Opinia, aprilie 1951 (Anul 43, nr. 1387-1404)

1951-04-10 / nr. 1387

Lupta Partidului pentru crearea unei vieţi fericite ţărănimii muncitoare D­e veacuri întregi ţăranul muncitor din ţara noas­tră a gemut­­din greu pe mo­şiile boereşti, încovoiat de dări,­rea de mizerie el a simţit mereu a­­supirirea, iar atunci când a încercat să-şi scuture jugul ce-i apăsa greu grumazul, a ■plătit-o scump, cu viaţa. ( Sângele vărsat veacuri dearândul, în 1437, la Bo­­bâlna, în 1514 sub conduce­rea lui Gh. Doja, în răscoa­lele conduse de Horia, Cloş­ca şi Crişan, în 1821, în toa­te răscoalele dealungul se-­ colului XIX şi în marea răs­coală din 1907,­­n’a putut împiedica ţărănimea să-şi continue lupta cu toate con­diţiile din ce în ce mai grele. De la înfiinţarea sa Parti­dul Comunist din România a pus problema realizării a­­lianţei clasei muncitoare cu ţărănimea, împotriva exploa­tării crunte a burgheziei şi moşierimii, pentru înfăptui­rea cât mai grabnică a ţe­lului comun al clasei mun­citoare: desfiinţarea exploa­tării. / t r I f An de an, Partidul Co­munist a condus ţărănimea sp­re acest ideal, a ajutat-o să birue greutăţile, să smul­gă pământul din mâna mo­şierilor. La începutul anului 1945, când elementele reacţionare ale guvernului puneau pie­dici înfăptuirii reformei grave, ţărănimea muncitoa­re a p­ornit, la îndemnul Par­tidului, să împartă pământu­rile moşiereşti, pe care o trudise din strămoşi. Şi încă din primele zile, după 6 Martie 1945, când poporul nostru muncitor a adus la­ cârma ţării primul guvern democratic, reforma agrară a fost înfăptuită. Partidul a sdrobit astfel puterea moşierimii, a lichi­dat-o ca clasă, a realizat a­­lianţa dintre clasa muncitoa­­re şi ţărănimea muncitoare, înfăptuirea reformei a­­grare a deschis apoi drum nou, a creiat condiţii tot mai frumoase de desvoltare a­­griculturii noastre, pe dru­mul construirii unei noi o­­rânduiri sociale. Pentru a înţelege mai bi­ne caracterul profund revo­luţionar al acestei reforme este bine să facem o compa­ra­ţie între reforma agrară din Martie 1945 şi aşa zisa reformă agrară înfăptuită de burghezie, din 1921. Sub influenţa Marii Re­voluţii din Octombrie, avân­tul revoluţionar al proleta­riatului din ţara noastră, ca şi din toate ţările lumii, crescuse. ■ I. Burghezo-mo­şiemnea se temea —­­­pe bună dreptate — de această creştere ne­bănuită a avântului revolu­ţionar. Pentru a nu-şi pierde po­ziţiile, burghezo-moşierimea a fost nevoită să înfăptuiască în 1921 un simulacru de reformă agrară.­­­­ Această reformă, care re­prezintă totuşi o poziţie câştigată, o victorie împo­triva burgheziei, a fost însă în mâinile ei o metodă de-ai înşela ţărănimea. ; Reforma agrară din 1921 nu lichida moşierimea şi nici relaţiile semifeudale ce exis­tau în agricultură. ; Din micul număr de ţă­rani împroprietăriţi, o buna parte neavând unelte, vite, s’au îndatorat chiaburilor şi cămătarilor şi şi-au pierdut pământurile. ; j! ţ Pe de altă parte, taxele vamale de export foarte ri­dicate la produsele agricole, făceau ca cerealele ţărani­lor să fie vândute la un preţ foarte redus, iar impozitele agricole erau din ce în ce mai mari apăsând greu pa Umerii ţăranilor. ţ ţ 1 In acest fel „reforma”­­din 1921 nu a făcut altceva­ decât să întărească chiabu­­rimea satelor, pe spinarea ţărănimii muncitoare.­­ Partidul Comunist din­ România şi-a pus încă din primele zile ale existenţei sale sarcina istorică de-a conduce lupta ţărănimii pen­­tru realizarea unei vieţi mai bune, de-a înfăptui alianţa­ dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Şi această sarcină a stat ca obiectiv permanent în, lupta comuniştilor, în de­cursul celor 30 de ani de existenţă a Partidului. De o deosebită importanţa în acest sens, a fost Congre­sul al V-lea al Partidului Co­munist din România, Con­gres care fixând linia stra­tegică şi tactică a Partidu­lui până la desăvârşirea re­voluţiei burghezo - democratice, arăta că ţărănimea este prin­cipalul aliat al clasei munci­toare, că sarcina imediată a Partidului este crearea a­­lianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, pen­tru lichidarea, rămăşiţelor feudale în agricultură. Eliberarea ţării noastre de către Armatele Sovietice a creat condiţiile pentru rea­lizarea sarcinilor puse în faţa Partidului şi clasei mun­citoare de Congresul al V-lea. r...) •;] j _ d ' j i Problema reformei­­agra­­re, care să lichideze rămă­şiţele feudale din agricultu­ră, a fost una din principa­lele probleme ale Partidului Amânarea pentru după război a reformei agrare, aşa cum doreau partidele „istorice” era un alt aspect al politicii antipatriotice, a politicii trădătoare , a bur­ghezilor şi moşierilor, care doreau să facă loc în ţara noastră capitalului străin, american şi englez.­­ Toate manevrele reacţiu­­nii, toate asasinatele puse la­ cale, n’au putut însă împie­dica Partidul Comunist dela programul lui, de-a susţine lupta ţărănimii muncitoare. După ce la 6 Martie 1945 poporul muncitor şi-a ins­taurat primul guvern demo­cratic, încă în aceiaşi lună, la 25 Martie, s-a legiferat reforma agrară. Prin această reformă au au fost împroprietăriţi 918­ mii de ţărani, care au pri­mit peste 1.109.000 hectare. In acest fel, unul dintre marii stâlpi ai reacţiunii —­ marea proprietate de pă­mânt — a încetat să mai existe. înfăptuirea reformei­­agra­re a arătat odată mai mult ţărănimii muncitoare,că nu­, mai cu sprijinul clasei muni­citoare, sub conducerea Par­tidului, poate scăpa de mize­rie şi sărăcie. S-au împlinit de curând­ 6 ani de la acest eveniment important. De atunci Parti­dul a ajutat şi îndrumat me­reu ţăranii muncitori să lucreze pământul cu unelte perfecţionate. Partidul le-a dat posibilitatea — prin crearea SMT-urilor — să se convingă de superiorita­tea muncii pe întinderi mari de pământ. Răspunzând chemării Par­ti­dului, numeroşi ţărani mun­citori au intrat în Gospodării Colective, care astăzi trec peste o mie. Numărul înto­vărăşirilor creşte deaseme­­nea necontenit. In cinstea aniversării Par­tidului, ţărănimea muncitoa­re a păşit cu încredere in primul nostru Plan Cincinal, pe drumul socialismului și al Făcu, muncind cu tărie în actuala campanie de în­sămânţări, pentru (.asigurarea­ unei recolte cât mai îmbel­şugate. ■ ( Grea şi plină de­­ lipsuri mi-a fost viaţa în timpul cruntei robii pe moşiile boe­reşti. îmi amintesc şi acum adeseori despre munca isto­vitoare pe care am dus-o cu femeia şi copchii, pe moşiile lui Nicu şi Dumitru Gheuca, pe pământurile lor întinse din Strunga, Brătuleşti, Pri­­goreni şi Buda. Bandiţii ne-au supt mădu­va din oase, ne-au înrobit sub biciurile vătafilor, pentru ca de pe spinarea noastră să-şi îngroaşe pungile şi buzuna­rele. Dar chinul nostru, negura din sufletele noastre au tre­cut. După ce glorioasele Ar­mate Sovietice ne-au eliberat ţara de cotropitori, Partidul ne-a dat pământ de lucru, ne-a dat posibilitatea să ne clădim o Colectivă. Parcă-l văd şi acuma pe to­varăşul Matei Nicolae, pe Prisăcaru Vasile, pe Maxim Ana, oameni de nădejde din satul nostru, cum mai um­blau din casă în casă şi ne îndemnau să ne înălţăm gos­podăria! Se împlinește la vară un an de atunci. Eu am fost prin­tre primii care m’am dus să mă’nscriu. Pe Anica însă, nevasta­ mea, o vedeam din ce în ce mai frământată. In neștirea ei s’a dus la chiaburul Dumitru Florica, vecin cu noi, să-l în­trebe, să-i spună păsul. — Cum să treci la Colec­tivă femeie, eşti nebună? a sărit el de colo când a au­zit despre ce-i vorba. — Tu nu ştii ce-i în Co­lectiv! O să vă facă­ o pla­­pomă de un pogon şi o să vă înve­lească pe toţi. O să munciţi de dimineaţă şi până seară — şi chiar noaptea — de-o să vă sară ochii din cap! O să vă dea câte jumătate de kilogram de mămăligă pe zi! Cu ce-o să-ţi creşti copchii, Anică? O să-ţi moară de foa­me! Mai bine vino la mine şi la iarnă ai să ai de toate. Iacă, dacă îţi trebue ceva mălai ţi-oi da câteva baniţe, şi mi le vei înapoia tu la toamnă, ori mi-i face câteva zile de clacă! Şi nevastă-mea, slabă de fire, l-a crezut pe afurisitul de chiabur și nu vroia să mear­gă după mine în Gospodărie. M’am dus atunci la soră­mea, Maxim Ana și i am spus necazul. — Lasă, nu te mai crămă­­lui Toadere, că vorbesc eu cu Anica ta. S’a lăsat și ea fu­rată de minciunile chiaburu­lui, dar am s’o lămuresc eu, ce înseamnă Gospodărie Co­lectivă! Şi într’adevăr, după cum a zis aşa a şi făcut­ . După câtva timp nevastă-mea se dumirise. Tocmai la timp, căci după două zile, la 16 August 1950, acolo unde altă­dată moşierii erau stăpâni pe munca şi pământurile noas­tre, noi ne-am înălţat Gospo­dăria Colectivă „Ion Crean­gă”. Satul nostru îmbrăcase a­­devărată haină de sărbătoa­re. Am intrat în colectivă 39 de familii, adunându-ne la un loc 160 de hectare de pă­mânt. încă de la început, comu­niştii din Gospodărie ne-au vădit în suflete învăţătura lu­minoasă a Partidului, încre­derea în puterile de muncă, în forţa noastră de-a învinge toate greutăţile. Şi ne-am pus hotărît pe treabă! La strânsul recoltelor, pe ogoarele noastre spicele erau cât vrabia. După ce ne-am oprit să­mânţă pentru anul viitor, ne-am împărţit avutul. Câtă bucurie şi belşug a pătruns în casa mea şi a celorlalţi to­varăşi de muncă! Nici când n’am avut atâ­tea bucate. Crăpau chiaburii de ciudă văzându-mi ograda şi casa îndestulată! Ce s’ar fi ales de noi daca nu era Gospodăria Colectivă? Trebuia să muncesc mai departe cu ziua pe ogoarele chiaburului, să-mi duc viaţa de azi pe mâine, în mizerie şi întuneric. Astăzi însă muncesc cu dra­goste pe pământul nostru, al colectiviştilor, mă străduesc să fiu cât mai folositor tova­răşilor mei de muncă, pen­tru a putea mulţămi cu cin­ste Partidului nostru drag, care ne-a dus la belşug şi ne-a scăpat din mizerie şi din mâinile chiaburilor hrăpă­reţi. TOADER MAXIM membru în Gospodăria Co­lectivă „Ion Creangă” din Buznea — Regiunea Iaşi Ce s’ar fi ales de noi dacă nu era Gospodăria Colectivă... OPINIA! La şcoală Pe portiţa şcolii vin ţărani. Cu abecedare şi caete. Unii , tineri, alţii­ cu­nea în plete Laolaltă opt sute de ani« Lângă hartă o nevastă spune: — Iaca ape, iaca munji şi plaiuri, Câte neamuri tot atâtea graiuri, Pretutindeni târguri şi cătune. Vede badea Gheorghe’ntâia oară Unde-au fost târâţi ei în război, Vede munţii Caucazi, greoi, Uniunea, însorită ţară. I au dus domnii a să cotropească Şi din douăzeci câţi au plecat, Patru doar s-au mai întors n sat ! Şaisprezece-au putrezit sub cască. Tare-ar da cu domnii de pământ ? Pieptul i se sbate de mânie. Tremură condeiul pe hârtie. Desenând un luminos cuvânt Scrie PACE. Scrie LUPTĂ iară. Fila toată, PACE-LUPTA a scris. Parcă porţi in faţă.i s’au deschis Şi-l desmiardă strune de vioară. Creşte, valuri, ura în ţărani. Cum cresc vara clăi'­e pe aici . Văd, peste ocean, miliardarii Cocoţaţi pe sacii lor cu bani. — Cearcă numai, fiară, să ne muşti Şi o să vezi cum noi, cei mulţi, ca apa, Câţi luptăm cu strungul şi cu sapa, Ştim schimba uneltele pe puşti. ~ A •,­­ Şi cum scrie Gheorghe pe hârtie Cele slove calde, luminoase, Cresc voios pe uliţe şi’n case, Cântece de spor şi bucurie. Ion Zăcian In regiunea­­ noastră Datorită grijei deosebite acorda­tă de Partid ridicării nivelului de trai al ţărănimii noastre muncitoare în regiunea Iaşi avem 26 de gos­podării colective şi şase SMT-uri Deasemeni în vederea intensifi­cării schimbului între sat şi oraş, au fost constituite 544 cooperative de consum. Partidul a acordat totodată o atenţie deosebită grijei pentru sănătatea ţărănimii muncitoare din regiunea noastră înfiinţând 14 spitale, 36 case de naşteri, 73 dispensării, 4 sanatorii LB­ C. precum şi alte numeroase puncte sanitare. Pentru ridicarea nivelului cultu­ral al ţărănimii noastre muncitoa­re, în regiune există 500 şcoli elementare şi 233 cămine culturale, instituţii care contribue din plin la ridicarea continuă a nivelului cultural, politic şi ideologic al celor ce muncesc la sate. Rolul gospodăriilor agricole de Stat şi al S.M.T.-urilor în opera de socializare a agriculturii Alături de gospodăriile agri­cole colective, gospodăriile agri­­cole de stat şi staţiunile de ma­şini şi tractoare alcătuesc secto­rul socialist din agricultural Gospodăriile agricole de stat şi staţiunile de maşini şi tractoa­re, care sunt bunuri comune ale întregului popor muncitor, joacă de asemenea un rol important în lupta pentru pregătirea trans­formării socialiste a satului. Gospodăriile agricole de stat, folosind minunata experienţă a ştiinţei agrotehnice din Uniunea Sovietică, trebue să devină mo­dele pentru întreaga ţărănime muncitoare. Prin culturile inten­sive de cereale şi alte plante, prin creşterea după regiile şti­inţifice a diferitelor soiuri alese de animale şi păsări, ele se trans­formă în exemple vii pentru ţă­ranii muncitori din jur. Aici ei pot vedea marile foloase ce le aduce marea gospodărie agrico­lă, aici ţăranii muncitori pot să-şi repare uneltele, pot primi sfaturi din partea agronomilor, pot primi seminţe selecţionate şi animale de prăsilă. Staţiunile de maşini şi trac­toare ale statului ajută la ciment­­area alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi la atragerea acesteia din urmă pe făgaşul socialismului. Muncind cu tractorul şi cu maşinile, ţăranii muncitori se conving de marile avantaje a­­duse de folosirea tehnicii în a­­gricultură. Sfaturile ştiinţei pot fi puse în practică, roadele ogo­rului sunt mai bogate, buruie­nile şi diferitele gângănii, duş­mani ai plantelor, se răresc mult. In felul acesta, ţăranii noştri muncitori văd limpede cât de mari sunt roadele muncii în ma­rile gospodării. In urma ajutorului ce-i capă­tă ţărănimea muncitoare din par­tea statului prin gospodării a­­gricole de Stat şi SMT-uri, în urma sprijinului politic şi eco­nomic pe care-l capătă lupta sa împotriva exploatării chiabureşti şi pentru înfiinţarea de coopera­tive şi gospodării agricole colec­tive, viaţa ţărănimii muncitoare se îmbunătăţeşe. Pentru înzestrarea cu tractoa­re a agriculturii noastre este necesară o muncă îndârjită din partea clasei muncitoare pentru îndeplinirea şi depăşirea Planu­lui de Stat. Alianţa clasei mun­citoare cu ţărănimea muncitoare se întăreşte prin lupta de zi cu zi a fiecărui muncitor pentru a produce cât mai mult la locul său de producţie, ca în felul a­­cesta să se poată trimite cât mai multe unelte şi mărfuri la sate. Prin alegerea Sfaturilor Popu­lare în comunele şi satele noas­tre, s’au creat noi posibilităţi de atragere a masselor ţărănimii muncitoare în lupta pentru socia­lism. Cu sprijinul şi sub condu­cerea organizaţiilor de partid, Sfaturile Populare veghează la aplicarea tuturor măsurilor lua­te de Partid şi Guvern, pentru îngrădirea chiaburimii şi pentri apărarea intereselor ţăran'rr.ii muncitoare. Electrificarea satelor Un mare rol în construirea so­cialismului în ţara noastră îl are electrificarea satelor, pe care regi­mul burghezo- moşieresc le-a ţinut în beznă. Astăzi din cele 13.000 de sate ale RPR sunt electrificate numai vreo 450. Până în 1955 vor fi electrifi­cate 2.000 de sate ! In primul rând vor fi electrificate SMT-urile, gos­podăriile agricole de stat şi gos­podăriile agricole colective. Electrificarea rurală —­ realizată Î1n cea mai mare parte prin folo­sirea mijloacelor locale — va face munca ţărănimii muncitoare mai spornică şi mai uşoară, prin folo­sirea tot mai mare a maşinilor a­­gricole de tot felul, va asigura creşterea însemnată a producţiei la hectar, va aduce cinematogra­ful şi radio-ul la sate şi lumina în­­ casele oamenilor muncii. De-a­ lungul miilor de ani, popu­laţia meleagurilor noastre a cunos­cut de nenumărate ori urgia se­cetei. Cine oare a uitat cumplita secetă din anii 1946-1947 ? Și iată că astăzi , urmând exemplul oame­nilor­ sovietici, pornim împotriva se­cetei un război care va duce la în­frângerea definitivă a acestei plăgi. Numai prin aplicarea măsurilor schiţate în raport cu privire la fol­o­sirea apelor din regiunile bântuite de secetă . Siretul, Ialomiţa, Arge­şul, Oltul, Jiul, a apelor Dunării, precum şi a lacurilor de acumulare ce urmează să fie construite, se va putea iriga o suprafaţă de circa 1.200.000 de ha., astăzi încă bân­tuite de secetă, ceia ce va aduce un spor stabil de producţie agricolă de aproximativ 240.000 de vagoane cereale anual. Stăpânirea şi regularizarea ape­lor vor face cu putinţă o serie de mari realizări, menite să sporească cu mult forţa economică a Patriei noastre, să ridice nivelul de trai al oamenilor muncii. La strânsul recoltelor, curtea unei Gospodării Colective sa umplut de rodul bogat al muncii colectiviştilor Ră­punzând chemării Partidului, numeroşi ţărani muncitori din ţara noas­tră au luat drumul fericit al Gospodăriilor Colective. Toamna colectiviştii au strâns rod bogat de pe ogoarele lor bine iu­bi cu mijloacele mecanizate. ... In cliseu ! Un colectivist primeste bucatele, după zilele de munca p­e

Next