Patria, iunie 1920 (Anul 2, nr. 116-139)

1920-06-10 / nr. 122

Joi 1O iunie 1920 mmmmmmmmmmam­um*' DIRECTOR r iOR AGARBICEANU UDAOŢU Şl ADMINISTRAŢI CLUJ, Str. REGINAME& ANUNŢURI DUPĂ T PRIMEŞTE ADMINISTRa a AGENŢIILE DE PUL­S­­I - CITATE w fMAJT Ah PARTIDULUI NAŢIONAL Mk­fV U&V! Numarul 2 Coroane Ano* li, Numărul 122 PRIM-RED­ACTOR: RADU DRAGNEA abonamentul PE UN AN 240 LEI - 480 OUL PE V. AN, 120 LEI - 240 OOP PE V/. AN 60 LEI - 120 OOP tELEFON IA in Nu ne iubim fraţii? Ni se aduc mereu acuze că am luat o atitudine ostilă faţă de fraţii din vechiul­­Regat, că în loc să contribuim la apropierea sufletească dintre noi şi ei, încercăm să săpăm, în mod crimi­nal, prăpăstii, că încurajam separatismul etc. Acuzele acestea au început să ni se aducă încă din toamna trecută, de în­dată ce s’a văzut ci Palatul Naţional nu înţelege să fuzioneze cu vechile par­tide politice, ci s’a apropiat de parti­dele democratice din vechiul Regat şi din provinciile eliberate. Acuzele, e bine să se ştie, nu le ridicau şi nu le ri­dică adevăraţii exponenţi ai gândirei şi simţire­ româneşti, ci ziarele de partid şi politicianii de toate nuanţele. După cum am declarat când ni­­s-au adus întâiele atacuri, declarăm şi azi: nime, cu conştiinţa curată, nu ne poate acuza că nu ne iubim fraţii şi că nu muncim pentru unitatea de simţire şi gândire a întregului neam. Noi ne-am ridicat şi ne ridicăm nu împotriva per­soanelor, ci împotriva sistemelor pe cari le găsim primejdioase pentru consoli­darea României­ Mari. Dacă ne răsboim cu cineva, apoi aceia nu sunt fraţii noştri, ci sistemele politice, cari au a­­pusa şi au sugrumat libera desvoltare a Românilor din vechiul Regat, cari au oprit evoluţia firească a vieţii româneşti din cuprinsul Regatului, sisteme de ori­gină străină, cum în mare măsură, străină e de obârşie şi clasa socială care a stăpânit exclusiv dincolo, folo­­sindu-se de aceste sisteme. Intriga bizantină,­ marele apetit de acaparare a tot ceea ce este putere, bo­găţie, poziţie socială, în favorul unei singure clase sociale, şi părăsirea de­­săvârşită a marilor mase populare în îan­zerie, întunerec, sub oblăduirea unei administraţii pe care nu mai e nevoie s’o calificăm, iată ce au dat României sistemele politice de la Introducerea re­gimului constituţional încoace. Noi cei de dincoace de Carpaţi am fost robiţi de putere străină, pe care am duşmănit-o vecinie, şi de care jertfa po­porului român ne-a mântuit. Dar, la rândul nostru, noi trebuie să ajutăm fraţilor din vechiul Regat să se scape şi ei de sub stăpânia exclusivă a unei singure clase sociale. Şi, nu numai din acest motiv ne simţim datori să ne ridicăm cuvântul împotriva sistemelor politice şi de gu­vernare înstăpânite de oligarhia română. Noi vrem să ne apărăm şi pe noi înşine pentru ca să nu ne trezim cu un nou jug în grumazi, îndată ce am scă­pat de cel vechiu. Nici noi, nici fraţii eliberaţi din celelalte provincii, nici po­porul de ţărani şi intelectuali din ve­chiul Regat nu mai poate admite jugul oligarhiei române. Și sistemele politice împotriva cărora ne ridicăm cu toată tăria, au de scop tocmai stăpânia ex­clusivă a oligarhiei române peste întreg cuprinsul României­ Mari. Pentru a lămuri mai bine ceea ce voim să­ spunem, vom face această măr­turisire: dacă îndată după actul unirii de la Alba-Iulia s’ar fi întronat la noi sistemele politice, administrative şi de guvernământ cu care oligarhia română a fericit vechiul Regat, sau Basarabia, astăzi s’ar manifesta şi la noi aceleş stări sufleteaşti care sunt în Basarabia, şi cari­ se pot cunoaşte din discursu lui Vasile Stroescu, sau din protesta studenţilor universitari din Basarabia, pe care îl publicăm la alt loc în ziarul­­ nostru. Şi credem că nemulţumirea gene­rală faţă de felul cum înţlege oligar­hia română să guverneze provincii ro­mâneşti desrobite, nu poate contribui de loc la consolidarea României­ mari că, dimpotrivă e cea mai mare pri­mejdie pentru noul nostru stat. A fost un noroc în această pri­vinţâ înfiinţarea Consiliului Dirigent in Ardeal. Asupra lui s’au descărcat toate nemulţumirile populaţiei în cursul ace­stor vremuri de prefacere. Bucureştii n’au putut să atragă nemulţumirea po­pulaţiei dela noi. Dar, să punem întrebarea: “Dacă administraţia şi întregul sistem de gu­vernare, aşa cum a fost încetăţenit de clasa conducătoare a României vechi, dacă acest sistem s’ar fi Introdus dela început şi la noi, s’ar fi găsit azi la noi cetăţeni cari să-şi dea votul pen­tru un partid politic al oligarhiei din vechiul Regat ? La alegerile trecute s’au putut auzi oameni, cari nemulţumiţi cu guverna­rea şi administrarea ardelenilor, sâ spună: „D’apoi vom mai cerca şi cu ceilalţi, să vedem cum va mai fi.“ Dacă ar fi fost stăpâni aici sistemul­ administrativ introdus în Basarabia de pildă, ar mai fi fost curios cineva să ştie, ce ne poate veni de dincolo ? Sistemul de dincolo numai de două luni au început să pătrundă mai siste­matic şi mai stăruitor la­ noi. Vedem vreo ameliorare a situaţiei ? Abea două Vinerea trecută Ungaria a iscălit pa­cea. Ziua de 4 Iunie a fost decretată ca zi de doliu naţional, după pilda dată de Ger­mani, Austrieci şi Bulgari. A fost oprită, munca în toate fabricele, în toate biurou­­rile, prăvăliile şi magaziile au fost închise, trenurile şi electricele n’au circulat. Era ultima protestare a Ungariei împotriva is­călirii păcii, ultima încercare de-a nu voi să vadă nici în clipa din urmă realitatea Delegaţii Ungariei au iscălit pacea în cadrele unui imens protest al „naţiunii“. In vreme ce dintre Ungurii dela noi aşteptau pentm­ ceasul din urmă un atac mântuitor al lui Iîorty, soarta îşi urma hotărîrea ei neîndurată, nin­­că de data asta soarta era pusă în slujba biruinţei unei mari dreptăţi istorice. Ungurii au iscălit neavând în cătrău. Ei nu pot vedea niai azi că ceea ce au iscă­lit e concluzia războiului mondial şi un pas înainte în evoluţia vieţii popoarelor. Ei sunt convinşi şi azi că li s’a fă­cut o mare nedreptate. O astfel de convingere având ne pu­tem întreba dacă vor reveni ei în curând la realitate? Pentru ce, din Ungaria ca şi pentru concetăţenii noştri maghiari ar fi timpul suprem să revină la realitate. Dacă Ungaria, iscălind pacea, se va gândi mereu la revanşă, nu se va putea consolida ci îşi va împrăştia zadarnic for­ţele de care are nevoe pentru refacerea ei după un dezastru militar şi două revoluţii: una roşie şi alta albă- Cele trei ţări ce o luni şi oamenii noştri au început Senatprej­urnesc, Cehoslovacia, Iugoslavia şi cadă pe gânduri grele. Pretutindenea ! România vor respinge cu uşurinţă atacu­­l’a înstăpânit o superficialitate nemaiurile pe cari, pentru a-Je face — Ungurii pomenită şi nu se mai lucrează aproape lau­te.0'00 de concentrarea tuturor forţelor, nimic I­DU numai Ungurii in Ungaria uuiiiu ..... .. . . . au nevoe să revină cât mai în grabă la Cu prilejul alegerilor lumea dela­­ realitate, ci şi concetăţenii noştri. De a­­noi a rămas de-a dreptul scârbită de aproape doi ani ei n’au dat nici un semn apucăturile sistemelor Introduse de pe­ J­oâ se gândesc să trăiască in bunăînţe- Ste Carpaţi. Legere cu noi, nici un semn că recunosc Vm­ trpre înrA Inni «ii nPmniiUii.lRomânia Mare‘ Acu£n că reprezentanţii vor trece încă luni şi nemuiţii­ Ungariei au iacunt pacea, recunoscând nu­mirea va creşte mereu.­­­mânia-Mare* nu mai au aici un motiv să Noi nu o dorim, noi nu O aştep-1 rămână şi „splendida isolaţie“ care poate tări, noi voim consolidarea ţării. Dar sâ-i şadă bine „nobleţei“ maghiare, dar pentru a pune temei solid României-­ia30§1. poporului, de-aici­­acolo, n ar putea mari trebuie să dispară pentru tot­' 8â‘i decât dezastruoasâ­deauna sistemele politice și de guver­nare Introduse de oligarhia română, sisteme care azi reprezintă pe cel mai mare duşman al nostru, și cari sunt bune numai să înstrăineze nu să lege Se flămânzeşte ţara Autorizarea exportului de cereale Vor reveni la realitate? înainte de iscălirea păcii Declararile contelui Apponyi Ziarul „Az Est“ din 26 Maiu publică pe toţi fraţii de noul nostru stat. lata “3^ ce combatem noi, şi dimpreună cu noi ! A^u.iV1. p 8 ’ combat toate partidele democratice. Nul „Guvernul n’a putut să procedeze alt­­e lipsa dragostei frăţeşti, ci cea mai alel. Drumul iscălim paun­ era singurul pe curata dragoste faţă de masele mari ale c care Puteam merge, pentru a nu primejdui poporului şi faţă de viitorul ţării, printr un joc hazard însăşi existenţa uea alta de stat. N am putut să nu apreciem spiritul de simpatie faţă de noi, spirit­ue ncepea să se manifesteze în cercurile con­ducătoare ale Antantei, şi care s ar fi în­dreptat împotriva noastră, dacă am fi re­fuzat iscălirea păcii. Repet: un guvern se-Se ştie că guvernul a admis ca să seriios şi care are in vedere binele ţarii, n’a expet­te cereale, stabilindu-se, pentru po­l putut lua alta hotfirire. rumb numai, suma de 30.000 de vagoane. Ce priveşte viitorul, prezintă destule cari vor lua drumul străinătăţei pentru al asigurări pentru noi promisiunile cari se hrăni alte neamuri, în vreme ce la noii pot ceti printre sire şi chiar în textul pro lipsa se accentuiază din ce în ce mai mult a I topo­ului ce însoţeşte tratatul da pace. Deşi am avut o producţie agricolă ! Trebuie să muncim, şi în rândul cel abondentă, scumpetea cerealelor a rămas dintâi tebuie să ajungem la o puternica tot exagerată, din cauza contrabandelor şi „ consolidare internă“, a speculei ce s'a făcut şi se face. Declaraţiile lui Teleki Pál Pare de domeniul fanteziei faptul că\ declaraţie lui Teleki pai ţărani din judeţul Teleorman se duc până ! Ministrul de externe, Teleki Pál, a l­a capătul ţârei, în Mehedinţi ca să cum- i făcut aceluiaşi ziar declaraţii înainte de tere câte o baniţă de porumb, plătindu-l I iscălirea păcii. Reproducem următoarele cu 6,7 lei kilogramul, sau faptul că din I pasagii, fundul Maramureşului, oameni mânaţi de­ „In ce priveşte iscălirea păcii, durere, lipsa cumplită a hranei, bat drumurile, sup-­ Ungaria n'a fost tratată altfel decât cele­­tămări întregi, pe la Cluj şi Bucureşti, I­nalte state inamice, cari au fost constrânse pentru a obţine autorizaţia necesară ca sa să iscălească o pace impusă, poată cumpăra un vagon de porumb.­­ După grozavele pagube cauzate de Şi în vreme ce mizeria se întinde prin I bolşevism, nu mai puteam expune ţara lipsa şi scumpetep mereu crescândă, gu-­j unt i evemuale nouţ ocupaţii militare stra­­vernul hotărăşte exportul. . I me. N am putea să ne luaui răspunderea Ce raţiune l-a îndemnat la aceasta, a unei astfel de eventualităţi, mai vârtos, când prin faptul că însămânţarile sunt mulţi fiindcă ţara chiar acum a început să intre inferioare celor din anul trecut, suntem intr’o era da refacere, de oare avem ne­­ameninţaţi cu flămânzirea? !Voie arzătoare. Se vede că nici un Interes superior, I Iscălirea păcii s’a hotărît In consiliul ci numai favoritismul prin care se vor în-Ide miniştri, dar ea nu poatejh adusa acum bogaţi acei câţiva amici ai regimului sau I Jmintea ratificării parlamentului, pentrucă speculanţi ai nevoilor generale, pentru că­­ actualele camere nu reprezintă populaţia preţul de export fiind dublu celui fixat­ din toată ţara; ţinutul de dincolo de Tisa, pentru consumul intern, nimeni nu va mai atât cât apar­ţine Ungariei după tratatul de vot să vândă cerealele, aşteptând şi stăm-1 pace, alege 15 deputaţi cari de prezent vid ca sâ le poată trece peste graniţă. I­npsesc din parlament. Faptul acesta nici nu poate fi califi-1 Tratatul de pace impune astfel de cât altfel decât ca o crimă îndreptată în­ sarcini economice şi financiare asupra ţârii, contra existenţei poporului şi în special al pe caii Ungaria nu le va putea supona ţărânimei, de oarece i se ia hrana dela I In ce priveşte politica externă, sin­gură, dând-o străinilor, pentru a se îm-\nistrul Teleki s’a exprimat astfel: „Naş bogaţi paraziţii şi exploatatorii. [putea să numesc o astfel de mare putere Iată una din marile opere ale gu-1 care am putea să ne aflâm mai strâns. vernului aşa zisului iubitor şi salvator al ! Dar punem mare preţ pe relaţiile de prie­­nostru: flămânzirea­­drei. Irenie cu toate popoarele încunjurătoare. Ce se petrece în Basarabia ? Un strigăt adel durere al studenţimii basarabene In şedinţa de Marţi 25 Maiu 1920,izurilor şi mituirei este pedepsită cel puţin studenţimea basarabeană din Iaşi întru­nită în adunare generală, a votat următo­rul protest împotriva crimelor şi jafurilor comise în provincia de peste Prut, prin arestare. Aceasta s’a întâmplat și se întâmplă indiferent de culoarea partidului re­stă la lutere. Dovezile convingătoare despre ace­stea căpătăm și in prezenta campanie electorală, care e o farsa si mai mizera­­bilă ca cea de sub guvernul Vâitoianu. De aceea nimeni afară de candidaţi nu se interesează da alegeri. Viitorii deputaţi nu vor reprezenta decât fosta sau actuala oficialitate, iar nici într’un caz poporul basarabiei. Unei asemenea stări de lucruri populaţia opune* rezistenţă pasiva, imperc­­chiata cu o ură nemăsurată impotiva a tot ce vine de peste Prut. Profund îndignaţi, noi studenţii ba­­sarabeni, protestăm din răsputeri contra re­gimului de teroare şi al stârii de asediu care a redus Basarabia în această sumţ­e disperată. Pentru a preveni consecinţele teribile ale acestei stări de spirit trebuie înfapt îng­udirea adevărată a poporului muncitor din Basarabia cu cei din România, peste ca­petele oligarhiilor demoralizatoare pe ca­lea celei mai largi democraţii, iar pentru propaganda ei se impune imediat: 1) ridi­carea stărei de asediu și a cenzurii din toată Basarabia, graniţele căreia nu sunt ameninţate de nimeni, chiar după mărturi­sirea oligarhiilor, 2) tragerea la răspundere a tuturor ucigaşilor şi a jefuitorilor popo­rului încătuşat. Apelăm la toţi cei a căror inimă bate pentru umanitate, cari apără pe cei explo­ataţi şi asupriţi, cari sincer voiesc realizarea principiilor măreţe de integritate naţională, auziţi­-ne glasul şi alăturaţi-l şi pe al vostru- Nu lăsaţi să dăinuiască această stare de lucruri, care ameninţă toată Ro­mânia şi în special Basarabia cu nenumă­rate nenorociri. (Urmează semănăturile studenţilor şi studentelor basarabeni de la Universitatea din Iaşi.) ____ Orice protestare povara ternarei abu­ care pretinde să refacă ţara. Cu nemărginită durere, noi studen­tele şi studenţii basarabeni, facem pasul, pe care datoria ni-l impunea de demult. Deşi a trecut mai mult de doi ani de la alipirea Basarabiei, deşi grelele peripeţii ale răsboiului mondial s-au sfârşit, prin a-i ti­rmite poporului român realizarea idea­lului naţional, deşi mult dorita pace a venit, aducând cu sine condiţiuni pentru desvoltarea normală a viaţei social-poli­­tice, nimic nu s’a făcut pentru al­iarea suferinţelor centenare ale Basarabiei, ni­mic nu sa făcut ca ea sâ uite apăsarea ţarismului, nimic nu s’a făcut ca Basara­bia sâ binecuvinteze ceasul unicei sate cu fraţii ro­âni. « Dimpotrivă, s’a făcut tot ce contri­buie la discreditarea idealului naţional, s’a făcut tot pentru a compromite valoarea şi pentru a periclita trăinicia unirei, s’a făcut totul pentru a întrece cu mult apăsarea străinilor, s’a făcut tot ce poate face cel mai teribil,­­cel mai barbar, cel mai odios regim da teroare şi jaf. Starea de a­ediu, da­ o asprime săl­batică, încătuşează Basarabia, ţăranii, lu­crătorii şi in­efectualii sunt opriţi da a-şi exprima desideratele şi nemulţumirile lor. Astfel dintre toţi basarabenii, numai noi stud­eţii aflători in vechiul Regat, deşi urmăriţi de siguranţă, totuşi încă mai pu­tem opinia liber in orice chestiune. De­­aceea vom vorbi noi pentru Basarabia tor­turatâ şi leşinată da suferinţi căci suntem trup din trupul ei, durerile ei sunt şi ale noastre. Oligarhia guvernamentală din ve­chiul Regat, în colaborarea onmmarâ cu cea locală, a făcut îa Basarabia crime in­grozitoare. Amestecând armata în lupta da clasă, Intre ţărani şi proprietari funciari, pentru pământ, a persecutat neomeneşti* pe ţărani A aşezat pe capul poporului jandarmii şi perceptorii, aceste lipitori nesăţioase şi otra­vitoare, a expulzat peste şi In Nistru sute de oameni iară nici o umbră de judecată, a amestecat cu pământul sate întregi din judeţul Ho­tin, masacrând locuitorii nevi­novaţi. Sub pretextul făţarnic al refuzului de urământ, oligarh­a a destituit din locurie lor pe mulţi intelectuali şi funcţionari, In general oameni folositori şi absolut loiali peLăţeni; goiul ramai ui urma lor, i’au umplut lei un fel de lepădături, cărora lipsindu ie pregâtirea necesară, au desur­­gamizat vies­ta şcolară §i administrativa a Basarabiei. Ongarhia a asasinat zemstveie şi du­­mele orajene democratice, prin care popu­laţia se cărmuia şi se apăra ea însăşi. In braţele reacţiunei române Basarabia a pierdut nu numai drepturile câştigate prin revoluţie, ci chiar şi cele moştenite de la Rusia ţaristă. Oligarhia le-a întocmit cu comisii interimare birocratice, încapabile de a lucra (tunaca­re lipseşte încrederea poporului) şi iresponsabile pentru activita­tea lor. In consecinţă, noua administraţie nu­mita, inclusiv cei mai inbiţi huncţionari, a făcut şi face abuzur de nete mai revoltă­toare. in acelaş timp, sub pretextul stâr­pim bolşevismului, incunoai paşnici sunt arestaţi şi întemniţaţi, bâtaia cea mai crudă se apucă tutur­ora, ţăranilor de rând cât şi foştilor deputaţi. In unele şcoli secundare e în­tronat un regim impoorbit din punct de vedere pedagogic (de ex. regum­u In seminarul leurog­o al rectorului Bopescu) adeseon caracterizat­ prin bataia brutara. Ungar­ia a dezorganizat vieaţa eco­nomica şi gospodăria Basarabiei, împiede­când mai ales statornicirea cursului rublei spre a se îmbogăţi pe spinarea populaţiei, candle suie şi servitorii săi, pana şa­­ cel mai beţiv perceptor. Intru mare măsură este adevărat, că râul sus zugrăvit din Basarabia provine de la tepoaomune administrative şi militare, care sunt trimise din vecinul Regat­ricei de ounând alipite. Insă, cauza principală a acestui râu e sistemul oligarhic de a guverna pe fraţi prin starea de asediu, cu tot cortegiul de măsuri excepţionale, ca: Curţile m­arţiate, regiunile agenţilor de s­peranţă şi altele. Starea de asediu protejează specula insuportabilă, gât­e presa, dearadaeineaza şi amorţeşte puterile creatoare, f­roizeaza şi împiedecă de a se organiza In special clasa muncitoare orăşeneasca, din mijlocul căreia oligarhia a zmuls cei mai buni conducători, speculând noţiunea de bolşevic. Slăbiciunea guvernului Remanieri — Colabo­rari Rezultatele generale ale alegerilor deşi au dat majorităţi guvernului, a­­ceste majorităţi fiind foarte slabe ca număr şi mai ales ca coeziune şi va­loare, îi­­vor pune în imposibilitate să lucreze în actuala form­aţie. Ca să-şi ascundă rudă slăbiciunea, guvernul nu vrea sa dea pe faţă trata­­tiveie in curs şi pe cari ii am pla­­nueste atiruland ca nu se va face mei o colaborare, ci numai o rentaniere mi­nisterială. In acest caz, vor eși din guvern dnii Dilcu Zamfitescu, Octavian Ta­­slăuanu și general Vălcanu. Dar, avand în vedere lipsa totală de valon a Partidului Roponului, nu vedem cu ane s’ar putea complecta guvernul pentru a se întări în vitutea atacurilor ce le va primi din par­tea opoziţiei, foarte numeroasă, bine pre­gătită pentru luptă şi reprezentata prin elemente de o valoare incontestabilă. De aceia, colaborarea se impune tot mai mult şi, faptul că dl Take Io­­nescu a avut, de la începutul algerior şi până acum, doua iau eveden cu dl Averescu, se confuma. Nu s’a ajuns insa la o inţelegere deplină, deoarece dl Take Ionescu cere trei pand­olii, puntre cari al ex­ternelor şi finanţelor, iar dl Averescu nu ofera decât doua. Guvernul mai încearcă o apropiere de Partidul Taranesc Basarabean de sub şefia dlui I. Incuieţ, partid­ care a avut o victorie desăvârşita în actualele alegeri. Insă, având in vedere mijloacele extraordinare de teroare şi corupţie, cu cari guvernul a încercat să zmulga o iidiomate în Basarabia, nu credem că dl incuieţ va primi să lucreze ca actua­lul guvern. Rămâne să vedem ce va face de Take Ionescu, care credem că va prind colaborarea, de­oarece este exclusă pentru totdeauna posibilitatea de a mai veni la guvern, viitorul fiind al parti­delor noui. Inainte de deschiderea parlamen­tului se vede cât de slab este regimul.

Next