Opinia, septembrie 1939 (Anul 36, nr. 9731-9756)

1939-09-01 / nr. 9731

ANUL XXXV. No. 97311 t f£ L. eu v BON­AMENTS.: Lei 350.• a e7 ps mn. as » ISO.£iS• «• . „ 6 luni î 90 1­­1• • • . v 3 lua: 1 «rte * • . „ î luni .1500.• .Instituții publice Atelierelerl II Critic3„Opinia 1 ’ IAȘI STR. LUPUȘNEANU 37 Liniştea şi ivirea românească Vârtejul de ştiri, de te­legrame, care mai de care mai alarmiste şi mai con­tradictorii sunt, fireşte, de natură a îngrijora toate spiritele. Europa întreagă trăeşte de săptămâni acest coşmar al aşteptării înfrigurate,­­ împrejurări atât de de grele, se cuvine să su­bliniem minunatul calm ro­mânesc, liniştea, ordinea de care dau dovadă cetă­ţenii acestei ţări. Linişte şi calm care nu înseamnă in­diferenţă faţă de eveni­mente, nepăsare faţă de mersul României în actuala conjuctură internaţională. Seninătatea românească are un tâlc mai adânc, ea traduce încrederea deplină pe care cetăţenii o au în conducătorii ţării, deplina, perfecta armonie de simţire şi gândire între ei şi cei ce călăuzesc destinele Pa­triei. * Nici când nu s'a simţit mai puternic forţa pe care o dă splendida uniune a Ţării întregi, nici când nu s‘a situat într’o mai vie lumină Frontul unic al na­ţiei în jurul bunurilor sale cele mai înalte . Suveranul şi libertatea­ înţelepciunii adânci a M. S. Regelui, care a înlăturat orice vrajbă din sânul po­porului, datorăm recunoş­tinţa cea mai profundă în clipele grele pe care le stră­batem. Ordinei instaurate de re­­gimul nou, energiei şi mun­cii desfăşurate în toate sectoarele vieţii­ de Stat şi în deosebi, în acel al apă­rării naţionale, se datoreşte încrederea pe care fiecare o poartă astăzi în suflet. Românul păşeşte, în a­­ceste zile înceţoşate, cu fruntea sus, senin, hotă­rât. El ştie că Ţara nu doreşte decât pacea, pen­tru ca opera atât de rod­nic începută să fie dusă la capăt. Dar mai ştie lămu­rit că ceea ce în sufletul lui este o credinţă de ne­zdruncinat, este şi lozinca supremă a Ţării întregi: hotarele Patriei sunt sfinte iar cei ce ar încerca orice atingere a drepturilor noa­stre de veacuri, se vor izbi de un zid de granit. Căci paşnic­ul şi liniştit, Românul ştie, totuşi, ca nimeni altul, să facă straja în jurul gliei strămoşeşti şi a Suveranului. D­in toată Ivanaea sporirea EBOklCR&ifâfia Din punct de vedere de­ Biografic anul 1938 a fost deosebit de interesant. In nu­meroase ţări unde de ani de zile curba natalităţii era în descreştere, anul trecut nu numai că s'a oprit, dar a por­nit din nou In sus. Este vorba, în special, in Europa de Anglia, Belgia, Olanda, Ţările Baltice şi în afară de Europa, Statele Unite ale Am­ericei de Nord Austra­lia, Noua Zalandă. Cifrele publicate de Oficiul de S­atistică al Ligii Naţiuni­­lor sunt interesante. In Anglia numărul celor noui născuţi a crescut din anul 1935 până în anul 1938 de la 711.000 la 735.000 în Begia pentru a­ceiașî perioadă de la 127.000 , 130.000. in Olanda dela 170.000 , 170.0O0. In Suedia dela 85.000 la 93.000 etc. In Statele­ Uni­te aie Americei de Nord, tot pentru aceiași perioadă, nata­litatea a crescut dela 2155300 la 2.300.000. in Australia dela 111.000 la 120.000 și în Noua Zeîandă dela 23.000 la 27.000 un un Oraiaxl care «a sfârşiti răseisosaal Intre ultimii pensionari ai ser* * viciilor poştale britanice se află şi numele lui F. H. Pen­­nington, un modest telegra­fist al oficiului poştal din Bightom" Cu acest prilej ziarele lon­doneze amintesc că Penning­ton este omul care a pus de fapt capăt războiului­­mondial. In adevăr la 11 Moeo­brie 1918 el era telegrafistul de serviciu al corpului de sem­nalizare pe frontul de vest. La ora 11, un ofiţer i-a în­mânat o telegramă anunţând incheerea armistiţiului şi în­cetarea ostilităţilor. Pennington a transmis a­­ceastă telegramă tuturor uni­­tăţilor de pe frontul d® vest. După război şi el şi-a luat reglsa lui ocupaţie de tele­­grafist fiind detaşat la oficiul dirn Brighton unde a lucrat până acum câteva zile pentru a se bucura, în fine, de o o­­dihnă bine meritată, 000 coo­ era. nou sistem «I© cules praaHaa©!® Se practică în Franţa. Şi e cu­­totul original. In loc de prăjini, se folosesc la cule­sul fructelor... undele elec­­trice. JgPrintr'un dispozitiv întocmit cu multă dibăcie, se trimit în copacul cu prune, pere, caise, piersice, etc.,, o serie de des­cărcări electrice, după ce în jurul pomului a fost orânduită o pânză în formă de pâlnie, cu gura in sus. In felul acesta, nu numai că nu se strică biclima din bunătăţile aninate pe crăci, dar, graţie unei potrivite gra­­daţiuni a tăriei descărcărilor, nu cad decât poamele bine coapte." Sa­nsa­­lile actorilor Un ziar din New­ York, vor­bind d® salariile artiştilor de cinema din Hollywood, arată că cu toată criza economică care a lovit de câtva timp industria cinematografică "a Americii, se mai plătesc şi astăzi lefuri colosale, uneia cu mult mai mari decât a pre­şedintelui Statelor Unite. Ast­fel Mie West a câştigat in 1937 vreo 50 milioane lei, iar Marlene Dietriich 40 mili­oane. In ordinea încasărilor vin­ apoi Bing Crosby cu 32 milioane, Claudette Colbert şi Warner Baxter cu 30 mili­oane, Joan Crawford cu 25 milioane, in anii’ de prosperi* tat® de la Hollywood (1931— 1932), salariul maxim a fost acela al unu­i bărbat (cu, 30 mijioaee leii și, al unei femei )cu „număr 16 milioane lei). IUgEfe «Ie elrSfflBTBB Cutrerând Balcanii­ , din SstasifeyB.—S­ta S©fâa.—Patriarhia din Fanar. Coloana de g cars a fost legat Mirat&sBtorisS. Mm&asada Bogdanilor. O zi specială am rezervare vizitării moscheelor din Is­ tambu­­, care sunt adevărate opere de arhitectură otomană. Ne oprim la gramia Em'nona. Este o interesantă clădire o­­rientală, îmbrăcată în mozaic albastru de o frumusețe ne­închipuită. Pe jos covoare bogat lu­crate de aceeaș culoare ii dă gramiei un aspect cu totul deosebit. Lângă „serai* vizităm cea mai mare moschee din Istam­bul,—sultan Ahmet, de mă­rimea bisericii Sf. Sofia—'n­­cadratâ în 6 minereturi co­­losale. O altă gramie interesantă e Sulemeni?, o minunată cons­­trucţie arabă, cu mari ro­­voare roşii. La geamia Cahrie ^ Ne oprim ceva mai mult* Este o mică moschee cere or­dinioară a fost biserica Sfinţii Voevozi. Sub tencuiala dată jos de curând s'a descoperit vechea pictură bizantină, în mozaic; cadrul tuturor icoanelor este lucrate în aur. Este o bogăţie pe care Tur­cii n'au ştiut-o preţui; abia acum o socot în evidenţă; biserica Sf. Sofia, transfo­r­mată în moschee ; astăzi e mu­zeu. Este o clădire de pro­porţii uriaşe, fără nici un as­pect arhitectural in exterior. Lăţimea ei e de 70 m­, înăl­ţimea de 55 m­, iar diame­­trul cupolei e de 33 m. E susţinută pe 20 coloane măreţe, dintre care 8, din marmură vişinie, sunt aduse de la templul Delii din Efes. In dreapta altarului se află, un foc îngrădit — unde se ncoronau împăraţii Bizanţu­lui, iar în stânga, un chioşc lucrat cu minuţiozitate artis­tică, referent sultanilor. Ne oprim­ în faţa porţilor — astăzi deschise—,pe care, se găsesc iniţialele lui Justin­nan. Ele serveau puma,­ pen­tru intrarea împăraţilor in bi­serică. "In inter­o e ornamentată cu masive plăci de marmoră de diferite culori, dar ceia ce atrage este măreţia construc­ţiei care îţi creează un pro­fund sentiment al nimicniciei omeneşti. In vechiul cartier al Fanarului poposim pentru a vedea Pa­triarhia. Uliţele sunt nguste, raţele vechi şi acoperite cu lemn, iar populaţia sărăcă­cioasă, Lân­­ă mare este o mică, bi­sericuţă bulgăreasca, dăruita de prinţul Vogoride. Exteriorul ei e lucrat nu­mai din cer la Viena. „ La Patriarhie ne întâmpină un călugăr grec Biserica nu are nimic deose­bit ca arhitectură. E încadrata Intr'un corp de case, unde ioeneşte Patriarhul. Vizităm biserica f. îngrijită şi bogată în lucruri sfinte de mare preţ. Iată scaunul patriarhal pe care a stat Sf. loan gură de Aur, în jurul căruia sunt aşe­zate scaunele mitropoliţilor. In stânga—ne explică călugă­rii — este o icoană a Maicii Domnuui lucrată în lemn de­și, evanghelist Luca. Monumentala clă­dire Sf. Sofia in faţa „seraiului“- sp­adă Csilairii Publicului francez Cu toată incordarea externă şi pregătirile militare, publicul parizan îşi păstrează calmul său caracteristic. Iată o f­otografie luată în grădinile de la Versailles, în ultima Duminică." Publicul admiră frumoasele jocuri de apă, dar discută în grupuri desfășurarea evnimentelor. hm iira®rififütar®ü Doamnei Elena C. Meissner Îmi petreceam vacanţa la poalele Carpafilor intr'un loc, unde trei munţi îmbrăcaţi cu falnice mantii de brădst se intretăiau parfumând aerul cu aroma lor şi odihnind ochii cu frumoasa lor haină verde. Intr'o zi de Marţi (22 August 1939) pa la ora 10, o trosni­tură despica văzduhul şi au­­z­it, iar ecoul ei răzbătea în lungul şi larg­ul munţilor cu un sunet plângător. Căzuse un falnic brad de pe una din culmile Moldovei. La auzul acestui ecou o durere pro­fundă se aşează peste inimile celor ce cunoscuse, apreciase şi iubise pe marea fem­ee mol­­doveancă Elena C. Meissner. Câţ de mândru crescuse pe Înălţimile ţării româneşti, cât de măreţ îşi desvoltase per­sonalitatea, câte talente şi da­ruri etala în jurul ei, câte fi­­inţi aju­tase în formarea lor câte minţi fmptificase cu arta ei, câte inimi întărise cu i­­dealurile şi sforţările ei II Ş i­ată cum se prăbuşeşte cu sgomot prelung. Vuesc văile şi munţii din­­tr'o parte într'alta a ţării şi plâng ochii, care o priviseră cu drag o viaţă, plâng cei care păşiseră cu încredere în urma steagului ridicat şi pur­­tat de ea în cele din urmă patru decenii, plâng cei înse­taţi de înălţări ale neamului pe toate tărâmurile, dar mai ales ca acel al femenismului, care azi mai mult ca oricând este cerut de destinele româ­neşti a fi la datorie şi cât mai pregătit spre a ne da fii şi aşezării familiare sănătoa­se şi durabile. O viaţă întreagă am mrimi­­t-o Doamna. Şi când îmi a­runc ochii peste multele în­făptuiri ale ei, constat că i se cuvine acest titlu, nu din politeţe şi curtoazie, ci din corecte apreciere şi aplicare a acestei numiri. In familia sa a fost o adevărată Doam­nă : cei ce au trăit în apropi­erea familiei D-lui GVMeissner, veneratul bărbat al şcoalei, al conducerii politice de după război şi a luptei date pen­­tru salvarea copiilor căzuţi în căile perzărei, au constatat între soţii Meissner o iubire lină, substanţială, plină de demnitate spirituală , când îşi spuneau Toţu şi Ilenuţa lan­sau şi prin grai în jurul lor mireasma unei sfinte iubiri ; au constatat apoi­ o mare de­­licateţă cu care se tratau re­ciproc şi care se prelungea într-un sentiment de adâncă preţuire reciprocă, m­ai ales dânsa se temea de a nu sub­­preţui vrednicia, devotamen­tul, sănătatea şi traiul soţului, se temea dea nu rămâne mai prejos în căsnicia lot cu ceva Coloana de care a fost legat Mântui­torul In dreapta altarului, într-un foc de cinste se af­l coloana de care a fost legat Isus Christos la Pirat din Pont. Este o treime din coloană ; restul se află la Ierusalim şi Roma. Este un moment cutreare­ra­tor, credinţa adesea şovăi­­oare din tine te copleşeşte, iar bazele tale simt piatra rentinuarea în pagina 2-a". Călătoria la Moscova Iată o fotogra­fie prinsă în mo­mentul când dl. Von Ribbentrop, ministrul de ex­terne al Reichu­­lui, coboară din avion la Mos­­cova și pune pi­­ciorul pe pămânn­tul rusesc. Precum se ve­de, dl. Ribben­trop, bine dis­pus, aduce cu sine salutul ger­­ma­­ Cfra c@i°e Ia «Irmasai! Capital©! Desigur că numeroşi ieșeni a avut ocazia să admire vo­cea minunată a d-rei Marlena Unterberg, fiica d-lui Unter­­bs­g—din serviciul tehnic al Epitropiei Sf. Spiridon. D-ra Unterberg a absolvit clasa de canto a d-lui prof. V. Rabega, afirmându-se ca un talent deosebit. A fost remarcată chiar din primii ani, aşa precum i-a fost apreciată vocea de soprană eteră in corurile bisericeşti, la care a fost solicitată să colaboreze. Acum, aflăm că distinsa cântăreaţă ia drumul capitalei unde i s'a aranjat o audiţia la Opera Română. Nu ne îndoim că vocea melodioasă a d-rei Unterberg va fi apreciată la justa ei va­loare şi i se va da posibilităţi de afirmare. Urăm succes acestui talent ieşan, care porneşte cu entu­ziasm spre treptele ce se aş­teaptă cucerite. VIG. VINERI 1 SEPTEMBRIE 1939 __________________________________ -Redacţia. 3 f­­ Administraţia 7 î­­ Serv. desoaoteredi 1 Redacţia ?1 Administraţia IAŞI STR. LA.PUŞTEANU 37 Director î. n. Stliia# 8ng®©âyagi ei® mâine.,■ .»Primări© a fixat ,un nou regim al pâinei Preţul a r£m@s acelaş, dar s’a scăzut greutatea. —­iMoui dispoziţii nu ceia«« priveşte fabricarea pâinei. Se cunosc discuţiile duse între Primărie şi brutarii ie­şeni pe chestia panii. Bruta­rii au cerut majorarea preţu­­lui actual al panii, motivând că grâul s’a scumpit şi că au fost impuşi la noui­e mari taxe. Noul regim al pînii la o urmare a acestor dis­­cuţii, de primar general Const. Ionescu a convocat pentru eri dimineaţă la o şedinţă pe principalii d«sale colaboratori, d-nii: av. Mihai Borcea, prim ajutor de primar, Caton Miliş­teanu, ajutor de primar şi col. Adam insp. municipal şi de comun acord s'a fixat noul regim al pânii, care va intra în vigore de mâine, Vineri 1 Septembrie crt. Astfel, începând dela a­­ceasta dată, morile din oraş sunt obligate să macine grâul pentru făina din care se va fabrica pânea, în proporţia următoare: 8 la sută făină de patiserie, 30 la sută făină al­­l­a albă şi 37 la sută fă­ină cal.­li­a neagră. Această extracţie se înţe­­lege numai pentru brutări­ile din cuprinsul Municipiulu Iaşi. Este oprită fabricarea şi vânzarea fainei de grâu ia amestec cu alte cereale, sau de calitate inferioară tipului faţă de iod, se temea de a nu atrage, în căsnicia lor, din vre-o lăture oarecare, un nour cât de neînsemnat. Iar eu ca preot ara constatat o materia­lă traducere a înţeleptelor sfa­turi date la cununie de Sf. Apostol Pavel: „bărbatul să fie cap bun femeii, iar femeia să se teamă de barbat“. Cu o astfel d­e grijă şi de silinţă, cu o astfel de­ realizare feme­­nină, Ilenuţa a devenit în­că­(Continuare în pagina 2-a) stabilit de Primărie. Faina bănuită inferioară ca­lităţii stabilite, se va seches­tra şi da în păstrare propri­etarului ei, după care se vor ridica probele pentru analiză. Făina doted­tă m­ieroara sa va confisca de Primărie, iar contravenientul va fi trimis în judecată. Morarii sunt ob­igaţi să vîn­­dă brutarilor făina pentru pi­ne în proporţie de 51 la sută cal. I­ a­­lbă şi 50 la sută cal ll*a neagră. Punea de cal. l*a albă se va ia buca In greutate de 800 gr. şi se va vinde cu 8 lei, iar cea ne­gră de 800 gr. se va vinde cu 6 lei. Se admite o toleranţă la greutate de cel mult 30 gr. după răcire.* In ceiace priveşte pînaa de secară, ea se va fabrica din făină de secară cal. I-a în proporţie de 60 la sută, a­­mestecată cu făină albă cal. l-a în proporţie de 50 la sută. Preţul pînii de secară este liber la vînzare şi pînea va trebui să aibă o greutate de 450 gr. Pînea de lux se va fabrica din făină de patiserie, ex­tracţie 5 la sută, sub formă de caizer, chilia sau franzelă şi va trebui să aibă o greu* ten­ de 250 gr.* Se acordă vânzarea pânii şi prin băcănii, dar­­acestea sunt obligate a avea rafturi curate, iar vânzătorii halate albe sau gris. Toţi căruţaşi sau purtătorii de pâne, vor trebui să aibă­­ buletinul Biroului de Popular­ţie şi un carnet de sănătate, in care medicul de circums­cripţie respectiv va trebui să noteze săptămânal situaţia. In sensul celor de mai sus, se va da şi o ordonanţă. Virgil ca

Next