Opinia, iunie 1950 (Anul 42, nr. 1123-1148)

1950-06-01 / nr. 1123

Câteva aspecte ale acţiunii de culturalizare a muncitorilor de pe şantierul Institutului de Planificare Paralel cu eforturile mereu sporite, depuse de către muncitorii şi tehni­cienii de pe şantierul Ins­titutului de Planificare, pentru îndeplinirea planu­lui de producţie, atât Co­mitetul de Conducere cât şi organizaţia sindicală manifestă o grijă deose­bită faţă de ridicarea ni­velului cultural şi ideolo­gic al celor ce contribue la construirea unui nou şi important aşezământ supe­rior de cultură. Pentru traducerea în fapt a acestui obiectiv, s-au luat măsuri care să asigure o bună organizare a timpu­lui liber al muncitorilor de pe acest şantier. Un club model Organizaţia sindicală a iniţiat chemarea la între­cere a tuturor şantierelor din localitate în vederea amenajării unui club sin­dical la locul de produc­ţie. Străduinţele depuse în acest sens au fost încunu­nate de un însemnat suc­ CCS. Muncitorii şantierului Institutului de Planificare au un club frumos, bine organizat, dispunând de mai multe jocuri de şah şi o bibliotecă. Organizaţia ARLUS a ispiţiat în repetate rânduri deplasarea caravanelor ci­nematografice, prezentând filme documentare sovie­tice, filme care oglindesc viaţa fericită a muncito­rului din U.R.S.S. Condiţiile în care s-au vizionat aceste filme nu au fost tocmai satisfăcă­toare întrucât filmele au fost prezentate în sala de­­­­ mese a şantierului, nespa­­ţioasă şi deci improprie organizării unor asemenea spectacole. De îndată ce va fi turnat mozaicul hall­­ului, primei aripi a clădi­­rei, acest hall spaţios va permite ca vizionarea fil­melor să se facă în mai bune condiţiuni. De asemenea Crucea Ro­­şie-Filiala Iaşi ţine cu re­gularitate numeroase con­ferinţe şi consfătuiri cu muncitorii acestui şantier, ajutându-i să-şi ridice ni­velul sanitar. Alfabetizarea neştiutori­lor de carte este de aseme­nea o preocupare de seamă în acţiunea de culturali­zare a muncitorilor de pe acest şantier. De curând au început cursurile de alfabetizare seria a II-a la care parti­cipă, după terminarea pro­gramului de lucru aproape 25 de analfabeţi­­în am­bele cicluri. In scurt timp se va pu­tea practica pe acest şan­tier diferite sporturi ,(­­o­lei, popice, ping-pong­ etc) ,prin amenajarea terenu­rilor respective. Aceste lu­crări de amenajare a te­renurilor de volei şi po­pice se desfăşoară cu fe­brilitate şi vor fi în scurt timp­­terminate. In genere, se constată că organele de conducere ale şantierului Institutu­lui de Planificare se stră­­duesc să intensifice munca de culturalizare a munci­torilor de pe acest șantier. I. H Munca de uizare alfabe- 1 IUNIE ZIUA COPILULUI2 . Pentru a insufla copiilor, dragoste pentru­­ pase și socialism să i îndemnăm să citească:. “ A. Cononoy rv- j *'■ ( £ R. Covnalor S XXX “ V. Veretenicov : POVESTIRI DESPRE LENIN Editura P.M.U . MAMA LUI LENIN Editura P.M.R. : POVESTIRI DESPRE EROII TINERI Editura de Stat : VOLODIA ULIANOV Editura de Stat : COPIII DIN STOJARÎ (PREMIUL STAUN 1949) Editura Tineretului : SÄ VÄ POVESTIM DES­PRE NOI (POVESTIRI DIN VIATA PIONIERI­LOR REPUBLICII NOAS­TRE) Editura Tineretului:­­ MIKLUHO MAKLAI Editura Cartea Rusă ^UiMJJMIMAtJätiiiiiUifESätjjsninsniuiftsiiäoisiuiiääiS £ N. Musatov £ Gica Iuteg E S. Marcov Prima Expoziţie Naţio­­nală de Artă Plastică a constituit începutul unei mari prefaceri in istoria ar­­tei poloneze. Caracteristic­­ile principale ale acestei expoziţii se rezumă în ru­­perea cu practicile utilizate până în prezent în realiză­­rile artistice, in înlăturarea influenţelor dăunătoare, os­­tile şi destructive ale abs­­tracţionismului, formalismu­­lui postimpresionismului, precum şi în integrarea ar­­tiştilor în vieaţa reală, prin însuşirea tuturor pro­­blemelor care se pun în faţa poporului în perioada construirii socialismului. Expoziţia a avut de scop să arate că arta nouă tre­­bue să fie în esenţa ei u­­manistă, naţională ca formă şi socialistă în conţinut, o artă a progresului şi a spi­­ritului inovator. Expoziţia de la Muzeul Naţional din Varşovia a fost cea mai mare mani­­festare plastică, care a avut loc în Polonia în perioada de după război. Acest lu­­cru rezultă nu numai din numărul lucrărilor expuse din domeniul picturii, sculp­­turii şi graficei, dar şi din interesul enorm pe care l-a trezit în rândurile artiştilor şi ale marelui public. Ace­­laş lucru rezultă şi din ma­­rele număr de noi nume printre artiştii care au ex­pus lucrări, din discuţiile vii care au avut loc în să­­lile expoziţiei şi la care a luat parte şi publicul vizi­­tator. Artiştii poloni pentru prima oară după mai mulţi ani au recurs la subiecte tematice. Au recurs la su­biecte istorice, la teme so­ciale ; ei şi-au dat silinţa să vadă într’o nouă lumină peisagiul polon, iar în por­­trete au încercat să desco­pere conţinutul psihologic al omului şi să scoată în relief valorile lui umaniste. Enorma majoritate a artiş­tilor a tins în mod sincer să creeze lucruri noi, să se transforme şi să păşeas­­că pe calea nouă, progre­­sistă, umanistă şi socialistă, în lucrările lor artistice. Un fapt, care trebue ac­­centuat in mod deosebit, este atitudinea nouă a ar­­tiştilor poloni faţă de via­­ţă, atitudinea lor ideologică şi revelatoare. Căci meni­­rea artei plastice nu este numai să observe anumite fenomene din natură, ci să le înfăţişeze şi localizeze în lumina ideologiei celei mai progresiste. S-a înregistrat deasemenea tendinţa de a cuprinde fenomenele în mod sintetic, de a subor­dona creaţia artistică ideo­­logiei şi de a armoniza conţinutul şi forma. O se­­rie de lucrări expuse, deşi nu sunt complect lipsite de erori, conţin deja caracte­­risticile realismului socialist sau se apropie în foarte mare măsură de criteriile esenţiale ale acestei me­­tode. Forma expresiei ar­­tistice a fost subordonată conţinutului socialist, reali­­zarea se bazează pe tradiţia naţională a artei polone, iar forma se apropie de aceea, care este aşteptată de ani de zile de marele public iubitor de artă, de massele muncitoreşti şi ţă­­răneşti ale Poloniei Popu­­lare. In domeniul compoziţiei picturale sunt expuse în a­­ceastă expoziţie, tablourile lui Juliusz Krajewski — „Anul 1944 în ţinutul Lublin“ şi „Fruntaşa în muncă“, precum şi ta­­blourile expuse de Woj­­ciech Weiss, Helena Kra­­jewska, Lopuszanski,Ko­bo­zdej şi Poznan­ski. Tre­­buesc menţionate şi lucră­­rile foştilor formalişti şi abstracţionişti, care în re­vizuirea concepţiilor lor de până acum au rea­lizat cele mai mari pro­­grese: Wlodarski şi Szwocz. In domeniul peisagiului, primul loc II ocupa tabloul expus de Wereszczynska „Pe drum de ţară", care, cu toată forma lui întru câtva tradiţională, aduce multe valori noi şi consti­­tue un excelent exemplu de felul cum un artist pol­ton trebue să privească peisagiu­ din ţara sa. S'au evidenţiat, printre altele, şi peisagiile expuse de Czaj­­kowski, Michalowski, Po­­morski şi Koledkiewicz. In sculptură, care în ul­­timele trei decenii nu s’a îndepărtat prea mult de prezentarea reală a lumii înconjurătoare, locul prim l-a ocupat, prin valorile sale umaniste, umane şi artistice, lucrarea expusă de Stachurska­. „La şco­a­lă, după ştiinţă“, precum şi sculptura lui Wisniew ■ ski: „Frontiera păcii“. S-au evidenţiat deasemenea sculpturile expuse de Hor­­no-Poplawski {„Cap de minier“), Wink­iFrag­­ment de monument în­chinat frăţiei de arme polono-sovietice), Karny (Cap de expresie), Jar­­nuszkiewicz {„Minie­rul“), Nalkowska-Bicz­kowa („Ţesătoarea“). Lucrările grafice au con­­stituit secţia cea mai mo­­destă a Expoziţiei. Valori excepţionale în xilogravu­­ră au adus lucrările lui Waclaw Waskowski pen­­tru ilustrarea poeziilor şi prozei puşkiniene. Printre lucrările cele mai reuşite au fost şi gravurile în lemn ale lui Konstanty Sopocko­­„Armata Popu­lară“), precum şi desenele lui Jozef Tom. Prima Expoziţie Naţio­­nală de Artă Plastică Po­­lonă a demonstrat, că ar­­tiştii plastici poloni au în­­frânt în mod hotărît con­­venţiile sterile ale artei formaliste din trecut. Ex­­poziţia a avut numeroase trăsături derivând dintr’o atitudine autocritică since­­ră, curajoasă, care nu se ruşinează şi nu-i este frică să-şi recunoască greşelile şi neajunsurile şi uneori chiar şi o anumită nedumerire. Expoziţia a fost un eveni­­ment mare şi hotărâtor în istoria artei plastice polone SrS'r«­­ go$POd**ia AGîHCOIA coisctîvâ KVO« BS Biltur, SS ECHÂSTAns ****!?.. ÎĂSANil COISCTIVftri Expoziţia naţională de artă plastică Polonă de IGNACY WITZ Wm?'1 © FIN I A ■’W Cu echipa artistică RATA în mijlocul ţăranilor muncitori din Coarnele Caprei In fapt de dimineaţă. A­­die un vânt răcoros şi ce­rul acoperit de nori preves­teşte ploaie. Chiar picură uşor câteva minute apoi ploaia stă. Maşina Regio­­nalei RATA purtând cu ea echipa artistică şi o echipă sportivă a întreprinderii a pornit spre comuna Coar­nele Caprei. Aerul proas­păt de dimineaţă predis­pune tinerii la cântec. Străbatem în plină viteză şoseaua spre Podul Iloaiei. Pe de o parte şi de alta a drumului se întind ogoa­­rele pe care a crescut plin de vlagă lujerul grâului, orzului, orăşului. Pe dreapta se așterne privirii pământul fără ba­­turi al unei Gospodării A­­gricole de Stat. Aici, semă­­năturile au fost făcute în arătură cu tractorul și cu semănătoarea, în rânduri drepte. Acest lucru a făcut ca pâinea să crească mai înalt, întrecând cu mult culturile ogoarelor despărţite de ha­turi ale ţăranilor muncitori. Câte un om se vede stând cu mâna straşină la ochi, admirând rigiul întins al gospodăriei. Se apleacă, smulge un fir, îl cercetează atent şi dă din cap a mi­rare. încet, încet oamenii din partea locului se con­­ving de foloasele lucrării pământului cu mijloace me­canizate. Maşina părăseşte şoseaua şi coteşte spre dreapta pe un drum de ţară spre Er­­biceni. Străbatem în cântec satul, petrecuţi de uralele ţăranilor muncitori. Printre două dealuri, un drumeag ne îndreaptă spre Coarnele Caprei. Sus, în înalturile cerului, soarele a despicat chinga norilor umplând văile şi dealurile de lumină. Ajungem în sat pe la vremea prânzului. Oa­menii ne primesc cu prie­tenie caldă. Pe la porţi mâinile se ridică un salut proletar. Bine aţi venit în mij­locul nostru, dragi tovarăşi in faţa Comitetului Pro­vizoriu comunal şi pe tăp­şanul de peste drum, lume multă. Ţăranii muncitori ne întâmpină cu bucurie. Din toate părţile mâinile se în­tind nerăbdătoare să ne primească. Bine aui venit in mijlocul nostru, tova­­răşi—se aude din toate păr­ţile. Intr’un boschet de sal­câmi echipa artistică şi e­­chipa sportivă se pregătesc pentru serbare. In acest timp acordionistul nostru începe să cânte un cântec săltăreţ. Hora s’a încins pe nesimţite. S-au prins în ea munci­torii dela RATA şi ţăranii muncitori, într’o înbrăţişare de nedesfăcut. Ei cinstesc alianţa de nebiruit care leagă clasa muncitoare de ţărănimea muncitoare, por­nite mână’n mână spre un viitor fericit, începe serbarea Apoi, pe scena frumos a­­menajată, împodobită cu steaguri şi având la loc de cinste portretele iubiţilor noştri conducători, apare echipa de cor RATA. Ţă­ranii muncitori s’au ridicat şi s’au descoperit. Se cântă imnul Patriei şi al Marei Ţări a Socialismului. Şi rând pe rând se succed alte cântece. Elevii şcolii ele­mentare din comună spun câteva poezii. Vorbeşte apoi directorul şcolei despre „Ziua internaţională a Co­pilului", despre grija Statu­lui nostru pentru copii, vii­torii constructori ai socia­lismului. Apare apoi pe scenă e­­chipa de cor a Căminului Cultural din Comună. Fetele şi băeţii cântă frumos. Intre două cântece, tov. Hreapcă Viorica din echipa RATA recită cu deosebit talent .In numele poporului" de Sándor Pettőfi. O deosebită impresie au produs copilaşii care recită foarte frumos poezii inspirate din lupta ţărănimii muncitoare pen­tru un trai mai bun. (Scri­soare, Plug şi tractor, Pre­şedintele Gospodăriei­­Co­­lective, etc.) Ei sunt copii de-ai ţăranilor muncitori din Coarnele Caprei. Apoi e­­chipa demonstrativă a mun­citorilor dala RATA arată prin gimnastica şi partidele de box şi volei — foloasele sportului în oţelirea trupu­lui, în creearea unui om sănătos, dârz apărător al Patriei.­ ­ Când serbarea s'a termi­­nat, soarele cădea spre as­finţit. In faţa camionului, o horă plină de foc s-a încins, în cinstea prieteniei care se cimentează din ce în ce mai puternic între oamenii mun­cii din fabrici şi de pe p­­goare. Sgomotele motorului sunt acoperite de strigătele puternice ale ţăranilor mun­citori. — „Drum bun şi să mai veniţi pe la noi, tovarăşi dragi“. Dealungul drumului pe care-l străbatem uralele ţă­ranilor muncitori nu mai contenesc. O zi neuitată a rămas în sufletele lor. O zi plină de soare in care mun­­citorul de la atelierele RATA şi ţăranul muncitor d­i­n Coarnele Caprei şi-au dat mâna frăţeşte pe drumul luptei pentru pace şi un trai mai bun. R. O. Cum îşi pregătesc examenele studenţii sovietici“ Conferinţa ţinută la Institutul Agronomic din Iaşi in cadrul Cercului Arlus . La Institutul Agronomic din Iaşi s’a ţinut recent o şedinţă plenară în cadrul ARLUS-ului.­­ Cu această ocazie tov. student Oran­­schi I. a desvoltat subiectul. Cum îşi pregătesc exame­­nele studenţii sovietici.“ După ce a arătat drumul nou pe care păşeşte şcoala în RPR după reforma învă­ţământului, conferenţiarul a făcut un scurt istoric al în­­văţământului superior în URSS, arătând creşterea neobişnuit de mare a nu­­mărului de şcoli de toate gradele începând din 1918 şi până astăzi. — Odată cu creşterea numărului de şcoli a crescut şi numărul de elevi şi studenţi ajungând la c­ota de 36.000.0000. —Sa arătat apoi detailat felul cum sunt organizate Uni­versităţile şi institutele din URSS şi modul cum se pre­gătesc şi îşi trec examene­­le studenţii sovietici. Ca încheiere conferenţia­rul a adresat un îndemn co­legilor să pregătească te­meinic examenele şi în munca lor să folosească minunatele exemple sovie­tice. La discuţii s’au cerut câteva lămuriri şi s’au adus unele complectări. A luat apoi cuvântul iov. A. Gafencu făcând o pre­zentare a cărţii lui V. Aja­­ev „Departe de Moscova“ Cu această ocazie s-a fă­cut descrierea unui şan­tier d­e Extremul Orient.­­Personagii­le acestei opere constituesc pilde minunate pentru cei tineri şi vârst­nici care se pregătesc în şcoli sau muncesc pentru construirea socialismului. f­ui “ - Cinematograful „Malaş (pentru cei mici) „Mi-a plăcut foarte mult cartea „Celebrul răţoi“. Eu şi sora mea am dori s’o vedem la cinematograf. Vă rugăm să faceţi acest film“. VALERII ŞIŞKIN Cetăţeanul sovietic care a scris aceste rânduri, are abia 8 ani. Literile s’au aşternut cu greu pe hârtie şi toate greşe­­lile ortografice au fost puse în paranteză, ca nimeni să nu creadă că Valerii Sişkin in­­tenţionează să le ascundă. Cu toate acestea, micul co­respondent a primit răspuns scris la maşină şi întărit cu semnătura redactorului şef al studioului filmelor diapozitive, din care reeşea, că direcţiu­­nea acestui studio discutând indicaţiile­ lui Valerii Şişo­kin, a înscris în planul său de muncă filmul după cartea „Celebrul răţoi“ care a plă­cut atât de mult lui Valerii şi surioarei sale Tania. Mici cutiuţe rotunde de metal, pe capacul cărora este săpat titlul „Diafilm“ Mosco­­va, conţinând o bandă nu prea mare de celuloid cu diapozitivele şi titlurile tipă­rite pe ea, circulă toată ne­­mărginită ţară sovietică. In satele Caucaziei şi în o­­raşele Siberiei, în satele Uz­­bekistanului din Orientul în­­depărtat, se adună în timpul liber copiii, ca să vadă opera marelui colectiv de entuziaşti pictori, regizori şi operatori, care produc filmele diapozi­­tive la Moscova. Temele diafilmelor produse de acest studio, sunt foarte variate. Veţi întâlni tot felul de titluri. Ele ilustrează cele mai bune poveşti ale popoa­­relor conlocuitoare din Uniu­nea Sovietică, operele scriito­­rilor sovietici şi ale clasicilor din literatura universală. Filme despre Patrie, despre cele 16 republici ale Uniunii Sovieti­­ce, cărţile preferate ale co­­­piilor, toate aceste îşi găsesc locul potrivit în planul de producţie al studioului „Dia­­filmelor“. Prietenia şi dragostea cres­­cândă a poporului sovietic faţă de popoarele din ţările democraţiilor populare, a stârnit interesul copiilor so­­vietici pentru tovarăşii lor de peste hotare şi studioul s’a grăbit să le vină în ajutor. El a produs filme, după poves­­tirea bulgară „Calul lui Ka* mer“, povestirile cehe „Zlata Vlaska" şi „Trei torcătoare“, povestea ţăranilor slovaci,,In vizită la soare“. Desigur că este foarte in­ teresant pentru micii cetăţeni ,ca, acasă la ei, cu ajutorul „Aloscopului“ sau a lanternei de protecţie făurită de ei, să se transporte in lumea mi­­nunată a poveştilor populare sau a întâmplărilor eroilor preferaţi, însă aceasta nu este suficient. Filmul diapozitiv a intrat deasemenea în progra­mul şcolilor din Uniunea So­­vietică. Şi dacă satul HolmoB Sorovca se află departe de Moscova, undeva în apropiere de graniţa Chinei, iar elevii din acel sat nu pot vizita b­­o­gatele muzee şi galeriile de pictură din Capitală, cadrele filmelor diapozitive le repro­duc bogăţia culturii sovietice Lecţiile de literatură, istorie, şi geografie sunt adeseori in­­soţite de filme diapozitive. Aceste filme înfăţişază geogra­­fia republicilor sovietice, mo­dul în care oamenii sovietici folosesc bogăţiile naturale ale măreţei lor Patrii. De aseme­­nea studioul „Diafilm“, a rea­­lizat filme excepţional de in­­teresante­­ despre republicele populare Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polo­­nia, Albania. In aceste filme se arată nu numai frumuse­­ţile naturii şi oamenii care locuiesc în aceste Ţări, ci şi progresele ce le poate realiza un popor, care s’a eliberat de sub jugul exploatării şi care î­şi construeşte o viaţă nouă pe baze socialiste. Copiii din Uniunea Sovie­­tică adună cu deosebită plă­cere aceste diafilme. Deseori ei posedă o filmotecă întrea­gă, cu 100 şi chiar mai mult­e titluri. Acest lucru nu este de mirare, deoarece studioul care există de mulţi ani, realizează lunar câte 30-40 filme diapo­­zitive. Dar nu numai copiii aş­­teaptă cu nerăbdare fiecare film nou. Studioul produce o serie de filme şi pentru a­­dulţi. Filme ca „Uzina uzine­­lor“, despre gigantul combi­nat al maşinelor din Ural, care produce cele mai com­­plicate maşini şi instalaţiuni pentru industriile din Uniu­­nea Sovietică, „Fabrica de automobile Gorki“, „Colhozul milionar“, despre munca or­ganizată şi viaţa înstărită a colhozurilor din Altai; filme despre Marele Războiu pen­­tru Apararea Patriei, despre Armata Sovietică, dspre ost­a­şii—eroi, despre cei mai buni stahanovişti în toate dome­­niie construcţiei socialiste­ biografia conducătorilor po­­poarelor sovietice, istoria miş­­cării revoluţionare în Rusia, biografiile savanţilor sovietici şi ale inventatorilor care aui făcut descoperiri universale, iată o enumerare—departe de a fi completă—a temelor te­melor diapozitive care se pro­duc pentru adulţi. Ele repre­­zintă cel mai bogat material pentru lectori învăţători, agi­­tatori, şi popularizatori ai rea»­­izărilor poporului sovietic la toate domeniile de industrie, agricultură şi cultură social­istă. Deasemeni un rol însemnat ii joacă filmele diapozitive la învăţământul profesional. Sta­­dioul a realizat cursuri întregi pe filme diapozitive, care a­­jută tineretul la însuşirea ce­­lor mai variate profesiuni. ff

Next