Opinia, septembrie 1946 (Anul 38, nr. 1-12)
1946-09-17 / nr. 1
n ANUL XXXVIII ...» 6 luni . . . „ 3 luni . . . „ 1 lună . Instituții publice 30.000 13.000 5.000 200.000 Nr*. ABONAMENTE: Lei 60.000 .......................pe un an Atelierele tipografice IAȘI, STRADA LĂPUȘNEANU Nr. *37 Tribuoteca O « .................... p i n i at de totdeauna Ir toamna anului 1940, Uf. general de calitate mediocră, politică și militară, a uzurpat conducerea statului român, stabilind dictatura zisă »legionară". Dictatura de până atunci ■— nefericită, ca orice dictatură — avea cel puţin UQ oarecare prestigiu regal. Dictatura generalului uzur-tator s'a vădit din capul ocului vulgară, haotică, dezmăţată şi sângeroasă.Partea tot atât de tristă a comediei tragice care se juca pe spinarea ţării, era că niciuna din principalele forţe 'politice organizate n'a 'dat semnalul rezistenţei împotriva celor două dictaturi ce s'au succedat. Şi astfel poporul românesc s’a pomenit comprimat într’un regim în care teroarea se lua la întrecere cu jaful şi crima. 5 In asemenea împrejurări, în Noembrie 1940,s’a urzit la Iaşi actul,brutal al suprimării ziar rului „Opinia*. Nu era vorba de o amplâ ilegaltate, reprobabilă oricum prin natura ei, ci se înfăptuise şi o grea ofensă spiritualităţii moldoveneşti , pentrucâ „Opinia" în orice perioadă de timp şi în ciuda vii cisitudinelor prin care î-a fost hărăzit sa treacă n’a încetat niciodată să însemne un reflex fidel la frământărilor sociale şi culturale din Moldova noastră în ultimă 40 de ani. Alânile mânjite derod şi sânge care s’au neumetat să zugrume Opinia*’, au insultat astfel memoria personaităţilor proeminente ale aşului care au ilustrat cloanele ziarului prin crinii lor dealungul deeniilor. Mânile acele le gorilă au lovit în aelaş timp atmosfera de ivilizaţie care se străjuia să se mai meoţie n unele cercuri ieşene i ms stavilă aspide libertate şi ie ale poporacest colţ de şise ani de rău cu tonenoromele din rile îspers"pentru neam, care se în România, pe temeiul libertăţilor democratice, „Opinia“ îşi poate relua locul ei în publicistica romînească. Decenii întregi narul acesta n’a fost organ de partid. Nu este nici astăzi, ci rămâne o tribună cetăţenească liberă, pentru informare exactă şi imparţială şi un îndrumător n slujba adevărului. Reapare aşadar aceiaş „opinie" din totdeauna, cu statornice e ei năzuinţe dermcratice, ca hotărîrea fermă de a lupta pentru desăvârşirea îbertăţilor publice şi dreptăţii so tal , şi în special a sprijini cerinţele atât de juste şi atât da sistematic cesocote ale Iaşului şi Moldovei. Iureşul războiului ne- a pricinuit şi nouă pagube grele, ca oricărui sinistrat. Ne prezintă ca deci cu unele lipsuri inerente împrejurărilor. Avem însă încredinţarea ci în scurtă vreme vom reveni la nivelul in Ji- C'it de însemnătatea târâşului și provinciei noastre. C. R. GHIULEA itu ; ai ;ii . site ; e. urmă torice pectiv® necăjitul\ In regimu statornicest . 1 ^ oşii prieteni Eminentul nostru prieten al coleborator. Berg, care durează acum în presa din Bucureşti, ne trimite rândurile următoare : Dragă d-le Ghiulea, Cred că-ţi închipui câtă bucurie şi ce emoţii am resimţit, aflând că „Opinia“ capătă viaţă noua. M-au năvălit deodată, îmbrâţişându-mă drar, toate amintirile adolescenţei. Parcă mi-a revenit de departe un prieten scump, mult aşteptat. Dar pentru noi, cei însuraţi, aş putea spune că e un motiv de satisfacţie specială. Intr’adevar . La reapariţia „Opiniei“ Se bucură bărbaţii însuraţi. Ziarul, preferatul. Ne-a repus pe linie, De-astăzi şi bărbatul Are o... OPINIE ! Lăsând însă ironiile lao parte, emoţia mea a fost nespus de sinceră şi caldă. Mi-a făcut legătura cu una din cele mai frumoase pagini ale vieţii. Nu voiu uita, nu pot uita vreodată ce-a însemnat „Opinia“ pentru mine şi şcoala serioasă şi cinstită a meşterului C. R. Ghiulea. Folosesc prilejul să ţi mulţumesc iar pentru toate Îndrumările la primii mei paşi de profesiune. Socot inutil să ţi repet, că vă stau la dispoziţie cu toate modestele mele puteri. Am exact sentimentul unei reveniri în mijlocul familiei. Trăiască „Opinia“! I. BERG Complectarea Comisiei interimare a Camerei de Comerţ şi Industrie din Iaşi . Printr’o decizie a Misterului Industriei şi Comerţului, a fost complectată Comisia Interimară a Camerei de Comerţ şi Industrie Iaşi cu c-nic: farmacist Martin Welt şi comerciant Mahalu Gavril din Tg. Copou, ZÂHK ^QPOLH» COTIDIAN if *» fl * li I » Declinul indolenţei Intr’o anumită măsura, inda enţei românului şi t social acea a mJuoeanulu a fost oh ret de literatură. Mai reuş.iă uneon, alte ori m i puț n reuşită ea a cons itu t un e eme i dn construcţia tip logt ă a c t emu ut n stru, cari hărâz t de soartă sâ trăi s ă pe uîl pământ a cării fertili ale î ce us să rizeze legendarii fus se îndemnat să traadi că îi şa de bine Carmo enţa,ci aşa după cum „călâiou ui îi şade hing - i dramul“. Ob e v primnd lucrurile trebue să damit m că s tua\ia nu se ir zintă ctitor a:a simul I cum pare « ănsa ia prima vedere Mărh. re în s’rnul acestei Qf rmatd, ne ită întreaga 3 torted lu iă a ccestui topor, cura n i pregetată o, ipă să-ş' arunce io te foate sale în talanţă ori de râte ori era v rb i de existenta lui ca atare. Este inutil să recapitulăm aici ioa e tazdle aceste crinc re şi cont nu bătălii pe care ponorul român a desas irat o m d - cursul vei car lor. Ascuns m s aU le paravonu ui iz.dolenţei ponorul a si at into demna treat, ga a să se arunce î i l urdă pen ru agar area dreptar lor Sau la Viet . Şi astăzi mă, sunt mul fi aceia care scrutând or.zorii a m meniului ms.ravohc stau în dublu a u ra ac stor patente de c mirat'Uitate a toporului nostru spr fimindu-și ccest dub u pe „sac a -nml n ă“ Greşali lor t i capă ă est zi m n pr gnant ca n c cd.nă o subliniere care m ri ă în reaga noastră ctmtune. Ne gănm n r’un moment cracat al istord noastre. Or cât ar părea di haza dat, pentru una tăi informaţi s U rup don, este Vorbi estâzi despre existenţa sau neex stenţa noas ră ci popor hlo r. Este un moment de d oscb ta grcvitate ş m iul mdo enţei n -şi mai poat găsi ni t un i l de al 1 care. Dealtfel even m uleie u nmi Or cm, au ară at ci declinul nul lertţei este un fapt în pi r.ă cc ns. - mare. Poporul întreg şi-a cai Seama de momentele excepţ on.de pr.n c re trece■ Şi să nu te în ristaţi cce! c re asistând la ac st ded n v r reir.ta literatura posliă, pen rucă r.nf rțacade luată , prn ho c rirea sa de a învnge, poporul remen Creează mut nalui mei noul hierem din a cărui frământare el va «şi cu n ul! întărit, va eși un popor demn de o soară pe care şi-a flămăât-o cu proprile sele mâini. M. GRUNEA IM /ff ^ I n~~——im..——«— Im]Sptidiîtă desbatere -WiWfectwa d@ ludei Ceia două especta ala problemei. Sursele de sprotfîsldnara eu grâu Sa se fabrica i numai până Integrală. — Cumsa calcula prețui .pânei Sâ«-În|tâ V** tinut la Prefictura J idtt o Importantă de.-batere privind pr*oblema aprovizionării oraşului cui gâu şi f bricarea pârei iţi oraşul tipsiiii, sub ţrnşedinţa d-lui Vladimir Bogdanovici, subpeiect. Au plitici,dat d-aţi ajutori de pr.m»r V rg 1 loots US Gî Ntgrt s 30, ing. Boescu inspector region i . 1 miorsler tiui comerţolul şi nduistr ei „ Ion N cu”, preş°d ntek S:nd catelor Unite J Mhd! F ane, procu p, cu d leg tie de prim procuror; Vasile Cordrea, şefei oficii la econom c jjdtţeniţ Ion Mos u, d ei torul serv c ului economic f 1 Primăriei ; I. Lucan, dirtcioiul federali i C. Siroir e!, deic g tui s'nd'eatului t» nit onarilor ; pretor N'colau Tg. Frtmos, precum şi o delege de morani şi brutari, î.i lunle cu d-nii Led rhendler şi Pepstc. D. ;ub red ct Pcgd n-vid, aduc* la curost'nţă dîspoziţ a g .vernu ui ca morile comerciale d n judeţul ro-t'U sa macine g’âu cu «x racţie de 90 la su ă si să se ft b i‘ e numai pâne int-grată Spitalele, cantinele ş economatele vor vni'Je pânea cu 500 le , iar pentru estul populaţiei se va stabili un peţ care să acopere dierenţa de la preţul de cost al grâului a preţul de vânzare al pânii la cantine şi economate, etc. Pentru aceasta este absolut necesar să se cunoască exact ca cetăţenilor înscrişi , economate sau aflători la spitale, cantine etc. D. Vasile Condrea spune că noua dispoziţie cere o vigilenţă deosbită din partea organelor ad-tive, pentru a se pune frâu oricărei tendinţe de abuz. In prezent sunt cca. 46 mii cetă iţeni la economate, membrii cu famile. Pentru un control mai eficace ar trebui ca brutăriile ce fabrică pâne pentru economate să fie aparte de celelalte, dar este un lucru gren de realizat. Problema are aspecte diverse. După cum se ştie preţul vagonului de grîu va fi de7 16 milioane lei, aşa că nu se poate stabli la pâne un preţ care să rămâne defitiv. Populatia obişnuita, din afari economatelor, ar urma să plătească 2 2500 lei pe o pâne. Cum majoritatea cetăţenilor din această categorie este alcătuită din săraci, este de datoria autoricăt Irr superioara sa intervină cuun sprijin efectiv pentru I şl, al doilea oraş «1 ţâr ca număr de populaţie şi vechi centru pe cultura, ceci este de neîogâduitca oraşe îmi mici, cum sunt V slujul şi Romanul, sâ dispu »a de grâu solie ent, pe când I şii sâ r.u a bi deloc. l.sli au nevoe zilnic de 4 V? g »»me grâu. Având în vede re câ aprov zionarea cu g âu s? face din ml multe surse, d s» este de părere ca P •« t« medul al pânit să fie f x t după prețul grâului achizionat de citra^ „O •oneern“, ios'îtuția c'ire a p imit mandat'il de colectare, D. Ion Moiski arată că Lsil se aprovizionenză cu g âu din patru io.uri : I. N. C. O, Put. C.C cucern, priul Constanţs şi dela proprietari, astfel că, practic, va fi greu sa se hotărască un preţ pe o perioda lungă, la pâne, când preţul la grâu este atât de vanat. i.rig. Inspector Enescu îşi exprimă părerea ce pitronic şi în ştiuţe ai căror lucrători şi fucț onari fac parte din * cinornate, să suporte (Conținure in pag. 2-a) !——*/ w"i Problem* pânii la Iaşi Templul păcii din scurt istoric al palatului Luxemburg din Paris Pe malul stâng al Senei, în al Vl-lea arondisment, între străzile de l’Observatore şi Vaugirard, in mijlocul unui parc imens, cu arbori seculari, sfătui de marmoră şi alei de o savantă smetrie, se înalţă siluita sventă şi graţiasă a palatului Luxembourg. Acolo se ţin şedinţele conferinţei de pace. Numele de Luxembourg îl vine de la acela al ducelui de Penry-Luxembourg, prinţ de Tingy, care în sec. 16 şi a construit o casă pe acest loc, un hote cum îi zic francezii. Hotelul acesta îl cumpără, la 1612, Maria de Midicis, văduva regelui Henri IV şi regenta lui Ludovic al XII-lea. Femeie energică şi ambiţioasă, ca un simţ artistic înăscut, ca toţi cei din patria sa toscană şi posedând într’o înaltă măsură simţul grandoare şi al fastului, Mina de Medicis desemnează pe arhitectul Jacques Debrosse să-i clădească o locuinţă demnă de ea şi pe care nostalgiile sale florentine o făceau să şi-o dorească în stilul celebrului Palazzo Pitti din Firenze, mire al, d 1615, 1621, arhitectul Debrosse construeşte acest magnific palat, care avea să aibă un destin pe căi de ilustru pe atât de diferit. Tot lui Debrosse i se datorește planul grădinilor, al Orangerie!, care începând de la 1818 avea să devină Muzeul Luxembourg, și al celebrei Fântâni a Medicilor, pentru alimentarea căreia regina-văduvă pune să i se construiască un apeduct special la Arcueil. Decorarea palatului a fost încredinţată unora dintre cei mai mari artşti ai epocei Flamandul Rubens pictează o întreagă goerie cu „istoria Măriei d Médicîs“, iar Poussin şi Phipe de Champgne colaborează şi ei cu numeroase picturi şi tapiserii de valoare. După plecarea n exil a regentei, Luxembourg-ul își schimbă de mai multe ori proprietarul. Maria de Medicis îi cedează ducelui Gaston d'Oréans, care la rândul său îl lasă mai inteu inimei sale flice, d-ra de Malpenser, iar apoi celei mezine Elisabeth de Guse, care-i dăruiește lui Ludovic al XIV-lea. In tmpul minoratului celui ce avea să devnă Regele- Soare, regentul duce d’Orléas găzduite aici pe fiica sa, ducesa de Berry. Până la revoluţie, palatul e locuit succesiv de ducesa de Brunswick, regina văduvă a Spaniei, și de contele de Provence, fratele regelui Ludovic al XVI-lea de la care l-a primit în dar la 1779, împreună cu Micul Luxemburg, palatul învecinat, în care a locuit o vreme şi marele Richelieu. In primii ani ai Revoluţiei franceze, palatul Luxemburg suferă şi el prefacerea vremurilor, căpătând o destinaţie paradoxală : din reşedinţă princiară devine temniţă pentru condamnaţii politici. Mulţi dintre capii disgraţiaţi ai revoluţiei îndură aici o lungă detenţiune, iar Danton şi Camille Desmoulins îşi petrec ultimele zile înainte de a fi duşi la eşafod. începând cu anul 1795, palatul Luxemboug devine sedu al Directoratului. Şedinţele se ţin aici, iar cei 3 directori locnesc alături, în Petit Luxemburg. La 18 Brumaire se instalează tot în acest palat Consulatul, iar în 1804 devine reşedinţă a Senatului şi rămâne asta până la 1818. Odată cu Restauraţia,regele Louis Philippe îl afectează Camerei Pairilor, înfiinţată de dânsul, procedând totodată la renovări importante, atât în exterior, unde adaugă cele două pavilioane laterale, cât şi în exterior, transformând galeria lui Rubens prin arhitectul Chalgrin, într'o scară de onoare, ornată cu statuile generalilor şi legislatorilor celebri din perioada revoluţionară. De la 1879 şi până la 1940, palatul Luxembourg devine sediul obişnuit al Senstului francez.* Luxemburgul a scăpat din urgia anilor teribili 1940 1944 Numeroşi arhitecţi, decoratori şi tapisieri au trebuit să şteargă urmele lăsate de fosta komandatură nemţească,pregătindu-l pentru vernisajul păcii. Visul de măreţie al unei regine adăposteşte astăzi eforturile pacfice ale celor 21 de naţiuni care au dus pe umeri greul războiului Sub marile candelabre, în prezenţa atâtor umbre ilustre şi în tăcerea de mătase a tapiseriilor, vor fi rostite sentinţele definitive ale păcii. Marţi 17 Septembrie 2$46 TELEFOANE: Administraţia 2042 Redacţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 23 etaj Administraţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 37 ©ívest®? S. a. GHIULEA Romania la Conferinţa de Paee Privire reztmafvâ asupra i cl v taţii eiâţ es nossle •• Transilinia a rămas la întregime României La Conferinţa de Face care se ţine de câteva săptămâni în Palatul Luxemburg dn Paris, delegata românească prezintă de d Gh. Tătărescu vice-preşedintele consiliului de miniştri şi ministru de externe, a susţiut următoarele cereri principale : 1) Să se recunoască Românei calitatea de ţară ccnsigurantă şi să se precizeze data de 23 August 1944 ci zi când Româna s'a alăturat efectiv la lupta împotriva Germaniei şi Ungariei 2) Să se admită României efective militare şi o înarmare coreipunzătorre. 3) Să se amunzi dotaţi dela Viena, recunoscându-se României posesiunea întregei Transilvanii în ganiţe din 1939. 4) Chestiunile economice să se rezolve cu moderaţiune, spre a nui fi împiedicată refacerea ţirii şi a nu se aduce atingere suveranităţii noastre naţiona'?. In special România cere suprimirea cauzei naţiunel celei mai favorizate prevăzută in proeotul de tratat. 51 Problema nave ţel pe Dunăre să nu figureze în tratatul de p ce,— ea fiind o rhesdune care urmează să se murească separat, şi numai de ţările riverane. Conferinţa de Pace lucrează in comisiuni grupate pe speciăţ de probleme şi rezolvă chestiunile treptat, — i®mw*arawss**!3m asa»«sae5!Bffioaa»î»«M w pe articole şi chiar pe aliniate. Cererea noss ă de cobgersnţă a fost respinsă, cunos t® că punctul nostru de vedere a fost spjjinit cu căldură de Uniunea Soveticâ şi de Cehoslovacia. Io shimb, succes 1 nnskU a fost deplin în p»iv »t« Tr«a silvani«!. După as. u tvref» delegaţiei maghiare şi răspuns elocvent al României (formulat remarcabil ds d. Tâtărescul, Conusa a acceptat anularea diktatului dela Vena si a recunoscut dreptei României asupra întegi Transilvanii. In timpul discuţiilor, teza româiesscă a fost total sprijină de Uniunea Sovietică, la care apoi s-u alăturat Anglia şi Franţa. Iar Durmi s'a votat unanim în favoarea noastră. Au făcut excepţie numai Austria şi Africa d® Sud, tare s'nu abţinut dela vot. Clauzele economice şi problema despăgubidor de război se află încă îi disetiţia Conferinţei. in comisia respectivă su luat ţană acum cu va pird. Franssovici ministrul nostru la Lordra, id d. ministru I. Maurer, .s.”■ ţinînd punctul ele "dere »î României.* Pe lângă actvitatea o redă în şedinţele Conferinţei de pace, membrii delegatei rorrâne de săfşuă şi o susţin la activitate Indirectă, prin conversţii particulare cu reprezentaţa puterilor prticipante, declaraţii făcute presei etc. Un rol însemnat în această acţiune de lâmurire a revenit d-lui ministru Gheorche I. j. In faţa complexului de vederi şi interese ale celor 21 stabe parcîpante la conferirţi din Paris, ţara noastră în impină, desigur, unele dificultăţi. Insă in general situaţia României e mai bună de ai a Italiei, Ungariei, Burgarid si Finlandei, a căror scadă sa hotărăște odată cu a noastră. D. GH. TĂTĂRESCU In pag. lî-am început la Iași verificarea pe teren a firmelor comerciale