Opinia, ianuarie 1948 (Anul 40, nr. 392-415)

1948-01-01 / nr. 392

ko I ANUL XXXIX IMJ. 39 abonamente Lei 450 . . . . . . . 3 lun. ; 5.000 întreprinderi, autorități pe un an Atelierele tipografice IAȘI, STRADAA LĂPUȘNEANU Nr. 37 4 Pagini 5 Lei POPULAR COTIDIAN 1947-1948 Păşim intr’un an nou. Lăsăm in urmă un an Încărcat de multe eforturi pentru mai bine, de multă muncă din care poporul ro­mân iesă mai bine Înarmat pentru a duce lupta cu suc­­ces împotriva grelei moş­teniri a trecutului, genera­­toarea tuturor suferinţilor ce le-am îndurat şi le mai indurăm. Eforturile uriaşe ale po­porului muncitor pentru re­facerea economiei naţio­­nale distruse de răsboiu, strădaniile ţăra­nimei de a da ţării roadele „aşteptate de pe urm­ia reformei agrare au fost în anul acesta în­cununate de succes. Valul solidarităţii naţionale afir­mat anul trecut pentru a- latorarea celor în suferinţă îavîţi de foamete a consti­tuit pentru anul acesta de belşug, încă un stimulent la încordarea Energiilor pentru munca de recons­­refacere. 1947 a fost de fapt pri­mul an fără spaimele groaz­nicului măcel de care am scăpat. După efortul gigantic care a pus la grea Încer­care nervii şi avutul po­porului nostru, anul 1947 a cristalizat poziţiile de­mocratice In ţara noastră, deschizând perspectivele spre adevăratul drum de ire viaţă şi cultură a ma­telor populare. El ' *. «um» in cursul anului 1947, Cru­­ca Roşie reorganizată şi-a propus un nou plan de ac­­tivtate. Lucrând până în plână cu celelalte organizaţii de asistenţă, cu organizaţiile politice şi urmând calea unei strânse colaborări cu orga­nele Ministerului Sănătăţii, aceasta instituţie a realizat o seamă de înfăptuiri din cele mai importante. Realizări pe teren Regionala Crucii Roşii Iaşi a înfiinţat 64 case de naş­tere in Moldova, dintre care cinci în judeţul nostru, alte ttatru fiind un curs de orga­­ - n­­ă ■■■■ prin lupta dârză a mase­lor populare împotriva tu­turor acelor ce unelteau contra cuceririlor lor, vic­toria Împotriva forţelor reacţionare interne şi in­ternaţionale. Guvernul democraţiei ro­mâneşti se poate mândri cu o reformă monetară, care a avut darul să dez­­morţească poziţiile majori­tăţii oamenilor producători din ţară. Victoria internă a demo­craţiei româneşti s’a îm­pletit anul­­acesta cu întă­rirea poziţiei Internaţio­nale a României, prin sta­tornice relaţii ale priete­niei cu toate ţările din ju­rul nostru în fruntea că­rora găsim mereu U. R. S. S.-ul a cărui bunăvoinţă şi dragoste ne-au alinat în clipele cele mai grele, începem un an nou. A­­nul 1948 va fi un an de muncă grea şi construc­­tivă. Greutăţile pe care le mai avem încă vor fi în­vinse numai prin munca întregului popor- Patriotismul constructiv şi sănătos al maselor popu­lare şi un deosebi al tutu­ror celor ce muncesc cu braţele şi cu mintea sunt chezăşia succesului aces­tei activităţi de refacere vitală pentru viitorul po­­român. /ui m­­ult­­ Aura porului nizare.­Au fost înfiinţăte 9 preven­­torii în Moldova de Nord, în oraşul nostru funcţionând două, prevenitoriul Copou şi prevenitoriul Antirabic. Pregătirea perso­nalului sanitar Deasemeni, pentru a pre­găti personalul sanitar nece­sar caselor de naştere, a fost creiată, din iniţiativa Comi­tetului Reglib­al Iaşi al Crucii Roşii, o şcoala de infirmiere. In colaborare cu Comitetul Naţional al Copilului, au fost — Continuare in pag. 2-a — Drum Roşi® a uşurat o frumoasă activitate pe tărâm social în Iaşi şi Moldova. In loc de bilanţ Un reportaj de SAVEL DAVIDU Privesc calendarul din faţa asea, care şi-a irosit filele, ca frunzele „copacului toamna şi Involuntar, îmi apare pe e­­cranul memoriei, nenumăratele desene ale clasicilor timpu­rilor care prezintă eterna compoziţie : anul vechi, gâr­bovit şi zdrenţuros fuge, a­­lanjat de un prunc, an nou, strălucitor de viaţă şi bucu­rie. Dincolo de această banală legendă, dincolo de această naivă schimbare sufletească a umanităţii, în această seară e totuşi cert că mai îmbătrânim cu un an. E mişcător momentul acesta de copilărie pe care şî-i per­mit oamenii cei mai gravi o­­dată pe an. Dar la capătul lui greu şi obositor de muncă şi necazuri scurgerea celor 365 de zile, simbolizează sfâr­şitul unei sforţări, bilanţul u­­nltei perioade de viaţă şi ul­tima odihnă în faţa unei noui şi hotărîte reluări a activităţii, cu toate speranţele ce sunt legate de ea. Un ziar n’ar fi un adevărat­ ­ caleidoscop, dacă nu şi-ar a­­runca o clipă privirea asupra „vieţii“ consumată de miezul­­celor 365 zile. Ori tocmai a­­ceastă latură fiind nucleul in­spirator a! acestui sumar bi­lanţ, anual, întrebăm cu toată seriozitatea—poate pentru că scăpăm deacum de el — ce a însemnat anul 1947? O luptă crâncenă, în care — Continuare in pag. 2-a — Din iniţiativa d-lui Ministru Teohiari Georgescu Eu sprij noi Guvernului lt. Petru Breza im munca neîncetată a Oficiului de recontrucţie Satele Iaşului şi ale Moldovei pustiita de râzboiu renasc din cenuşă... In fotografia de sus, spatele unei case ridicate la Balş, chiar lângă dărâmăturile vechei aşezări omeneşti. Tancul german care a provocat dis­trugerea, lovit în plin, nu e acum decât fier vechi de care se sprijină scara nouei locuinţe. In dreapta, un bordeiu care adăpostea înainte pe familia de tăreni. După ce furia războiului a trecut, din iniţiativa d-lui Ministru de Interne, a luat fiinţă la Iaşi, în toamna a­­nului 1945, „Oficiul de Re­construcţie al Moldovei“, pen­­tru refacerea gospodăriilor ţărăneşti distruse de focul luptelor. Deşi sarcinile erau mari şi grele, s-a depus o muncă uriaşă iar rezultatele de până acum sunt remarcabile. Treptat, treptat, în locul bordeelor au răsărit case mândre pe întinsurile Moldo­vei şi sate întregi au fost redate muncii şi vieţii... Dar activitatea O.R.M-ului care are în frunte pe d. prefect Const. Bordeianu» continuă, ţintind noui reali­zări, spre binele poporului moldovean. leul cea mai bună monetă din Europa POZIŢIA MONETEI NAŢIONALE Situaţia B. N. R. Politica creditelor. Declaraţiile d-lui guvernator Aurel Vi­jon­ D-l Aurel Vi­jon­. Guverna­torul Băncii Naţionale a făcut o serie de declaraţii presei. D-sa după ce face bilanţul activului şi pasivului B.N.R., spune următoarele : Dacă raportăm circulaţia monetară la suma bugetului Statului, pe un an, observăm că în perioadele anterioare de stabilitate monetară, cir­culaţia era egală sau chiar depăşia cifra bugetului, pe când astăzi este numai de 33 la sută din această cifra. De asemenea, dacă vom com­para circulaţia monetară ac­tuală cu circulaţia din trecu­tele perioade de stabilitate, pusă în raport cu nivelul pre­ţurilor şi al producţiunii, ob­servăm că circulaţia actuală reprezintă numai circa 30 la sută din cele anterioare. Dirijarea creditelor Circulaţia monetară actuală atât de restrânsă, se explică prin acţiunea de dirijare a creditelor şi controlul utili­zării lor, pe care îl facem astăzi. Datorită acestei ac­ţiuni, anumite sectoare fără interes pentru economia na­ţională nu mai sunt finanţate ca în trecut. Astfel, astăzi nu mai fi­nanţăm : — cumpărările de mărfuri în vederea stocajului, — operaţiunile de specu­laţii bursiere asupra valori­lor mobiliare, — fabricarea şi comercia­lizarea obiectelor de lux, bi­juterii, parfumerii, mode, fie­(Continuare în pag. 2-a) Semnificaţia socială a zilei de sărbătoare Oamenii au considerat în­­totdeauna, sărbătorire ca cele mai frumoase zile din viaţă. De sărbători omul îşi permite cheltueli extraordinare pre­văzute în mod special în bud­get, se îmbracă mai „frumos“, îşi corectează chiar manierele faţă de cei din jurul său şi în general este predispus să fie în cât mai strâns contact cu prietenii. Dacă am vrea să cântărim care din toate a­­ceste lucruri îi dă adevăratul farmec sărbâtoarei, am con­stata că petrecând în comun cu alţi oameni cântăreşte cel mai greu. Pentru a explica şi între­ţine filosofia individualistă a proprietăţii private, gânditorii burghezi au căutat să născo­cească şi chiar să cultive In firea omului cele mai anarhice instincte. In privinţa aceasta cel mai calomniat a fost ţă­ranul. „In zădar veţi încerca să-1 atrageţi pe ţăran la o viaţă colectivă, ni se spuse de către aceştia. Ţăranul este individualist turbat, orbit de patima proprietăţii pămân­tului său şi incapabil să adere la orice iniţiativă socialistă»." Dacă am încerca să discu­tăm în perspectiva sa istorică această teorie cu documentele în faţă, am reuşi să demon­străm că în nici un caz nu este adevărată. Caracterele şi instinctele se formează în om ca şi la orice alte ani­male în decurs de foarte multe generaţii, şi pentru ca ţăranul, omul în general să aibă într’adevăr o atitudine individualista şi un instinct de proporţii atât de desvoltat, ar fi fost necesar ca în toată istoria lui -să fi fost proprie­tar şi în general un acumu­lator. Ori proprietatea privată aşa cum o cunoaştem noi astăzi este de cât se poate scurtă vreme în istorie, ca aparţi­nând unei majorităţi cât mai intime. Proprietari au fost foarte puţini­­oameni. Marea majoritate, au fost cei mulţi, sclavii, şerbii proletarii şi cei ce se ocupau cu funcţiuni co­lective. Toţi aceştia, fie că au lucrat la stăpân, fie că au lu­crat de sine stătători ei au trăit în colectivitate în tot timpul istoriei lor şi cele mai generoase instincte şi le trag numai de la această viaţă un comun care îşi are originea în adâncul celor mai Îndepăr­tate timpuri ale comunismului primitiv. Noi avem prea puţine ştiri despre modul cum au trăit oamenii în faza­­comunismului primitiv. Insă când ni se vor­beşte despre noi, despre epo­ca de aur a omenirii la care face aluzie mitologia greacă şi romană, şi în general toate mitologiile popoarelor vechi, ne dăm seama că generaţiile nu au păstrat amintiri tocmai proaste despre acea viaţa, care oricât de înapoiată şi sălba­tecă era, dădea omului mai multe satisfacţii morale­­decât viaţa de sclav, dacă se poate vorbi despre aşa ceva în a­­ceste perioade ale umanităţii. Nu este în intenţia noastră de a face din acest articol o debatere aduso ştiinţifică a LUCA MATEI — Continuare în pag. 2-a — tJoi 1 Ianuarie 1948 Redacţia şi Administrația IAŞI, STR. LAPUSNEANU Nr. 37 TELEFOANE! Redacția: Administrația Serv. de noapte. Nr. 1209 . 2041 . 208. Director C. R. GHIULEA Comparaţii reconfortante Corespondentul revistei a­­mericane Saturday Evening Post, pe nume Ernest Hauser a făcut acum câteva luni o plimbare de informaţii prin Europa. In concluzia reporta­­giilor sale referitoare la cele constatate, este nevoit să mărturisească: „Am constatat o stabilitate isbitoare în Europa orientală, în timp ce în Europa occi­dentală n’am constatat de­cât nelinişte şi desorientare". Noi suntem de părere că acelaşi corespondent dacă va face o călătorie pe aceleaşi meleaguri anul viitor va avea şi mai mult de ce să se mire. Va avea să constate roadele acestei stabilităţi, care nu este tocmai o stabilitate. Pentru că idealul democraţiilor po­pulare din Europa orientală, nu este starea pe loc, ci pro­­gresul. Şi tot ce se concepe, se construeşte şi se produce aici este numai pentru acest progres. Noi subliniem cu en­tuziasm orice fel de rezultat atins în muncă şi producţie, fără să ne pese dacă el se întâmplă la vecini şi nu la noi. Când aflăm de exemplu că valoarea producţiei, lucră­torilor cehoslovaci pe oră s’a dublat în 1947 faţă de 1946, adică muncitorul ce produce atunci o pereche de ghete pe oră, produc astăzi două, ne pare tot atât de bine ca şi când lucrul acesta s’ar în­tâmpla la noi. Pentru că noi mergem pe urmele experien­ţei lor. Noi învăţăm de la dânşii şi aplicăm la noi, după cum rezultatele noastre bune le aplică ei. Această frăţie de interese naţionale, sociale şi economice care s-a stabilit între ţările din răsăritul Eu­ropei, nu numai că ne face economie de multă energie care se cheltuia pe vremuri pentru a întreţine şi exagera ceia ce în mod aparent ne despărţea, dar ea stabileşte mai ales echilibrul de forţă, care sprijină în mod reciproc toate năzuinţele constructive ale tuturor popoarelor inte­resate. In fiecare din aceste ţări popoarele lucrează după plan şi fiecare minută, fiecare ceas, zi sau lună, sunt urmărite cu atenţie, întrucât toate aceste unităţi de măsură a timpului trebue să marcheze progresul nostru al tuturor. Al tuturora pentru că a­­cesta este programul demo­craţiei populare ideală către care ne îndreptăm şi de aceia ne dăm toată osteneala ca toată lumea să înţeleagă şi să LAZAR MARCU Continuare în pag. 3-a — n pragul Anului Nou După un şir de ani ne­gri ai barbariei fasciste, ne-am bucurat în 1944 de anul eliberării. Apoi, după o sforţare eroică a oşîirei şi a întregului popor, am contribuit în 1945 la de­terminarea anului încetării războiului. Insă încetarea războ­iului n’a însemnat şi res­tabilirea păcii. Pentru noi românii a mai trebuit ca pământul să-şi desăvâr­şească de două ori miş­carea de revoluţie, pen­­tru ca în 1947 să dobân­dim formal pacea. Păşind în anul 1948, n’avem totuşi în faţa o­­chilor perspectiva unei lumi întoarsă definitiv la îndeletnicirile ei paşnice. Dimpotrivă, Pacea generală, care trebuia să se­ înfăptuiască la ultima conferinţă di­plomatică de la Londra, a fost zădărnicită de cupi­ditatea oforţelor imperia­liste care îşi menţin ten­dinţa de a stăpâni po­poarele prin impilare şi exploatare. Câtă vreme va exista această tendinţă a unei lumi înrăite, nu vom cu­­noaşte adevăratele bine­faceri ale păcii şi nu vom deţine condiţiile totale pentru propăşirea socie­tăţii. Spiritul optimist al omu­lui însoţeşte totdeauna începutul de an cu urări de bine. Primim deci anul 1948 cu urarea şi cu speranţa pacificării de­pline a Europei şi a lumii, spre a ne putea bucura şi noi de roadele unei în­­frăţiri generale a neamu­rilor. Spre acest scop, patria noastră, alături de cele­lalte ţări din răsăritul eu­ropean, şi sub auspiciil« marelui bastion al păcii şi progresului care este U­­niunea Sovietică, s’a aso­ciat la o temeinică ac­ţiune de alianţe pentru apărarea libertăţii şî de­mocraţiei. Acţiunea această răsă­riteană are puternice a­­dereţe în mişcările popu­lare din restul lumii, cu aceiaş năzuinţă de a în­lătura imperialismele care întreţin vrajba, nedreptă­ţile, mizeria, şi care în­deamnă la războae. Atât da forţe conştiente şi organizate vor izbândi, fără îndoială,­­să înlăture rămăşiţele unui trecut ne­norocit. E numai o ches­tiune de timp. Şi ceia ce dorim, împreună cu toţi oamenii de­­bună voinţă, este ca acest timp să nu depăşească spaţiul anului 1948. Aceasta-i urarea de căpetenie pe care cu folii trebue s’o facem în pragul noului an. O. - wj Daruri de­ Crăciun Din contribuţia actorilor Teatrului Naţional din C­lujj s-a realizat de sărbători suma de 8.000 lei care a fost Cominulul de Ucenici din localitate.

Next