Orizont, 1964 (Anul 15, nr. 1-12)

1964-07-01 / nr. 7

OMAGIUL ADUS LUI EMINESCU IN REVIS­TELE NOASTRE LITE­RARE VIAȚA ROMÂNEASCA (nr 4—5). Acest număr dublu al lu­narului bucureștean este, în ansamblu, un deosebit de bo­gat, de divers și de profund omagiu adus lui Eminescu. În­suși denumirile rubricilor sunt concludente. După articolul editorial, prima rubrică este Cuvîntul scriitorilor, unde Tudor Arghezi, Mihail Sado­­veanu (text inedit), Mihai Beniuc, Demostene Botez, Ma­ria Bahuș și Miron Radu Pa­­raschivescu își exprimă vene­rația față de genialul poet. Util comentariul lui I. Cre­­țu la manuscrisul eminescian 2264 f. 243-248. Greutatea numărului dublu o dau desigur cele două rub­rici centrale : Sinteze și Studii, în care cercetători pasionați din toate generațiile aduc con­tribuții de o netăgăduită valoare în direcția elucidării mereu neepuizatelor probleme ridicate de creația eminescia­nă. Se remarcă in deosebi : G. Călinescu, Contradicțiile erei burgheze oglindite în ideologia lui Eminescu, după, părerea noastră un capitol cît se poate de bine venit într-o viitoare și (sperăm) apropiată ediție a studiului Opera lui Eminescu, Tudor Vianu , De­mon la Eminescu, Perpessi­­cius , Eminescu și cazul de la liceul „Matei Basarab“, Liviu Rusan , Eminescu și Scho­penhauer, Al. Dima : Motivul cosmic în opera eminesciană. N. Tertulian : Semnificația critică și poemică a pesimis­mului eminescian, după cum și contribuțiile lui George Ivașcu, G. C. Nicolescu, Cons­tantin Ciopraga, Matei Căli­nescu, D. Murărașu. Prea puțin concludente, în aceste rubrici, datorită fie caracteru­lui improvizat, fie pentru că în ele se spun, în fond, lucruri arhicunoscute, ni se par mate­rialele . Eminescu în recepția critică a contemporanilor de Savin Bratu, Eminescu-erou literar de M. Gafița și Mihai Eminescu bibliotecar de Vio­rica și Grigore Botez. Deosebit de pătrunzătoare sînt „analizele“ lui Șerban Cioculescu (Aspecte de critică socială la Eminescu), Vladimir Streinu (Floare albastră )și lirismul eminescian). Gh. Bul­găr (Evoluția expresiei poetice în variantele „Luceafărului“. Interesante sînt relațiile sta­bilite de Mihail Petroveanu între opera lui Eminescu și cea a lui Bacovia, la rubrica Corespondențe. Cît despre George Petroșan și Tiberiu Avramescu, la aceeași rubrică, nu fac decît să rezume lucruri deja de mult cunoscute, în legătură cu raporturile dintre Eminescu și Iosif Vulcan și, respectiv, Eminescu și Cons­tantin Mille. Informate, la obiect sînt articolele înserate la rubrica Eminescu în literatura univer­sală, semnate de : Silvian Iosi­­fescu, Al. Piru, Zoe Dumitres­­cu Bușulenga, Al. Duțu și Elena Piru. Sumarul revistei se încheie cu o seamă de mărturii reve­latoare despre poetul romîn ale unor cunoscuți scriitori de peste hotare și cu cîteva age­re note, la rubrica Emines­ciana. GAZETA LITERARA. Din numărul omagial al „Ga­zetei literare“ (24 a.c.) se detașează contribuțiile lui Tu­dor Vianu, Perpessicius, Al. Philippide. Articolul regreta­tului Tudor Vianu (pagini extrase dintr-o conferință ți­nută la radio în deschiderea ciclului de emisiuni Eminescu) încîntă prin felul și forța în care sînt sintetizate, trăsătu­rile geniului eminescian : „No­utatea lui Eminescu n­u este însă afișată ca atare. Emines­cu este nou fără să aibă trufia noutății. Este nou fiindcă are ceva de spus, ceva adevă­rat și convingător, cules din cercetarea de scafandrie a simțirii sale“ (...) „Poet na­­­țional și universal, Eminescu rămîne de asemenea confiden­tul și duhovnicul intimității noastre. Ii deschidem cartea și-l ascultăm mereu Academicianul Perpessi­­cius semnează un studiu despre satira eminesciană. Elementele de laborator eminescian sînt atît de caracteristice eruditu­lui Al. Philippide. Arta poetică a lui Eminescu, ana­lizează subtil prozodia emi­nesciană. Documentele noi, publicate parțial de George Muntean, ar putea constitui un îndemn la o cercetare mai susținută a arhivelor și ma­nuscriselor. Eminescu și con­temporanii săi de Paul Geor­­gescu Documente de biografie intelectuală de Vladimir Strei­nu, d­in Universul rural emines­de Șerban Cioculescu, Plenitudinea și eroului romantic contradicțiile de Eugen Simion sînt cîteva studii de reală ținută științifică, contri­buind substanțial la cunoaște­rea operei eminesciene. Cu observații pătrunzătoare, cro­nica lui Ov. S. Crohmălni­­ceanu la Viața lui Eminescu de G. Călinescu rămîne totuși cam ditirambică. Intr-un arti­col, foarte pretențioas intitulat Semnificația pesimismului e­­minescian, Matei Călinescu are și meritul sintetizării ultimelor studii asupra pesimismului marelui poet. (Liviu Rusu și N. Tertulian, V. R. 4-5/1964).. Eminescu în anii noștri de­ Teodor Vîrgolici e util doar în­ latura informativă. ★ CONTEMPORANUL (nr. 24 1964) : O cunoscută tabletă ar­gheziană și cîteva reflexii poematice ale lui Geo Bogza, o interesantă anchetă cu cîți­­va artiști plastici, precum și cuvîntul oaspeților de peste hotare conferă un car­acte­r mai ales festiv acestui număr al „Contemporanului“. Ace­lași lucru se poate afirma despre extrasele succinte și semnificative din conferințele lui T. Vianu, Al. Philippide,­ M. Ralea, M. Beniuc etc. Contribuții la studiul ope­rei eminesciene aduc : G. Ivașcu (Patriotismul lui Emi­nescu), G. Munte­anu (Semnifi­cația sublimului) și Al. Piru (Eminescu și Baudelaire). Mai ales la acest ultim articol, fără să fie absolut originală, paralela Eminescu-Baudelaire merită atenție. Din păcate Al. Piru se rezumă la a enunță fără să continue investigația. Eminescu și poezia universală de A. E. Bakonsky e un articol cît se poate de util. Revista atinge altitudini maxime prin pagina semnată de G. Călines­cu. Spunem pagina întrucît terminologia curentă (articol, studiu etc.) nu ne satisface. Este vorba de o sinteză super­bă a tot ce a cercetat, scris și gîndit G. Călinescu despre autorul Luceafărului. Stilul e­­levat și cristalin are uneori inflexiuni de poem sau orato­riu grav definitiv : „Rar se întîmplă ca un poet să fie sigilat de destin să ilus­treze prin el însăși bucuriile și durerile existente și de aceea multă vreme M. Eminescu va rămîne în poezia noastră ne» pereche“. O mențiune pentru prezen­tarea grafică, sobră și adecva­tă momentului. Efigia lui Emi- 102 Miniaturi critice

Next