Opinia, septembrie 1950 (Anul 42, nr. 1201-1226)

1950-09-01 / nr. 1201

Aspecte din viaţa tineretului în ţările de democraţie populară Acces nestăvilit la cultură Grija pentru tinerele generaţi: Asigurarea unei fe­ricite şi depline desvol­­târi pentru copii şi ti­­neret, constitue una din­­tre grijile cele mai mari ale regimurilor de de­mocraţie populară. Pă­şind pe urmele marii edări a Socialismului victorios, ţările de de­mocraţie populară lup­­tă pentru a crea cele mai favorabile condiţii de desvoltare tinerelor generaţii, condiţii pe­ care acestea nu le-au avut sub orânduirile burgheze din trecut. Constituţiile ţărilor de democraţie populară cuprind articole specia­le care garantează pe deplin protecţia mamei a copilului şi care asigură învăţământul general şi de specia­li­zare pentru copiii oa­menilor muncii. Desvol­­tarea economică şi cul­turală a acestor ţâri traduce în fapt cu fie­care zi prevederile con­stituţiilor. Astfel, îna­inte de eliberare, în Albania exista o sin­gură maternitate iar creta sau grădiniţa e­­rau noţiuni necunoscu­te. Astăzi, în Republica Populară Albania func­ţionează 11 maternităţi, numeroase secţii de naştere pe lângă spita­le iar pentru copii au fost create 70 cămine de zi, 40 centre pentru ocrotirea copilului şi 9 clinici infantile. Repu­blica Polonă, de aseme­­nea, cunoaşte o mare desvoltare a reţelei cen­trelor de consultaţii pentru copii şi mame, a centrelor de lapte, a sanatoriilor, taberelor de vară şi terenurilor sportive pentru copii. La sfârşitul anului 1949, în ţară existau 106 ma­ternităţi ; La sfârşitul anului acesta, pot exis­ta 331 maternităţi. A­­nul trecut, în R. Polonă existau 121 grădiniţe; în cursul anului acesta, numărul lor va creşte până la 200. Anul aces­ta, Republica Polonă va avea 559 creşe, adi­că cu 18 la sută mai multe decât în 1949. Numai în industria bumbacului din Repu­blica Polonă se va chel­tui anul acesta pen­ru îngrij­rea muncitoare­lor mame şi a copiilor lor 1.547.000.000 zloţi. In anii viitori cheltuie­lile în acest scop pot creşte conţinu. In cadrul planului pe şase ani, industria bumba­cului va clădi pentru mai mult de 14.000 coe­pii ai muncitorilor săi 18 dintre cele mai mo­derne şi mai bine uti­late creşe, pentru cămi­­ne de zi şi 13 centre de odihnă.­­ In­­ţările de democraţie populară Învăţământul a su­ferit prefaceri revoluţionare In urma cărora el a deve­nit cu adevărat un bun al întregului popor muncitor. An cu an învăţământul ge­neral şi de specializare se desvoltă tot mai mult, for­­mând neîncetat cadre de In­telectuali şi tehnicieni ridi­caţi din mijlocul oameni­lor muncii din ţările de de­mocraţie populară. In Republica Cehoslovacă, în fiecare sat în care există cel puţin 20 de copii de vârstă şcolală, se înfiinţea­ză şcoli. In cursul anului trecut, statul cehoslovac a alocat pentru nevoile învă­ţământului pub­ic, mai mult de 8 miliarde coroane, pe când în anul 1937 statul burghez cheltuise în acelaşi scop numai­­997 milioane coroane.­­De deosebire de situaţia din trecut­ înainte, sub o­­cârmuirile burgheze, copi­­ilor oamenilor muncii din aceste ţări le era pur şi simplu interzis accesul la cultură. Cei mai mulţi din­tre aceşti copii nici nu pu­teau pătrunde în şcolile e­­lementare iar puţinii care isbuteau totuşi, nu-şi pu­tau continua studiile dincolo de învăţământul primar. Regi­murile burgheze ale căror triste moşteniri sunt lichi­date tot mai mult în ţările din Sud-Estul Europei şi în unele ţări din Asia —­tin şi acum popoarele din sta­­tele pe care ie stăpânesc In bezna ignorantei. In Bra­zilia, de poldă, număr ul co­­pi­lor în vârstă intre 7 şi 14 ani este de aproximativ 9 milioane, dar numai 3500000 — adică o treime — pot urma şcoala primară. In Ma­­laezia, Indonezia şi Filipine, jugul colonial împiedică pe 75 la sută dintre copiii de vârsta şcolii să înveţe car­te. Iar în Cuba, peste 40 la sută dintre cei care învaţă la şcoală nu pot să-şi con­tinue studie dincolo de clasa a IV-a a cursului pri­­mar. In timp ce în ţările capi­­taliste, mizeria culturală a maselor populare se accen­­tuiază tot mai mult popoa­rele eliberate de sub jugul burghez îşi făuresc o viaţă mai bună şi în acest dome­niu. Paznicul popor core­ean — atât de greu încer­cat — îşi apără cu eroism cucerir­­e sale democratice ameninţate da agresorii a­­mericani. In Republica Popu­lară Democrată Coreeană au fost construite în câţiva ani de şase ori mai multe şcoli decât ex stau în 1945 ; în aceste şcoli învaţă acum de cinci ori mai mulţi elevi fiii şi fiicele eroicului popor coreean. In Republica Populară Chi­neza exista actualmente 212 890 şcoli elementare în care învaţă 16.000.000 copii, 3.690 şcoli medii urmate de 1.090.000 elevi iar cele 227 instituţii de învăţământ su­perior sunt frecventate de 131.000 studenţi. După eli­berarea Poloniei, numai în regiunea apuseană a ţării au luat fiinţă 4.000 de şcoli noi. In ultimul trimestru al anului trecut, în Republica Polonă au fost tipărite mai mult de 5 mii­oane exem­plare de manuale şcolare. In ţările de democraţie populară, copiii oamenilor muncii sunt aceia care be­neficiază de învăţământ—ca niciodată până acum. Iată de pildă, dintre cei 7.000 de studenţi ai Universităţii din capitala Republicii Polone, mai mult de 5.000 sunt fii şi fiice de muncitori şi ţă­rani muncitori. In şco­­le din regiunile de Nord şi Nord-Est ale Republicii Popu­lare Chineze, copiii ţărani­lor săraci şi mijlocaşi, pre­cum şi ai muncitorilor re­prezintă majoritatea elevilor acestor şcoli. In toate aceste ţări, sta­tul acordă un larg sprij­n tineretului studios, în cursul anilor de învăţătură. In Re­publică Polonă, peste 40 la sută dintre studenţi capătă burse de stat. Dintr’o decla­raţie recenta a lui Adam Raparkî, ministrul învăţă­­mântului superior al Repu­­blicii Polone, rezulţi că 75 la sută dintre studenţii care urmează şcolile tehnice su­­perioare, primesc burse. Tot pentru studenţime, guvernul polonez ridică noi şi noi că­mine în toate centrele uni­versitare ale ţării. Vacanţele petrecute în cele mai bune condiţiuni in ţările de democraţie populară un număr tot mai mare de copii şi tineri îşi petrec va­anţele in tabere de odihnă create special pentru ei în cele mai fru­moase regiuni şi lo­călită i balneo-climaterice din ţările respective. In vara aceasta, prin grija statului albanez, mii de pionieri şi elevi ai Republicii Populare Alba­n­a îşi petrec vacanţa în tabe­rele de pionieri şi coloniile de odihnă din ţară. In Re­­publica Democrată Germană­­ se poate aprecia la peste 800.000 numărul copiilor care şi petrec vacanţa anul acesta în tabere de odihnă. In Republica Polonă, sin­dicatul salariaţilor din con­­strucţii a organizat anul a­esta numeroase tabere de odihnă pentru co­piii faună­citor lor şi funcţionarilor fă­când p­rte din acest sindi­cat. In aceste tabere de vară îşi petrec vacanţa peste 16.000 de copii. Anul acesta, Republica Po­onă a primit vizita a nu­meroase grupuri de copii venit din alte ţări de de­mocraţie populara pentru a vizita Polonia şi a se odihni pe meleagurile ei. (Urmare din pag. 1-a) ce sporesc. Aventura coree­ană a aţâţătorilor la război a desvăluit întregei omeniri, în mod deosebit de evident, chipul bestial al stăpânilor de astăzi ai lumii capitali­se, ipocrizia pălăvrăgelilor lor despre pace, libertate, de­mocrate. De îndată ce imperialiştii americanii au declanşat a­ Ventura lor militară din Co­reea, în Europa Occidentală s’a şi produs un nou acces de isterie războinică. Cei ce fac trafic cu sângele popo­rului, au început să ceara ca asupra poporului coreean să fie aruncată bomba ato­mică. Acestui cor de cani­bali i s’au alăturat şi vocile zănaticilor membri ai Con­gresului american şi vocile scribilor războinici vânduţi şi vocea lui Winston Chur­chill, acest feroce purtător al forţei războiului. Insă pe toate continentele­­globului pământesc, la orice longitudine şi latitudine, mi­lioane şi milioane de oameni, aparţinând tuturor popoa­relor, tuturor raselor, tutu­ror profesiunilor, credinţe­lor şi convingerilor, îşi pun semnătura pe cel mai uman document al timpurilor noa­stre , pe Apelul sesiunii de l­a Stockholm a Comitetu­lui Permanent al Congresu­lui Mondial al Partizanilor Păcii. Nu există bară în lume în care luptătorii pentru pace, curajoşi şi plini de abnega­ţie, să nu se adreseze oame­nilor muncii cu îndemnul de a întări prin scu­­iturile lor, voinţa popoarelor de a se interzice întrebuinţarea bombei lor atomice, de a se declara criminali de război acei care vor întrebuinţa primii această armă ucigă­toare de nimicire în masă. In Franţa şi Italia, în Ar­gentina şi Brazilia, pe Insule­­le japoneze şi în junglele A­­fricei, în deşerturile Orien­tului Apropiat, în uzinele şi minele Angliei şi Statelor Unite ale Americii, în fie­care zi, alte şi alte milioane de oamenii îşi înscriu nume­le lor pe paginile marelui le­gământ de credinţă pentru pace. .­­ ....... Simţind cum cresc şi se întăresc zi de zi rândurile luptătorilor pentru pace, a­­ţâţătorii la război se năpu­stesc asupra lor cu o grin­dină de represiuni. Partiza­nii păciii sunt atacaţi­ în pa­ginile presei burgheze vân­dute. La­ New-York, la Pa­ris, în Berlinul Occidental copoii poliţiei arestează pe Cei ce strâng semnături. îm­potriva luptătorilor cinstiţi pentru pace se mobilizează bandele huliganice de der­bedei fascişti, împotriva a­păratorilor păcii se năpu­stesc cu spume la gură toţi „stâlpii” lagărului aţâţători­lor la război — de la iniţia­torii prea puţini glorioasei aventuri coreene, — Tru­man, Acheson, Dulles, — până la Papa de la Roma şi lacheii „socialişti ” ai Wall­ Street-ului. Dar niciun fel de piedici ,niciun fel de represiuni, ni­ciun fel de minciunii otrăvi­te nu pot opri marea cam­panie a popoarelor pentru apărarea păcii. N’au decât să arunce anatema asupra luptătorilor mentani pace înalţii prelaţi ai Bisericii ca­tolice şi ai altor Bisericii din ţările capitaliste, slujitorii de rând ai Bisericii şi chiar unii episcopi şi arhiepi­scopi, necutezând sâ se o­­pună voinţei c­redin­­ cioşi­­lor, semnează Apelul de la Stockholm. El a fost semnat de mulţi oameni politici de vază din ţările burgheze. In Germania Occidentală, —■ moşia de baştină a satrapu­lui american Mac Cloy, —■ două milioane de oameni ai muncii germani au întărit până acum, prin semnături­le lor, protestul împotriva uneltirilor criminale ale aţâ­ţătorilor la război. Semnea­ză Apelul până şi soldaţii armatelor americane de o­­cu­paţie. Ca o avalanşă puternică sporeşte numărul celor care semnează marele document al păcii. De­spre a­cum, trei sute de milioane de persoa­ne au confirmat, prin sem­nătura lor proprie, voinţa­ lor de pace, de a­i înfrâna pe aţâţătorii la război. Numă­rul semnăturilor pe Apelul de la Stockholm a sporit brusc tocmai după ce Tru­man a dat publicităţii ordi­nul său de intervenţie mili­tară în ţările Asiei Răsări­tene. In decurs de câteva Zile după ce s’a dat acest ordin, în Statele Unite s’au strâns câteva sute de mii de semnături.­­ Şi în primele rânduri ale M­­edin­ă a partiziniior răi OP IN­­­S’” Educaţia extraşcolară şi sportivă a copiilor oamenilor muncii In societatea burgheză, învăţământul se restrânge la şcoală iar educaţia — când nu este militar et* — nu depăşeşte sfera învăţă­mântului. In ţările de demo­craţie populară, care ur­mează strălucita pildă a U­­niunii Sov­etice, acţiunea de instruire şi de educare a tineretului continuă şi dincolo de porţile şcoli. In ţăr­le de democraţie popu­lara iau mereu naştere ora­şe ale copiilor, căi ferate, palate de cultură, teatre şi terenuri de sport pentru copii şi t­neret. Aceste aşa­­minte procură copiilor din aceste ţări, nu n­umai mo­mente de recreere ei con­tinuă activitate şcolilor, dându-le prilejul de a se instrui şi mai mult de a cunoaşte şi desfăşura în mic diferite activităţi soci­­ale, de a-şi desvoltă talene­tele şi aptitudinele, de a-şi întări corpul.­ In domeniul educaţ­ii şi instruirii exta şculare, organizaţiile de p­i­onieri şi de tineret joacă un rol deosebit de impor­­tant. înscrierile pentru examenele de admitere în Şcoala Superioara Pedagogică d­e Iaşi Ministerul învăţământului Public comunică: Înscrierile candidaţilor pentru examenul de admi­tere ce se ţine la Şcoala Superioară Pedagogică din Iaşi, se pot face până în seara zilei de 3 Septem­brie 1950, examenele înce­pând la 5 Septembrie. La această şcoală se pot prezenta absolve­nţii şco­l­or medi de orice categorie. Şcoala Superioara Peda­­gogică din Iaşi funcţionează cu câte două secţi : 1. Ma­tematică-Fizică şi 2. Şt. Na­turale-Chimie-Geografie. După doi ani de şco­lari­­tate, absolvenţii acestei şcoli devin profesori pentru clasele V—VII, curs ele­mentar, iar cei Cine do­resc să stud­eze mai de­parte au pos­ti­­tatea să-şi continue studiile la fa­uli­taţi asemănătoare din Uni­versităţi. Vitrina librăriilorPregătirea medicilor în URSS Institutele de Medicină din U.R.S.S dau anual de 4 ori mai mulţi medici decât institutele de învăţământ superior din U.S.A. Numărul institutelor de învăţământ din U.R.S.S, care pregătesc cadre medicale, continuă să crească cu fie­care an. După război, de pildă, au fost înfiinţate noi institute de medicină la Cel­­iabinsc, Chişinău, Cernăuţi şi Cicalov, iar la Piatigorsc (Caucazul de Nord) a fo­st înfiinţat un institut de far­macie. O caracteristică a Invă­­ţământului medical supe­rior sovietic este îmbinarea predării obiectelor de cli­nică cu activitatea practică a medie­nei. Şcoala medi­­cală superioară sovietică nu înţelege să se acorde o a­­tenţie unilaterală pregătirii teoretce în paguba celei practice, totodată ea com­­bate practicismul exagerat, nu predarea obiectelor de studiu caidic se acordă o mare atenţie tratării­ bolna­­vilor de către studenţi. In afară de faptul că studenţii frecventează cu regularitate cursurile ei partic­pă activ în clinică la îngrijirea bol­­navilor, ceea ce îmbogăţeşte şi mai mult pregătirea lor teoretică şi practică. Potrivit programului de învăţământ, durata studiilor în institutela de medic,nu este de 6 ani, în care timp studenţii îşi fac practica de două ori, după unul al pa­trulea—într’un spital raio­nal sătesc, şi după anul al cinci­le—într’un spital oră­şenesc. In Uniunea Sovietică, pe lângă facultăţile de medi­­cină de baza mai există şi facilităţi de higienă şi de pediatrie*. Până în anul 1930, ş­oala medicală superioară consti­­tu­a o farie organică a u­­ni­versite­ţi­or. Disvoltarea continuă a reţelei de insti­tut­e medicale din ţară, pre­cum şi sporirea m­am­m­ui studenţilor, au determinat tr­asformarea facultăţilor med­cină în institute n­el­e indeped­nte, con­duse nemijlocit de Minister­ul sănătăţii publice. Studenţii institutelor de medicină, ca şi studenţii tu­turor institutelor de învăţă­­mânt superior din U.R.S.S. primesc burse din partea Statului, iar celor din alte localităţi li se pune la dis­poziţie cămine pe lângă care funcţionează cantine, unde se servesc mese cu preţuri reduse. Viitorii me­dici au la îndemână l 6­ ma­terialul didactic necesar. Bibliotecile Institutelor de medicina posedă, pe­ângă literatura şi manualele m­e­dicale speciale, un mare număr de cărţi literare. Pe lângă toate institutele de medicină există socie­tăţi ştiinţifice stud­eţeşti, cu ajutorul cărora tineretul stu­dios îşi îmbogăţeşte cur­oş­­iinţele în domeniul specia­­lităţii alese. In Februarie 1950, a avut loc la Moscova conferinţa studenţilor în me­dicină din întreaga Uniune Sovietică, la care au făcut comunicări, —în dife­ite do­menii cu caracter teoredit şi clinic,—peste 300 de stu­denţi şi studente. Institutele de medicină din Uniunea Sovietică nu sun­t numai institute de învăţ­ă mânt superior, ci şi mari centre ştiinţifice. In aceste institute se desfăşoară o largă activitate de cerce­tări ştiinţifice, soluţionân­­du-se prob­eme foarte im­portante de teorie şi prac »■ tică medicală. La ace­şti activi­ta e participă în largă mi­sură tineri savanţi, as­piranţi, asistenţi, medici te­­raperţi, etc. In U. R. S. S. există in­stitute de învăţământ me­dical superior, care n’au e­­chivalent în nici o ţara d­e lume. Acestea sunt ins­ttu­tele de perfecţionare şi spe­cializare a medicilor, un­de tinerii profesionişti îşi m­e­dită necontenit calific­­­a şi işi adâncesc cunoştinte. Aceste institute au o im­portanţă deosebit de nmic pentru personalul spitale­­r săteşti. Potrivit regu­la­m­e­n­tului în vigoare, după cinci ani de activitate tot un spital raional, medi­ii de ţara sunt trimişi pe term­e de 5-6 luni sa urm­ze cursurile de ridicare a ca­lificării. In tot acest timp, medicii primesc o bursă,­­ o lângă salariul l°r s carft l* sq plăteşte integral. In U. R. S. S. a fost creată o reţea largă de institute de In­vă­ţă­­mânt medical me­diu, unde se pregătesc in­firmiere, agenţi sanitari, moaşe şi dentişti. Elevii a­­cestor s­oli me­dii prim­sc şi ei burse din partea Sta­tului şi au la dispoziţie m­a­terialul didactic­ nece­ar. Ei capita, de asemenea, a caz de nevo­e şi locuinţă. A. Pantielev: Prima săptămână Editura „Cartea Rusă* Subiectul acestei po­vestiri este luat din viaţa de azi a muncitorilor in­dustriali sovietici. Eroul principal, Pavel Altubov, preia conducerea secţiei de cronometrare a unei uzine. El inlocueste pe maestrul Melicov, bun muncitor, dar care are unele­­ lipsuri serioase. Astfel, el este indiferent, ba chiar potrivnic orică­rei inovaţii în muncă, se arată neîncrezător şi e­­xagerat de sever faţă de cei tineri, care se vor în­­drumaţi şi ridicaţi. Sosirea lui Aliubov nu întârzie să aducă schim­bări în mersul uzinei. Faptul este e­xplicabil: Altuhov judecă şi rezolvă în spirit partinic toate problemele pe care acti­vitatea secţiei i le pune în faţă. Astfel, el ştie să îndrumeze pe Sorochia, un muncitor cu o inaltă calificare, dar care nu vrea să împărtăşească şi celorlalţi cunoştinţele şi experienţa sa. Până la urmă, Sorochin va lua drumul drept şi se va îngriji de ridicarea tine­­retului, de care se vor ocupa şi inginerii. In acest chip, Altuhov a introdus un spirit să­nătos, de colaborare, de schim­b de experienţă în secţia sa, fapt care va duce la succese (l­n ce în ce mai mari in muncă. Fruntaşii noştri in pro­ducţie, teha­cienii, ingi­nerii, vor găsi în nuvela lui Pantielev, apărută ia Editura „Cartea Rusă“, rezolvarea multor pro­bleme de actualitate, le­gate de procesul de pro­ducţie, de trecerea ca­drelor, de noua atitudine faţă de rau­că, etc., şi care ii vor ajuta să ducă la bun sfârşit sare­rile ce le revin în lup­a pen­­tru îndeplinirea Plan­ului de Stat. Invadatori­­i profesori . In Editura „Cartea Rusă“ au a. îi.-ut. Met­dica educaţiei fizice în instituţiile preşcolare Metodica activităţii obligatorii în instituţiile preşcolare Elementele de geografie în cl II şi III, şcoala ele­men­tară Metodica predării pritm­eticii în cl. V-VII Metodica predării literaturii române, cl. V-XI Metodica predării fizicii, cl. VI-­VII (vol. I) Metodica desenului Jocuri de mişcare cu reguli şi fără reguli pen­tru copiii de vârstă preşcolară Instrucţiuni pentru predarea scrisului şi a ci­titului în clasa L elementară

Next