Opinia, decembrie 1946 (Anul 38, nr. 66-89)

1946-12-01 / nr. 66

.(■ jm. * PAQIHB 300 LEI­­ ABOHAMEMT&t 'w ts.000 e ; t ; ; t; stm ' ? 45.QU0 I l ; l t­ B 800,000 . lisfcf epríndéf I, autorttä# * V Ätdäcrei« íipögraffce IAȘI, STRADA LAPUȘNEANU Nr. 3? 2 f #&« POPULaET,CI»TiDifli­i Uttmiiiioä* * * I Deccmörte Jí ■ ............... i... ., jtf.gfr rife Redacţia IAȘI, ST!?* LĂPUŞNEANU Nr. 23 era Administraţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 37 TELEFOANE: Redacţia,, c Administraţia Serv. de noapte. Dlvoeîof €. fl. @SSStít,®í* Nr. 213$ „ 2042 „ 2(m% La aniversarea unirii Ardealului Se impflnese 28 an? dels lipire®, liber costsSmţîîâ, ® jfransilvaniei la Statul «ro­mânesc. ■! Aniversarea aceasta rac» rltă cu atât mai santt & fi subliniată cu cât actul is­toric din 1018 a suferit o gravă amputa­ţie !n 1940» care s putut fi reparată în 1945 cu preţul unor d­ouă suferinţe şi jertfe de sânge. ■ Tragedia Ardealului a fost legată destul de strâns de regimul politic dictate­­r­­al introdus de fostul rege Carol EL Regimul imnului Ioîac, detaşat de frâna vo­inţei şi aspiraţiilor popu­­lare» a împins ţara în cap­­tcana Mileristă şi a deschis calea răslab­el pr®vîoctei ardeleneşti. ► Din cauza tristei aventuri a dictaturii din România, toaducătorii nazişti al Ger­maniei in colaborare cu b­eciştîi italieni» s’at­ putut iacumeta să sfideze lumea Soaţă şi să batjocorească tratatele internaţionale prin­­care Ardealul Întreg era recunoscut ca parte inse­parabilă din Statul român. Prin noul destin naţional •ctitorit de Regele Mihaî I» fara a fost repusă ing rolul ei firesc. Şi n*a putut în­drepta actul de violenţă al aventurierilor nazişti» cu preţul sângelui vărsat eroic de soldaţii noştri» alături de vijelioasele armate ale Ue­tst­mii Sovietice. Cu acest sprijin hotărâ­tor al mare­ republici ve­cine şi prin consensul ce­lorlalte naţiuni unite» am obţinut reîntregirea Ardea­lului, pe aceleaşi temeiuri etnice, economice şi politice care alcătuiseră şi temelia actului istoric din 1918. Pierderea Ardealului de Nord fusese un efect al spiritului fascisto-dictato­­rial? Iar repararea acestei brutale nedreptăţi s’a da­torit izbânzii mondiale a spiritului democratic. Animat de noile tendinţe democratice, statul nostru de astăzi oferă populaţiei ardeleneşti o cârmuire prie­tenoasă şi civilizată» apli­când principiul convieţui­rei armofilîce şi al dreptu­rilor egale pentru toate naţionalităţile conlocuitoa­re. Prin această metodă jus­tă» unirea tecitorîalo-p® i- 8ica_ V* putea fi consoli­dată prin unirea sufletească — adevăratul factor de sifheziune în Stat Și prin acest mod de «guvernare» actul istoric din 1918, re­confirmat în 1344» va putea dăinui dealungul veacu­rilor. LR ? fffi sikk­ac«*tas mobork­s, em«d« ti reei »* sfârşit de toamnă» Universitatea şi-a deschis porţile» mai târziu ca de obiceiu» «şteptându-şi ei­­racii cărora să ie potolească setea de adevăr şi că ie în­deplinească dorinţa de cu­noaştere. * Sub acoperământul Uni­versităţii se strâng din toate colţurile ţării» chemaţi de a» «Glaşi ideal cultura!» flăcăii brazdelor, ca şi fii de mun­citori, funcţionari ori mici negustori. Cu unele excepţii, cadrele studenţimii universitare sunt formate din odraslele fami­liilor nevoiaşe. Aceste familii Înţeleg că este o misiune ce­tăţenească a pune I® mâna copilului lor cartea» instru­ment de cunoaştere şi de descoperire a drumului spre progres. De aceea nu precu­peţesc nici un sacrificiu şi rup rod din modestele lor cheltueli silnice, privând«­ 8® adesea de strictul nece­sar» caută să asigure celui trimis să se împărtăşească din beneficiile culturii, o masă regulată şi o cazare o­­menească. Dar vremurile aspre prin care trecem reclami o sumă de aproape jumătate de mi­lion lei lunar pentru procu­rarea unei hrane substanţi­ale şi a unui pat cald, ara­bele absolut indispensabile unui organism tânăr, la pli­nă dezvoltare biologică» Gât© familii pot sacrifica măcar o sută sau două de mii de lei» necesar© fecioru­lui trimis la carte» din ve­niturile lor lunare? ; Desigur foarte, puţine.­­ .Cum vor putea'..ţine enia^ pSnă studenţii Intre sumele printite­ de acasă'şi necesi­ta­tea atât d© costisitoare as­tăzi de a-şi astâmpăra foa­mea și a-și. .pr«cur® an a» dăpost ? . StBtul tfi grîja lui pentru tinerimea^iniv0F*itarfi,coB» Urlbuefirește'!a reatsbiîires cumpănea Intre vegetării© și obril­uelile studenţilor. in acest scop s® acordă scutiri d® tax® d© frecvenţă» se oferă burse d® studii» se organizează oămin® şi can­­tine. Ajutorul etosului» smuls şi el din paupertatea buge­tară a unei Ţări crunt lo­vite d® trăsnetul destructiv a! războiului, nu poate în­destula nevoii© întregea stu­­denţimi. Cade In sarcina iniţiativei particulare să întindă o mână de ajutor, acelora ce sunt vii­­­tori intelectuali ai ţârii. Cei ce se bucură de o bună stare, şi facă loc I® masa lor unui student sărac sau să-i înlesnească un culcuş unde să-şi găsească odihna după saune® istovitoare a silei. Asistenţa socială va tre­bui să ajute subt diferite forase (organizări de specta­cole, baluri» conferinţe» cheie) pe est pentru care dacă nu vom avea toată solicitudinea vor deveni» spre ruşinea noastră» acei cerşetori în haine negre, de care n® vor­beşte în una din piesele sale» un dramaturg francez. S’ar mai putea propune o soluţie: studentul să-şi câş­tige existenţa singură prin munca sa. Respingem această soluţie­ ce ar construi un compro­mis faţă de însuşi viitorul cultural a! neamului nostru. Un student care a îndepli­nit programul exigent s opt ore silnice de birou, nu mai este apt să-şi însuşească cu­noştinţele necesare şi nu mai are timp să frecvepteze cursu­­rile. La sfârşitul anului îşi va asimila, cu preţul a nopţi de­­»«odihnă­, materia» pentru a obţine o notă de trecere. Acest student satisfac® © obligaţi® şcolară , nu-şi în­deplineşte lasă o misiune ce­tăţenească : aceea d® & de»­veni om de cianură şi cu un simplu titrat. IL GEORGE DE­­LOGRIM­­ entii Observaţii şi propuneri 9 D© bună seamă că Târgul Cucului est® unul din cele mai pitoreşti cartiere ale o­­raşului nostru. Dimitrie Anghel descriind un incendiu In acest cartier a realizat una din cel® mai plastice pagini din opera sa iar ceilalţi scriitori care au cunoscut bine Iaşul» au a­­mintit cu toţii Tg.­Cucului ce şi-a menţinut întotdeauna tradiţia. Intr’adevăr, aspectul m­ul­­ticolor al vechiturilor atâr­nat® în pragul prăvăliilor, figurile şirete ale samsarilor de tot sosul şi modul orien­tal cum se face comerţul, cu tocmeli îndelungi, şi plecări simulate şi trageri de mâ­necă» constitue întotdeauna un material bogat pentru a­­matorii de inedit. Insă, acest cartier nu ne interesează actualmente nu­mai sub aspectul lui pito­resc. De du­pâ ră­zboiu­­l ele a de­venit sediul, „bursei negre“ din Iaşi, şi aproape silnic se fac tranzacţii care ar trebui să interesez® mai fi de-a­­proape organele de comba­tere a „speculei şi sabota­jului. _ Sutele @latera8 car« sus la« «ipti«-' 'Vis-a-vis d© staţia de tram­vai, unde este o cafenea care are zugrăvit pe firmă două tacuri de biliard» poate fi văzut In permanenţă un grup compact de oameni,care toată ziua n’au altceva de făcut decât să stea acolo, ca nişte călători care aşteaptă trenul pe peronul unei gări. Dacă din întâmplare treci p® acolo cu un pachet sub braţ eşti asaltat din toate părţii© î — „Aveţi ceva d® vânza­re? Plătim bani ghiaţă nu­mai lăsaţi-mâ să văd marfa*. Şi până să ai timp ca să-i răspunzi ceva Iţi smulg pa­chetul d® sub braţ şi-ţi o­­feră şi preţul. Sunt însă şi unii cetăţeni pe care vitregia timpurilor li face să vândă unele lu­cruri pentru ca să aibă cu ce trăi. Căzuţi p® mâna acestor şacali ei sunt speculaţi fără milă, iar lucrurile sunt cum­părate p© preţuri de nimic, şi depo­rtate In prăvăliile Întunecoase d® p© atr. Cos­­tache Negri. Aici Intriun talmeş-balmeş variat sunt adunate haine şi lucruri de tot felul. Vestminte preoţeşti, para­desie, patroane, uniforme mi­­litare, vestoane ofiţereşti,etc. latr’o prăvălie am văzut un veston ofiţeresc pe care negustorul şmecher ii înain­tase la gradul de colonel pentru impresionarea cliente­lei rurale. De altfel în târgul-cucului se poate găsi orice, inclusiv toate articolele care gs vând raţionalizate. Bineînţeles însă că totul se vinde la „preţul zilei“. 1 • 1­ Cel mai neînderm­ânatec misii câştigă cam 400.000 lei pe zi adică leafa unui func­ţionar pe-o lună, aşa că toţi acuşii paraziţi cu toate că umblă în haine zdrenţuroase învârt afaceri de milioane. Ti­sbutfişi a intensificat controlul a.­tor.taţilor In cadrul acţiunii pentru stârpirea speculei, autorită­ţile ar trebui să institue un control mai vig­lent în Tg. Cucului care este „cartierul general al speculanţilor din localitate* de unde printr'un fel de legături oculte sunt dictate preţurile în tot ora­şul. Dacă poliţia ar face câteva razii pe-acolo suntem sigurii că s'ar putea descoperi lu­cruri interesante. In orice caz, dacă în laşi va porni vreo­dată o acţiune contra speculei, ea trebue să Înceapă cu Târgul-Cucului.. V. DELEANU laşul în reportaj Târgul-Cucului Sute de oameni care trăiesc din învârtelile de la Bursa Neagră» Milionari In haine zdrenţuroase Lămăile contra bolilor de ficat în revista Bruxelles Medi­cal se arată într’un studiu e­­fectel® bune ala lămâilor» fie drept condiment (stropind cu zeama de lămâi suprafaţa a­­limentelor coapte la cuptor şi lăsând să se‘ prelungească contactul cu zeama câte­va minute), fie ca remediu contra grefei (luând după masă o diluție caldă de zeamă de lămâie). OPAG­NAdeISTORIE Reportaj documentar de laVIL DAVICU Ia lumina evenimentelor hotărîtoare ce se ridică as­tăzi In toată lumea, I De­cembrie din anul acesta îşi capătă înţelesurile depline şi temeinice sub care el treime salutat de întreg poporul nostru. Fiindcă î Decembrie est© sărbătoarea luptei de unitate» libertate şi indepen­denţă a României, iar «wm­ Zorile acestei săr­ba­tori şi «le acestei lupte sunt sporite de faptele Istoriei care se desfăşoară sub ochii noştri, înţelesurile şi urma» ril© «Hm Câmpia liber« Sâţii Dacă privim - Istorie tre­cu­tâ, faptele pe care sa le-a Înscris, caiace aveau ei* sfl­a«prindă gt să Binterises© l las târziu In sărbătoarea de 1 Decembrie i618, rămâne biruinţa aceasta s unităţii şi libertăţii» triumful inde­pendenţei noastre sub pece­tea voinţei populare. Mai puţin decât® răscoală şi mai mult decât un simplu protest, Câmpia Libertăţii a rămas unul din cele mai re­prezentativ® momente isto­rice de afirmare a dreptu­rilor noastre» căci alături de cei patruzeci d© sail d® ar­deleni la frunte ca Simion Bărnuţu­, care spuneau : „noi vrem eâ n®­­unim ca ţara“ fruntaşii mişcării paşoptis­ce din Moldova şi Muntenia au încercat» prin Nieoîa® Băl­­cnic«, că realises© înfrăţirea , retor român şi maghiar rsve aseprim­is eomoa® a curţii împărăteşti. Ideia de unire a Transil­van­ei libere şi democratice cu ţara românească şi de paşnică frăţietate cu popoa­rele conlocuitoare, izbucnită din voinţa entuziastă a Ar­delenilor, şi-a căpătat întru­chiparea la 1 Decembrie 1918 —când condiţiile normale de dezvoltare ale neamului ro­mânesc au început să se rea­lizeze. S-au întrunit atunci în jurul vetrei naţionale frân­turi de neam cu calităţi a­­parte» influenţaţi d® culturi străine—mai vechi şi Înflo­ritoare, dar aceste adversi­tăţi au purces să fuzioneze în tezaurul sufletesc comun. Particularităţile provinciale— urmele influenţelor străine— totul părea că s’a topit lao­laltă, servind drept material pentru o statue nouă. Reîntoarcerea spre sile­le Blajului«» Par când vântul n&seissa e» eiaiesHEEB^^ lui a început să aducă ese­­uri negri peste Rab­apî şi din nou peste întinsele câm­pii ale pustei,au rămas stă­pâni latifundiari, din nou cuvântul a fost încătuşat, circa reacţionari şi-a înce­put pe îndată agitaţiile re­vizioniste» aşezând Intre Ro­mânia şi Ungaria un văl ne­ru care a împiedecat ori­ce înţelegere. Animozităţile au mers crescând până când Ungaria mai veche In grad în ce priveşte slujba de lin­gău ai hitleriştilor, a reuşit să smulgă României­ Ardea­lul. In cei cinci ani de sile de de aspră existenţă a pla­­toşilor ţărani maramureşeni lăsaţi de o vitregă cârmuire să se macine lent de mizerie odată cu străvechile păduri căsăpite» zilele Blajului, ca, şi de fermecătoarele adunări populara sub ceru! liber» sub flamura plină de sâdejd® a democraţiei rsvia adese® ta mititea celor acupriţL find argata reiata g%â p©sp«i 8!B@§egiisl Bläertätiloe. Şi când araaate română «. păşit alături de glorioaăft Armată Roşie patru _ elibe­­rarea poporului maghiar» ag sub jugul bortisi» ei a pri« mit armata română cu eat»« ziasm căci ştia că ea poartă mesagiu! libertăţii. In sufle­­tul ungurilor şi-a făcut la® un senfiuent de simpatie pen« tru cei ce luptau alături de Armata Roşie şi de trapei# guvernului popular dia D®* bieţin, în jurajos acestei lupt# dir» $044 putem privi astta perspectivei# viilotuelsr r® p­laţii dintre poporul ffossaffi şi maghiar. Regimul democrat a dat putinţa popoarelor din buzi* SA­VEL DAVIDU (Continuare în pag. 2-a) &mns Um­baaibru­ite pâpuşi pentru... păpuşi vesela!00rea Parlamtoforu­l Mâine se deschide Parla- J men­ut, Camera unică a Ro­mâniei aşa cum a ieşit din alegerile de la 19 Noembrie. După anii grei şi plini de tu­te aprige, România are fa­­roşi o reprezentaţiune naţio­­nală şi intră pe calea pleni­­tud­inei regimului parlamentar. Drumul până aici a fost grai, spinos plin de sacrificii. Nimeni însă nu va putea con­testa surprinzătoarea matu­ritate politică de care a dat dovadă poporul românesc. A­­tras de tot felul de miragii fascisto-naziste s’a trezit a­­proape spontan la realitatea democratică. Această rouă orientare se oglindeşte fidel în noua alcă­tuire a Parlamentului, care de la prima privire se deose­beşte de celelalte Camere care au precedat decadenţa politică a ţării noastre. In faţa nouei Camere nu stăm ca în faţa unei necu­noscute ci ca în faţa unei instituţie a căror factori com­ponenţi îl cunoaştem, din gre­fele luate politice ce s-au dus, din convingerile politice pentru care au luptat, dar în cea mai mare parte nu am avut ocazia să-l cunoaştem ca factori parlamentari. In Parlamentul ţării, vechile partide îşi au şi ele repre­zentanţi lor. Ei vor critica, vor face obiecţii. Ar fi fost anormal dacă a­­ceasta ţiu si ar fi întâmplat Aceasta este ordinea firească a luptei politice şi parlamen­tare, mai cu seamă aşa cum ne-am obişnuit noi s’o avem ! Vremurile mi, prin care trecem au moştenit pe cele vechi cu tot ce au avut şi făcut bine sau râu. Pentru desă­vârşirea binelui trebuie timp, tot aşa ca şi pentru stârnirea răului. Probleme grele stau în fa fa mai Camere, însuşi programul după care blocul majoritar ce formează corpul legiuitor /«= crează, este foarte vast, f/t­= drăzneţ, făuritor de reforme deosebit de importante„ Desfăşurăndu-şi activitatea în condiţiuni economice exce­n­­ţionate, noul Parlament trebui să găsească în sămd său majoritatea necesară im lichidarea speculei, petttm restabilirea echilibrului între preţuri şi salarii ridicarea producţiei, punerea bazei bilizârii economice, ea pi a întregului program pe car­ adus în faţa poporului. Greutăţile sunt multe, mh zeria creşte în fiecare zi, des* ceia cu toţii ne îndreptăm ptf* virile pline de speranţe spf* cei care în incinta Parlamm* tului vor­ face legi, vor tu* măsuri se vor preocupa, viaţa tuturor cetăţenilor,­ ST nu vor putea face mimai, etul daca legile vor iz­voră cu realităţile existenţei masim, şi se vor aplica întocmai rămi, călcări de lege şi intolermfât dacă măsurile luate vor a­plicate ca stricteţe şi se reuşi ca prin ele fără brneSM şi violenţe să se Măture ravurile nenorocite ale trdaa­tului, atunci munca parlameit tului va fi fructuoasă, aftfcl toate bunele sate intenții sunt condamnate séf rámaid­im între Parlament, şi popod este o strânsă legătură, fni Parlament se oglindește voten­ța poporului, iar în hold* rările ia! se oglindește efafff*» mental celor ce condim țar* față de popor. Sub acest aspect Vom ftr* deca de mâine activitatea ului Parlament. MARI­ETA CĂLUGĂR® Expediţia ştiinţifică m­agnolii­^!!!!!3 smfletici Expediţia ştiinţifică a api­­cu­lt­orilor organizată de către Universitatea de Stat din Moscova şi de Ministerul de agricultură al Republicii Fe­el­­ative Ruse, şi-a terminat activitatea Expediţia, in frun­te cu docentul universitar E. A. Lavrchih. a întreprins o călătorie In Extremul F­­ront pentru cercetarea stu­pilor așa numitelor roiuri de albine indiene, în regiunile desvo­tării lor naturale. Litoralul Oceanului Pacific este singurul loc din Uniu­nea Sovietică unde s’a păs­trat In stoiburile copacilor specia albinei indiene. Spre deosebire de albina obişnuită, albina indiană sboarâ şi la temperaturi joase. înflorirea grădinilor in partea euro­peană a Unitunii Sovietice are loc deseori In anotitaş rece când albina obişnuit nu­ iese din stup. In cazurile cestea, nu se produce pA' nizarea grădinilor şi astfel se pierde o parte din recoltă« Savanții fi-au­­luat Sisrciffli de a găsi' posibilitatea cto aclimatizare s albinei indica^ I n regiunile centrale ale {ăriie Expedi|*a a cercetat stup« a binelor indiene şi a strâng pn vast materia! ştiinţific. Efe a adus In capitală un roi de albine sălbatice care ierneazft In condiţiuni bune.­­ Savanţii vor urmări viaţa albinei, sâl« batice» modul cum strâng« mierea precum şi aclimateg« rea ei în csndiţiaail® regi«« nii Moscovei»

Next