milioane kilograme. mai pierdut o iluzie. Dar tot e bine că pa pe pol, cădea în cap decât, în chip de ploaie. Cetifi szs pang. iV-a ULTIMA ORA Raporturile tferm«mo-juff©s!l&v© Cu pri'ejul v'zitei oficiale la Berlin a prinţului regent Paul al Iugoslaviei, s’au ma* nifestat raporturile cordiale J g jstevo.germane dar nu s'a semnat nici un fel de pact. In clişeu, prinţul Paul şi f a'rrerul H tier trecînd în revistă un batalion de onoare le reperiaj istoric al Mii Dintr’o convorbire cu dl. inginer Const. Stoicescu Dintr'o prea interesantă convorbire avută cu dl. inginer C. Stoicescu, unul dintre executorii testamentari ai regretatului Const. Hamangiu, al cărui devotat și apreciat colaborator a fost« alcătuirea „Codurilor“,reţinem următoarele : Autorul „Regulamentului Organic“. Cine este autorul istoricului „Regulament Organic“ ? Nimeni altul decât marele dascăl luminător Gheorge Asachi, carea fost: profesor, arhitect, pictor, istoric, navaist, muzician, dramaturg, ziarist şi jurist. Jurist ? Da. Dl. ing. C. Stoicescu ne comunică că, pe când era „agă" (prefect de poliţie la aşi) în vremea ocupaţiei ruseşti, sub Kisseleff, Gheorghe Asache a fost secretarul general al „Regulamentului Organic", cum e şi semnat în această importantă legiferare. „Regulamentul Organic“, Gh. Asachi lea tipărit în ligula franceză la Bruxelles, dar pentru interese naţionale şi diplomatice, s-a indicat a fi imprimat la New York, „Hotelului Traien“, care a fost cea mai măreaţă construcţie a Iaşului (după Palatul Administrativ şi Cazarma de la Copou). Toată clădirea este susţinută solid pe imense şine de fier, cum se constată azi. Dar ce e interesant sunt donaţiile pe care Scarlat Pastia le-a făcut oraşul* . 1) El a donat absolut gratis cea mai mare parte a terenului care formează imensul cimitir Eternitatea*. 2) A donat gratuit tot terenul grădinei „Traian“ care formează actuala piaţa Unirei şi in mijlocul căreia se ridică falnicul monument al lui Vodă-Cuza. Relatările d-lui ing. C. Stoicescu, credem, că sunt de mare interes pentru trecutul anului şi al Moldovei, REP. Femeile române au mai fost mobilizate mai de mult Mai de mult, și nu prea, adica la 1861, în timpul domniei lui Cuza-Vodă. Dl. ing. C. Stoicescu, alcătuind o nouă serie de legi și decrete, pentru un nou volum din seria codurilor „Hamangiu", a găsit un decret domnesc prin care Vodă Cuza a decretat un al treilea an al domniei, modul cum avea să se facă recrutarea. Prin acel decret, se vorbește de „recrutarea ambelor sexe", decis de recrutarea femeilor, care aveau un rol determinat pentru vremuri de îngrijorare. Iată încă odată dovada că istoria se repetă. Despre donaţiile lui Scarlat Pastia făcute municipiului Scarlat Pastia a fost pe vremuri unul dintre marii şi vrednicii primari ai Iaşului. A fost în felul lui şi un juânt—şi dl. inginer C. StolcessU ne spune că a găsit o colecţiune de legi şi regulamente tipărite de Sf. Pastia, pentru a se aduce la cunoștința publică. Tot Sc. Pastia este acela care a clădit marele palat al Ingiena lur Pretutindeni sânt pregătite şi femeile spre a-şi da contri- buţia obştească în cazul unor conflicte armate. In special la Anglia, militarizarea femeilor face progres?. Iată, în clişeu, o englezoaică in uniformă, Peregrinând prin Ardeal LA BRAŞOV Pe Tâmpa. — Statuia llui Arpad. — Chestia meniurilor fixe...Bicicletele. Biserica neagri. Neîndoios, ceia ce impresionează pe fericitul muritor care peregrineză prin oraşele ardelene, este curăţenia. Cultul curăţeniei—căci este un adevărat cult curăţenia pentru ardeleni,—îşi are săteştii în special în Braşov. In cele două săptlmâni cât am petrecut în secat minunat oraş m-am întrebat veşnic , cui I se cuvine meritul acestei lăudabile calităţi de a păstra curăţenia străzilor şi a caselor, dând târgului un atât de civilizat aspect ?... Şi răspunsul l-am găsit la tot pasul. Educaţia sănătoasă a cetăţenilor şi măsurile chibzuite ale autorităţilor. —• iată elite poar fi bue la bună armonie, păstrarea şi organizarea curăţeniei. Pripia zi când am căzut la Braşov alu găzduit la o fartrie de ieşeni stabiliţi recent acolo. Şi dimineaţa m-a surprins mult când am fost trezit de suavul unui clopote. In fiece dimineaţă pe la ora 6, în faţa caselor se opreşte un camion de al primăriei care ridică lăzile cu gunoi adunat în timpul zilei trecute. Servitoarea, car® avusese grijă să facă treaba asta de cu seară, când... aude clopoţelul se scoală şi dă lada cu gunoi salahorilor de la camion. Tare am vrea să ştim dacă servitoarele de pe la Iaşi şior strica ele bunătatea de somn, ca să dea lada cu gunoi ? La Braşov cetăţeanul nu aruncă Jidi ţigara pe jos. Şi asta nu fiindcă ar fi SAMBATA 10 IUNIE TELEFOANE 3 Redacţia. 3 , Administraţia ' 33 ' Serv. de noapte rea.' 1 1436 Redacţia şi Administraţia IASI STR. LAPUSNEANU 37 / Director C. R. GHIULEA Evenimentele actuale au trezit din nou chestiunea altă dată atât da desbătută, acea a creării unui tunet sub marea Mânecei. Anglia care a părăsit astăzi politica ei insulara, a renunțat implicit la principalul argument ce o îmnedeca să aderese proectului. Colaborarea ei strânsă cu Franța și comunitatea lor de idei, nu mai prezintă nici un fel de primejdie pentru ca aceste două țări să fie unite printr'un tunel uriaș ale cărui planuri sunt din nou în studiu, grafie proectului depus la Cameră de deputatul Boucher. 4 —5 ani ar trebui pentru recuzarea acestui monumental proect, care ar permite transportul zilnic și la adăpostul tuturor primejdiilor, a unui important material de răsboiu ş' a unui număr de 60— 70.000 de oameni. idela nu e nodă ; datează din 1882 când cele două țări, vrând s'o puie in execuţie, începură săpăturile, pe o dranță de 1200 de metri, Parlamentul englez, s’a agitat, crezând că tunelul ar putea constitui primejdia grozavă a unei ’[imaginare invazii. Lucrările fură deci abandonate. In 1921, marele om de stat Baldwn, reluă discufia, insă politica tradiţionalistă a Angliei, făcu să eşueze din nou proectul. Mareşalul Foch și generalul Haig considerau construcția tunelului drept chezărşia unei păci foarte îndelungate. Acum când tot mecanismul geniului omenesc tinde spre evitarea unei contragrafiuni mondiale, tehnicienii englefi studiază cu asiduitate executarea, nu in 4 ani, ci micim an. E vorba de construcţia unui tunel dublu, primul de 33 km. rezervat trenurilor, celălalt de 40 km. pentru camioane şi maşini particulare. Cel dintâi ar trebui să Costă cam vreo 4 miliarde da franci. Această sumă lasă, după calculul specialiştilor, ar putea fi amortizată grafie traficului, in cel mult 12 ani. Trebuie de notat o oarecare opoziţie din partea societăților de navigaţie care văd in acest proiect o scădere importantă a cifrei lor de afaceri. Spiritul prevăzător al celor douăâri, a introdus o clauză in contractul de construcție, care le dă In mod respectiv dreptul și aceasta in caz de conflict intre ele, de a smulge îndiguirea, ceia ce ar putea distruge tunelul, prin inundare in mai pufin de 15 minute. Aleb, Paris, Iunie 1939 I Scrisori din Paris Ihm sta nuna ihm Adriam Pascu, 991Uarisu Lăutarul (ihdial. Ai». islaec»rOlftiu) înfruntând greutăţile timpului, dl. Ath. Gheorghiu Îşi continuă voiniceşte misiunea de animator al unui Iaşi cultural căzut in „dolce farpiente", care se complace In alt tributar capitalei şi in acest domeniu. A întreţine la Iaşi facla unei edituri, lipsit de posibilităţile şi colportajul Bucureştiului, e desigur ceva la marginea imaginaţiei. Totuşi, precum vedem, editura d-lui Ath. Gheorghiu merge înainte, însemnând o încercare onorabilă pentru Iaşul care n'a mai avut editură de la apusul „Vieţii Româneşti“. După editarea a două volume de George Lesnea, dl. A . Gheorghiu şi-a inaugurat ciclul prin opera d-lui Adrian Pascu , „Petru Rareş". Acest început a lăsat să se intrevadă două intenţii, continuate şi prin al doilea volum : dorinţa de a reînvia episoade glorioase din trecutul Moldovei şi a le prezenta intr'o formă accesibilă marelui public, adică într'o ţinută de popularizare. După descrierea sbuciumatei domnii a lui Vodă Rareş, ni se prezintă viaţa celui mai celebru lăutar al trecutului nostru, Barbu Lăutaru. E un subiect bine ales şi care se pretează la o aşa zisă roma a ţare. • DL Adrian Pascu a tratat tema ca şi aceia din „Petru Rareş", cu singura deosebire a stilului. Deşi intrată de mult în galeria artiştilor moldoveni, figura lui Barbu Lăutaru cuprindă mai mult legendă decât adevăr istoric. Popularizat de vodevilul lui Vasas Alexandri, Barbu Lăutaru apare doar în crâmpeie de amintiri ale boarilor scrii* tori din vremea lui. Cu atât mai mult te ispiteşte o astfel de viaţă for*mată din dâre puternic luminoase şi din mult întuneric. Barbu atunci când a apărut în saloanele boereşti, a uimit prin darul său dumnezeesc ; in această ipoteză a rămas cunoscut şi posterităţii. Viaţa lui particulară n'a interesat pe nimeni. Dacă ar făcut o lucrare documentară, desigur că autorul ar fi întâlnit multe piedici. O renunţare populară insă poate umple uşor golurile istoriografiei. Ceia ce d. Pascu a săvârşit din plin, făcându-l pe e®roul său să trăiască toate evecimalele istoriei Moldovei întâmplate în vremea lui. Chiar unele fapte cunoscute sunt greu de reconstituit. Astfel numai asupra întâlnirei cu Liszt sunt câteva versiuni. Dl. Adrian Pascu descriind faptele în mod pur anecdotic, pentru a place întâi și apoi pentru a informe, nu a avut nevoe să insiste asupra documentelor, decât atât cât ii era necesar in trisarea firului vieții lui Barbu Lăutaru. ce oprit s-o facă. Nu. Dar cetăţeanul braşovean are bun simţ, are o educaţie a curăţeniei. Pe când la noi, ieşanul se postează în Piaţa Unirii şi mănâncă sămânţă ... Pe Tâmpa E aproape o obligaţie ca orice vizitator al Braşovului să se urce pe Tâmpa. Dacă ai venit în acest oraş şi nu te-ai suit în vârful Tâmpii e ca şi cum ar fi fost la Braşov. Aşa spun braşovenii. Eu m'am conformat acestei, obligaţiuni , m’am urcat pe Tâmpa împreună cu dl. George Răileanu, inimosul ieşan, care a petrecut şi d-sa câtva timp la Braşov. Am început urcuşul pe la pensiunea „Siesta“ şi apoi, după săgeţile indicatoare, am mers pe o cale prin pădure, pestedouă ceasuri, până ce am ajuns într'un luminiş de unde calea noastră se roştorgolea într’o ameţitoare prăpastie. (Continuare in pagina 2-a> CURŢI (Conținute în pagina 23 a)