Opinia, noiembrie 1947 (Anul 39, nr. 342-367)

1947-11-01 / nr. 342

ANUL XXX** Nr. 342 ll^Wllî 8 tool . 5.000,^ totfcprtfldefl. autontffl pe un an Atelierele tipografice AȘI, STRADA LĂPUŞNEANU Nr. 37 Sâmbătă 1 Noembrie­­V4/ Redacţia (I Administraţia IAŞI, STR. LĂPUŞNEANU Nr. 37 TELEFOANE: Redacţia. , Administraţia x_, Serv. de noapte. , Nr. 1209 . . 2043 • 208# Director C. M. GHIULIA Săptămâna care începe mâine Iaşul, alături de întreaga populaţie a Ţarei, închină şapte zile din activitatea sa prieteniei româno-so­­vietice. Prilej fericit de re­ciprocă cunoaştere Mo­ment de adâncire a rapor­turilor de amiciţie dintre popoare, un pas mai de­parte pe drumul păcii şi al muncii constructive pen­tru promovarea civilizaţiei. Cadrul festiv al săptă­mânii ce începe mâine îl constitue o serie de mani­festaţii populare cu carac­ter cultural, artistic şi spor­tiv. Vor avea loc specta­cole, concerte, conferinţe, serbări şcolare şi munci­toreşti, vernisaje, con­cursuri sportive, reprezen­taţii cinematografice. In­­adunări populare se va afirma prin glasul muri-S ilor sentimentul ce ne­agă de marele vecin de­­ Răsărit. Eşenii au cunoscut bine tu­pele de restrişte ale fi­nului 1944. Am trăit rând I pe rând panica frontului I'care se apropia de oraşul stru, am simţit efectul f­abu­irii zonei de luptă la­rd-est de Iaşi, am trecut fine prin focul deschis insupra unui teritoriu de­venit teatru de război. 14 Am suportat tot lanţul tie­bejenii impus de con­flictul armat creat, peste voinţa poporului, de aco- Uţîl politicei hitleriste. Un armistiţiu a adus li­­­­nişte şi pace în oraşul nos­­t­ru la 23 August. Peste răşluirile războiului vălul prieteniei sincere şi reale a poporului sovietic a avut darul de a reconforta şi îmbărbăta. Omul sovietic sincer în sentimentele lui de amici­ţie, erou eliberator al târ­gului nostru, a fost din zi în zi mai bine cunoscut de eşeni. A fost cunoscut, respec­tat, preţuit şi iubit. Ca un gând de recunoş­tinţă pentru ostaşul sovie­tic ia fiinţă din sânul po­pulaţiei urbei noastre un comitet de iniţiativă pen­tru ridicarea unui monu­ment comemorativ. Astăzi monumentul e gata şi se înalţă falnic în dea­lul Copoului. Duminică în­­tr’un cadru solemn, în pre­zenţa membrilor guvernu­lui, se va produce dezve­lirea acestui monument, simbol al ataşamentului populaţiei eşene de viteaza armată sovietică. De săptămâna prieteniei rom­âno-sovietice Iaşul îşi leagă şi acţiunea începută cu o lună şi ceva în urmă privind reconstrucţia sa. O zi din această săptă­mână va fi dedicată lucră­rilor de dărâmare şi nive­larea terenului din Piaţa Unirii. O zi în care echipe de elevi, studenţi, sindica­lişti şi ostaşi vor depune un efort comun pentru re­facerea Iaşului. Caracterul constructiv al săptămânii prieteniei lesne de surprins din pro­­gramul­ organizat de comi­tetul efe Iniţiativă. Aşteptăm zilele destinate amiciţiei româno-soviet­e ca un eveniment ce ne fi­şează temeinic pe linia po­liticei noastre tradiţiona­liste a legăturilor cu Ru­sia, politică pe care Nico­­lae Titulescu o susţinuse cu atâta tărie. DEM. FEMEIA SOVIETICA, egală In drepturi cu MaNI încă din primel­e zile ale , revoluţiei din Octombrie, gu­vernul şi întreg poporul so­vietic au dus o luptă dârză pentru dezrobirea reală a femeii. Statul a stimulat prin tot felul de măsuri activitatea politică a femeii, şi ridica­rea nivelului şi social şi cultural. I s’au încredinţat necontenit posturi de con­­ducere; i s’a dat putinţa să lucreze în şcoli, spitale, in­stituţii economice şi ştiinţi­fice. Art. 122 al constituţiei so­vietice garantează femeii drepturi egale cu ale băr­batului, în toate domeniile vieţii. Şi această garanţie şi-a găsit o largă aplicare practică. Astăzi, în Uniunea Sovie­telor nu există o singură Întreprindere sau un institut ştiinţific în care femeia să nu ocupe locuri de frunte, ţi Este edificator să arătăm că 100.000 femei sunt trac­toriste, 00 mii diplomate în agronomie, 300 mii cu di­verse ocupaţii ştiinţifice. De asemenea, sunt multe femei artiste, scriitoare, ziariste, muzicante, pictoriţe şi sculp­­tenţe de talent. Zeci de femei au fost alese deputate în sovietul suprem al URSS şi alte sute în so­vietele republicelor unionale şi autonome. Peste o jumă­tate de milion de femei par­ticipă deasemeni la condu­cerea treburilor obşteşti, în calitate de membre ale so­vietelor locale orăşeneşti şi săteşti. Pentru lucrări remarca­­bila *** domsunul at­nitiv tehnicei, artei şi literaturii.’ 116 femei au fost distinse cu „Premiul Stalin“. Mai mult de 750.000 femei au fost decorate­­cu ordinele „Gloria Mam­ei** şi „Medalia Maternităţii". Aproape­ 6000 femei au primit înaltul titlu de „mamă-eroinâ“, iar 28 femei au obţinut distincţia­­supremă de „Erou al Uniu­nii Sovietelor“. ^Prin munca stăruitoare şi "devotată a femeilor libere şi egale în drepturi, ţara so­vietelor şi-a dublat dintr-o­­dată posibilitatea marilor realizări pe calea civilizaţiei şi progresului. Voitori la n. A. S. S. O enormă stati­IRS electrica, consmiliă in ca­drul plasuilui cincinal sovietic 7* Posturile de radio turceşti, presa otomană, oamenii ofi­cialităţii regimului dictatorial de la Ankara, ne sunt duş­mani, duşmani declaraţi şi înverşunaţi. De câte ori li se oferă prilejul să vorbească despre noi, ne împroşcă cu noroiu ţara căreia veacuri dearăboiul beii i-au supt mie­rea şi i-au batjocorit fecioa­rele, poporul pe care l-au ţi­nut sub biruri grele în lan­ţuri, regimul pe care naţia şi l-a ales. Pentru urmaşii sbirilor cu fes care nie-au ucis voevozii vrednici şi patrioţi, poporul român ascuns după faimoasa „perdea de fer“ ar pregăti, după un plan amănunţit—un războiu agresiv împotriva po­poarelor „libere“, ca al dum­nealor de pildă şi n’ar aş­tepta decât momentul prielnic declanşării atacului. Dar noi care trăim pe meleagurile a­­cestea şi toţi acei care au venit pe la noi să ne cu­noască — au văzut că ne zbatem în mizeria lăsată de un război aprig în care am fost târâţi de nişte aventu­rieri, slugi fidele ale impe­rialismului străin intereselor noastre. Noi şi toţi acei care ne cunosc suntem convinşi că forurile conducătoare depun eforturi maxime pentru a gă­si eşirea din impas şi a croi acestui popor, obidit de vea­curi, calea spre propăşire. Noi ştim că în ţara noastră toate sforţările se depun pen­tru mărirea productivităţii şi potenţialului nostru industrial pentru intensificarea muncilor agricole, pentru reconstruirea a tot ce s’a distrus. Ştim de­asemeni că paralel cu aceasta s’a iniţiat o vastă operă de luminare a poporului, prin al­fabetizare, crearea de cursuri serale, gimnazii unice, etc. Tineretului nostru i se dă o educaţie, se cultivă dra­gostea pentru om şi pentru valorile culturale, ura împo­triva şovinismului care duce la războae. In acelaş timp însă o tele­gramă sosită din Roma ne înştiinţează că dincolo de Bperdeaua deferi­ministerul de războiu turc a făcut un plan pentru recrutarea a 25.000 soldaţi şi ofiţeri din rândul celor care, urmăriţi pentru crime de înaltă tră­dare, şi-au părăsit patria şi rătăcesc prin diferite zone în care duhul democraţiei pare înăbuşit de baionete şi ce­curi de dolari. Cu organizarea acestei ar­mate a fost însărcinat colo­­nilul sârb Perik, urmărit pentru crime de războiu, ca­re a şi plecat să-şi găsească mercenari in zonele anglo-a­­mericane din Austria şi Ger­mania. E clar — socotim — ca un popor care se strâdueşte din răsputeri să-şi refacă e­­conomia şi să-şi cultive da­rurile nu se poate gândi mă­car la războiu. La războiu se gândeşte o conducere ti­ranică care-şi cumpără mer­cenari cu bani dăruiţi gene­ros de leaderii trusturilor in­ternaţionale printre criminalii de războiu. Masca a căzut. Domnii din Ankara doresc şi pregătesc războiul, încercând însă să-şi camufleze odioa­sele lor planuri şi-au găsit cal de bătae în poporul nos­tru. Ştim însă că poporul lur sătul de teroare şi mizerie vrea pace. Şi avem încreder în acest popor care n’a­re nici un interes să-și verse za­darnic sângele și n’are nici o încredere în vorbele asupri­ta iilor lui., VICTOR NEDELCU Anchetare „Opiniei** Ce spune opinia publca ieşană despre procesul Maniu­ n­ii In continuarea anchetei noastre prezentăm astăzi răspunsurile d-lor: Prof. C. Ba­imn , decanul facultăţii de litere şi filozofie, ajutor­ de primar A. Paluga, Serafim Antropov directorul filarmonicii „ Moldova“ şi cpt. Mihăiescu comandantul legiunii de jandarmi. In numărul de mâine vom publica continuarea anchetei. „Procesul Maniu este­­ procesul însuşi al­­j£reacţiunii române** ne declară d. prof. C. Balmuş decanul Facultăţîi de Litere şi Filo­zofie din Iaşi Pentru a înţelege semnifi­caţia socială şi politică a procesului Maniu şi a cola­boratorilor săi e absolut ne­cesar să ne amintim ce a reprezentat în ultimii două­­zdei de ani naţional-ţărănis­­mul şi ce a vrut el să fie după 23 August 1047. Naţional-ţârănismul, con­dus de Maniu şi Mihalache, fost o formaţie politică hibridă şi necorespunzătoare nevoilor societăţii româneşti. Alături de câţiva intelec­tuali cu idei radicale Se aflau acolo o mulţime de bancheri, de moşieri şi de afacerişti ai căror ultim ţel era să stăpânească demago­gii poporul rom­ân pentru a-i stoarce în folosul lor propriu. N’a trecut mult timp şi intelectualii radicali au fost rând pe rând excluşi din sânul partidului naţio­­nal-ţărănist (cazul Stere şi al prietenilor lui etc), în care s’au aciuat de al­bine­­lea moşierii şi bancherii dimpreună cu etata Iel de afacerişti de tot felul. Partid ţărănesc format din ţărani şi moşieri puşi la un joc, aşa cum ar închide­­cineva în aceeaşi curte miei şi lupi împreună! Ce a ieşit de aici ? Cum era firesc, lupii au mâncat pe­ miei. I-a mâncat prin legiuirile anti populare, anti muncitoreşti, i-a mâncat apoi trimiţându-i în crimi­nalul război împotriva So­vietelor, alături de hitle­­rişti, Împingând ţara întreagă, poporul românesc întreg, până foarte aproape de mar­ginea celei mai adânci pră­păstii istorice. După 23 August, Maniu şi Mihalache, împreună cu sa­­teliţii lor, au căutat să îm­piedice în mod sistematic şi cu o criminală încăpăţinare, marea operă de democrati­­zare a ţării noastre. Ba şi mai mult, în ultimul timp el­e-au pus cu totul în ser­viciul monopoliştilor anglo­­americani, căutând, prin tot felul de acţiuni pe plan in­ternaţional şi intern, să purceadă la nimicirea demo­craţiei „ populare româneşti. In această direcţie ei s’au pus total în serviciul h­­m­­ţiunii internaţionale unite şi au devenit, astfel, adevăraţii duşmani ai poporului român. In aceste condiţii, procesul Maniu este procesul însuşi al reacţiunii române, este răspunsul categoric al ma­selor populare româneşti la nenumărat?!« acta «te g*bo­dmfăşura insă mai mult în ‘ceiaca priveşte producţia şi­­distribuţia in mare. Distri­buirea în magazine, încă n’a fost etahitite, tat şi da aţâţare îa război a unei bande de politicieni aventuroşi. S.ntinţa poporului va fi, de sigur, neîndurătoare. „Trădătorii de patrie trebuesc pedepsiţi fără m­lă !" îte de­clară de ajutor de primar fluton Pal­u­ga Găsesc că acesta este un proces foarte just şi trădă­torii de patrie trebuesc pe­depsiţi fără milă. Dealtfel a­­cest lucru trebuia făcut de mult, dacând acest Maniu şi clica lui de trădători au în­­cercat să vândă ţara străi­nilor, de atunci de când mun­citorii au fost ucişi la Gri­­viţa şi Lupeni, de atunci de­­când acelaş Maniu a făcut cunoscuta cârdăşie cu Garda de Fier şi a pregătit drumul unui război nedrept împo­triva unei ţări care ne-a fost — Continuare în pag. 2-a — ti. oficiu de aprovizionare al comercianţilor Viitoarea organizare a distribuirii mărfurilor Problema distribuirii măr­furilor, care se va pune ime­­­diat după 1 Noembrie, con­­stitue astăzi una din preo­cupările de seamă ale celor­­însărcinaţi cu dirijarea vieţii economice. Din noul plan economic sunt cunoscute două fapte și anume: vor exista mărfuri care se vor distribui numai­­prin magazinele speciale in care se distribui produse pe carte­« si mărfuri libere, care »sa vor vinde la toate cele­lalte magazine. Pentru fixa­­­rea acestor mărfuri, s’au în­tocmit—­aşa cum anunţat la timp—trei decizii. Una din­tre ei fi apărut în numărul nostru de Duminică. Calcularea prafurilor la Industrii Al doilea fapt cunoscut este că, până la 1 Noembrie,­­industriile sunt obligate să-şi calculeze preţurile, pen­tru ca aprovizionarea să nu sufere întârzieri numai din cauza neexistenţei preţurilor ci şi să se evite fluctuaţiile pro­vocate nu de motive econo­mice, ci din cauze exterioare. Informaţiile pe care le a­­vem, ne arată că imediat după 1 Noembrie, Oficiile în funcţiune vor prelua condu­­cerea şi controlul producţiei. Activitatea Oficiilor se va Rolul asociafiilor profesionale problema este foarte difi­cilă, deoarece in ţară acti­vează 126 mii firme comer­ciale. Pentru a putea satis­­­ace un număr atât de mare, Oficiile ar trebui să creeze un imens aparat adminis­trativ. Experienţa trecută a do­vedit că această dificultate poate fi înlocuită cu bune şanse de reuşită, prin aso­ciaţiile profesionale ORIC-uI, ORAP-ul şi ODESFER-ul, a i-au distribuit în trecut astfel produsele, pe cari le dirijau, iar comercianţii au primit din vremuri în care preţul oficial era dificil de obţinut — cantităţi masive ♦ Fiam­i 5 Lei ZSAR POPULAR COTIDIAN Odeîapul a trecut la Serviciul Produselor Animaîe din Mi­­■ nisterul Agriculturii Știrea careta apărut N’a pus capăt șoaptelor Mai bine-ar fi trecut La serviciul Apelor. S. de mărfuri Distribuirea mărfu­rilor FolosindU­ Se experienţa trecutului, se examinează a­­cum cea mai bună modali­tate de a se reactiva legă­turile în materie de distri­buţie cu o unitate de aso­ciaţie profesională, pentru fiecare branşe, care să aibă şi caracterul unui Oficiu al comerţului. Sugestia este interesantă, deoarece asociaţiile profesio­nale au, în primul rând, a­­paratul necesar distribuţiei, prin filialele lor din toată ţara. In al doilea rând, cunos­când comercianţii pe cari îi alimentează, vor putea e­­xercita un supracentral, ne­livrând decât atâtea măr­furi, cât reprezintă capaci­tatea fiecărui magazin. Organizarea aprovizionării alimentare După cum cu toţii am avut prilejul să ne lămurim, liber­tatea comerţului cu produse alimentare n’a înlesnit viaţa maselor populare. In vremea inflaţiei, vânză­torii — comercianţi şi pro­ducători — şi-au făurit o mentalitate bolnavă, a urcă­rilor vertiginoase de preţuri. Fără a ţine corupt de situa­ţia fundamental schimbată sub regimul menetei stabili­zate, vânzătorii şi-au conti­nuat metoda, menţinând a­­narhia în piaţa comercială. S-a vădit, în cele din urmă, nevoia de a se reveni la di­ri­jarea generală a comerţului alimentar şi la plafonarea preţurilor. S-au şi luat mă­suri în privinţa distribuţiei cartofilor şi popuşoiului, şi e vorba a se proceda la fel cu toate produsele alimentare. Dar mai ştim din expe­rienţele anterioare, că odată cu plafonarea preţurilor, se produce un fenomen nou, dispariţia mărfii de pe piaţă. In regimul libertăţii, marfa e scumpă, dar se găseşte. Când se fixează preţuri ma­ximale, marfa dispare. Feno­menul acesta se va repeta, desigur, iar publicul nu va avea nici un avantaj cu pre­ţuri convenabile pe hâr­tie Insă cu tarabele goale în pieţe. De aceia, odată cu rein­troducerea preţurilor maxi­male, va fi de neapărată ne­­voe să se organizeze colec­tarea, transportul şi distribu­ţia tuturor alimentelor incluse în mercuriale. Sistemul şi cadrele apara­tului de colectare sunt bine stabilite prin organizarea co­lectării popuşoiului. Acelaş aparat ar putea să procedeze la colectarea tuturor produ­selor rurale. Anume, colec­tarea pe comune, depozitarea pe plăşi, transportul şi con­centrarea în centre judeţene. In ce priveşte distribuirea în oraşe, întrucât cooperaţia nu-i suficient organizată, va trebui să se recurgă şi la magazine particulare, pentru ca publicul să găsească cât mai multe locuri de desfa­cere şi să fie ferit de pacos­tea cozilor. Este indispensabil să se procedeze în acest fel, cu ra­piditate maximă, cu impar- •­ţialitate şi ordine, spre a se realiza o aprovizionare nor­mală a populaţiei. Altfel, lipsurile vor conti­­nua şi se va lăsa câmp­:­ib£r de operaţie la negru, Intr,un comerţ clandestin, dezordo­nat şi primejdios pentru conomia obştească. ţ * InS­fu­rarea supra­­preţurilor In al treilea rând, gru­­pându-se aprovizionarea ma­gazinelor pe lângă asocia­ţiile profesionale, se evită pe de o parte tratativele­­ di­recte dintre comercianţi şi industriaşi, cari duc în mod inevitabil la oferte de su­­prapreţuri. Deasemenea, cen­­tralizându-se aproviziona­rea, se evită deplasări inu­tile pentru fiecare marfă cu care un magazin trebue să se aprovizioneze, ele coman­­dându-se în acelaş loc. Pentru toata acesta mo­tive, piaţa comercială aş­teaptă cu interes crearea a­­ce­stor instituţii cu caracter de Oficiu de aprovizionare al­ comercianților. M. S. uf și răspândi “OPINIA!

Next