Opinia, februarie 1950 (Anul 42, nr. 1023-1046)
1950-02-01 / nr. 1023
* Sfârşitul primului semestru al anului şcolar constitue pentru părinţi un prilej de a aprecia munca depusă de fiii lor şi de a decide asupra felului în care trebue să-i supravegheze în viitor şi să le ajute învăţătura. Notele medii obţinute la diferitele obiecte de studiu, nota la purtare, sfatul profesorilor şi al diriginţilor, trebue să fie privite cu încredere, ca o expresie a grijei pe care şcoala o are pentru creşterea şi educarea tinerelor vlăstare. In legătură cu acest lucru trebue însă să pomenim de o problemă destul de însemnată, şi anume aceea a meditatorilor sau preparatorilor pe care unii părinţi îi angajează în vederea ameliorării rezultatelor şcolare ale odraslelor lor. Este un obiceiu pe care vechea şcoală îl stimulase, şi anume acela ca elevilor cu note slabe la unele materii să le găsească părinţii—bineînţeles acei părinţi care aveau mijloace materiale—un meditator. Profesorii tranşau comerdi când erau întrebaţi despre elevii submediocri : „Pune-i un preparator“. Părinţii, înspăimântaţi de perspectivele repetenţiei, cânându-şi fiii care trebuiau să treacă prin furele caudine ale unor profesori socotiţi absurzi şi „răi“, căutau un preparator care să „garanteze“ reuşita. Pentru ca, în cazul când note nu puteau fi corijate, să vie cu pretenţii la şcoală: „Cum se face, că doar i-am pus şi preparator!“ Este inutil să mai adăugăm că de multe ori copiii „de familie“ şi cu meditatori la toate obiectele, de la Matematici până la Desen şi Gimnastică, erau tocmai aceia care manifestau mai multă indolenţă, sau uneori îi bravau pe profesori cu impertinenţă, gândindu-se la puterea lui „tăticu", adică a unui potentat în staie să plătească o armată de meditatori la domiciliu. Şcoala şi-a găsit acum drumul just propunându-şi scopuri precise în vederea formării unui om nou şi util colectivităţii. învăţământul şi-a extins activitatea cuprinzând întreaga viaţă a elevului, interesându-se de activitea lui de acasă. Problema care se pune astăzi este aceea de a şti când, în ce împrejurări un şcolar are nevoe de meditator şi cum trebue să procedeze acesta pentru a fi într-adevăr un ajutător al muncii şcolare, determinând îndreptarea situaţiei tinerilor. Părinţii trebue să ştie în primul rând că nu orice elev care are o notă slabă la o materie are nevoe de meditator. Rezultatele slabe la învăţătură trebuesc studiate în funcţie de cauzele care le-au produs. Atunci când e vorba de lipsuri determinate de neaprofundarea suficientă a unor cunoştinţe preliminare, sau atunci când elevii s-au transferat de la o şcoală la alta de o altă specialitate şi trebue să se pună la curent cu o serie de cunoştinţe necesare înţelegerii unor obiecte tehnice, ajutorul unui meditator este binevenit. Asta nu înseamnă însă că sistemul trebue permanentizat. Activitatea meditatorilor nu trebue să se desfăşoare prin executarea temelor elevilor, sau prin predarea mecanică a unor cunoştinţe fără a le lega de un ansamblu. In acest fel munca R. NAUMESCU (continuare in pag. 3 a) PROBLEME ŞCOLARE MEDITATORII ANUL 42 •ABONAMENTE Lei 360 ........................... 3 luni Lei 5000 întreprinderi, Autorități pe un at Atelierele tipografice IAȘI Str. STEFAN CEL MARE 50-52 ZIAR POPULAR COTIDIAN Nr. 1234 PAGINI 4 LEI Miercuri 1 Februarie 1950 B • ■ ■ ■ 11 a IAȘI, Sf. VASILS ALECSANDRI 11 IAȘI, Str. CUZA VODĂ Nr. 51 •« TELEFOANE ^ REDACȚIA Nr. 120* ADMINISTRAȚIA v ^ 300 TIPOGRAFIA " *210 Experienţa muncii pentru îndeplinirea Planului de Stat pe anul 1949 a prilejuit muncitorilor şi Irbnicienilor fabricii „Textila Roşie“ o mai bună organizare a muncii î® cadrul noului Plan de Stat. Chiar din prima săptămână a lunii, Secpile Filatură şi Frângherie au reuşit să-şi depăşească planurile de lucru, fapt care a îndemnat factorii de răspundere ai întreprinderii să listeze condiţiile pentru las plinirea înainte de termen a sarcinilor planului de producţie pe luna la curs. Deasemeni, îndrumaţi de către organizaţia de partid şi organizaţi de Comitetul Sindical, muncitorii şi tehnicienii fabricei au putut trece la normele ştiinţifice şi progresive de lucru. In acest fel se asigură o participare realistă în procesul de producţie a oamenilor muncii, ţinând cont de posibilităţile concrete ale utlajului, priceperii omului şi distribuţiei materiilor prime. Anul acesta s-a ajuns — pe baza rodnicei experienţe din anul trecut— la o mai bună calitate a produselor şi la o sporire a productivităţii muncii cu mult mai mare ca în cadrul Planului de Stat pe anul 1949. Evident că Îmbunătăţirile simţitoare pe care le înregistrează „Textila Roşie“ se datoresc în bună parte şi faptului că în rândurile muncitorilor şi tehnicienilor se răspândesc în tot mai largă măsură metodele sovietice de lucru de care iau cunoştinţă prin intermediul revistelor ştiinţifice şi tehnice şi la care s-au făcut numeroase abonamente. Discutarea în colectiv a problemelor tehnice pe care le ridică revistele ca şi găsirea procedeelor de aplicare a lor în procesul de producţie, arată cu evidenţă că îndeplinirea cu succes a prevederilor Planului de Stat, înseamnă în primul rând sporirea continuă a cunoştinţelor profesionale a muncitorilor. De curând, fabrica „Textila Roşie“ şi-a îndeplinit planul de muncă pe luna în curs. Acest fapt trebue înţeles ca o consecinţă directă a ridicării politice şi profesionale a muncitorilor acestei întreprinderi şi pe tărâmul căreia s’au produs serioase îmbunătăţiri. * Muncitorul Sae Avram dela „Textila Roşie“ — însufleţit de dorinţa de a sporii niveul muncii — , a realizat o inovaţie datorită căreia pe lângă că se aduc importante economii întreprinderii se realizează şi o importantă ridicare a calităţii firului, reducându- se cu 50 la sută ruperile şi înlăturându-se timpii morţi. In acest fel înţeleg muncitorii şi tehnicienii de la „Textila Roşie“ să răspundă chemării Partidului de a lupta cu eforturi intense pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat pe 1950. De pe frontul producţiei la Textila Roşie planul de producţie pe luna Ianuarie a fost depăşit Realizarea unei Inovaţii care aduce îmbunătăţirea calităţii firelor Cittorcatografia In colhozurile sovietice r^Aproape toate colhozulle regiunii Kaluga au ost vizitate anul trecut de cinematografe mobile. In satele și cătunele regiunii s'au reprezentat cele mai bune filme sovietice, artistice, documentare si de popularizare a științei. In cursul anului 1949, în această regiune au funenţionat 183 cinematografe mobile, dintre care 10 pe autocamioane. Pe lingă aceasta există 44 cinematografe permanente în colhozuri. In cursul anului 1949 cinematografele au fost vizitate de 1.597.000 colhoznici. S’au reprezentat cu mult succes filmele: „Bătălia Stalingradului“, „Tânăra Gardă“ „Miciurina şi altele. La sfârşitul lunii Decembrie s-a încheiat trecerea în revistă a cinematografelor colhoznice mobile. Primul foc a fost câştigat de operatorul cinematografic Kuzneţova, care fusese decorată și de Ministerul Cinematografiei. Ea și-a îndeplinit planul de lucru cu 150 la sută, deservind lunar până la 3.000 colhoznici. Lupta pentru Planul de Stat Depăşiri de norme în luna Ianuarie la Filatura din Iaşi Muncitorii şi termi» denii de la Şantierul Filaturii din Iaşi, antrenaţi în întreceri socialiste, au obţinut succese în luna Ianuarie. Astfel, echipa lui Vasile Grigorescu de la fier -beton a de păşit norma în a» ceasta lună la fasona» tul și montatul fieru» lui cu 71 la suta. Echipa de zidărie condusă de Anton Balabie a întrecut norma cu 63 la sută, echipa izolare»perei a lui Gh. Popescu a depăşit norma cu 190 la sută, iar echipa lui Moritz Iosub, la montarea geamurilor semicristal a întrecut norma cu 170 la sută. Duminică la Teatrul Naţional s-a desfăşurat Concursul dintre echipele artistice ale Căminelor Culturale din jud. Iaşi Întrecerea ce se desfăşoară intre Căminele culturale din întreaga ţara, a dat un nou avânt activităţii Căminelor culturale şi în judeţul nostru. Din ce în ce mai mulţi ţărani muncitori, vârstnici şi tineri, participă cu elan la manifestările culturale şi artistice în cadrul Căminelor Culturale. 29 Ianuarie 1950 a fost o zi importantă pentru Căminele fruntaşe din judeţul nostru, care după întrecerile de la 18 şi 30 Decembrie 1949, aşteptau cu nerăbdare să se întâlnească la Iaşi, în cadrul unui nou concurs. Încă de dimineaţă, dinspre toate marginile oraşului cu maşini şi căruţe, concurenţii din numeroase comune s-au îndreptat voioşi, sfidând frigul de afară, spre Teatrul Naţional. O coloană de tineri ţărani muncitori, îmbrăcaţi in frumoasele lor costume naţionale s'a oprit In faţa Teatrului. — De unde veniţi tovarăşe, Întreb pe unul din ei : Kâ— Am ajuns c'am greu la Iaşi, căci am trecut peste patru comune. Suntem dela Vladomira, un sat mic depe marginea Prutului. Îmi răspunde cel întrebat. N'am fost trecuţi pe lista concurenţilor, dar am vrut să arătăm că şi noi nu stăm degeaba în satul nostru. Şi rând pe rând, Poenii, Popeşti, Coarnele Caprii, Tansa şi celelalte Cămine Culturale, îşi ocupă locurile in cabinele dela Teatrul Naţional, repartizate special pe comune. Ir»concursul Este orali. Sala Teatrului a devenit neincăpătoare faţă da„ numărul mare al spectatorilor dornici de a vedea felul in care echipele căminelor culturale reuşesc să dea viaţă rozincii prinse pe panourile roşii de lângă scenă , andi facem din Căminele Culturate un mijloc de întărire a luptei pentru cultură şi pace Din asistenţă au făcut parte consulul sovietic din localitate, reprezentanţi ai Judeţenei de Partid, ai organizaţiilor de mase, precum şi numeroşi inovatori, fruntaşi in producţie, ţăranî (continuare in pag. 2-3. „Pentru cei 5 copii pe care-i am pentru lumina pe care am căpâtat-o, prin grija Partidului, voi lupta si apar pacea" La o şedinţă a şcolii de îndrumătoare săteşti de pe lângă judeţeană UFOR Inserarea timpurie a zilelor scurte de iarnă a alungat de pe cerul fumuriu ultimele mijiri palide ale soarelui, iar în casele oamenilor încep să se aprindă luminile. O linişte adâncă, liniştea nopţilor de iarnă la sate, cuprinde în mrejele ei, uliţele satului, livezile cu pomii sgribuliţi de ger, câmpurile acoperite cu un strat subţire de zăpadă, pe care vântul il poartă jucăuş de ici colo . 29 de femei din satele judeţului nostru s'au hotărît să urmeze cursurile şcolii de cadre săteşti a judeţenei UFDR. Cu toatele se îndreptau spre organizaţia lor judeţeană. Şi deşi se pornise un ger năprasnic, femeile nu se opriră din drum. Păreau mai hotărâte. Din Rediu Tătar venea Badanov Tina, din Tg.Frumos plecară Natalia Chelărescu şi Dafina Sermei, din Bivolari, David Elena. Din fiecare sat, din fecare comună sau plasă, câte una sau două, ia o şedinţă cu femeile care urmează şcoala de îndrumătoare Iatr’o după amează, la sediul Judeţenei UFOR. Se ţine şedinţă cu sătencele muncitoare care urmează şcoala de îndrumare. O tovarăşă explică curgător şi limpede despre „Viaţa ţăranilor în trecut şi astăzi“, desvăluind chinurile şi exploatarea cruntă îndurate înainte de ţărăniea săracă, mizeria în care s-au zbătut femeile şi făcând apoi o legătură cu viaţa nouă care a răsădit astăzi în satele noastre, drumul luminos deschis astăzi ţărănimii muncitoare. Şi elevele şcolii de îndrumare ascultă. Şi au învăţat multe. Despre apariţia omului pe pământ, despre agricultura sovietică, despre cooperație. I. ȘTIRU (continuare in pag. 3-a) Vederi din U. R. S. S. CELOR MICI, DESPRE LUCRURI MARI de A. MUSATOV va.V.Osseev, I.Taiţ, S. Gheorhievski, I. Dik, etc. L. Voroncova desvăluie micilor cititori, în mod inteligent şi poetic, viaţa şi munca copiilor şi tineretului de la sate, frumuseţile şi minunăţiile naturii rurale. Cărţile scriitoarei L. Voroncova ,nu cuprind evenimente deosebite 'săuexcepţionale, totul este foarte simplu, real şi tocmai de aceea are o atât de bună influenţă asupra copilului. De exemplu,povestirea „Fetiţă din oraş”, — de mici proporţii — ,’se adresează copiilor între 7 şi 8 ani şi emoţionează pe tinerii cititori prin umanul temei tratate. Valentina, o fetiţă dintr’un oraş distrus de ialcişil, care şi-a pierdut ,amândoi părinţii, , nimereşte în satul Neceaevo. Fetiţa este luată de către colhoznica Salihina. Gândurile triste ale fetiţei Continuare îin pag. II-a . Scriitorii * pentru copii se întâlnesc adesea cu cititorii lor. Aceste întâlniri sunt menite să verifice dacă cartea şi-a atins scopul, dacă cartea ajunge la sufletul şi inima copiilor, dacă cartea provoacă acestora gânduri şi sentimente noi. Copiii sunt critici sensibili, sinceri şi totodată foarte pretenţioşi şi severi şi scriitorii au astfelocazia să controleze viabilitatea şi importanţa temei tratate, cât şi nivelul lucrării lor literare. Interesul copiilor este variat. Copiilor le este drag atât basmul, povestirea ştiinţifică şi cea istorică, cât şi romanele de aventuri, linsă, niciodată ca acum, Cititorii copii ■—,. nu cer cu atâtă insistenţă, cărţi de teme "actuale. '■K’%7 . „Scrieţi măi mult ,despre noi, — ne cer într’un singur glas copiii care vin la aceste întruniri. Scrieţi ,despre şcoala noastră, despre detaşamentele de pionieri,scrieţi despre Comsomol,despre profesorii noştri, despre viaţa şi munca tovarăşilor noştri mai vârstnici, scrieţi despre părinţii noştri”. In cadrul acesotr convorbiri, copiii sunt gata să vorbească fără sfârşit despre preocupările lor, despre şcoala lor, despreprofesorii lor cei mai iubiţi. Nu ,numai că povestesc, dar ei compară viaţa iar cu viaţa eroilor din cărţi, îşi fac autocritica în cazul când văd că au rămas cu ceva în urma eroilor din povestiri, sau chiar aduc imputări autorilor, că, , aceştia nu au prezentat întreaga diversitate a vieţii lor. „ Cerinţă ! Scrieţi despre noi” şi această verificare a lucrărilor literare scrise pentru copii este un fenomen îmbucurător şi instructiv pentru scriitorii de literatură pentru copii. . Lucrul acesta dovedeşte că copiii sovietici, — contrar coiilor dinepoca prerevoluţionară, — nu mai caută lucruri şi aventuri extraordinare, întâmplate nu se ştie unde, ci dimpotrivă, realitatea zilnică sovietică, oameni obişnuiţi, problemele, bucuriile, visurile şi idealurile lor pline de un romantism emoţionant. Un lucru care merită să fie subliniat este faptul că actualitatea , interesează şi preocupă nu numai pe oamenii adulţi, dar chiar şi pe copiii între7 şi 11 l1 ani." Trebue ’să recunoaştem marele merit "al acestor scriitori care şi-au luat i sarcina să descrie celor, mici, actualitatea şi reuşesc s’o ducă la bun sfârşit în mod inteligent, accesibil şi interesant. Printre asemenea scriitori trebuesc evidenţiaţi . L. Vorones