Opinia, iunie 1950 (Anul 42, nr. 1123-1148)
1950-06-01 / nr. 1123
Câteva aspecte ale acţiunii de culturalizare a muncitorilor de pe şantierul Institutului de Planificare Paralel cu eforturile mereu sporite, depuse de către muncitorii şi tehnicienii de pe şantierul Institutului de Planificare, pentru îndeplinirea planului de producţie, atât Comitetul de Conducere cât şi organizaţia sindicală manifestă o grijă deosebită faţă de ridicarea nivelului cultural şi ideologic al celor ce contribue la construirea unui nou şi important aşezământ superior de cultură. Pentru traducerea în fapt a acestui obiectiv, s-au luat măsuri care să asigure o bună organizare a timpului liber al muncitorilor de pe acest şantier. Un club model Organizaţia sindicală a iniţiat chemarea la întrecere a tuturor şantierelor din localitate în vederea amenajării unui club sindical la locul de producţie. Străduinţele depuse în acest sens au fost încununate de un însemnat suc CCS. Muncitorii şantierului Institutului de Planificare au un club frumos, bine organizat, dispunând de mai multe jocuri de şah şi o bibliotecă. Organizaţia ARLUS a ispiţiat în repetate rânduri deplasarea caravanelor cinematografice, prezentând filme documentare sovietice, filme care oglindesc viaţa fericită a muncitorului din U.R.S.S. Condiţiile în care s-au vizionat aceste filme nu au fost tocmai satisfăcătoare întrucât filmele au fost prezentate în sala de mese a şantierului, nespaţioasă şi deci improprie organizării unor asemenea spectacole. De îndată ce va fi turnat mozaicul hallului, primei aripi a clădirei, acest hall spaţios va permite ca vizionarea filmelor să se facă în mai bune condiţiuni. De asemenea Crucea Roşie-Filiala Iaşi ţine cu regularitate numeroase conferinţe şi consfătuiri cu muncitorii acestui şantier, ajutându-i să-şi ridice nivelul sanitar. Alfabetizarea neştiutorilor de carte este de asemenea o preocupare de seamă în acţiunea de culturalizare a muncitorilor de pe acest şantier. De curând au început cursurile de alfabetizare seria a II-a la care participă, după terminarea programului de lucru aproape 25 de analfabeţiîn ambele cicluri. In scurt timp se va putea practica pe acest şantier diferite sporturi ,(olei, popice, ping-pong etc) ,prin amenajarea terenurilor respective. Aceste lucrări de amenajare a terenurilor de volei şi popice se desfăşoară cu febrilitate şi vor fi în scurt timpterminate. In genere, se constată că organele de conducere ale şantierului Institutului de Planificare se străduesc să intensifice munca de culturalizare a muncitorilor de pe acest șantier. I. H Munca de uizare alfabe- 1 IUNIE ZIUA COPILULUI2 . Pentru a insufla copiilor, dragoste pentru pase și socialism să i îndemnăm să citească:. “ A. Cononoy rv- j *'■ ( £ R. Covnalor S XXX “ V. Veretenicov : POVESTIRI DESPRE LENIN Editura P.M.U . MAMA LUI LENIN Editura P.M.R. : POVESTIRI DESPRE EROII TINERI Editura de Stat : VOLODIA ULIANOV Editura de Stat : COPIII DIN STOJARÎ (PREMIUL STAUN 1949) Editura Tineretului : SÄ VÄ POVESTIM DESPRE NOI (POVESTIRI DIN VIATA PIONIERILOR REPUBLICII NOASTRE) Editura Tineretului: MIKLUHO MAKLAI Editura Cartea Rusă ^UiMJJMIMAtJätiiiiiUifESätjjsninsniuiftsiiäoisiuiiääiS £ N. Musatov £ Gica Iuteg E S. Marcov Prima Expoziţie Naţională de Artă Plastică a constituit începutul unei mari prefaceri in istoria artei poloneze. Caracteristicile principale ale acestei expoziţii se rezumă în ruperea cu practicile utilizate până în prezent în realizările artistice, in înlăturarea influenţelor dăunătoare, ostile şi destructive ale abstracţionismului, formalismului postimpresionismului, precum şi în integrarea artiştilor în vieaţa reală, prin însuşirea tuturor problemelor care se pun în faţa poporului în perioada construirii socialismului. Expoziţia a avut de scop să arate că arta nouă trebue să fie în esenţa ei umanistă, naţională ca formă şi socialistă în conţinut, o artă a progresului şi a spiritului inovator. Expoziţia de la Muzeul Naţional din Varşovia a fost cea mai mare manifestare plastică, care a avut loc în Polonia în perioada de după război. Acest lucru rezultă nu numai din numărul lucrărilor expuse din domeniul picturii, sculpturii şi graficei, dar şi din interesul enorm pe care l-a trezit în rândurile artiştilor şi ale marelui public. Acelaş lucru rezultă şi din marele număr de noi nume printre artiştii care au expus lucrări, din discuţiile vii care au avut loc în sălile expoziţiei şi la care a luat parte şi publicul vizitator. Artiştii poloni pentru prima oară după mai mulţi ani au recurs la subiecte tematice. Au recurs la subiecte istorice, la teme sociale ; ei şi-au dat silinţa să vadă într’o nouă lumină peisagiul polon, iar în portrete au încercat să descopere conţinutul psihologic al omului şi să scoată în relief valorile lui umaniste. Enorma majoritate a artiştilor a tins în mod sincer să creeze lucruri noi, să se transforme şi să păşească pe calea nouă, progresistă, umanistă şi socialistă, în lucrările lor artistice. Un fapt, care trebue accentuat in mod deosebit, este atitudinea nouă a artiştilor poloni faţă de viaţă, atitudinea lor ideologică şi revelatoare. Căci menirea artei plastice nu este numai să observe anumite fenomene din natură, ci să le înfăţişeze şi localizeze în lumina ideologiei celei mai progresiste. S-a înregistrat deasemenea tendinţa de a cuprinde fenomenele în mod sintetic, de a subordona creaţia artistică ideologiei şi de a armoniza conţinutul şi forma. O serie de lucrări expuse, deşi nu sunt complect lipsite de erori, conţin deja caracteristicile realismului socialist sau se apropie în foarte mare măsură de criteriile esenţiale ale acestei metode. Forma expresiei artistice a fost subordonată conţinutului socialist, realizarea se bazează pe tradiţia naţională a artei polone, iar forma se apropie de aceea, care este aşteptată de ani de zile de marele public iubitor de artă, de massele muncitoreşti şi ţărăneşti ale Poloniei Populare. In domeniul compoziţiei picturale sunt expuse în această expoziţie, tablourile lui Juliusz Krajewski — „Anul 1944 în ţinutul Lublin“ şi „Fruntaşa în muncă“, precum şi tablourile expuse de Wojciech Weiss, Helena Krajewska, Lopuszanski,Kobozdej şi Poznanski. Trebuesc menţionate şi lucrările foştilor formalişti şi abstracţionişti, care în revizuirea concepţiilor lor de până acum au realizat cele mai mari progrese: Wlodarski şi Szwocz. In domeniul peisagiului, primul loc II ocupa tabloul expus de Wereszczynska „Pe drum de ţară", care, cu toată forma lui întru câtva tradiţională, aduce multe valori noi şi constitue un excelent exemplu de felul cum un artist polton trebue să privească peisagiu din ţara sa. S'au evidenţiat, printre altele, şi peisagiile expuse de Czajkowski, Michalowski, Pomorski şi Koledkiewicz. In sculptură, care în ultimele trei decenii nu s’a îndepărtat prea mult de prezentarea reală a lumii înconjurătoare, locul prim l-a ocupat, prin valorile sale umaniste, umane şi artistice, lucrarea expusă de Stachurska. „La şcoală, după ştiinţă“, precum şi sculptura lui Wisniew ■ ski: „Frontiera păcii“. S-au evidenţiat deasemenea sculpturile expuse de Horno-Poplawski {„Cap de minier“), WinkiFragment de monument închinat frăţiei de arme polono-sovietice), Karny (Cap de expresie), Jarnuszkiewicz {„Minierul“), Nalkowska-Biczkowa („Ţesătoarea“). Lucrările grafice au constituit secţia cea mai modestă a Expoziţiei. Valori excepţionale în xilogravură au adus lucrările lui Waclaw Waskowski pentru ilustrarea poeziilor şi prozei puşkiniene. Printre lucrările cele mai reuşite au fost şi gravurile în lemn ale lui Konstanty Sopocko„Armata Populară“), precum şi desenele lui Jozef Tom. Prima Expoziţie Naţională de Artă Plastică Polonă a demonstrat, că artiştii plastici poloni au înfrânt în mod hotărît convenţiile sterile ale artei formaliste din trecut. Expoziţia a avut numeroase trăsături derivând dintr’o atitudine autocritică sinceră, curajoasă, care nu se ruşinează şi nu-i este frică să-şi recunoască greşelile şi neajunsurile şi uneori chiar şi o anumită nedumerire. Expoziţia a fost un eveniment mare şi hotărâtor în istoria artei plastice polone SrS'r« go$POd**ia AGîHCOIA coisctîvâ KVO« BS Biltur, SS ECHÂSTAns ****!?.. ÎĂSANil COISCTIVftri Expoziţia naţională de artă plastică Polonă de IGNACY WITZ Wm?'1 © FIN I A ■’W Cu echipa artistică RATA în mijlocul ţăranilor muncitori din Coarnele Caprei In fapt de dimineaţă. Adie un vânt răcoros şi cerul acoperit de nori prevesteşte ploaie. Chiar picură uşor câteva minute apoi ploaia stă. Maşina Regionalei RATA purtând cu ea echipa artistică şi o echipă sportivă a întreprinderii a pornit spre comuna Coarnele Caprei. Aerul proaspăt de dimineaţă predispune tinerii la cântec. Străbatem în plină viteză şoseaua spre Podul Iloaiei. Pe de o parte şi de alta a drumului se întind ogoarele pe care a crescut plin de vlagă lujerul grâului, orzului, orăşului. Pe dreapta se așterne privirii pământul fără baturi al unei Gospodării Agricole de Stat. Aici, semănăturile au fost făcute în arătură cu tractorul și cu semănătoarea, în rânduri drepte. Acest lucru a făcut ca pâinea să crească mai înalt, întrecând cu mult culturile ogoarelor despărţite de haturi ale ţăranilor muncitori. Câte un om se vede stând cu mâna straşină la ochi, admirând rigiul întins al gospodăriei. Se apleacă, smulge un fir, îl cercetează atent şi dă din cap a mirare. încet, încet oamenii din partea locului se conving de foloasele lucrării pământului cu mijloace mecanizate. Maşina părăseşte şoseaua şi coteşte spre dreapta pe un drum de ţară spre Erbiceni. Străbatem în cântec satul, petrecuţi de uralele ţăranilor muncitori. Printre două dealuri, un drumeag ne îndreaptă spre Coarnele Caprei. Sus, în înalturile cerului, soarele a despicat chinga norilor umplând văile şi dealurile de lumină. Ajungem în sat pe la vremea prânzului. Oamenii ne primesc cu prietenie caldă. Pe la porţi mâinile se ridică un salut proletar. Bine aţi venit în mijlocul nostru, dragi tovarăşi in faţa Comitetului Provizoriu comunal şi pe tăpşanul de peste drum, lume multă. Ţăranii muncitori ne întâmpină cu bucurie. Din toate părţile mâinile se întind nerăbdătoare să ne primească. Bine aui venit in mijlocul nostru, tovarăşi—se aude din toate părţile. Intr’un boschet de salcâmi echipa artistică şi echipa sportivă se pregătesc pentru serbare. In acest timp acordionistul nostru începe să cânte un cântec săltăreţ. Hora s’a încins pe nesimţite. S-au prins în ea muncitorii dela RATA şi ţăranii muncitori, într’o înbrăţişare de nedesfăcut. Ei cinstesc alianţa de nebiruit care leagă clasa muncitoare de ţărănimea muncitoare, pornite mână’n mână spre un viitor fericit, începe serbarea Apoi, pe scena frumos amenajată, împodobită cu steaguri şi având la loc de cinste portretele iubiţilor noştri conducători, apare echipa de cor RATA. Ţăranii muncitori s’au ridicat şi s’au descoperit. Se cântă imnul Patriei şi al Marei Ţări a Socialismului. Şi rând pe rând se succed alte cântece. Elevii şcolii elementare din comună spun câteva poezii. Vorbeşte apoi directorul şcolei despre „Ziua internaţională a Copilului", despre grija Statului nostru pentru copii, viitorii constructori ai socialismului. Apare apoi pe scenă echipa de cor a Căminului Cultural din Comună. Fetele şi băeţii cântă frumos. Intre două cântece, tov. Hreapcă Viorica din echipa RATA recită cu deosebit talent .In numele poporului" de Sándor Pettőfi. O deosebită impresie au produs copilaşii care recită foarte frumos poezii inspirate din lupta ţărănimii muncitoare pentru un trai mai bun. (Scrisoare, Plug şi tractor, Preşedintele GospodărieiColective, etc.) Ei sunt copii de-ai ţăranilor muncitori din Coarnele Caprei. Apoi echipa demonstrativă a muncitorilor dala RATA arată prin gimnastica şi partidele de box şi volei — foloasele sportului în oţelirea trupului, în creearea unui om sănătos, dârz apărător al Patriei. Când serbarea s'a terminat, soarele cădea spre asfinţit. In faţa camionului, o horă plină de foc s-a încins, în cinstea prieteniei care se cimentează din ce în ce mai puternic între oamenii muncii din fabrici şi de pe pgoare. Sgomotele motorului sunt acoperite de strigătele puternice ale ţăranilor muncitori. — „Drum bun şi să mai veniţi pe la noi, tovarăşi dragi“. Dealungul drumului pe care-l străbatem uralele ţăranilor muncitori nu mai contenesc. O zi neuitată a rămas în sufletele lor. O zi plină de soare in care muncitorul de la atelierele RATA şi ţăranul muncitor din Coarnele Caprei şi-au dat mâna frăţeşte pe drumul luptei pentru pace şi un trai mai bun. R. O. Cum îşi pregătesc examenele studenţii sovietici“ Conferinţa ţinută la Institutul Agronomic din Iaşi in cadrul Cercului Arlus . La Institutul Agronomic din Iaşi s’a ţinut recent o şedinţă plenară în cadrul ARLUS-ului. Cu această ocazie tov. student Oranschi I. a desvoltat subiectul. Cum îşi pregătesc examenele studenţii sovietici.“ După ce a arătat drumul nou pe care păşeşte şcoala în RPR după reforma învăţământului, conferenţiarul a făcut un scurt istoric al învăţământului superior în URSS, arătând creşterea neobişnuit de mare a numărului de şcoli de toate gradele începând din 1918 şi până astăzi. — Odată cu creşterea numărului de şcoli a crescut şi numărul de elevi şi studenţi ajungând la cota de 36.000.0000. —Sa arătat apoi detailat felul cum sunt organizate Universităţile şi institutele din URSS şi modul cum se pregătesc şi îşi trec examenele studenţii sovietici. Ca încheiere conferenţiarul a adresat un îndemn colegilor să pregătească temeinic examenele şi în munca lor să folosească minunatele exemple sovietice. La discuţii s’au cerut câteva lămuriri şi s’au adus unele complectări. A luat apoi cuvântul iov. A. Gafencu făcând o prezentare a cărţii lui V. Ajaev „Departe de Moscova“ Cu această ocazie s-a făcut descrierea unui şantier de Extremul Orient.Personagiile acestei opere constituesc pilde minunate pentru cei tineri şi vârstnici care se pregătesc în şcoli sau muncesc pentru construirea socialismului. fui “ - Cinematograful „Malaş (pentru cei mici) „Mi-a plăcut foarte mult cartea „Celebrul răţoi“. Eu şi sora mea am dori s’o vedem la cinematograf. Vă rugăm să faceţi acest film“. VALERII ŞIŞKIN Cetăţeanul sovietic care a scris aceste rânduri, are abia 8 ani. Literile s’au aşternut cu greu pe hârtie şi toate greşelile ortografice au fost puse în paranteză, ca nimeni să nu creadă că Valerii Sişkin intenţionează să le ascundă. Cu toate acestea, micul corespondent a primit răspuns scris la maşină şi întărit cu semnătura redactorului şef al studioului filmelor diapozitive, din care reeşea, că direcţiunea acestui studio discutând indicaţiile lui Valerii Şişokin, a înscris în planul său de muncă filmul după cartea „Celebrul răţoi“ care a plăcut atât de mult lui Valerii şi surioarei sale Tania. Mici cutiuţe rotunde de metal, pe capacul cărora este săpat titlul „Diafilm“ Moscova, conţinând o bandă nu prea mare de celuloid cu diapozitivele şi titlurile tipărite pe ea, circulă toată nemărginită ţară sovietică. In satele Caucaziei şi în oraşele Siberiei, în satele Uzbekistanului din Orientul îndepărtat, se adună în timpul liber copiii, ca să vadă opera marelui colectiv de entuziaşti pictori, regizori şi operatori, care produc filmele diapozitive la Moscova. Temele diafilmelor produse de acest studio, sunt foarte variate. Veţi întâlni tot felul de titluri. Ele ilustrează cele mai bune poveşti ale popoarelor conlocuitoare din Uniunea Sovietică, operele scriitorilor sovietici şi ale clasicilor din literatura universală. Filme despre Patrie, despre cele 16 republici ale Uniunii Sovietice, cărţile preferate ale copiilor, toate aceste îşi găsesc locul potrivit în planul de producţie al studioului „Diafilmelor“. Prietenia şi dragostea crescândă a poporului sovietic faţă de popoarele din ţările democraţiilor populare, a stârnit interesul copiilor sovietici pentru tovarăşii lor de peste hotare şi studioul s’a grăbit să le vină în ajutor. El a produs filme, după povestirea bulgară „Calul lui Ka* mer“, povestirile cehe „Zlata Vlaska" şi „Trei torcătoare“, povestea ţăranilor slovaci,,In vizită la soare“. Desigur că este foarte in teresant pentru micii cetăţeni ,ca, acasă la ei, cu ajutorul „Aloscopului“ sau a lanternei de protecţie făurită de ei, să se transporte in lumea minunată a poveştilor populare sau a întâmplărilor eroilor preferaţi, însă aceasta nu este suficient. Filmul diapozitiv a intrat deasemenea în programul şcolilor din Uniunea Sovietică. Şi dacă satul HolmoB Sorovca se află departe de Moscova, undeva în apropiere de graniţa Chinei, iar elevii din acel sat nu pot vizita bogatele muzee şi galeriile de pictură din Capitală, cadrele filmelor diapozitive le reproduc bogăţia culturii sovietice Lecţiile de literatură, istorie, şi geografie sunt adeseori insoţite de filme diapozitive. Aceste filme înfăţişază geografia republicilor sovietice, modul în care oamenii sovietici folosesc bogăţiile naturale ale măreţei lor Patrii. De asemenea studioul „Diafilm“, a realizat filme excepţional de interesante despre republicele populare Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Albania. In aceste filme se arată nu numai frumuseţile naturii şi oamenii care locuiesc în aceste Ţări, ci şi progresele ce le poate realiza un popor, care s’a eliberat de sub jugul exploatării şi care îşi construeşte o viaţă nouă pe baze socialiste. Copiii din Uniunea Sovietică adună cu deosebită plăcere aceste diafilme. Deseori ei posedă o filmotecă întreagă, cu 100 şi chiar mai multe titluri. Acest lucru nu este de mirare, deoarece studioul care există de mulţi ani, realizează lunar câte 30-40 filme diapozitive. Dar nu numai copiii aşteaptă cu nerăbdare fiecare film nou. Studioul produce o serie de filme şi pentru adulţi. Filme ca „Uzina uzinelor“, despre gigantul combinat al maşinelor din Ural, care produce cele mai complicate maşini şi instalaţiuni pentru industriile din Uniunea Sovietică, „Fabrica de automobile Gorki“, „Colhozul milionar“, despre munca organizată şi viaţa înstărită a colhozurilor din Altai; filme despre Marele Războiu pentru Apararea Patriei, despre Armata Sovietică, dspre ostaşii—eroi, despre cei mai buni stahanovişti în toate domeniie construcţiei socialiste biografia conducătorilor popoarelor sovietice, istoria mişcării revoluţionare în Rusia, biografiile savanţilor sovietici şi ale inventatorilor care aui făcut descoperiri universale, iată o enumerare—departe de a fi completă—a temelor temelor diapozitive care se produc pentru adulţi. Ele reprezintă cel mai bogat material pentru lectori învăţători, agitatori, şi popularizatori ai rea»izărilor poporului sovietic la toate domeniile de industrie, agricultură şi cultură socialistă. Deasemeni un rol însemnat ii joacă filmele diapozitive la învăţământul profesional. Stadioul a realizat cursuri întregi pe filme diapozitive, care ajută tineretul la însuşirea celor mai variate profesiuni. ff