Opinia, aprilie 1951 (Anul 43, nr. 1387-1404)
1951-04-10 / nr. 1387
Lupta Partidului pentru crearea unei vieţi fericite ţărănimii muncitoare De veacuri întregi ţăranul muncitor din ţara noastră a gemutdin greu pe moşiile boereşti, încovoiat de dări,rea de mizerie el a simţit mereu asupirirea, iar atunci când a încercat să-şi scuture jugul ce-i apăsa greu grumazul, a ■plătit-o scump, cu viaţa. ( Sângele vărsat veacuri dearândul, în 1437, la Bobâlna, în 1514 sub conducerea lui Gh. Doja, în răscoalele conduse de Horia, Cloşca şi Crişan, în 1821, în toate răscoalele dealungul se- colului XIX şi în marea răscoală din 1907,n’a putut împiedica ţărănimea să-şi continue lupta cu toate condiţiile din ce în ce mai grele. De la înfiinţarea sa Partidul Comunist din România a pus problema realizării alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea, împotriva exploatării crunte a burgheziei şi moşierimii, pentru înfăptuirea cât mai grabnică a ţelului comun al clasei muncitoare: desfiinţarea exploatării. / t r I f An de an, Partidul Comunist a condus ţărănimea spre acest ideal, a ajutat-o să birue greutăţile, să smulgă pământul din mâna moşierilor. La începutul anului 1945, când elementele reacţionare ale guvernului puneau piedici înfăptuirii reformei grave, ţărănimea muncitoare a pornit, la îndemnul Partidului, să împartă pământurile moşiereşti, pe care o trudise din strămoşi. Şi încă din primele zile, după 6 Martie 1945, când poporul nostru muncitor a adus la cârma ţării primul guvern democratic, reforma agrară a fost înfăptuită. Partidul a sdrobit astfel puterea moşierimii, a lichidat-o ca clasă, a realizat alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, înfăptuirea reformei agrare a deschis apoi drum nou, a creiat condiţii tot mai frumoase de desvoltare agriculturii noastre, pe drumul construirii unei noi orânduiri sociale. Pentru a înţelege mai bine caracterul profund revoluţionar al acestei reforme este bine să facem o comparaţie între reforma agrară din Martie 1945 şi aşa zisa reformă agrară înfăptuită de burghezie, din 1921. Sub influenţa Marii Revoluţii din Octombrie, avântul revoluţionar al proletariatului din ţara noastră, ca şi din toate ţările lumii, crescuse. ■ I. Burghezo-moşiemnea se temea —pe bună dreptate — de această creştere nebănuită a avântului revoluţionar. Pentru a nu-şi pierde poziţiile, burghezo-moşierimea a fost nevoită să înfăptuiască în 1921 un simulacru de reformă agrară. Această reformă, care reprezintă totuşi o poziţie câştigată, o victorie împotriva burgheziei, a fost însă în mâinile ei o metodă de-ai înşela ţărănimea. ; Reforma agrară din 1921 nu lichida moşierimea şi nici relaţiile semifeudale ce existau în agricultură. ; Din micul număr de ţărani împroprietăriţi, o buna parte neavând unelte, vite, s’au îndatorat chiaburilor şi cămătarilor şi şi-au pierdut pământurile. ; j! ţ Pe de altă parte, taxele vamale de export foarte ridicate la produsele agricole, făceau ca cerealele ţăranilor să fie vândute la un preţ foarte redus, iar impozitele agricole erau din ce în ce mai mari apăsând greu pa Umerii ţăranilor. ţ ţ 1 In acest fel „reforma”din 1921 nu a făcut altceva decât să întărească chiaburimea satelor, pe spinarea ţărănimii muncitoare. Partidul Comunist din România şi-a pus încă din primele zile ale existenţei sale sarcina istorică de-a conduce lupta ţărănimii pentru realizarea unei vieţi mai bune, de-a înfăptui alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Şi această sarcină a stat ca obiectiv permanent în, lupta comuniştilor, în decursul celor 30 de ani de existenţă a Partidului. De o deosebită importanţa în acest sens, a fost Congresul al V-lea al Partidului Comunist din România, Congres care fixând linia strategică şi tactică a Partidului până la desăvârşirea revoluţiei burghezo - democratice, arăta că ţărănimea este principalul aliat al clasei muncitoare, că sarcina imediată a Partidului este crearea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, pentru lichidarea, rămăşiţelor feudale în agricultură. Eliberarea ţării noastre de către Armatele Sovietice a creat condiţiile pentru realizarea sarcinilor puse în faţa Partidului şi clasei muncitoare de Congresul al V-lea. r...) •;] j _ d ' j i Problema reformeiagrare, care să lichideze rămăşiţele feudale din agricultură, a fost una din principalele probleme ale Partidului Amânarea pentru după război a reformei agrare, aşa cum doreau partidele „istorice” era un alt aspect al politicii antipatriotice, a politicii trădătoare , a burghezilor şi moşierilor, care doreau să facă loc în ţara noastră capitalului străin, american şi englez. Toate manevrele reacţiunii, toate asasinatele puse la cale, n’au putut însă împiedica Partidul Comunist dela programul lui, de-a susţine lupta ţărănimii muncitoare. După ce la 6 Martie 1945 poporul muncitor şi-a instaurat primul guvern democratic, încă în aceiaşi lună, la 25 Martie, s-a legiferat reforma agrară. Prin această reformă au au fost împroprietăriţi 918 mii de ţărani, care au primit peste 1.109.000 hectare. In acest fel, unul dintre marii stâlpi ai reacţiunii — marea proprietate de pământ — a încetat să mai existe. înfăptuirea reformeiagrare a arătat odată mai mult ţărănimii muncitoare,că nu, mai cu sprijinul clasei municitoare, sub conducerea Partidului, poate scăpa de mizerie şi sărăcie. S-au împlinit de curând 6 ani de la acest eveniment important. De atunci Partidul a ajutat şi îndrumat mereu ţăranii muncitori să lucreze pământul cu unelte perfecţionate. Partidul le-a dat posibilitatea — prin crearea SMT-urilor — să se convingă de superioritatea muncii pe întinderi mari de pământ. Răspunzând chemării Partidului, numeroşi ţărani muncitori au intrat în Gospodării Colective, care astăzi trec peste o mie. Numărul întovărăşirilor creşte deasemenea necontenit. In cinstea aniversării Partidului, ţărănimea muncitoare a păşit cu încredere in primul nostru Plan Cincinal, pe drumul socialismului și al Făcu, muncind cu tărie în actuala campanie de însămânţări, pentru (.asigurarea unei recolte cât mai îmbelşugate. ■ ( Grea şi plină de lipsuri mi-a fost viaţa în timpul cruntei robii pe moşiile boereşti. îmi amintesc şi acum adeseori despre munca istovitoare pe care am dus-o cu femeia şi copchii, pe moşiile lui Nicu şi Dumitru Gheuca, pe pământurile lor întinse din Strunga, Brătuleşti, Prigoreni şi Buda. Bandiţii ne-au supt măduva din oase, ne-au înrobit sub biciurile vătafilor, pentru ca de pe spinarea noastră să-şi îngroaşe pungile şi buzunarele. Dar chinul nostru, negura din sufletele noastre au trecut. După ce glorioasele Armate Sovietice ne-au eliberat ţara de cotropitori, Partidul ne-a dat pământ de lucru, ne-a dat posibilitatea să ne clădim o Colectivă. Parcă-l văd şi acuma pe tovarăşul Matei Nicolae, pe Prisăcaru Vasile, pe Maxim Ana, oameni de nădejde din satul nostru, cum mai umblau din casă în casă şi ne îndemnau să ne înălţăm gospodăria! Se împlinește la vară un an de atunci. Eu am fost printre primii care m’am dus să mă’nscriu. Pe Anica însă, nevasta mea, o vedeam din ce în ce mai frământată. In neștirea ei s’a dus la chiaburul Dumitru Florica, vecin cu noi, să-l întrebe, să-i spună păsul. — Cum să treci la Colectivă femeie, eşti nebună? a sărit el de colo când a auzit despre ce-i vorba. — Tu nu ştii ce-i în Colectiv! O să vă facă o plapomă de un pogon şi o să vă învelească pe toţi. O să munciţi de dimineaţă şi până seară — şi chiar noaptea — de-o să vă sară ochii din cap! O să vă dea câte jumătate de kilogram de mămăligă pe zi! Cu ce-o să-ţi creşti copchii, Anică? O să-ţi moară de foame! Mai bine vino la mine şi la iarnă ai să ai de toate. Iacă, dacă îţi trebue ceva mălai ţi-oi da câteva baniţe, şi mi le vei înapoia tu la toamnă, ori mi-i face câteva zile de clacă! Şi nevastă-mea, slabă de fire, l-a crezut pe afurisitul de chiabur și nu vroia să meargă după mine în Gospodărie. M’am dus atunci la sorămea, Maxim Ana și i am spus necazul. — Lasă, nu te mai crămălui Toadere, că vorbesc eu cu Anica ta. S’a lăsat și ea furată de minciunile chiaburului, dar am s’o lămuresc eu, ce înseamnă Gospodărie Colectivă! Şi într’adevăr, după cum a zis aşa a şi făcut . După câtva timp nevastă-mea se dumirise. Tocmai la timp, căci după două zile, la 16 August 1950, acolo unde altădată moşierii erau stăpâni pe munca şi pământurile noastre, noi ne-am înălţat Gospodăria Colectivă „Ion Creangă”. Satul nostru îmbrăcase adevărată haină de sărbătoare. Am intrat în colectivă 39 de familii, adunându-ne la un loc 160 de hectare de pământ. încă de la început, comuniştii din Gospodărie ne-au vădit în suflete învăţătura luminoasă a Partidului, încrederea în puterile de muncă, în forţa noastră de-a învinge toate greutăţile. Şi ne-am pus hotărît pe treabă! La strânsul recoltelor, pe ogoarele noastre spicele erau cât vrabia. După ce ne-am oprit sămânţă pentru anul viitor, ne-am împărţit avutul. Câtă bucurie şi belşug a pătruns în casa mea şi a celorlalţi tovarăşi de muncă! Nici când n’am avut atâtea bucate. Crăpau chiaburii de ciudă văzându-mi ograda şi casa îndestulată! Ce s’ar fi ales de noi daca nu era Gospodăria Colectivă? Trebuia să muncesc mai departe cu ziua pe ogoarele chiaburului, să-mi duc viaţa de azi pe mâine, în mizerie şi întuneric. Astăzi însă muncesc cu dragoste pe pământul nostru, al colectiviştilor, mă străduesc să fiu cât mai folositor tovarăşilor mei de muncă, pentru a putea mulţămi cu cinste Partidului nostru drag, care ne-a dus la belşug şi ne-a scăpat din mizerie şi din mâinile chiaburilor hrăpăreţi. TOADER MAXIM membru în Gospodăria Colectivă „Ion Creangă” din Buznea — Regiunea Iaşi Ce s’ar fi ales de noi dacă nu era Gospodăria Colectivă... OPINIA! La şcoală Pe portiţa şcolii vin ţărani. Cu abecedare şi caete. Unii , tineri, alţii cunea în plete Laolaltă opt sute de ani« Lângă hartă o nevastă spune: — Iaca ape, iaca munji şi plaiuri, Câte neamuri tot atâtea graiuri, Pretutindeni târguri şi cătune. Vede badea Gheorghe’ntâia oară Unde-au fost târâţi ei în război, Vede munţii Caucazi, greoi, Uniunea, însorită ţară. I au dus domnii a să cotropească Şi din douăzeci câţi au plecat, Patru doar s-au mai întors n sat ! Şaisprezece-au putrezit sub cască. Tare-ar da cu domnii de pământ ? Pieptul i se sbate de mânie. Tremură condeiul pe hârtie. Desenând un luminos cuvânt Scrie PACE. Scrie LUPTĂ iară. Fila toată, PACE-LUPTA a scris. Parcă porţi in faţă.i s’au deschis Şi-l desmiardă strune de vioară. Creşte, valuri, ura în ţărani. Cum cresc vara clăi'e pe aici . Văd, peste ocean, miliardarii Cocoţaţi pe sacii lor cu bani. — Cearcă numai, fiară, să ne muşti Şi o să vezi cum noi, cei mulţi, ca apa, Câţi luptăm cu strungul şi cu sapa, Ştim schimba uneltele pe puşti. ~ A •, Şi cum scrie Gheorghe pe hârtie Cele slove calde, luminoase, Cresc voios pe uliţe şi’n case, Cântece de spor şi bucurie. Ion Zăcian In regiunea noastră Datorită grijei deosebite acordată de Partid ridicării nivelului de trai al ţărănimii noastre muncitoare în regiunea Iaşi avem 26 de gospodării colective şi şase SMT-uri Deasemeni în vederea intensificării schimbului între sat şi oraş, au fost constituite 544 cooperative de consum. Partidul a acordat totodată o atenţie deosebită grijei pentru sănătatea ţărănimii muncitoare din regiunea noastră înfiinţând 14 spitale, 36 case de naşteri, 73 dispensării, 4 sanatorii LB C. precum şi alte numeroase puncte sanitare. Pentru ridicarea nivelului cultural al ţărănimii noastre muncitoare, în regiune există 500 şcoli elementare şi 233 cămine culturale, instituţii care contribue din plin la ridicarea continuă a nivelului cultural, politic şi ideologic al celor ce muncesc la sate. Rolul gospodăriilor agricole de Stat şi al S.M.T.-urilor în opera de socializare a agriculturii Alături de gospodăriile agricole colective, gospodăriile agricole de stat şi staţiunile de maşini şi tractoare alcătuesc sectorul socialist din agricultural Gospodăriile agricole de stat şi staţiunile de maşini şi tractoare, care sunt bunuri comune ale întregului popor muncitor, joacă de asemenea un rol important în lupta pentru pregătirea transformării socialiste a satului. Gospodăriile agricole de stat, folosind minunata experienţă a ştiinţei agrotehnice din Uniunea Sovietică, trebue să devină modele pentru întreaga ţărănime muncitoare. Prin culturile intensive de cereale şi alte plante, prin creşterea după regiile ştiinţifice a diferitelor soiuri alese de animale şi păsări, ele se transformă în exemple vii pentru ţăranii muncitori din jur. Aici ei pot vedea marile foloase ce le aduce marea gospodărie agricolă, aici ţăranii muncitori pot să-şi repare uneltele, pot primi sfaturi din partea agronomilor, pot primi seminţe selecţionate şi animale de prăsilă. Staţiunile de maşini şi tractoare ale statului ajută la cimentarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi la atragerea acesteia din urmă pe făgaşul socialismului. Muncind cu tractorul şi cu maşinile, ţăranii muncitori se conving de marile avantaje aduse de folosirea tehnicii în agricultură. Sfaturile ştiinţei pot fi puse în practică, roadele ogorului sunt mai bogate, buruienile şi diferitele gângănii, duşmani ai plantelor, se răresc mult. In felul acesta, ţăranii noştri muncitori văd limpede cât de mari sunt roadele muncii în marile gospodării. In urma ajutorului ce-i capătă ţărănimea muncitoare din partea statului prin gospodării agricole de Stat şi SMT-uri, în urma sprijinului politic şi economic pe care-l capătă lupta sa împotriva exploatării chiabureşti şi pentru înfiinţarea de cooperative şi gospodării agricole colective, viaţa ţărănimii muncitoare se îmbunătăţeşe. Pentru înzestrarea cu tractoare a agriculturii noastre este necesară o muncă îndârjită din partea clasei muncitoare pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat. Alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare se întăreşte prin lupta de zi cu zi a fiecărui muncitor pentru a produce cât mai mult la locul său de producţie, ca în felul acesta să se poată trimite cât mai multe unelte şi mărfuri la sate. Prin alegerea Sfaturilor Populare în comunele şi satele noastre, s’au creat noi posibilităţi de atragere a masselor ţărănimii muncitoare în lupta pentru socialism. Cu sprijinul şi sub conducerea organizaţiilor de partid, Sfaturile Populare veghează la aplicarea tuturor măsurilor luate de Partid şi Guvern, pentru îngrădirea chiaburimii şi pentri apărarea intereselor ţăran'rr.ii muncitoare. Electrificarea satelor Un mare rol în construirea socialismului în ţara noastră îl are electrificarea satelor, pe care regimul burghezo- moşieresc le-a ţinut în beznă. Astăzi din cele 13.000 de sate ale RPR sunt electrificate numai vreo 450. Până în 1955 vor fi electrificate 2.000 de sate ! In primul rând vor fi electrificate SMT-urile, gospodăriile agricole de stat şi gospodăriile agricole colective. Electrificarea rurală — realizată Î1n cea mai mare parte prin folosirea mijloacelor locale — va face munca ţărănimii muncitoare mai spornică şi mai uşoară, prin folosirea tot mai mare a maşinilor agricole de tot felul, va asigura creşterea însemnată a producţiei la hectar, va aduce cinematograful şi radio-ul la sate şi lumina în casele oamenilor muncii. De-a lungul miilor de ani, populaţia meleagurilor noastre a cunoscut de nenumărate ori urgia secetei. Cine oare a uitat cumplita secetă din anii 1946-1947 ? Și iată că astăzi , urmând exemplul oamenilor sovietici, pornim împotriva secetei un război care va duce la înfrângerea definitivă a acestei plăgi. Numai prin aplicarea măsurilor schiţate în raport cu privire la folosirea apelor din regiunile bântuite de secetă . Siretul, Ialomiţa, Argeşul, Oltul, Jiul, a apelor Dunării, precum şi a lacurilor de acumulare ce urmează să fie construite, se va putea iriga o suprafaţă de circa 1.200.000 de ha., astăzi încă bântuite de secetă, ceia ce va aduce un spor stabil de producţie agricolă de aproximativ 240.000 de vagoane cereale anual. Stăpânirea şi regularizarea apelor vor face cu putinţă o serie de mari realizări, menite să sporească cu mult forţa economică a Patriei noastre, să ridice nivelul de trai al oamenilor muncii. La strânsul recoltelor, curtea unei Gospodării Colective sa umplut de rodul bogat al muncii colectiviştilor Răpunzând chemării Partidului, numeroşi ţărani muncitori din ţara noastră au luat drumul fericit al Gospodăriilor Colective. Toamna colectiviştii au strâns rod bogat de pe ogoarele lor bine iubi cu mijloacele mecanizate. ... In cliseu ! Un colectivist primeste bucatele, după zilele de munca pe