Opinia, ianuarie 1950 (Anul 42, nr. 999-1022)

1950-01-14 / nr. 1009

Documentar eminescian Vorbind despre trecut trebuie să precizăm că Eminescu nu a cântat orice trecut. împotriva cosmopoliţilor din Par­­nasul burghezo-moşie­­resc din timpul său, po­­etul cântă clipele Inimoase de ridicare na­ţională a poporului, lupta lui pentru Indepen­denţă, mişcarea revolu­ţionară şi ideile ei din 1848, pe eroii luptei de eliberare naţională, Mir­­cea cel­ Bătrân, Ştefan cel Mare, opunând aces­tor idei, ipocrizia, tră­darea, ura şi lipsa de idealuri, din vremea in­feudării României puterii monopoliste.­­ „Dacă ne place uneori a cita pe unii din Domnii cei vechi, nu zicem cu asta că vremea lor se mai poate întoarce. Nu. Precum lumina unor stele ce s’au stins de mult, călătorește încă un uni­vers, încât raza ajunge la ochiul nostru intr’un timp in care steaua ce a revârsat,o nu mai există, astfel în raza trecutului mai ajunge o rază de glorie până la noi, pe când cauza acestei stră­luciri, tăria sufletească, credinţa, abnegaţia, nu mai sunt“ (M. Eminescu— „Timpul" din Decembrie 1382). Că poetul nu ideali­zează trecutul ci dimpo­trivă critică ce avea rău, ne o arată şi poemul postum ce­­ publicăm in numărul de astăzi „Dan­bija Vodă". In această poezie este satirizat Domnul şi toţi a­­cei care cred ca el, că ţara in care trăiesc ar fi un fel de moşie proprie şi pot s’o jefuiască in voie, pentru a duce un trai cât mai bun. Este şi în această pos­tumă o critică deghizată, contra monarhiei, a preo­cupării Hohenzolernilor ajunși la cârma statului. Umbra lui Dabija-Vodă de Mihail Eminescu Cum trece'n lume toată slava, /Ca şi un vis ca spuma undei d­in cetate la Suceava Eu zic : Sic transit gloria mundi Pe ziduri negre bate lună, Prin vech­î icoane, numai pete Sub minemud un glas ce suna, Un glas adânc zicând: „Mi-e sete". Şilvăd­eşind o umbră alba, Moşneag bătrân, purtând coroana, Pe pieptul lui o sfântă salbă — Pe umeri largi o scumpă blană — Ea mâna’ntinde blând : „N’ai grijă, ce zic nu trece la isvod, Eu sunt vestitul Domn Dabija Sunt moș istrate Voevod“. — „Măria Voastră va să'ndemne Pe neamul nostru în trecut?" Ci el cu mâna face semne Că nu’nţeleg ce el a vrut — — „Măria voastră’nsetoşează De sânge negru şi hain ?“ El capu-şi clatină, oftează : — „De vin, copilul meu, de viu“. Când e­am Vodă la Moldova Hălăduiam pe la Cotnari, Vierii toţi Îmi ştiau alova Şi-aveam şi grivne’n buzunar. Pe vinul greu ca untdelemnul Am dat mulţi galbeni venetici Aici lipseşte tot indeamnul: in lume mult, nimic aici. Să certe Ungurii şi Leşii... Ce mi pasă mie? La Cotnari Eu chefuiam cu cimpineşii, Cu măscărici şi lăutari Şi sub umbrarele de cetini Norodu'ntreg juca şi bea Iar eu ziceam : „Să bem prieteni, Sft bem pân'nu vom mai putea" Când de mânerul lungii săbii Mă râzimam să nu mă clatin, Cântam eu toţi pe Basarabii, Pe Domnii neamului Muşatin Pân’ce'ncheiam în gura mare Cu Ştefan, Ştefan, Domnul Sfânt Ce nici în ceruri samăn n'are. Cum n'are samăn pe pământ. La voi în lumea ceealaltă Fiind cu milă şi dirept — M’a pus cu sfinţii laolaltă Şi‘n rai mă duseră de-a dre ! — Dară cum pune Sfântul Petre La rău canon pe-un biet creştin, Când cer să beau zice : „Cumetre, Noi n'avem cimpoieri şi vin“. Şi totuşi, domn fusesem darnic Şi bun de inimă cu toţi. De câte ori, l’al meu paharnic Umplut am cupa numai zloţi: Căci ce sunt recile Maremuri, Ce aur, pietre şi sidef — Pe lângă vinul c­ât de vremuri, Pe lâng un haz, pe lâng’un chef. Moldova cu stejari şi cetini Ascunde inimi mari de Domn — Să bem cu toţi, să bem prieteni, Să le vărsăm şi lor în somn, Păn'la al zilei blând luceafăr Să bem cu buni şi vechi tovarăşi Şi toţi cu chef, niciunul teafăr, Şi cum sfârşim să’ncepem iarăşi — Luaţi paharele cu palma Iar pe pahar să strângă pumnul Şi să căntăm cu toţi deavalma «­­iDiao torantec şi alumnul, Căntăm adânc un De profundîs: Perennis humuserit rex, Frumoase vremi! Dar unde i s? tinde­s? S-au dus pe veci ! Bibamus ex­­... Clubul universităţii „Lomonosov din Moscova un centru al vieţii culturale Clubul Universităţii „Lo­monosov“ din Moscova, este un centru al vieţii culturale, locul de odihnă preferat al studenţilor, şi profesorilor celui mai vechia institut de învăţământ din Uniunea Sovietică. un club se orga­nizează conferinţe şi refe­rate interesante, denumite „foi literare". Anul acesta, în lectora­tele clubului au fost ţinute fix de conferinţe despre problemele internaţionale, literare şi artistice. Peste 1.000 de studenţi activează în cercurile artis­tice, dramatice, coreografice şi muzicale înfiinţate pe lângă club. Cercul dramatic de ar­tişti amatori, la care parti­cipă 48 de studenţi, este cond­us de unul din cei mai buni artişti ai Teatrului A­cademic din Moscova, Titu­­sin, artist emerit al R.S F.S R. Clubul de pe lângă Uni­versitatea ,,Lomonosov" din Moscova are o orchestră simfonică proprie. Cercurile artistice de pe lângă Universitatea ,,Lomo­nosov“ desfăşoară munca pe tărâm social în instituţii, întreprinderi şi colhozuri. In ultimii doi ani, cercul de artişti amatori a d­at peste 300 de festivaluri la unităţile militare, în şcolile de meser­i şi în colhozurile din regiunea Moscova. ®©i ani d­ela desfiinţarea cartelelor In l.liS.S (Uina’e din pag. l­a) jpărftr.lor. Comerţul­ sovietic este im comerţ fără capitalişti şi fără speculanţi. E! ■•urmăreşte satisfacerea ■cerinţelor crescfunde ale oamenilor »Hincii, şi­­nu dobândirea unor ■jwofaiuri. Ce a determinat succesul reformei •«operare • şi -al desfiinţării cartelelor în LI. R. S. S. ? înainte de toate, rapt­­«M avânt» economiei sovietice, in­­strplinirea­­planurilor economice gene­rale pe anii 1946­­şi 1947. In 1946, producţia industrială s’a mărit cu o cincime faţă de anul 191er, iar în and, ■1947 cu şi mai imit (22%). Totodată ■producţia t-x'r'â .şi cea a industriei •surpare­­a cresei­­ cu o treime. în anul­­1947. O asemenea creştere a înregis­trat şi producţia agricolă. Astfel a fost asigurată o asemenea satisfacere ■ a pieţei cu mărfuri de larg consum­. VăCtt n'au mai fori. necesare limită­ri .­­A ceea ce priveşte vânzarea obi «totei de­ Ţara a trecut la comerţul »enfluitul a­itual, al tuturo­r arad­­selor industriale şi agricole, care abundă acum în magazine şi pe pieţe. Scribii presei burgheeze, de felul lui Vetver, afirmau că după desfiin­ţarea cartelelor, Statul sovietic nu va putea furniza reţelei comerciale o can­titate suficientă de mărfuri ,şi nu va putea satisface cererea populaţiei, in urma acestui fapt, el se va lovi de o nouă devalorizare a rublei, fiind astfel nevoit să reintroducă cartelele. Ce vor spune aceşti prevestitori de rele, acum, când după doi ani de la re­forma monetară şi desfiinţarea car­telelor, pot fi,răsuţe,în mod evident, rezultatele acestor măsuri . Statul sovietic a obţinut strălucite succese in domeniul circulaţiei mone­tare şi a mărfurilor. Im schimb, un ta­blou cu totul diferit poate fi observat în ţările capitaliste. Cu toate că au trecut mai bine de patru ani de la ter­minarea celui de-al doilea război mon­dial, multe din aceste ţări n'au putut disf­uţa încă raţionarea articolelor de consum, iar unele din ele introduc chiar noi restricţiuni. 133 Şuim, de pildă, Anglia, al cărui teritoriu n'a su­ferit câtuşi de puţin de pe urma ocu­paţiei distrugătoare a duşmanului. Până în prezent, în această ţară multe mărfuri sunt raţionalizate, ceva mai mult, după război, guvernul laburist a introdus raţionarea comerţului de pâine şi cartofi. Raţiile celor mai importante obiecte de consum­ au fost mult scăzute în Anglia­ De pildă, oa­menii muncii primesc săptămânal d­e la o sută până la două sute grame de carne, două sute grame de zahăr şi ceva mai mullt de cinezeci grame de salam. In acest an, guvernul britanic a desfiinţat cartelele pentru mărfurile textile. Dar consumatorii nu s-au pu­tut bucu­ra de pe urma acestui fapt. Preţurile s-au vădit atât de înalte, încât cumpărătorul de rând nu este în stare să-şi facă cumpărăturile nece­sare. Franţa marshallizată a făcut o încercare de a desfiinţa raţionarea produselor, insă a suferit un eşec ru­şinos şi a reîntors toate restricţiunile. Din tablou asemănător de jalnic îl prezintă şi finanţele ţărilor capitaliste. Devalorizarea valutelor capitaliste, care a fost înfăptuită recent aproape pretutindeni, n'a adus nici o uşurare popoarelor. Lira sterlină, continuă să se devalorifi­ce şi în prezent. In toate ţările burgheze, fără excepţie, refor­mele financiare au ca urmare sporirea greutăţilor suportate de oamenii mun­cii şi mărirea profiturilor capitaliste. Cu toate măsurile luate, ţările capita­liste nu reuşesc să pună ordine în fi­nanţele lor haotice şi să asigure o des­­voltare normală a activităţii­­econo­mice. Chiar şi in Statele Unite, care s’au îmbogăţit enorm de pe urma răs­­boiului, producţia industrială alunecă mereu în jos, şomajul se măreşte, pu­terea de cumpărare a populaţiei se re­duce iar comerţul decade. Astfel se prezintă contrastul dintre cele două sisteme economico-sociale. Reforma monetară şi desfiinţarea cartelelor în Uniunea Sovietică au con­tribuiit la rapidul progres al economi­ei naţionale şi au constituit baza unor noi reduceri de preţuri. In anul 1917, producţia­­industrială a U. R. S.S. s'a onenit­ cu­ 27 %,in comparaţie cu anul 1947, iar recolta totală de ceriu­ri a atins aproape ni­velul de dinainte de război. Astfel au fost create condiţiunile unei noi scă­deri m­asive a preţurilor. Aceasta a fost înfăptuită la 1 Martie 1949, a­­tingând 10—30 % la diferitele măr­furi. In urma acestei scăderi , popu­laţia a avut un câştig suplimentar de 71 miliarde ruble. Dar şi după aceea, Statul sovietic a redus preţurile la u­­­nele mărfuri (focusuri, aparate de ra­dio, ş. a.) Anul trecut a­ adus noi mari succese în domeniul ridicării industriei şi agri­culturii sovietice. In,primele două luni, ale acestui am, producţia industrială a­ crescut din nou cu o cincime, faţă aceeaşi perioadă a anului 1948. Re­colta de cereale a depăşit vreacum nivelul dinainte de­ război, s',a mărit, desvoltarea creşterii de Vite şi toate ramurile economiei agricole. Toate acestea constituie baza unei noi cre­şteri­­a belşugului de mărfuri şi pro­duse în cuprinsul ţârii şi. in­ consecin­ţă, . .a. unei • np-j scăderi de­ preţuri şi a unei­­noi ridicări..a «ivftfcrim­.de viață a­ poporului. ­* I st I A p­y­O­T­E Locul lui Emi­­nescu In lite­­ratură Cu prilejul sărbătoririi centenarului naşterii lui Mihai Eminescu, criticul Ion Vitner a ţinut in Capitală o conferinţă cu subiectul: „Locul lui E­­minescu în literatură", stabilind pe baze mar­­xist-leniniste adevăruri care până acum erau ascunse de istoria lite­rară burgheză. Eminescu anti- Junimtist „Putem spune fără tea­mă de a emite o idee paradoxală — a spus con­ferenţiarul— că Eminescu a debutat la „Convorbiri literare" ca anti-junimist, şi anume cu poezia „Epi­gonii", publicată în 1870. Această poezie este un răspuns şi un atac, în a­­celaşi timp, împotriva „Junimii“ şi a mentorului „Convorbirilor literare". Împotriva lui Titu Maio­­rescu. Romantismul lui Entinescu In general Eminescu a fost recunoscut ca un romantic dar „produs tar­­div al romantismului ger­man“ sau ca „sinteză a romantismului european", Eminescu nu este însă un produs al literaturii străine, ci este culmea şi totodată sfârşitul ro­mantismului nostru lite­rar. Şi romantismul are şi acest aspect pozitiv de a relega contradicţiile actuale ale condiţiilor producţiei. Romantismul „a demascat optimismul ipocrit al economiştilor* — scria Lenin. La Teatrul Jesan Asta seară în sala Tea­trului Naţional are loc concertul simfonic al Fi­larmonicii „Moldova" di­rijat de Radu Botez. In program: Beethoven, Ba-­­balovsky, Saint - Saens, Klepper, Schubert. Solist.: Mircea Săulescu (vioară) O nouă inter­pretare a lui Jigo In spectacolul „Othe­llo" de la Teatrul Naţio­nal din Iaşi rolul Jago este interpretat în mo­mentul de faţă de Crişan Constantinescu. Faţă de interpretarea valabilă dată de dl. Şt. Dăncinescu, dl. Crişan Constantinescu a dat eroului shakespearian o adâncime şi o ţinuţi mai gravă, subliniind şi nuanţând intenţiile juste ale textului care au apă­rut mai interiorizate. Datorită faptului că dl. Crişan Constantinescu a intrat în acest pretenţios rol cu un număr extrem de mic de repetiţii, s-a simţit uneori unele ges­turi care prin repetiție deveneau fastidioase. Interpretarea dată lui Jago constitue o frumoasă biruinţă actoricească. Mihai Eminescu profesor la Iaşi Se ştie că Mihai Emi­nescu a fost câtva timp profesor suplinitor la Şcoala Comercială din Iaşi. In cinstea acestui fapt, promoţia de anul acesta a Şcolii tehnice de administraţie econo­mică de băeţi din Iaşi va purta anul acesta numele poetului. Teatrul de painfi Săptămâna aceasta au loc ultimele spectacole ale Teatrului de păpuşi din Iaşi cu piesa „Peşti­şorul“ după Puşkin. Sâm­­bătă spectacolul începe la ora 16, iar Duminică se vor da trei spectacole : la orele : 11, 15 şi 17. Jubilaua teatrului pentru tineret „A. I­. Mikoian" din Erevan La Erevan s'a sărbăto­rit cea de 2o»a aniversare a teatrului pentru tineret ■A. I. Mikoian“. In cei 2o de ani de existenţă, a­­cest teatru a desfăşurat o activitate intensă. Tea­trul pentru tineret „A. I. Mikoiem* prezintă tineri­­lor săi spectatorii cele mai bune opere ale auto­rilor dramatici armeni, ruşi şi din Europa Occi­dentală. Paste 100 da piese In 26 de ani, teat­ul „A. I. Mikoian" a prezen­tat peste loc de pese de teatru, din care 67 cu teme actuale. In această perioadă, spectacolele a­­cestui teatru au fost vă­zute de 2.5o0.Ooo de spec­tatori. Teatrul pentru tineret „A. I. Mikoian“ menţine o legătură strânsă cu spectatorii şi patronează cercurile de artişti ama­tori. In zilele Jubileului, tea­­trul a prezentat timp­ele la zile cele mai bune spectacole In şcolile şi cluburile din Erevan s'au organizat seri In cinstea Jubileului. •­* Muzeul teatrului a or­ganizat o expoziţie con­­sacrată drumului creator parcurs de teatrul pentru tineret „A. I. Mikoian“. Cărţi pentru copii in URSS Editura de Stat de lite­ratură din Moscova, a ti­părit anu trecut 37.ooo.ooo exemplare de cărţi pentru copii şi elevi. Din aces­tea, 16.ooo.oo0 exemplare au fost editate In seria „Biblioteca şcolarului“. Anul acesta s-a progra­mat editarea a 50 mili-­­­oane de exemplare. Micii cititori vor avea la dispo­ziţie ediţii Splendide ale scriitorilor clasici ruşi şi ai naţiunilor din Urdu­ea Sovietică, cât şi operele scriitorilor contemporani sovietivi. ^Volumul de faţă, apă­rut in Editura P. M. R. în cinstea sărbătoririi a 70 de ani de la naşterea genialu­lui dascăl al omenirii mun­­citoare—I. V. Stalin, este o culegere de articole şi dis­cursuri alese ale tovarăşului Stalin, scrise şi rostite în­­tre anii 1912 şi 1934. Volu­mul oferă o privire de an­samblu asupra principiilor marxism - leninismului în problema naţională şi colo­nială, scoţând din plin în evidenţă contribuţia tovară­şului Stalin, de o covârşi­toare importanţă, atât în fundamentarea şi desvolta­rea acestor principii cât şi în rezolvarea practică a problemei naţionale în U­­niunea Sovietică. Astfel în lucrări ca Marxismul şi problema na­­ţională“ sau Raport prezen­tat la cel de al Xdea Con­­al P. C. (b) din Rusia“ tovarăşul Stalin analizează în lum­ea ştiinţei marxist­­leniniste ce este naţiunea, arătând totodată cum a a­­părut ea şi cum a luat naş­tere asuprirea naţională. Naţiunea este un grup mare de oameni care dăi­­nuieşte de sute de ani şi care a luat fiinţă pe baza faptului că aceşti oameni vo­besc aceeaşi limbă, lo­cuiesc pe acelaş teritoriu, trăiesc aceeaşi viaţă econo­mică şi au o aceeaşi con­strucţie sufletească care dă naştere unei culturi a lor, aparte, unei culturi naţio­nale. In ce priveşte modul şi timpul în care au apărut naţiunile, tovarăşul Stalin arată că „procesul lichidării feudalismului şi al desvol­­tării capitalismului este în acelaş timp şi procesul con­stituirii oamenilor in na­ţiuni". Spre deosebire de ţările din Apusul Europei unde naţiunile s'au constituit în state naţionale de sine stă­tătoare, în Răsăritul Euro­pei mai multe naţiuni au fost adunate în cadrul unui singur stat în care o na­ţiune domină celelalte na­­ţiuni, datorită desvoltării sale economice şi culturale, mai mari. In aceste state—state mul­tinaţionale—a luat naştere asuprirea naţională şi tot­deodată lupta pentru elibe­rarea naţională. Pe măsură ce piaţa de­venea mondială, alături de asuprirea în cadrul statelor multinaţionale apare asu­prirea popoarelor înapoiate de către cele avansate ,­ o­­dată cu trecerea capitalis­mului în ultimul său stadiu imperialismul, acestei asu­priri care ia forme din ce in ce mai acute, încep să­­ se opuie la început sub , conducerea burgheziei au­tohtone mişcările de elibe­rare naţională ale coloniilor. Astfel problema naţională a devenit problema naţio­nal colonială. Cum în această mişcare naţională elementul motor il formează la început bur­ghezia naţională, care do­reşte să-şi cucerească o piaţă a sa naţională, se pune­ întrebarea: proleta­riatul naţiunii asuprite şi din colonii trebue sau nu să sprijine lupta pentru elibe­rarea naţională? Tovarăşul Stalin arată că proletariatul trebue să o sprijine, încer­când chiar să- şi asigure ros­tul conducător în această luptă deoarece ea loveşte puternic în imperialismul mondial şi creează totodată condiţiile necesare trecerii la revoluţia socialistă. Dar nu numai proletaria­tul naţiunii asuprite trebue să sprijine lupta de el­be­­rare naţională ci şi prole­tariatul naţiunii dominante. „Leninismul a dovedit, iar războiul imperialist şi re­voluţia din Rusia au con­firmat, că drumul revoluţiei în Apus trece prin alianţa revoluţionară cu mişcar­a de eli­erare a coloniilor şi a ţărilor dependente Împo­triva imperialismului. /Tot­bu­ma naţională ert­a parte din problema generaţi­a revoluţiei proletariatului“. Intr’ad­evăr desfiinţarea i­negalităţii în drepturi a po­poarelor, nimicirea asu­pririi naţionale, nu poth fi infăptuită atâta timp cat puterea capitalului şi lupta pentru posesiunea particu­lară asupra mijloacelor de producţie, nu sunt nimicii«* »Unicul regim“, spune tova­­­răşul Stalin, „care poata* rezolva problema naţional adină regimul capabil creeze condiţiuni care si asigure convieţuirea paş­nică şi colaborarea frăţeas­că a diferitelor naţiuni ţi neamul , este regimul Pu­terii Sovietice, regimul dic­taturii proletariatului*'. Lupta Partidului bolşevi pentru lichidarea asupririi naţionale dusă Împotriva devierilor naţionaliste, lupta pentru lichidarea ultimei inegalităţi intre popoare­l Uniunii Sovietice şi anm­e inegalitatea desvoltării e­­con­omice şi culturale, şiret oglindite în multe articole şi cuvântări ale tovarăşului Stalin strânse în acest vo­­lum. Activitatea practică a Partidului bolşevic desubşu­­­rată sub îndrumarea direc­tă a tovarăşului Stai­n, la vederea rezolvării naţio­nale In Uniunea Sovietică, com­­titue, pentru oamenii infi­­­cii din R.P.R. aflaţi pe dru­mul construirii socialismu­­lui, un nepreţuit tezaur d­e învăţături. Numai urmĂnd aceste învăţături reg­en»! nostru de democraţie poliu­­iară a putut crea condiţiile necesare rezolvării proble­mei naţionale in ţara bo­ lo­­stră, condiţ­i care asigură naţionalităţilor conlocuitoa­re aceleaşi drepturi şi £© stabileşte aceleaşi îndatoririi pe care le are şi populaţia românească. „ Numai urmând aceste văţături vom putea realiz­a o viaţă fericită, cu mar posibilităţi de desvoltare pentru naţionalităţile din ţara noastră, o viaţă viito­­ritoare, ca aceea a popoa­­relor sovietice. R­ece fi*14 I. G. Stalin: „Marxismul şi problema național-colonială" ştiri culturale din IRSS In oraşele Bielorusiei au fost restaurate mportarrte clădiri şi monumente istorice In oraşele Bielorusiei au fost res-­ taurate cele m­ai importante monu­mente istorice. A fost restaurată complect căsuţa lui Petru cel­­Mare din Poloţk,­­ construită pe malul râului Dvina, acum 240 de ani, — fostul palat a! cneazului Rad­vii­ din centrul raional Nesvij și numeroase alte monumnte istorice. In acelaș oraș a mai fost restaurată una din cele mai vechi biserici din Rusia, construită în prima jumătate a secoluliui al XîI -lea, In stil bizaritin­. Frescele de pe pereţii interiori, care s-au păstrat până în zilele noastre dovedesc talen­­tul deosebit al meşterilor ruşi. Ia Bielorusia se restaurează acum încă 40 de monumente istorice, printre care şi vechiul turn din Minsk, construit în secolul XVIII-lea. Acest turn se restaurează după proectul celor mai de seamă arhitecți. Primu­l roman Buriat-Mongol Editura de Stat din Re­publica B­ii'iat Mongolă a publicat romanul hai Jamso Tiamwov, „Stepa sta trtwt". /’Acest rrvmsm-sate*o­ frescă a rHeboiului em­­irdui stepo­c Transbtacaie1 „Stepa s'a trezit“ este primul ro­man buriat-mongol. Opinia publică. A primit cu­­mult interes acest rom­an.

Next