Orizont, 1964 (Anul 15, nr. 1-12)
1964-05-01 / nr. 5
Eminescu peste hotare EMINESCU TĂLMĂCIT ÎN LIMBI STRĂINE spiritualitatea romînească a excedat prin valorile ei de nenumărate ori în cursul istoriei, hotarele țărilor romînești, dar niciodată, nici măcar faima europeană a vitejiilor lui Ștefan cel Mare sau aceea de cărturar și călător a lui Dimitrie Cantemir nu a avut ecoul, durata, răspîndirea și valoarea pe care o are prezența în literatura universală a operei lui Mihai Eminescu. Nicolae Iorga, a spus odată că Mihai Eminescu se bucură pe drept cuvînt de acest prestigios rol de ambasador al specificului romînesc în cultura universală, fiindcă opera lui însumează atît de mult caracterele naționale, încît, dacă ar dispare într-o zi toate urmele de cultură și civilizație romînească, cu excepția cîtorva versuri ale poetului, asemeni paleontologilor care reconstituie din frînturi o speță de mult apusă, cercetătorii de peste veacuri ar putea reconstitui din aceste versuri tabloul exact al culturii poporului nostru și caracteristicile fundamentale ale firii sale. Desigur, unii vor găsi neconvingătoare sau exagerată această apreciere dar ținând seama că despre un poet de talia lui Eminescu se poate vorbi și metaforic, credem că originala caracterizare — care exprimă, la fond, adevărul dialectic că universalitatea unei opere de artă e condiționată de caracterul ei național — este binevenită și ea explică și ecoul larg pe care opera lui Eminescu l-a trezit la cursul celor trei sferturi de veac care au trecut de la moartea poetului, în sufletul tuturor cititorilor de pe toate meridianele geografice unde ea a pătruns. Astăzi, din perspectiva celor 75 de ani care s-au scurs, ne dăm seama că adevărata explicație a penetrării prestigiului operei eminesciene in domeniul literaturii universale nu o putem găsi decît în valoarea ei intrinsecă, în semnificațiile ei umane și în calitatea ei de purtătoare a specificului național al unui popor intrat pe calea unei firești și nestingherite ascensiuni, în cel de al douzecilea an al eliberării sale. ☆ Pătrunderea scrisului eminescian peste fruntariile limbii romîne, în domeniul altor literaturi naționale, aprecierile de care s-a bucurat în fața străinilor, traducerile care au încercat să vehiculeze gândirea și arta marelui nostru poet la alte popoare, nu ar putea fi consemnate decît într-un studiu vast de cîteva sute de pagini, care, desigur, va fi făcut într-o zi. O privire de ansamblu asupra momentelor mai importante ale acestui lung și interesant proces este însă necesară, chiar dacă ea nu ar putea cuprinde decît o infimă parte a vastului material documentar care privește această problemă. De obicei o operă literară care depășește interesul particular al poporului în limba căruia a fost scrisă, se răspîndește mai întîi în spațiul geografic cel mai apropiat, adică la popoarele vecine. Nu a fost altfel nici în cazul lui Eminescu. Intr-adevăr, primele traduceri eminesciene, pe care nu le datorăm unor autori din cercurile personal apropiate poetului, sunt cele ungurești. Aceasta nu se dovedește însă în privința altor vecini care au luat cunoștință numai cu oarecare întîrziere de opera lui Eminescu — bulgarii, iugoslavii, rușii. Interesul cercurilor de limba germană nu a fost trezit nici el decît în parte prin acti 108 Eminescu peste hotare