Patria, iunie 1920 (Anul 2, nr. 116-139)

1920-06-02 / nr. 116

I Cuvântările­ ­. P. 5. La Mitropolitul Primat Miron Cristea, după terminarea serviciului reli­gios a ţinut următoarea cuvântare: N’am gândit nici­odată, că preapu­­ternicul şi dreptul Dumnezeu, Cel ce con­duce destinele popoarelor, mă va învred­nici vreodată, să Intru în acest sfânt locaş, înconjurat de cei mai înalţi ierarhi ai tu­turor Românilor, în calitate de Mitropolit Primat al României, căreia să-i aparţie şi înstrăinatul nostru Ardeal. Vin ca urmaş al vestitului şi prea­­vrednicului mitropolit al Ungro-Vlahiei Theodosie din Veştem, că după 222 ani o să-mi daţi seama despre modul, cum a­ţi condus în vremuri de grele furtune naia ortodoxismului român şi cum a­ţi lucrat pentru salvarea lui şi prin el pentru nea­mul românesc? Mitropolitul Theodosie hirotonise la 1698 în catedrala mea de la Bucureşti pe ultimul vostru Mitropolit de la Alba-Iulia Athanasie. Sforţările maghiarilor de-a alibi pe români şi de-a frânge legăturile seculare de unitate sufletească a celor de-aci cu cei din vechiul Regat, precum şi uneltirile Habsburgilor celor cu deviza ,divide et impera* erau cunoscute la Bucureşti. Şi fiindcă nu numai sărăcia cu duhul, ci şi sărăcia materială era un motiv pu­ternic al clătinării celor din Alba Iulia, marele voevod Constantin Brâncoveanu al Munteniei, a dăruit sume frumoase de bani, odăjdii, cărţi şi moşia Merişani din judeţul Argeş, pe seama acestei mitropolii. Cu toate acestea păianginişul întins de cei dela Viena şi dela Strigoriu, au rupt legăturile seculare de unitate sufle­tească cu biserica mamă. Cei drept ,Unirea* a sfăşiat în două turma poporului român, dar graţie — ge­niului nostru naţional şi tenacităţii extra­ordinare a poporului nostru, — această sfâşiere dureroasă n’a avut pentru Români urmări funeste, încât puternica conştiinţă naţională a ambelor biserici surori ne în­dreptăţeşte a nădăjdui, că geniul naţiunei Fagios Sfinţirea Mitropolitului ortodox al Ardealului Sosirea oaspeţilor — Slujbele antimergătoare — Sfinţirea şi instalarea noului ales Solemnitatea din Sibiu Pentru festivitatea hirotonirei şi in­­stalărei In scaun a Mitropolitului ortodox al Ardealului au sosit la Sibiu în dimi­neaţa zilei de 28/15 Maiu, cu un tren spe­cial, I. P. S. S. Mitropolitul Primat Miron Cristea, dl P. P. Negulescu, ministrul cul­telor şi instrucţiunei publice, I. P. S. S. Episcopul Nicodim al Huşilor, Arhereii: Evghenie Humulescu Piteşteanu, locotenent episcopal la Argeş, profesor dr Vartolomeu Stănescu, locotenent episcopal la­- Vâlcea, Ipolit Voropchievici, Vicarul Mitropoliei din Cernăuţi, dl Dobrescu, administratorul Casei Bisericei, diaconul dr Nicolae Po­­pescu, directorul şi preotul Petrescu Vissa­rion, subdirectorul Mitropoliei din Bucu­reşti, profesorii universitari: D. Lupaş şi O. Ghibu, reprezentantul Societăţii femei­lor ortodoxe române, dl Tudor Popescu, dl Şerban Ionescu, defensor eclesiastic, dl Orest Chisaliţa şi Mihail Boca, de la Mi­tropolia din Cernăuţi, dl Vecerdea, fost prefect, dl Ig. Mircea, ziarişti, etc. In gara Sibiu, împodobită cu ver­deaţă şi steaguri tricolore, au eşit In în­tâmpinarea oaspeţilor şcoalele, clerul, ofi­cialitatea în frunte cu I. P. S. S. Episco­pul I. Pop al Ardealului, generalul Dănilă Popp, prefectul şi primarul Sibiului, ase­­sori consistoriali, profesorii şi alţi fruntaşi.­­. P. S. S. Episcopul I. Pop, a ro­stit o cuvântare de bunăvenire, exprimând­­ bucuria sufletelor româneşti pentru ceasul în care Vlădic Primat al Ungrovlahiei coboară liber sub scutul naţional pe plaiu­rile desrobite ale Ardealului, sfârşind cu cuvintele: Fii binevenit sfinte stăpâne. I. P. S. S. Mitropolitul Primat ră­spunde spunând că este istorică această clipă In care reprezentanţii bisericei desca­­lecă pentru prima oară In aceste locuri desrobite. De aceea se cuvine să aducem mulţumire lui Dumnezeu, că ne-a dăruit deslegarea pentru a trăi aceste clipe, cari reinoiesc dreptatea noastră de veacuri şi se alungă persecuţiile neamului nostru, dăruindu-ne zile măreţe de unitate naţio­nală, politică şi bisericească, încetând m­­părţirea neamului In cinci biserici des­robite. In această clipă de frăţească îmbră­ţişare să strigăm: Trăiască M. S. Regele,­­înfăptuitorul acestor clipe, mulţimea ră­spunzând cu urale. După ce se fac prezentările, oaspeţii au plecat cu automobilele la Mitropolie pen­tru rugăciuni. Noul ales, dr N. Bălan, învestmântat In hainele de­­Arhiereu şi înconjurat de cler, întâmpină pe­­ ghelie, spunând: Fiţi sufletelor­ noastre, adici cu Sfânta Evan­­bineveniţi In ce sa­t. Sfinţiţi Părinţi, care In cursul veacurilor nu s’a putut bu­cura de clipa măreaţă a libertăţei de azi Iată fica voastră plină de bucurie vine la Biserica mamă şi vă doreşte să împliniţi opera pe care biserica noastră o aşteaptă dela înaltul. Dumnezeu să vă ţină Intru mulţi ani. .. P. S. S. Mitropolitul Primat ră­­spunde: Prea cuvioase Arhimandrit şi Pro­topop, cuvine-se ca să intrăm smeriţi în această biserică, care In decursul veacuri­lor a fost simbolul mântuirei noastre, mamă ocrotitoare, Intărindu-ne credinţa în conştiinţa naţională şi nădejdea In drep­tate. Bunul Dumnezeu a fost ocrotitorul şi îndrumătorul nostru. De aceea primul pas se cuvine să-l facem In casa Lui. Vă mulţumesc pentru cuvintele de dragoste rostite, urându-vă să puteţi munci dornic în ogorul Domnului. Fiţi bine­cuvântaţi. A urmat apoi Intrarea in biserică şi Închinările, I. P. S. S. Mitropolitul Pri­mat rostind o rugăciune de laudă lui Dumnezeu, după care dă binecuvântare asistenţei. Oaspeţii, conduşi de Vlădici au vi­zitat oraşul şi bisericile, prânzind la noul ales. Ziua II. Consistorul mitropolitan din Ardeal s-a întrunit de dimineaţă pentru cercetarea formelor administrative premergătoare hi­rotonirei. La ora 11, noul ales a depus exa­menul canonic în faţa Vlădicilor, cari­­ au pus întrebări de drept canonic, de istorie bisericească şi de verificarea ortodoxiei credinţei noului ales întru vrednicia arhie­rească, la care părintele N- Bălan, care va purta numele de Vlădica Nicolae, a răs­puns minunat, dovedind, după mărturisirea unui profesor universitar arhiereu, vaste cunoştinţe în vieaţa şi rosturile bisericeşti, relevând ca pune distinct spiritul acţionist în fapte pentru o îndrumare nouă a bise­­ricei noastre. «. înalţii prelaţi s’au rostit cu desăvâr­şire mulţumiţi pentru însuşirile duhovni­ceşti şi de conducător ale noului ales, re­­cunoscându-i vrednicia intru arhiereu. Au urmat apoi câteva vizite la nota­bilii oraşului, apoi masa intimă la noul ales. După amiază, la catedrală, s’au ce­lebrat solemnităţile religioase ale actului premergător sfinţirei şi instalărei: vecernia cea mică, apoi cea mare, împreună cu li­­tie şi priveghere. Cu trenul, a sosit azi şi dl N. Iarga, venind din Bucureşti. Ziua Ini Duminecă 17/30 Maiu a continuat so­lemnitatea marei sărbători a bisericei orto­doxe române a Ardealului şi celorlalte ţi­nuturi de dincoace de Carpaţi. O ordine admirabilă a domnit în tot timpul festivităţei. Asistă un public imens care este primit şi îndrumat la Intrarea în catedrală de către membrii comitetului a­ Ies pentru aceasta. Sunt de faţă dnii miniştri general Averescu, P. P. Negulescu şi O. Doga, dnii N. Iorga, Sextil Puşcariu, I. Lupaş, Al. Lepâdatu şi 5. Dragomir profesori universitari: dl Iuliu Maniu; dnii generali Boeriu, comandantul Corpului VII, Dănilă Pop, Traian Moşoiu, Marcel Olteanu, Schina, Mihail, Bunaci şi Lugojanu; dnii profesori de la facultăţile de teologie din Bucureşti şi Cernăuţi; profesorii de la li­ceul de fete şi de la cel de băeţi Gh. La­­zăr; dnii C. Dobrescu, administratorul Ca­sei bisericilor; dnii dr N. Popescu, direc­torul mitropoliei, D. Petrescu- Visarion, sub­directorul mitropoliei şi diaconul Bu­­nescu. Reuniunea femeilor române, Reu­niunea meseriaşilor, Crucea roşie şi alte societăţi şi­ reuniuni. Onorurile au fost date de o companie de onoare cu muzica regimentului 90 in­fanterie. Asistă­m­ ca canonicul Marcu de la Blaj, preotul sas al oraşului, Schuleras, Naghi preot reformat şi foarte mulţi reprezen­tanţi ai celorlalte biserici. De la intrarea in catedrală şi până la altar, un cordon dublu de teologi şi semi­narişti lasă un loc liber prin mijloc. Ceremonia sfinţirei La ora 91/… îşi face Intrarea alaiul format din preoţi, cari merg înainte, ur­­maţi de P. C. S Arhimandritul N. Bălan, având la stânga şi la dreapta câte un ar­hiereu. Urmează apoi ceilalţi arhimandriţi şi arhierei, alaiul fiind încheiat de episcopi. Ceremonia sfinţirei Intru arhiereu şi mitropolit a fost oficiată de I. P. S. S. Mitropolitul Primat Miron Cristea, încon­jurat de Episcopii: I. Pap al Aradului, Nicodim al Huşilor şi Ipolit al Rădăuţilor; Arhiereii Vartolmeu, Stănescu-Băcăua­­nul, locţiitor la Vâlcea şi Evghenie Humu­­lescu-Piteşteanu locţiitor la Argeş; arhi­mandriţii: Ilarion Puşcariu, Eusebiu Roşea, Filaret Musta, O. Badescu, Ciorogariu, N. Ivan. Răspunsurile au fost date de corul mixt compus din 70 de persoane, sub con­ducerea profesorului de muzică Timotei Popovici. La ora 11 I. P. S. S. Mitropolitul Primat Miron Cristea pronunţă cuvintele: „Vrednic este“ şi in timp ce corul râs­punde cu aceleaş cuvinte, noul sfinţit este îmbrăcat In odăjdiile arhiereşti, fiind In­trodus In scaunul mitropolitan. Cuvântările — Banchetul — Concertul — Pelerinajul noastre va pregăti sufletele şi împrejurările şi va încălzi dragostea de frate. Iar acum îndreptez cuvântul meu că­tre tine, iubite în Hristos frate Nicolae, care cu ziua de astăzi te ai înălţat la vred­nicia treptei arhiereşti. Fii fericit, că ai scăpat de umilirile şi sbuciumările celor ce ţi-au precedat în scaunele episcopiilor de aici, începând cu punctele lui Simion Ştefan, Sava Branco­­vici, Vasile Moga şi până la umilirile de tot soiul a celor din zilele noastre. De aceea aştept ca întreagă energia tinereţelor s’o întrebuinţezi pentru munca positivă a lăţire! ^dinţai evangelice, a în­dreptării moravurii^ a sporirii aşezămin­telor de biserice asi­cultură şi de filantro­pie, făcând ca această­ ramură a maicei noastre biserici strămoşeşti să devie cât mai rodnică, pentru fericirea vremelnică şi veşnică a poporului credincios. Intru îndeplinirea acestei grele che­mări, aibi încredere în ajutorul celui de sus. P. S. Sa Ioan Pop, episcopul Aradului vorbeşte în numele consistorului mitropoli­tan, arătând că este de o mare însemnă­tate această sărbătoare a bisericei, în ziua prăznuirei Rusaliilor, când la Ierusalim s’au botezat întru Hristos cinei mii de necre­dincioşi. Dl P. P. Negulescu, ministrul culte­lor şi instrucţiunei publice citeşte decretul regal de întărire în scaunul mitropolitan a noului ales, în timp ce corul intonează im­nul regal. După aceasta I. P. S. Sa, noul arhie­reu şi mitropolit, dr. N. Bălan îşi rosteşte cuvântarea prin care arată programul său de directivă şi muncă. Cuvântarea I. P. Sale mitro­politului dr N. Bălan In numele Tatălui, al Fiului şi al sf. Iru Rareş, Neagie Basarab, Constantin Brâncoveanu şi ceilalţi, s’au coborât la noi prin ctitorii de altare şi daruri, izvoare de lumină. Preoţi şi călugări cu carte ne-au căutat şi ne-au adus puterea mân­tuitoare, mai ales ,în vremurile cele grele, când am rămas turmă fără păstor. Văzând noi atâta putere a iubirei, în stare de a muta munţii, venind la noi, nu putem a spune Bisericei care ne-a păstrat, mulţumită firei care îşi aduce aminte de binefacerile primite. O singură răsplată putem aduce: credinţa curată şi sufletele româneşti nestricate. Iar dacă turma nu ne este întreagă, nu este din vina noastră Ca urmaş al lui Sava Veştemeanul, Tu, care dintre noi ai plecat, spune vechei mame că nu s’a stricat iubirea dintre fraţi şi Hristos nu s’a împărţit în două în mij­­locul neamului nostru. Rugăm pe Dumnezeu să coboare, atâta văpae a inspiraţiei şi iubirei, peste noi, ca să ne topim împreună toată sufe­rinţa, toată nădejdea şi una să ne găsim în sfânta noastră mamă, Biserica, şi să aducem moştenirea întreagă mamei care ne-a primit. Tot Duhul de jertfă al trecutului în­treg ne trebuie ca să ne oţerim puterile pentru munca viitoare, căci noi aceasta trebuie să facem: nou Duh, primenirea pu­terilor şi înălţarea inimilor.­ Jertfindu-ne tot ce avem mai bun în suflete, să muncim pentru acest scop cu funtea ridicată. Suntem educatorii poporului, păstori ai bisaricei libere şi ai unui popor stăpân pe soarta sa, nu umiliţi păstori de turmă robită. Ce aş putea eu promite sfintei mele Biserici ? îmi pun încrederea în ajutorul lui Dumnezeu că îmi va da puterea de a-I înfăţişa voinţa in mijlocul neamului şi a-I arăta cărarea cea adevărată, pe care su­fletul lui să poată păstra şi cuceri valo­rile culturale cari întăresc poporul şi-l mântuesc. Voi propovădui, cu vreme şi fără vreme, voi cerceta turma, voi căuta apro­piere de împreună-slujitori, pentru ca îm­preună să se primenească suflatele prin flăcări şi ca să se înmulţească puterea Duhului. Şi, când s’ar găsi faţă de noi şi Lui împotrivire, să o privim ca dorinţa după mai mult suflet şi să o întirapinăm cu o tălmăcire şi mai înaltă a adevărului, cu căutare şi mai desăvârşită a mărirei Dumnezeului iubirei. Numai lumină având preotul se mai poate susţinea aci, în mijlocul turmei. Ne dăm seama că, numai prin jertfă nouă, ne mai putem justifica existenţa noastră. Apelez la muncă fără preget, la munca ordonată da ţintele cari strălucesc înainte şi nu orbecăind pe căi şovăelnice Aceasta o îndrept către iubitul meu cler şi popor, lăsând în sarcina mea grija materială a zilei, iar ei, îndrumându-se in calea sufletească. Am înaintea mea figura Erarhului care vede trebuinţele poporului său. Năpasta răspoiului ne impune tre­buinţa de a făuri suflete mai solide prin educaţie. Văd chip de Arhiereu care coborând focul de sus, îi împarte din inima sa în sc­ânteieri, cari se scoboară în toate su­fletele. . Ne gândim plini de recunoştinţă la aceia cari prin jertfa inimei, una făcându-se cu idealul de veacuri, au ridicat steagul căzut, din mâna lui Mihai şi s-au împlântat deasupra Carpaţilor. Dumnezeu să coboare binecuvântarea sa asupra lor şi a Tronului şi să ne dea vremuri cu paca pentru la Duh. Amin. Vrednicia mea este de la Dumnezeu, care ne-a şi fâcut vrednici a fi slujitori ai legii celei nouă, nu ai literei, ci ai duhu­lui. (Pavel, Cor. II 2, 3, 5, 6). înalt Prea Sfinţia Voastră, Prea Sfinţiţi Părinţi, Domnule ministru Urcând cu pietate acest scaun de care se leagă tradiţii şi moşteniri scumpe ale neavmului întreg, mă întorc la origina a­postolatului creştinilor şi de acolo iau cu­vântul: vrednicia mea este de la Dumne­zeu, nu din putere omenească, nici din is­­voarele trecătoare ale lumei, ci din viste­­ria dumnezeiască De-acolo ne-a venit so­lia mântuitoare a eredinrei, ştirea mărirei lui Dumnezeu. De acolo s’a pogorât bine­cuvântare învăţăceilor şi trimiterea la pro­­povăduire prin cel din urmă cuvânt care a sburat de pe buzele Mântuitorului, după care s’a urcat la cer, ca de acolo să fie martor al desfăşurărei ei în veacuri. Şi iată când învăţăceii, în ziua cinze­­cimilor, stăruiau împreună în cuvântul şi în iubirea lui Cristos, fără de ştire s’a fă­cut sunet din cer, ca de un vânt ce vine cu vifor şi a umplut toată casa unde şe­deau. Şi li s’a arătat limbi împărţite ca de foc... şi-au început să vorbească în limbi străine, încât cei adunaţi din toate părţile lamei se minunau auzind fiecare cuvinte ale limbei lor materne... Aşa povesteşte scriptura cea de Dzeu inspirată, minunea acelui botez de foc. Că nu din lut, nici din carne, ci din focul spirit­ului a vrut Mântuitorul să se nască vestirea cuvântului său. Printrânşi, organele sale, Duhul Sfânt porneşte a cu­ceri lumea. Acel foişor a văzut ridicân­du-şi fruntea încununată cu raze de Ar- . . hangeli, acele făpturi cu chipul renăscut, '.florirea pământului şi sufletului românesc din focul Duhului Sfânt trimis de Cristos. I Amin. pentru a încredinţa veacurilor lumină nouă I • Dl P. P. Negulescu ^ răspunzând ca-Din răsadul Duhului Sfânt creşte mă­reaţa grădină a Bisericei lui Cristos. Acum începe istoria vieţei oamenilor şi această vieaţă trece prin veacuri de la popor la popor, prin toate piedicile, făcând să rodească câmpia bogată a culturei cre­ştine. In legătură cu acest gând, amintirea noastră aleargă recunoscătoare la acel lung şir de preoţi şi călugări cari în năvala vea­curilor trecute, prin negura ce se lăsa pe sufletul poporului român, au făcut să pătrundă credinţa. Ei au revărsat lumina mângâietoare în suflete şi prin eroică răb­dare de mucenici au ţinut încrederea în faţa cerului şi nădejdea în zile mai bune în popor. Pe toţi să-i pomenim, pe cei mai mari şi pe cei mai zmeriţi, căci toţi au jertfit cât au avut, ca mama noastră, Biserica, ■ă ne poată îmbrăţişa tot mai puternic su­fletul tuturora, ca să ne simţim una la sânul cald al ei. „Ca banul care umblă în toate ţările“, aşa şi-au ales ei cuvintele, ca să pătrundă în toate părţile pământului românesc, cre­dinţa învietoare. Astăzi cea mult încercată ia haina de sărbătoare, că au căzut lanţurile robiei. Saltă şi se bucură că iată urmaşii lui Var­­laam, Dosoftei, Veniamin, Teodosie, Antim şi Grigore, au venit în casa sa. Aş vrea să am toată dragostea şi re­cunoştinţa pe care şirul lung al generaţii­lor ar­ tălmăci-o; aceasta însă ne întrece pu­terea. Dar moştenirea lor este de faţă şi iată, aceasta aducem recunoştinţă. Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul la­ I. P. S. S. Mitropolitul dr­­. Bălan Mulţumeşte pentru frumoasele cuvinte ce i-sau adresat în numele guvernului şi al M. S Regelui. Preoţia capătă prin ele o extraordinare mulţumire sufletească, ea, care a primit atâtea lovituri din partea stăpânirei vechi. Am mulţumirea, că acest apostolat, al preoţiei, să ne apreciat şi din partea stăpânirei politice. Ce era batjocorit şi persecutat ieri, astăzi este lăudat şi măgulit. Cântărei-program a noului ales, spune următoarele: Sărbătoarea de azi iese din cadrul sărbătorilor obişnuite, pentru că asupra celor obişnuite, pentru că asupra celor să­vârşite azi se resfrânge lumina­te apo­teoză a actelor istorice. Pentru prima oră Ardealul am un Mitropolit ales după constituţia bisericească de aici, sfinţit de Mitropolitul Primat al României şi întărit de M­r. Regele. Lunga poveste a restriştei este terminată Biserica trebuie să fie tare întreua stat pe care biserica l-a întărit şi de aceea respect riguros organizaţiei bisericeşti. In numele guvernului vă spun că sunteţi chemat a împlini chemarea vremei Dv., asupra căruia s’au oprit privirile po­porului şi cred că aşteptarea lui se va împlini. Vă cunoaştem din cărţile scrise şi ştim­ că sunteţi un luceafăr al oratoriei creştine şi nu ne îndoim, că preţioasele dv. virtuţi sufleteşti şi daruri ale raiuţei vor lucra ogorul Încredinţat spre folosul bise­ricei şi al nemului, la mormântul lui Andrei Şaguna — *’ îmi voi şti îndeplini datoria de a creşte fii în dragoste de ţară, ordine, alipire la tron şi ascultare faţă de legi. Mă voi simţi ca păstor al întregului popor, fără deosebire de părerile politice. Vă rog, ca conducători ai destinelor ţărei, să ne spuneţi, cam­ sunt durerile, su­ferinţele şi neajunsurile, ca să contribuim la alinarea lor şi noi, doctorii sufleteşti. Sufletul meu este mulţumit, că am unicul prilej din istoria neamului, ca să vă rog de sprijinul statului, pentru ca preoţi­­mea mea să-şi poată îndeplini datoria de paznici ai comorilor sufleteşti ale neamului. Vă mulţumesc în numele clerului, pentru că aţi participat la praznicul sufle­telor noastre şi vă consider ca fii devotaţi ai bisericei noastre. După această cuvântare, înaltul cler, consistoriul mitropolitan şi eparhial, tri­mişii bisericilor din toate ţinuturile şi în­treaga mulţime au petrecut cu solemnitate pe noul cap al bisericei ln reşedinţa sa episcopească. Recepţia. La reşedinţa noului Mitropolit orto­dox al Ardealului a avut loc apoi o re­cepţie sărbătorească, la care nu a lipsit să-şi prezinte felicitările, către noul ales, nici o corporaţie şi nici o naţionalitate. Din răspunsurile, pe care la dădea cuvântărilor ce-i erau adresate, noul Mitro­polit ne-a arătat vasta sa cultură, marea şi adânca înţelegere de oameni Recepţia a avut loc în ordinea ur­mătoare : 1. P. S. S. Ioan Pop, episcopul Ara­dului, asigură de dragoste pe noul ales, în numele sinodului şi al consistoriilor, îi doreşte sănătate şi spor la munca pentru regenerarea vieţui. I P. S. S. Mitropolitul N. Bălan răs­punde, mulţumind pentru doririle de bine ce i­ se fac, spunând: în această clipă mă întorc cu gândul în cele mai ascunse cute ale sufletului meu şi păşesc la împlinirea lucrului de a face biserica un organ de mântuirea sufletelor şi de întărirea neamu­lui şi a ţarei. Vă rog a-mi acorda sprijinul suplinind ce lipseşte tinereţelor mele. 5. 5. Canonicul Marcu aduce salutu frăţesc al bisericei surori, spunând, că nou ales este o garanţie, că cei uniţi în euge şi în simţiri, vor fi şi mai uniţi acum, când sunt stăpâni în casa lor. I. P. S . Mitropolitul N. Bălan mul­ţumeşte celor veniţi tocmai de la Blaj, pentru a-i arăta dragostea. Transmite-ţi fratelui Vasile sărutarea frăţească, pentru că toţi trebuie să avem ca ţintă idealul cre­ştinesc şi românesc, apropiindu-ne cu iu­bire de frate Dr Schulerus, reprezentantul comuni­­tăţ­ii luterane; Protopopul catolic maghiar. Reprezentantul calvin maghiar şi Repre-­ zentantul evanghelic urează noului ales spor la muncă şi vieaţă lungă. I. P. S. S. Mitropolitul Bălan a r­s­puns fiecărei delegaţii în parte, în nemţeşt şi româneşte, amintind vorba cronicarulu care spune, că după lupta de la Şelimberg ostaşii au fost îngropaţi la un loc, fără deosebire de naţionalitate, pe toţi Înfră-I ţindu-i glia. De aceia slujitorii altarului trebuie să cultive dragostea, pentru că avem cu toţii aceiaş patrie, al cărei pământ ne hrăneşte. Dl general Boeriu vorbeşte în numele armatei şi dl Dl N. Lupaş în numele Uni­­versităţei din Cluj. Cuvântarea «fiul H. Iorga Dl N. Iorga, în numele Academiei Române, a ţinut următoarea cuvântare: La alegerea I. P. S. Tale ca Mitro­polit al românilor ortodoxi din părţile ar­delene, Academia Română, care ţine minte tot trecutul nostru şi află întrânsul orice se aseamănă cu vremile acestea, sau ce-a pregătit şi poate să se înşele, ea, păzitoa­­rea smintirilor noastre naţionale, poate­ să spue: această alegere, cea dintâi făcută sub steagul românesc, răspunde după tre­cere de trei suta de ani la aşezarea în vechiul Belgrad arhiepiscopul şi crăiesc pentru alţii de­cât noi, a zma­­ritului călugăr Ioanca Vlădică, din mila lui Dumnezeu şi voia pe pământ a lui Mihai Viteazul cuceritorul. Umile fuseseră începuturile acestei biserici, la temelia căreia a fost puterea apărată cu sabia ascuţită ţinută de inimele treze ale Domnilor noştri. Din căsuţe aco­perite cu paie, în preajma unor lăcaşuri de lemn. Voevozii românilor liberi au scos pe înaintaşii cei mai depărtaţi ai I. P. Tale, pentru a face din ei şefii, recunos­cuţi de statul străin, ai unei biserici or­ganizate. Când înrâuriri primejdioase au voit să o ducă spre desnaţionalizare prin schimbarea da confesiune. Curtea de din­colo de munţii-a ţinut în rostul lor cuve­nit, iar Mihai a fost chemat să înches prin marea lui măsură de înălţare a ace­stui Sfânt Scaun, opera unui şir de înain­taşi cari aveau în instinct ce fa ce să dea Dumnezeu să avem noi în minte. Un veac întreg Vlădicii din Ardeal aşa arhimitropoliţi cum le plăcea să şi zică, au venit la Târgovişte şi Bucureşti, la Su­ceava şi la Iaşi, pentru a şi primi hirotonirea după înpărtăşirea a cultura noa­­­stră, cu cunoştinţele noastre, cu indepen­denţa noastră relativă. Inainte de a avea pentru o coroană românească acest pă­mânt, l’a­m avut pemra acea imitate feiae- 2 Iunie ÎMO

Next