Opinia, februarie 1950 (Anul 42, nr. 1023-1046)

1950-02-01 / nr. 1023

* Sfârşitul primului se­mestru al anului şcolar constitue pentru părinţi un prilej de a aprecia munca depusă de fiii lor şi de a decide asupra fe­lului în care trebue să-i supravegheze în viitor şi să le ajute învăţătura. Notele medii obţinute la diferitele obiecte de stu­diu, nota la purtare, sfa­tul profesorilor şi al diri­­ginţilor, trebue să fie privite cu încredere, ca o expresie a grijei pe care şcoala o are pentru creş­terea şi educarea tinere­lor vlăstare. In legătură cu acest lucru trebue însă să po­menim de o problemă destul de însemnată, şi a­­nume aceea a meditato­rilor sau preparatorilor pe care unii părinţi îi anga­jează în vederea amelio­rării rezultatelor şcolare ale odraslelor lor. Este un obiceiu pe care vechea şcoală îl stimulase, şi a­­nume acela ca elevilor cu note slabe la unele ma­terii să le găsească pă­rinţii—bineînţeles acei pă­rinţi care aveau mijloace materiale—un meditator. Profesorii tranşau comerdi când erau întrebaţi des­pre elevii submediocri : „Pune-i un preparator“. Părinţii, înspăimântaţi de perspectivele repetenţiei, câ­nându-şi fiii care tre­buiau să treacă prin fur­­e­le caudine ale unor pro­fesori socotiţi absurzi şi „răi“, căutau un prepara­tor care să „garanteze“ reuşita. Pentru ca, în ca­zul când note­­ nu pu­teau fi corijate, să vie cu pretenţii la şcoală: „Cum se face, că doar i-am pus şi preparator!“ Este inutil să mai a­­­dăugăm că de multe ori copiii „de familie“ şi cu meditatori la toate o­­biectele, de la Matematici până la Desen şi Gim­nastică, erau tocmai aceia care manifestau mai multă indolenţă, sau uneori îi bravau pe profesori cu impertinenţă, gândindu-se la puterea lui „tăticu", a­­dică a unui potentat în sta­ie să plătească o ar­mată de meditatori la do­miciliu. Şcoala şi-a găsit acum drumul just propunându-şi scopuri precise în vede­rea formării unui om nou şi util colectivităţii. învăţământul şi-a ex­tins activitatea cuprinzând întreaga viaţă a elevului, interesându-se de activi­­tea lui de acasă. Proble­ma care se pune astăzi este aceea de a şti când, în ce împrejurări un şco­lar are nevoe de medita­­tor şi cum trebue să pro­cedeze acesta pentru a fi într-adevăr un ajutător al muncii şcolare, determi­nând îndreptarea situaţiei tinerilor. Părinţii trebue să ştie în primul rând că nu orice elev care are o notă slabă la o materie are ne­voe de meditator. Rezultatele slabe la în­văţătură trebuesc studiate în funcţie de cauzele care le-au produs. Atunci când e vorba de lipsuri deter­minate de neaprofunda­­rea suficientă a unor cu­noştinţe preliminare, sau atunci când elevii s-au transferat de la o şcoală la alta de o altă specia­litate şi trebue să se pună la curent cu o se­rie de cunoştinţe nece­sare înţelegerii unor o­­biecte tehnice, ajutorul u­­nui meditator este bine­venit. Asta nu înseamnă însă că sistemul trebue perma­nentizat. Activitatea me­ditatorilor nu trebue să se desfăşoare prin exe­cutarea temelor elevilor, sau prin predarea meca­nică a unor cunoştinţe fără a le lega de un an­samblu. In acest fel munca R. NAUMESCU (continuare in pag. 3 a) PROBLEME ŞCOLARE MEDITATORII ­ ANUL 42 •ABONAMENTE Lei 360 ........................... 3 luni Lei 5000 întreprinderi, Autorități pe un at Atelierele tipografice IAȘI Str. STEFAN CEL MARE 50-52 ZIAR POPULAR COTIDIAN Nr. 1234 PAGINI 4 LEI Miercuri 1 Februarie 1950 B • ■ ■ ■ 11 a IAȘI, Sf. VASILS ALECSANDRI 11 IAȘI, Str. CUZA VODĂ Nr. 51­ ­ •« TELEFOANE ^ REDACȚIA Nr. 120* ADMINISTRAȚIA v ^ 300 TIPOGRAFIA "­­ *210 Experienţa muncii pen­tru îndeplinirea Planului de Stat pe anul 1949 a prilejuit muncitorilor şi Irb­nicienilor fabricii „Textila Roşie“ o mai bună organizare a muncii î® cadrul noului Plan de Stat. Chiar din prima săptămână a lunii, Sec­­pile Filatură şi Frânghe­­rie au reuşit să-şi depă­şească planurile de lu­cru, fapt care a îndem­nat factorii de răspun­dere ai întreprinderii să listeze condiţiile pentru las plinirea înainte de ter­men­ a sarcinilor planu­lui de producţie pe luna la curs. Deasemeni, îndrumaţi de către organizaţia de partid şi organizaţi de Co­mitetul Sindical, munci­torii şi tehnicienii fabri­­cei au putut trece la normele ştiinţifice şi pro­­gresive de lucru. In a­cest fel se asigură o par­ticipare realistă în pro­cesul de producţie a oa­menilor muncii, ţinând cont de posibilităţile con­crete ale ut­lajului, pri­­ceperii omului şi distri­buţiei materiilor prime. Anul acesta s-a ajuns — pe baza rodnicei ex­perienţe din anul trecut— la o mai bună calitate a produselor şi la o spo­rire a productivităţii muncii cu mult mai mare ca în cadrul Planului de Stat pe anul 1949. Evident că Îmbunătă­ţirile simţitoare pe care le înregistrează „Textila Roşie“ se datoresc în bună parte şi faptului că în rândurile muncitori­lor şi tehnicienilor se răspândesc în tot mai largă măsură metodele sovietice de lucru de care iau cunoştinţă prin intermediul revistelor­­ ştiinţifice şi tehnice şi la care s-au făcut nume­roase abonamente. Dis­cutarea în colectiv a problemelor tehnice pe care le ridică revistele ca şi găsirea procedee­lor de aplicare a lor în procesul de producţie, arată cu evidenţă că în­deplinirea cu succes a prevederilor Planului de Stat, înseamnă în primul rând sporirea continuă a cunoştinţelor profesio­nale a muncitorilor. De curând, fabrica „Textila Roşie“ şi-a în­deplinit planul de muncă pe luna în curs. Acest fapt trebue înţeles ca o consecinţă directă a ri­dicării politice şi profe­sionale a muncitorilor acestei întreprinderi şi pe tărâmul căreia s’au produs serioase îmbună­tăţiri. * Muncitorul Sae Avram dela „Textila Roşie“ —­­ însufleţit de dorinţa de a sporii nive­ul muncii — ,­ a realizat o inovaţie da­torită căreia pe lângă că se aduc importante economii întreprinderii se realizează şi o im­portantă ridicare a cali­tăţii firului, reducându- se cu 50 la sută ruperile şi înlăturându-se timpii morţi. In acest fel înţeleg muncitorii şi tehnicienii de la „Textila Roşie“ să răspundă chemării Par­tidului de a lupta cu e­­forturi intense pentru în­deplinirea şi depăşirea Planului de Stat pe 1950. De pe frontul producţiei la Textila Roşie planul de producţie pe luna Ianuarie a fost depăşit Realizarea unei Inovaţii care aduce îmbunătăţirea calităţii firelor Cittorcatografia In colhozurile sovietice r^Aproape toate colhozu­­l­le regiunii Kaluga au ost vizitate anul trecut de cinematografe mobile. In satele și cătunele regiunii s'au reprezentat cele mai bune filme sovietice, artis­tice, documentare si de popularizare a științei. In cursul anului 1949, în această regiune au funen­ţionat 183 cinematografe mobile, din­tr­e care 10 pe auto­­­camioane. Pe lingă aceasta există 44 ci­nematografe permanente în colhozuri. In cursul a­­nului 1949 cinematogra­fele au fost vizitate de 1.597.000 colhoznici. S’au reprezentat cu mult succes filmele: „Bătălia Stalin­­gradului“, „Tânăra Gardă“ „Miciurina şi altele. La sfârşitul lunii De­­cembrie s-a încheiat tre­­cerea în revistă a cinema­tografelor colhoznice mo­bile. Primul foc a fost câş­tigat de operatorul cine­­matografic Kuzneţova, care fusese decorată și de Mi­nisterul Cinematografiei. Ea și-a îndeplinit planul de lucru cu 150 la sută, deservind lunar până la 3.000 colhoznici. Lupta pentru Planul de Stat Depăşiri de norme în luna Ianuarie la Filatura din Iaşi Muncitorii şi te­rmi» denii de la Şantierul Filaturii din Iaşi, an­­trenaţi în întreceri socialiste, au obţinut succese în luna Ia­­nuarie. Astfel, echipa lui Vasile Grigorescu de la fier -beton a de­ păşit norma în a»­­ ceasta lună la fasona» tul și montatul fieru» lui cu 71 la suta. Echipa de zidărie condusă de An­­ton Balabie a întrecut norma cu 63 la sută, echipa izola­re»perei a lui Gh. Popescu a depăşit norma cu 190 la sută, iar echipa lui Moritz Io­sub, la mon­­tarea geamurilor semi­­cristal a întrecut nor­­ma cu 170 la sută. Duminică la Teatrul Naţional s-a desfăşurat Concursul dintre echipele artistice ale Căminelor Culturale din jud. Iaşi Întrecerea ce se des­făşoară intre Căminele culturale din întreaga ţara, a dat un nou avânt activităţii Căminelor cul­turale şi în judeţul nos­tru. Din ce în ce mai mulţi ţărani muncitori, vârst­nici şi tineri, participă cu elan la manifestările cul­turale şi artistice în ca­drul Căminelor Culturale. 29 Ianuarie 1950 a fost o zi importantă pen­tru Căminele fruntaşe din judeţul nostru, care după întrecerile de la 18 şi 30 Decembrie 1949, aşteptau cu nerăbdare să se întâlnească la Iaşi, în cadrul unui nou con­curs. Încă de dimineaţă, din­spre toate marginile ora­şului cu maşini şi căruţe, concurenţii din nume­roase comune s-au în­dreptat voioşi, sfidând frigul de afară, spre Tea­trul Naţional. O coloană de tineri ţărani muncitori, îmbră­caţi in frumoasele lor costume naţionale s'a oprit In faţa Teatrului. — De unde veniţi to­varăşe, Întreb pe unul din ei : Kâ— Am ajuns c'am greu la Iaşi, căci am trecut peste patru comune. Suntem dela Vladomira, un sat m­ic depe margi­nea Prutului. Îmi răs­punde cel întrebat. N'am fost trecuţi pe lista con­curenţilor, dar am vrut să arătăm că şi noi nu stăm degeaba în satul nostru. Şi rând pe rând, Poenii, Popeşti, Coarnele Caprii, Tan­sa şi celelalte Cămi­ne Culturale, îşi ocupă locurile in cabinele dela Teatrul Naţional, repar­tizate special pe comune. Ir»concur­sul Este ora­li. Sala Teatrului a deve­nit neincăpătoare faţă da„ numărul mare al specta­torilor dornici de a ve­dea felul in care echi­pele căminelor culturale reuşesc să dea viaţă ro­­zincii prinse pe panou­rile roşii de lângă scenă , andi facem din Cămi­­nele Culturate un mijloc de întărire a luptei pentru cultură şi pace Din asistenţă au făcut parte consulul sovietic din localitate, reprezen­tanţi ai Judeţenei de Partid, ai organizaţiilor de mase, precum şi nu­meroşi inovatori, frun­taşi in producţie, ţăranî (continuare in pag. 2-3. „Pentru cei 5 copii pe care-i am pentru lumina pe care am căpâtat-o, prin grija Partidului, voi lupta si apar pacea" La o şedinţă a şcolii de îndrumătoare săteşti de pe lângă judeţeană UFOR Inserarea timpurie a zilelor scurte de iarnă a alungat de pe cerul fu­­muriu ultimele mijiri pa­lide ale soarelu­i, iar în casele oamenilor încep să se aprindă luminile. O linişte adâncă, liniş­tea nopţilor de iarnă la sate, cuprinde în mrejele ei, uliţele satului, live­zile cu pomii sgribuliţi de ger, câmpurile aco­perite cu un strat sub­ţire de zăpadă, pe care vântul il poartă jucăuş de ici colo­ . 29 de femei din satele judeţului nostru s'au ho­­tărît să urmeze cursurile şcolii de cadre săteşti a judeţenei UFDR. Cu toa­tele se îndreptau spre organizaţia lor judeţeană. Şi deşi se pornise un ger năprasnic, femeile nu se opriră din drum. Păreau mai hotărâte. Din Rediu Tătar venea Bad­anov Tina, din Tg.­Frumos ple­cară Natalia Chelărescu şi Dafina Sermei, din Bi­volari, David Elena. Din fiecare sat, din f­ecare comună sau plasă, câte una sau două, ia o şedinţă cu femeile care urmează şcoala de îndrumătoare Iatr’o după am­ează, la sediul Judeţenei UFOR. Se ţine şedinţă cu săten­­cele muncitoare care ur­mează şcoala de îndru­­­mare. O tovarăşă explică curgător şi limpede des­pre „Viaţa ţăranilor în trecut şi astăzi“, desvă­­luind chinurile şi exploa­tarea cruntă îndurate îna­inte de ţărăn­iea săracă­, mizeria în care s-au zbă­tut femeile şi făcând apoi o legătură cu viaţa nouă care a răsădit astăzi în satele noastre, drumul luminos deschis astăzi ţărănimii muncitoare. Şi elevele şcolii de îndru­mare ascultă. Şi au în­văţat multe. Despre a­­pariţia omului pe pământ, despre agricultura sovie­tică, despre cooperație. I. ȘTIRU (continuare in pag. 3-a) Vederi din U. R. S. S. CELOR MICI, DESPRE LUCRURI MARI de A. MUSATOV va.V.Osseev, I.Taiţ, S. Gheor­­hievski, I. Dik, etc. L. Voroncova desvăluie micilor cititori, în mod inte­ligent şi poetic, viaţa şi mun­ca copiilor şi tineretului de la sate, frumuseţile şi minună­ţiile naturii rurale. Cărţile scriitoarei L. Voroncova ,nu cuprind evenimente deose­bite 'său­­excepţionale, totul este foarte simplu, real şi tocmai de aceea are o atât de bună influenţă asupra co­pilului.­­ De­­ exemplu,­­povestirea „Fetiţă din oraş”, — de mici proporţii — ,’se adresează co­piilor între 7 şi 8 ani şi emo­ţionează pe tinerii cititori prin umanul temei tratate. Valentina, o fetiţă­­ dintr’un oraş distrus de ialcişil, care şi-a pierdut ,­amândoi părin­ţii, , nimereşte în satul Ne­­ceaevo. Fetiţa este luată de către colhoznica Salihina. Gândurile triste ale fetiţei Continuare îin pag. II-a . Scriitorii * pentru copii se întâlnesc adesea cu cititorii lor. Aceste întâlniri sunt me­nite să verifice dacă cartea şi-a atins scopul, dacă car­tea ajunge la sufletul şi ini­ma copiilor, dacă cartea pro­voacă acestora gânduri şi sentimente noi. Copiii sunt critici sensi­bili, sinceri şi totodată foar­te pretenţioşi şi­­ severi şi scriitorii au astfel­­ocazia să controleze viabilitatea şi im­portanţa temei tratate, cât şi nivelul lucrării lor literare. Interesul copiilor este va­riat. Copiilor le este drag a­­tât basmul, povestirea ştiin­ţifică­­ şi cea istorică, cât şi romanele de aventuri, lin­să, niciodată ca acum, Citi­torii copii ■—,. nu cer cu a­­tâtă insistenţă, cărţi de teme "actuale. '■K’%­7­­ . „Scrieţi măi mult ,­­despre noi, — ne cer într’un singur glas copiii care vin la aceste întruniri. Scrieţi ,despre şcoa­la noastră, despre detaşamen­tele de pionieri,­­scrieţi des­pre Comsomol,­­despre profe­sorii noştri, despre viaţa şi munca tovarăşilor noştri mai vârstnici, scrieţi despre pă­rinţii noştri”. In cadrul acesotr convor­biri, copiii sunt gata să vor­bească fără sfârşit despre preocupările lor, despre şcoala lor, despre­­profesorii lor cei mai iubiţi. Nu ,numai că­­ povestesc, dar ei compară viaţa iar cu viaţa eroilor din cărţi, îşi fac autocritica în cazul când văd că au rămas cu ceva în urma eroilor din povestiri, sau chiar aduc imputări autorilor, că, , aceştia nu au prezentat întreaga diversitate a vieţii lor. „ Cerinţă ! Scrieţi despre noi” şi această verificare a lucrărilor literare scrise pen­tru copii este un fenomen îmbucurător şi instructiv pen­tru scriitorii de literatură pentru copii. . Lucrul acesta dovedeşte că copiii sovietici, — con­trar coiilor din­­epoca prere­­voluţionară, — nu mai caută lucruri şi aventuri extraordi­nare, întâmplate nu se ştie unde, ci dimpotrivă, realita­tea zilnică sovietică, oameni obişnuiţi, problemele, bucu­riile, visurile şi idealurile lor pline de un romantism emo­ţionant. Un lucru care merită să fie subliniat este faptul că actualitatea ,­­ interesează şi preocupă nu numai pe oame­nii adulţi, dar chiar şi pe copiii între­­7 şi 11 l1 ani." Trebue ’să recunoaştem marele merit "al acestor scrii­tori care şi-au luat i sarcina să descrie celor, mici, actuali­tatea şi reuşesc s’o ducă la bun sfârşit în mod inteligent, accesibil şi interesant. Prin­tre asemenea scriitori tr­ebu­­esc evidenţiaţi . L. Vorones­

Next