Patria, februarie 1919 (Anul 1, nr. 2-12)

1919-02-15 / nr. 2

1/18 Fetoreasfi, 1119 Ce-o maifi şi cu poşta asta, prietene? îmi zise un cunoscut, care intră supărat şi necăjit în cafenea, aducând cu mine pe uşă o undă de vânt rece şi un strat de zăpadă pe manta. — De ce, zic eu, neînţelegând întru cât poate poşta supăra pe amicul meu, care nu avea obiceiu să prea scrie nimănui şi nici să aştepte scrisori. — Apoi, asta-i vorbă! De ce? Pentru că aştept bani telegrafic şi acum mi se spune la poştă, că nu se primesc nici măcar mandate poştale simple... Dialogul acesta scurt îmi vâră în cap ideea, să mă duc să văd cum bate vântul pe la ministerul lucrărilor publice. Ştiţi, aşa e gazetarul. Se vâră unde poate şi scotoceşte după toate, ca să mulţumească, pe deplin prietenii, chiar când aceia au necazuri, ca cele ale amicului meu din cafenea. Pornii deci. O luai încet spre tribunal unde şi-a instalat birourile dl ministru Dr. Boilă şi în câteva minute fui înaintea uşilor ministeriale. Intrai sfios în sala de aşteptare şi nu ajunsei bine până la uşa secretarului, când o voce subţire ’şi poruncitoare mă opri în loc. — „Nu-i aici dl ministru, încă n’a venit!“ Mă ştersei repede la ochi, să văd, dacă nu visez. — Hm, bată-te, să te bată leliţă, da de ce mă sperii aşa!? Nu prea ’mi venea să cred ochilor, ce vedeam. O româncă isteaţă şi curăţică camerieră la minister. Aşa, da! Las’ să se vadă şi de pe asta că e stăpânire de a noastră. Fiinţa aceasta niciodată n’a visat, că va trăi să ajungă să deschidă uşa unui ministru român în Ardealul ei. Că a batut-o atât noroc, e plină de fericire şi se vede mulţumirea în accentul, pe care-l dă vorbelor: »Domnul ministru«, de câte ori vorbeşte despre stăpânul ei drag... !# : * Am aşteptat aproape jumătate de ceas şi domnul ministru Dr. Boilă nu venise. Să mă mai răcoresc niţel, am ieşit în stradă şi când colo, ce să vezi! Dl Dr. Boilă sta de vorbă cu oamenii, cari pândeau până şi pe stradă să-l prindă şi să-i spună păsurile. —• Halal de slujba Dtră, Domnule ministru, zic eu, să nu ai tu răgaz şi o clipă de odihnă nici pe stradă? — Ce să facem, Domnule? Lumea are multe năcazuri şi trebuie se le asculţi unde te nimereşte. I-am dat dreptate în gândul meu şi m-am bucurat, văzând atâta devotament în serviciu şi atâta familiaritate cu massele din partea unui ministru. Ajunşi în cabinetul dânsului, mi-am deschis sufletul şi i-am spus şi eu plân- Sorile ce le auzisem de poştă şi de trenuri, rugându-l să’rrui spună cum stau lucrurile în realitate, pentru că să le pot comunica cetitorilor »Patriei«. »Adevărat — mi-a zis domnul ministru Dr. Boilă — că momentan s’a dat ordin, ca oficiile să nu primească decât scrisori simple. Asta însă nu va ţinea mult. Peste 2—3 săptămâni se va face rânduială şi atunci totul va reintra în făgaşul obicinuit. Acum lucrăm, ca poşta să treacă de tot sub conducere românească. Direcţia din Cluj compusă din funcţionari unguri refuzând să depună jurământul, vom romaniza-o, ca şi pe toate celelalte oficii poştale. Asta o putem face fără multă greutate, căci dintre funcţionarii de poştă 30% sunt Români. Deasemena lucrăm din greu, ca circulaţia trenurilor să fie cât mai regulată şi cât mai normală. Sunt multe vagoane sricate, dar se lucrează cu zor la repararea lor în atelierele din Pişchi şi Arad. Cu locomotivele nu stăm prea rău. Avem în Ardeal pentru circulaţie 250 locomotive. Din acestea numai 50 sunt stricate. Le reparăm şi pe acestea»« Amintindu-i de nemulţumirea ceferiştilor, că ar avea ca femeiu neprimirea salariilor, mi-a răspuns. Nu este adevărat. Toţi funcţionarii de la căile ferate şi-au primit salariile şi dacă ai întâlnit vreunul, care ţi-a spus altfel, va fi un caz izolat Agitaţiile ceferiştilor sunt manopere de ale vrăşmaşilor noştri, care însă nu vor succede. Chestia căilor ferate, ca şi a poştei, în curând va fi rezolvată spre mulţumirea tuturora şi atunci se va face şi o unificare a taxelor de călătorie cu cele din România veche, nu însă în înţelesul, ca şi la noi să se ridice aceste taxe, ci căutându-se ca taxele actuale de dincolo de Carpaţi să se reducă. Trenuri accelerate nu se vor pune deocamdată în circulaţie, pentru că va trebui să mărim numărul trenurilor de marfă. Dorinţa noastră e, ca să putem da un avânt cât mai mare transportului de cărbuni şi alimente dintr’un punct în altul al ţării. Articolele de prima necesitate va trebui să fie cât mai accesibile pentru toată lumea. Alimentarea s’a organizat pe tot teritoriul ocupat și știm precis de toate stocurile, ce le avem. In baza acestui calcul pot să spun, că nu va fi criză alimentară. Este, însă foarte regretabil, că din rezerve ’a perdut foarte mult cu izbucnirea reoluţiei Oamenii au devastat magaziile fără să se gândească că o împărţire raţională ar fi uşurat nevoile mai multora, decât aşa. Cartofi având mai mulţi, decât sunt trebuinţele Ardealului, s’au luat măsuri ca să se trimită din ei plusul fraţilor noştri din vechea "Românie. Se mai trimit apoi dincolo lemne şi cocs. In schimb de-acolo ne vine petrol şi alte derivate. Principiul acesta de compensaţie e la baza economiei politice de azi. Fără compensaţii nu trimitem nimic, mai ales Ungurilor, cu cari avem chiar răsboiu vamal. Ei umblă în ruptul capului să ne împace, căci au mare trebuinţă de cărbuni, — dar noi nu cedăm din punctul nostru de vedere. — Spre Becheş Csaba, Oradea Mare şi Arad am trimis crbuni numai având în vedere importanţa strategică, ce o au pentru noi aceste puncte. După aceste lămuriri, vrând să plec, dl ministru R. Boilă începe să-mi spună că pentru a împiedeca contrabandele cu România veche, s’au luat cele mai severe măsuri dealungul frontierei dărâmate. In momentul acesta, telefonul de pe masă începând să sune, dânsul aleargă la telefon şi primeşte informaţii despre cele ce se petrec în atelierele căilor ferate din Pişchi. Nu mai vreau să-l reţin şi ies, mulţumindu-i pentru gentileţa, cu care a servit publicul cetitor, servindu-mă pe mine. In sala de aşteptare e plin de lume şi toţi doresc să-i vorbească domnului ministru. In clipa asta înţeleg şi mai mult că nu e aşa de uşoară sarcina de ministru. Dr. Sebastian Bornemisa. Pe vorbă cu şefii de resorturi. Pilla si telqratiL ie I natal inba — Ce spune dl Dr. Boilă — Formarea armatei noastre din Ardeal Modul extraordinar de mulţumitor, cu care membrii Corpului voluntarilor ardeleni au răspuns ordinului de chemare, dat de Consiliul Dirigent, a umplut de mândrie şi de încredere inimele tuturor Românilor Rapoartele ce sosesc din Cluj şi Alba-Iulia ne arată, că deşi a fost terminat de chemare atât de scurt, fiecare voluntar a grăbit, lăsânduşi toate lucrurile, să se prezinte sub steag, pentru a-şi împlini îndatoririle naţionale. Va fi aceasta totdeauna un titlu de mândrie a Corpului voluntarilor ardeleni şi suntem siguri, că această pildă strâlucită, dată de voluntari, va fi urmată şi de contingentele regulate, chemate la arme. Sunt încă mai multe zile până la terminal când trebuie să se prezinte primul contingent Cu toate acestea din toate părţile ni se anunţă, că cei chemaţi cu drag şi cu însufleţire se grăbesc a se prezenta pe ziua de 17 iul. Nici nu se poate altfel atunci, când e vorbă de apărarea mândrului nostru Ardeal in contra spiritului de disordine şi anarhie, pe care vreau duşmanii noştri să-l înstăpânească pe aceste plaiuri spre nenorocirea tuturor popoarelor conlocuitoare. Ardealul trebuie să-şi aibă şi el armata sa stabilă, care să vegheze asupra siguranţei publice şi să apere moşia străbună Iată ştirile, cari ne sosesc: Alba-Iulia, 13 Februarie. Deşi ordinul de chemare a pătruns târziu în satele din Munţii Apuseni şi pe Tărnave, totuşi, cete mari de ostaşi sosesc zilnic la Alba- Iulia, alergând cu mult entuziasm la ordinul de chemare al Guvernului. Ei sunt voluntarii ardeleni din armata română, mândria noastră, a celor asupriţi până eri. Târgul Mureşului, 13 Februarie. Contingentelor, cari se vor presenta în zilele de 17 şi 18 Februarie, li s’au reservat casarma „Francisc Iosif“, fosta casarmă a honvezilor. Cluj, 13 Februarie. Ţinuta admirabilă a corpului voluntarilor, a umplut de mare bucurie inimile tuturora. Ungurii văzând păşirea lor hotărâtă şi fiind martori entuziasmului curat, ce domneşte între rândurile ostaşilor români, au fost cuprinşi de o des- nădejde generală. Alba-Iulia, 14 Februarie. Chemarea la arme a avut complet succes. S-a format deja batailioane. Toţi tinerii sunt însufleţiţi , mândri, că pot servi cauza naţională. Trenurile toate vin pline de voluntari. PATRIA 24 Ianuarie în Sibiu! Abia am deschis ochii şi am îmbră-î ;işat cu ei odată zarea, cu munţii ei înăl- biţi de albul omătului, cercând să ’nâdesc câteva visuri neprihănite, — şi inspiraţia! mi-a pierit deodată, ca suflată de un cer nevăzut. La urechile mele străbătu glasul goarnelor dela 2 vânători şi asta mă făcu să mă scol repede din pat şi să mă’nbrac pripit îmi adusei aminte că azi e 24 ianuarie, ziua aniversării a 60 de ani, decând cele două principate slabe până atunci, Moldova şi Muntenia, se unesc, alegând amândouă acelaş domn, pe în veci nemuritorul Alexandru Ioan Cuza... Am văzut până acum, sărbătorindu-se această istorică zi în Bucureşti, Iaşi, Chişinău şi sânt fericit că mi se dă prilej s-o văd şi’n capitala de azi a Transilvaniei, în Sibiu. Cum încerc acum să aştern pe hârtie impresiile zilei, simt că’mi alunecă sub peniţă o revărsare bogată de simţiri, dar mă opresc să le dau vestmântul slavit, căci n’aş putea zugrăvi destul de sincer, ceea ce simte sufletul cu prilejuri, ca a- cesta. — Să’nşirui însă, numai faptele simple, fără comentar şi fără să cobor în scris nimic din euî meu, — nu’mi vine la socoteală. De-aceea voiu apuca pe drumul sacru mijlociu şi când se va pripi prea prea condeiul, voiu trage hăţurile, să se astâmpere. Şi aşa, sărbătorim în Sibiiu ziua asta! Dragi cetitori, de prin cele sale depărtate ale Transilvaniei, Bănatului, Crişanei şi Maramureşului, — pe unde n’a străbătut încă chemarea la serbare a consiliului din Sibiiu,—veniţi cu mine cu gândul şi zugrăviţi-vă înaintea ochilor siluieta vânătorului român, cu ochiu ager, cu faţa dârză şi cu o baionetă lungă şi ascuţită, împrumutată dela Francezi. Uite-l în rân- duri lungi şi maiestoase, înaintea catedralei, care poartă arta pictorului Smighelschi. El stă tăcut şi disciplinat, cu ochiul la cruce, care străluceşte în vârful turlii. Probabil însă, că gândul lui colindă undeva pe plaiurile Munteniei şi se gândeşte la cei rămaşi acasă. Dar nu-i vremea visurilor. Lumea începe să se reverse din biserică, unde în amintirea zilei de azi a fost o slujbă dumnezeiască atât de înălţătoare şi unde a ţinut o vorbire atât de caldă protopopul Stroia. Şi uite, coboară treptele atâtea figuri ilustre, ca Iuliu Maniu, preşedintele consiliului dirigent; Generalul Moşoiu, brăneanul cu sufletul plin de simţiri frumoase şi înalte, cu vârfurile Bucegilor; generalii Panaitescu şi Dabija, cu peptul strălucitor de decoraţii; Dr. Aurel Vlad, ministru al finanţelor; colonel Herbai; Dr Ghibu, secretarul cultelor; Dr Dragomir, secretarul externelor şi al pressei şi atâţia şi atâţia, cari unui biet cronicar venit în curând în Sibiiu, îi scapă — şi să nu fie cu supărare de asta,—şi toţi privesc spre tine, viteaz ostaş" român, căci sărbarea zilei de azi tu ai făcut-o posibilă şi tu o sprijineşti cu baioneta ta ascuţită!... In urma celor mai sus amintiţi, se revarsă mulţimea imensă şi trece pe dinaintea ostaşilor aşezaţi în front, privind cu drag la ei, ca la un lucru rar şi scump. Intr’un moment dat, generalul Moşoiu se opreşte şi întorcându-se spre soldaţi, le rosteşte câteva cuvinte simţite, arătându-se însămnătatea zilei de azi şi rostul în pământul desrobit acum, încheind cu urări pentru Regele Ferdinand şi augusta Sa soţie. Muzica intonează: „Trăiască Regele“ şi lumea parcă se înalţă încet de la pământ, extazul o cuprinde şi izbucneşte in uraje nesfârşite. Pe deasupra capului ei virează măreţ un aeroplan, ce poartă tricolorul nostru, al Românilor.—Ah, unde eşti, sărmane Vlaicu,—să vezi clipa asta! Apoi ne strecurăm cu toţii, — un râu de lume, — spre piaţă, unde armata din Sibiiu defilează pe dinaintea generalilor, sub faldurile steagurilor ciuruite de gloanţele vrăjmaşilor în atâtea lupte sângeroase. Lumea aclamă puternic şi pe urmă se resfiră încet, pentru că să se adune la ora 3 după masă la sărbările populare, care se vor ţinea tot aici...* La ora 3 după masă. Două muzici militare zic cu foc, iar soldaţii s’au încins într’o horă frumoasă, legănându-se, ca valurile mării, sau ca spicele de grâu în lanul verde. Jur împrejur stă mulţime de om şi priveşte. Ochii fetelor se scurg după ostaşii chipeşi, iar bunicile, cari le stau în umbră, le îndeamnă: — Mergeţi şi voi, nătângelor, că doar nu vă mănâncă! Ăştia sunt de ai noştri, nu nici Unguri, nici Nemţi. Fetele roşesc până la urechi, dar nu se mişcă. Iar flăcăii nu cunosc obiceiul locului şi-şi văd frumos de horă. In situaţia aceasta-i găseşte preotul din Strada lungă, fostul meu coleg de şcoală şi prietin, dl Romul Bucşa, care vine în fruntea poporenilor săi, umbrit de un uriaş steag tricolor, pe care abia-l poartă un flăcău voinic. Ştiam pe părintele Bucşa uşor de picior şi iniţiator al multor petreceri acu-s 10—12 ani. De aceea îndată ce l’am văzut, prevăzut, că are să urmeze o schimbare. Şi aşa fu. Unde nu’njghebă părintele o horă mare, cât jumătate din piaţă aproape şi unde nu’mi intrară în horă toate fetele şi toţi flăcăii. Şi par’că a fost făcută. Ostaşii din vânători se resfirară, ca potârnichile şi-i văzuşi numai că se reped printre fete, „ca lupu’n urdie“,— ca să mă folosesc de vorbele poetului. Şi aşa făcu părintele Bucşa înfrăţirea minunată, care e atât de necesară, pentru că să ne lămurim bine sufletele... Să trăieşti , părinte, că bine o făcuşi!.. Şi acum să fi văzut jocul! Pe la orele 5, când am plecat la teatrul orăşenesc, la festivalul Asociaţiunii, el mai ţinea încă ai părea, că nu vrea să se mai sfârşească... * Când intru în loja rezervată ziariştilor şi-mi rotesc odată ochii jur împrejur, constat, că sala aceasta nu a fost făcută pentru Români, ci pentru alte neamuri mai puţin numeroase. Românii o umpluseră, că nu mai era loc nici cât să’ncapă un ac. Era de faţă toată elita Sibiiului, în frunte cu dl preşedinte al consiliului şi toată ofiţerimea din garnizoană în frunte cu dl general Moşoiu. Exact la ora 5 cortina se ridică şi înainteapublicului apare figura imposantâ a dlui profesor Andrei Bârsan, preşedintele Asociaţiunii. Cu o dicţie aleasă, urmată de gesturi măsurate, şi într’un stil viciu şi plin de selecţie şi de energie, vrednicul nostru academician zugrăveşte suferinţele şi luptele noastre, până când poporului nostru îi e dat să vadă unirea dela 1859. Cu adâncă veneraţiune vorbeşte de luptele zilelor noastre, de ostaşul român şi de auguştii noştri suverani. Cuvintele din urmă sânt întunecate de aplauzele publicului, care face ovaţii familiei domnitoare. Urmeaă apoi, sub conducerea dlui Ionel Crişan, „Corul Reuniunii“, care intonează „Trăiască Regele“. Când cortina se ridică iară, apare figura părintelui protopop Dr Lupaş, care ţine o conferinţă bogată, bine rotunjită şi foarte instructivă, asupra epocii unirii de la 1859, făcând paralelă între aceasta, unirea de sub Mihai Viteazul şi cea de azi. Conferinţa dlui Dr Lupaş are toată amploarea, vioiciunea şi nobleţă conferinţelor celor mai distinşi conferenţiari ai noştri, pe cari i-am auzit in Bucureşti, Iaşi şi Chişănău. Stăpân desăvârşit al materiei, expunerii îi dă colorit viu şi suflet din sufletul său, reuşindu-i să-i smulgă publicului cele mai bogate aplauze. Festivalul mai înregistrează apoi, pe lângă alte cântece ale Reuniunii şi pe lângă declamarea poeziei ,„Către Pace“ a lui Cerna, de către un ofiţer din armata română, — o interesantă expunere a dlui general Dabija asupra cauzelor pentru cari am făcut războiul. Expunerea dluigeneral este cu adevărat savurată de publicul nostru, înainteaochilor căruia pentru întâia oară poate se perindează toată măreţia jertfei, pe care fraţii noştri de peste Carpaţi au făcut-opentru ca să ne scape din ghiarele ucigătoare ale Ungurilor. Bogate aplauze răsplătesc pe bravul general, al cărui piept străluceşte de decoraţii şi care, pe lângă materialul interesant, a mai cucerit şi cu farmecul unei dicţiuni moldoveneşti, cum Ardelenii noştri nu prea cunosc. In acordurile imnului naţional, cântat de cor şi de orchestră, publicul se ridică şi pleacă mulţumit de la acest festival măreţ, — când vede deodată, că se ridică din nou cortina şi pe scenă apare proiectată figura războinică a eroului de la Turda, a marelui voevod Mihaiu. Este un moment de supremă însufleţire, căci viteazul pare că vorbeşte şi binecuvânta generaţia, căreia i-a fost dat să-i dea întruchipare visului, pentru care ne-au răposat şi moşii şi părinţii. Radu Mărgean Fag, Informaţiuni •Numărul proxim al ziarului nostru va apărea Marţi dimineaţa la orele obicinuite. — Sâmbătă fiind sărbătoare.* Foaia „socialiştilor internaţionali“ români în Budapesta. Gruparea „socialiştilor internaţionali“ români — plătiţi de guvernul maghiar — scot o foaie săptămânală sub titlul „Glasul Poporului“ Redacţia e în edificiul gazetei „Népszava“. Primul număr a apărut în 2 Februarie şi pledează pentru formarea unei republici independenţe(??) a Ardealului şi Banatului. * Comunişti români în Budapesta. Cu ocazia perchiziţiilor făcute de poliţie la redacţia gazetei bolşeviste „Vörös Újság“, detectivii au făcut cercetări şi în cancelaria de propagandă a comuniştilor români şi ruşi. Au secvestrat toate scrierile lor de propagandă. Dăm cu socoteala cine-s acei comunişti români. * Andrássy şiApponyi la Berna. Corespondentul gazetei „Le Petit Parisien“ scrie despre marea aglomeraţie de străini, cari au venit la congresul socialist din Berna. Dar sânt şi alţi domni mai puţin democraţi pe acolo, sânt conţii şi aristocraţii refugiaţi înaintea revoluţiei din ţările lor. Domnii aceştia nici de cum nu s-au împăcat cu moartea lor. Fără îndoială nobilii maghiari desvoartă cea mai febrilă activitate. Prepară de aici reînapoiarea glorioasă în ţara lor. Conţii Andrássy şi Apponyi au adus cu sine o sumedenie de bani şi în jurul lor sânt grupaţi oameni isteţi de propagandă. Ținta lor e deocamdată de a răsturna guvernul democrat al lui Károlyi. * Prazile Bulgarilor în România. Din București primim știrea, că în Bulgaria se descoperă tot mai multe obiecte furate din România. Singur în arsenalul militar din Varna s’au găsit 3000 piane, aduse toate din România. In localităţile bulgare de pe malul Dunărei, în special la Rusciuc, atât în locuinţe particulare, cât şi în edificii publice deasemenea s’au aflat foarte multe mobile furate. Chiar şi generalul Tantiloff, fostul ataşat militar bulgar la Viena, a ţinut să-şi mobileze, — precum s’a aflat cu ocazia unei perchiziţi, — nu numai casa proprie, ci şi a rudeniilor sale , tot cu lucruri furate. î. Se potolesc lipsurile. Primim ştire din Bucureşti, că cu data de 10 Februrarie a sosit la Constanţa un nou transport de coloniale şi material pentru încălţăminte trimis din Franţa, Englitera şi America. Astfel lipsurile ardente ale fraţiilor noştri şi suferinţele lor mari, nu peste mult se vor alina cu desăvârşire. 1 * Grâu American. Guvernul Statelor 3 Unite a hotărît să sporească cu 7000 tone 3 cantitatea de grâu destinat pentru trebuinţele României. * g Teste bună. Se anunţă din Bucureşti cu data de 10 Februarie, că starea sanitară a populaţiei basarabene s’a im- bunătăţit. Epidemia de tifos a scăzut în mod simţitor, graţie sforţărilor şi trudei ’ supraomeneşti ce o pun în serviciul cauzei , medicii francezi, englezi şi americani, chemaţi în Basarabia dela Constantinopol şi Sofia. c * Dezordini in Germania. După o ştire a sosită din Berlin liniştea ce părea se a a înstăpâni peste oraşul Hamburg, n’a fost de si lângă durată. In 10 Februarie muncitorimea şi soldaţii năvălind în casa statului au pus mâna pe toate armele şi muniţia aflătoare acolo. Pe urmă înarmaţi cu mitraliere să declară la cruzimi, cutreierând străzile oraşului şi desarmând poliţia. * * Primirea ofiţerilor ardeleni în armata română. In cadrele active ale armatei române au fost primiţi următorii ofiţeri superiori, cari au servit în armate streine: Generalii: Dănilă Pop, Alexandru Hansu, Alexandu Bunaciu, colonelii: Nicolae Pop, Iuliu Bogdan, Aurel Păcurariu, G. Bardoşi, Alexandru Pop, D. Florian, Bidu, V. Radeş; loc. colonelii: Roman,E. Craioveanu, I. Jakobi, Băiaş, Vasile Magda, Mihail Nicula, T. Sbârcea, T. Bulbuc, Iosif Dombora, Aurel Păcală, Alexandru Vlad, T. Morariu, M. Păsărariu, A. Cernăuţianu, Ramus Toba, Simion Iancu, Victor Negrea, Valeriu Neamţu, apoi numeroşi maiori şi ofiţeri inferiori. * Lipsa de lemne din Bucureşti. Civilizaţia germană, care a ţinut sub călcâia două ani aproape România, şi-a făcut pe deplin datoria. La plecarea de pe meleagurile noastre a distrus aproape toate locomotivele, lăsându-i ţării pentru o reţea de 1506 km numai vreo 18 maşini. Evident, cu astfel de mijloace reduse, ţara nu-şi poate împlini nevoile. Aşa se esplică, marea lipsă de combustibil în Bucureşti. Deşi sunt destule păduri, totuş lemnele nu se pot aduce, fiindcă nu-s locomotive. Lipsa de lemne e atât de mare în capitala ţării, că toate şcolile s’au închis, iar în birouri se lucrează fără foc. Introducerea noului calendar pentru armată. Cu începerea de azi, 1 Februarie, se introduce în armată noul calendare. Un decret lege apărut în »Monitorul oficial«, stabilește nouile norme, după care acest stil I întră în vigoare. Pentru evitarea erorilor, după data stilului se va pune menţiunea st. n.* Bucureştii cer să-i aprovizionăm. A sosit la Sibiiul locotenent-colonel Vasilescu, trimis din partea comisiei de aprovizionare, spre a trata cu Consiliul dirigent în vederea aprovizionării Bucureştii lor cu carne. Ovreii se mişcă. Federaţia zionistă din România veche cere complecta autonomie politică, culturală şi religioasă. Organul acestei federaţii este ziarul »Mântuirea«.* Către ziarele româneşti din Transilvania. Cu prilejul desrobirii noastre au apărut Aproape în toate centrele ziare române şi ad-hoc pentru propagandă naţională. Aceste ziare având deosebită importanţă istorică, rugăm pe Redactorii lor, să binevoiască a ne trimite câte 10 exemplare din numerii apăruţi până acum, ca să le putem distribui Asociaţiunii şi Academiei din București. * Arestarea unui spartachist la München. La München agitatorul spartachist Dr. Lewien, născut la Moscova, a fost arestat. * Noul delegat polon în Belgia. — Comitetul național polonez din Paris a numit pe dl Dr. Riedel delegat pe lângă guvernul belgian. ** * Reprezentantul general al ziarului nostru este Domnul Valeriu Hurdu. Dânsul este autorizat de noi, până la noua ordine, a face abonamente, a aduna inseraţii şi a incassa bani privitori la ziar.