Patria, iunie 1920 (Anul 2, nr. 116-139)

1920-06-25 / nr. 135

Vineri 25 Iunie 1920Numarul 2 Coroane An. H. Numarul 135. Muzeul Asociatiiwer o. IOD HV CLU. ANUNŢURI DUPA TARIF PRIMEŞTE ADMINISTRAŢIA ŞI AGENŢIILE DE PUBLICITATE :-i immm m pabtouldi kaţioitax PRIM-REDACTOR: BADU DRAGNI4 ABONAMENTUL: PE UN AN 240 LEI - 480 OQR PE V. AN; 120 LEI — 240 COR PE V. AN 60 LEI —120 COR TELEFON tf1&wrk mmunificarea valutei Toate cercurile financiare din Ardeal, şi întreaga populaţie a ţării de dincoace de Carpaţi de într’o vie agitare pricinuită de ştirile ce se răspăndesc cu privire la proporţia după care vor fi retrase de pe piaţă coroanele. Guvernul a anunţat că în timpul cel mai scurt — mult până la începutul lui Septemvrie a. c. — vom avea valută unitară. Se pare că într'adevăr, suntem aproape de realizarea celei mai juste dorinţe ce poate s’o aibă populaţia unei ţâri: să se sfârşească odată cu exploatarea financiară şi economică a unei părţi din populaţie prin cealaltă parte. Şi, dela unire încoace, — un an şi jumătate trecut — locuitorii deţinători de coroane au fost din zi în zi, mai păgubiţi prin faptul că n’am avut valută unitară, că coroana noastră ştampilată sau ba, a atârnat vecinie de cursul leului, fiind noi siliţi, să plătim în lei tot ce aduceam din vechiul regat sau din străinătate. , Se vor cerceta cât de curând, se vor aduce înaintea judecăţii ţării întregi, şi nu vor putea rămânea nepedepsiţi acei factori ai vieţii publice care ar fi putut să ne dea de mult o valută unitară şi nu ne au dat-o până azi. Pentru că acestui fapt se datoreşte pâgubirea unei mari părţi din locuitorii ţârii, pâgubirea noastră a ardelenilor ca şi a bucovinenilor şi nilor. Iar cei ce au câştigat pierderea noastră de miliarde statul, ci deţinători, marilor de lei. România vine în urma tuturor statelor nou create sau mărite în cursul răsboiului mondial, să-şi unifice valuta. Ţara va trebui să ştie odată cine e de vină că noi am rămas în urma tuturor. Dar acum, în sfârşit, guvernul anunţă unificarea valutei pe Septemvrie. Şi, cu toate că unificarea e cerută de toată suflarea de multă vreme, totuşi ştirea aceasta a avut darul să ne îngrijoreze în cel mai înalt grad prin ştirile ce se răspândesc cu privire la proporţia după care se va face unificarea. Se vorbeşte de proporţia 1 :2,50, 1:3 lei chiar şi 1:4. Unele măsuri luate de guvern sunt de natură să înteţească îngrijorarea populaţiei de la noi. Aşa de pildă, se ştie, că în timpul de urmă C. F. R. pretind Cor. 3.30 pe 1 leu, deşi C. F. R. sunt ale statului şi cursul oficial al coroanei, de la Intrarea armatei române a fost socotit 1:2. Tot astfel multe din taxele către stat, taxele vamale etc. sunt cerute în lei, pe cursul 1:2, dar timbrele trebuiesc plătite nu după cursul oficial, ci după cursul de piaţ al schimbului. Astfel traficantul îţi cere să-i plăteşti timbrul azi cu 3-30 leul, iar mâne cu 3-45 etc., după cursul pieţii. Publicul văzând că aceste taxe se percep chiar de autorităţile de stat, s’a neliniştit’ chiar din motivul că văd în aceste dispoziţii ale statului intenţiunile pe care le-ar avea guvernul cu privire la proporţia ce se va stabili între coroană şi leu, cu prilejul unificării valutei. In faţa îngrijorării şi a neliniştei, care a cuprins întreaga populaţie pe de-o parte din cauza scumpetei enorme ce tot creşte pe măsură ce cursul coroanei scade, iar pe altă parte din cauza unor dispoziţii ca cele cu plăţile de le C. F. R. din care se trage concluzia că la unificarea valutei coroana va fi cu totul depreciată, camerele de comerţ şi reprezentanţii băncilor din întreg ţinutul de dincoace de Carpaţi, au luat o atitudine unitară şi hotârîtă în chestiunea unificărei valutei, cerând să se facă în proporţia 1:1. In consfătuirea dela Sibiu, la care au luat parte delegaţii tuturor camerelor de comerţ şi a institutelor financiare principale, s-a redactat un proiect de resoluţie menit să fie trimis şi discutat în toate judeţele, pentru a putea scuti ţinuturile de dincoace de Carpaţi de pagube uriaşe, şi de o totală anihilare a vieţii economice. Noi, deşi guvernul a promis să unifice valuta până la toamnă, deşi se tipăresc, zice-se, biletele care vor avea să substitue coroanele şi rublele, n’am cetit nicăiri în mesagiului regal că această unificare va trece prin legislaţia ţării încă în sesiunea extraordinară de acum. Şi dacă nu va trece, este evident, că nu ne putem aştepta la unificarea valutei pe 1 Septemvrie. Pentru că nu se poate crede ca guvernul să dispuseze şi în această capitală chestiune tot printr’un decret-lege. Ar fi cel mai nenorocit act de guvernare absolutistică. O chestiune atât de esenţială pentru cetăţeni cum e unificarea valutei nu poate fi rezolvită decât prin voinţa naţiunei reprezentate în parlament de deputaţii săi. Noi ştim că partidul naţional în programul său politic, adoptat la congresul de la Alba-Iulia, a pus, ca un postulat fundamental, principiul că la unificarea valutei va veghia ca să nu fie făcută această unificare în detrimentul unei părţi din populaţia ţării, şi favorizând pe cealaltă parte. Dar dacă guvernul va crede de bine să rezolve chestia unificării printr’un decret-lege şi nu prin corpurile legiuitoare, cum va putea partidul nostru să-şi susţină punctul său de vedere ? Şi cum vor putea s-o facă aceeasta basarabenii sau bucovinenii ? Noi nu putem deocamdată să ne pronunţăm asupra proporţiei în care credem că trebuie să fie coroana faţă de leu cu ocazia unificării valutei. Dar, în nici un caz partidul nostru nu se va putea gândi la o proporţie mai rea decât 1:2, cursul stabilit oficial îndată după actul unirei. Dacă atunci s’a putut stabili acest curs oficial, nu mai suntem de vină că de-atunci cursul coroanei a scăzut, când ştim cauzele pentru care a scăzut, şi de care sunt vinovaţi tocmai aceia care depreciază azi coroanele Dar, încă odată, în Mesagiu nu se pomeneşte nimic de unificarea valutei. Aşteptăm să cunoaştem vorbirea de program a primului ministru, poate va fi pomenită aici ca una din lucrările parlamentului îrn actuala sesiune. Dacă nu o vom întâmpina nici aici, e clar că nu vom unitară nici la toamnă. Pentrucă nici nu poate lua îndrăzneala printr’un decret-lege. basarabe— prin nueste capitaluri avea monetă guvern să o nu-și aducă PUNERI LA PUNCT „ Epoca“, organul semi-oficios-tachisto averescan, este taxat de „îndreptarea cu calificativul de perfidă. Intre rubedenii se permit orice insulte. Dar cum se împacă amândouă în a atacă cu acelaşi stil vulgar, pe marii bărbaţi politici Vaida, Iorga, Maniu ? * In sfârşit şi presa liberală este nevoită să recunoască blocul opoziţiei, reconstituit din blocul parlamentar, pe care însă până mai deunăzi îl arăta ca un produs al imaginaţiei dlui Iorga şi Mihalache. Speranţa pe care şi-o puneau liberalii într-o neînţelegere între partidele democratice, recunosc și ei astăzi că a fost zădărnici. Se furişează Se furişează da. Neobservată. E la Cluj. In vieaţă, în casă plătită cu milioane Numai alocarea arondatorului a costat 1 milion lei. Oamenii văd lucrul acesta. Admiră Dau din cap şi nimic. Dar nim nu se întreabă: De ce vine aici ? Cu ce gânduri? Cu ce planuri pentru viitor? E spre binele nostru? Ce fac băncile noastre ? Ce face capitalul democratic faţă de capitalul străin? Cine sunt ei? Băncile noastre să se cugete la concurenţa, ce au avut-o înainte. Voiesc să lupte şi în viitor cu o concurenţă tot aşa de nemiloasă ? De ce nu se adună, de ce nu se unesc? Să răspundă la toate aceste cei chemați. Argus. Efemeridele zilei Automobilele și propaganda Treceau deunăzi patru automobile pe drum, îndisptându-se spre un graj apropiat. Veneau din propaganda elctorală. Era o jale să le privești. Cel dintâi — probabil cu defect la motor — era tras de csi. La celalte pauciugul de la roate era plesnit în aşa mod, că atârna ca nişte zdrenţe, ba la unele roate lipsea chiar cu totul. Convoiul acesta trist se ţâra anevoie, răzbătând abia prin circulaţia vioaie a uliţelor şi stârnind râs din toate părţile. Fireşte că automobilele erau goale. Domnii avusară precauţiunea să nu se expună ridicolului. Privind jalnicul şir de trăsuri noroiate şi pline de praf, mi se părea că le văd cu ceasuri sau zile mai înainte saltându-te uşor pe cauciugurile noui-nouţe, în goană nebună, sunând semeţe din siriene şi stropurindu-ne sub nas miros de fum lupăcios. Şi acum ? Ca nişte luptători obosiţi, învinşi BB titrau încet spre adăpost să-şi leouiască rănile primite Şi lecuirea asta, care în zilele de acum costă sume on-'m». u’o plăteşte alin! derât bietul stat, 3âraou. Nu cred c’a existat vreodată o icoană, care să arate mai limpede decât aceste patru automobile, opintirile ce le-au făcut oamenii puterii pentru ca să-şi asigure un şubred succes la alegeri. Această tristă mărturie, şi cea mai fidelă dintre toate , vorbea mai mult decât orice comunicat, despre drumuri lungi şi grele ce le-au străbătut agenţi electorali, vorbea de energii și vorbea... de benzină scumpă cheltuită cu nemiluita. Faimoasele automobile ale Consiliului Diligent, din cari s au coborit stăpânii de ieri, pentru ole să s-s urce cei de astăzi automobilele acestea, atât de mult detestate odininoară, chiar și de mai jos subscrisuî, n’au ajuns — după cât se vede — o soarta mai bună. Şi ierefcini-se dacă pesimist fiind în clipa aceasta, leg de lucruri mici, planuri mari şi chestiuni de interes înalt şi mă întorc la vorba neamţului plină de înţelepciune: .Selten kommt was besseres nach“. ARISTARC & COMP. De la N. Iorga la D. Zamfirescu Joi se vor alege birourile corpurilor legiuitoare. Preşidenţia Camerei o va lua dl D. Zamfirescu, fostul ministru de externe. O recompensă pentru părăsirea fotoliului de ministru — va gândi dl Averescu şi majorităţile parlamentare; o recunoaştere a valorii mele — va gândi d Zamfirescu. Dar ce va gândi ţara? Ţara aceea care, la alegerile parţiale pentru Senat din Februarie, — fiind candidat dsa cu program averescan — n’a voit să creadă că dl Zamfirescu poate fi candidatul dlui general, până când acesta n’a intervenit personal să declare că-i de-ai dsale. Ce va gândi ţara, oare în iarnă a auzit, dela noul ales, repetarea discursului dela Academie despre nestrămutata sa credinţă în puterea ,, aristocraţiei? N’aveam noi perfectă dreptate când spuneam într’un articol de acum câteva zie, ce distanţă e între Oct. 1919 şi Iunie 1920? Atunci era prezident dl N. Iorga, se ştie: un bolşevic de-al doctorului Lupu, unul care... „era cel mai nepotrivit ales? Un guvern al „ordinei“ trebuie să aibă un prezident de cameră aristocrat din creştet până-n tălpi — se vede că tot amatocraţia e prima die Goga, şi se mai vede că nici dtale nu ţi-e mai nesimpatică azi —, după cum un guvern „revoluţionar“ ca cel răsturnat trebuia să aibă ca prezident al Camerei pe un bolşevic. Se ştie că lumea aristocrată e lumea regulelor bine fixate şi a bunelor manieri, precum democraţia nu-i decât lipsa — oricărei măsuri şi reguli. Da, Oct. 1919 — Iunie 1920 înseamnă evoluţia: de la dl N. Iorga la dl D. Zamfirescu. Dar, se înţelege, înaintarea e a racului. Vom vedea, în curând, ce ordine va fi în stare să susţină în noua Cameră cu majorităţi averea ca de dl D. Zamfirescu. Noi prorocim şi în această privinţă a evoluţiei asemănătoare cu mersul racului înainte şi după alegeri Ce s’a promis alegătorilor? Ce II se dă ? — Române" In numărul ultim al „R. Române“ se publică un articolaş de revoltă întitulat „Aprovizionarea Ardealului“, cu subtitlul „In chestia schimbului de coroane“. II reproducem în întregime. Mai mulţi reprezentanţi ai românilor erdeieni umblă tot mai nedumeriţi pe la autorităţile noastre pentru satisfacerea nevoilor populaţiei de peste Carpaţi. In toate părţile întâmpină piedici şi rea voinţă. S’a anunţat prin ziare că se dă porumb cu preţ maximal şi se plăteşte îndoit. S’a anunţat că se schimbă coroana cu 50 bani şi că în acest scop s’a aprobat un credit de 60 milioane Iei, dar schimbul pare irealizabil, cel puţin pentru majoritatea delegaţilor ardeleni cari dau coroana pe 26 bani. S’a vorbit de înlesniri de transport, etc. Dar de ce nu s’a vorbit? Nu s’a făcut şi nu se face însă nimic. E o stare de lucruri ce nu mai poate continua. Mulţimea de români ardeleni cari bat drumurile vechiului regat de aproape două luni fără să poată pleca măcar pe jumătatea satisfăcuţi se vor întoarce ca mâine deprimaţi şi revoltaţi ducând acasă la ei germenii unor agitaţii cari trebuie cu orice preţ înlăturate. Guvernul trebuie să fie consecvent. Aleşii Ardealului vor face o nouă intervenţiune la dl prim-ministru Averescu. * Credem că acei „mai mulţi reprezentanţi ai românilor ardeleni“ nu vor umbla numai „nedumeriţi“ ci chiar năcăjiţi rău, văzând că aproape „de două luni" bat calea mânzului. Dar „R." pe vremuri nu voia să ştie că aceleşi greutăţi se întimpinau şi în iarnă cu aprovizionarea Ardealului, ba ni se pare că atunci greutăţile erau neasemănat mai mari. Şi totuşi azi „aleşii Ardealului“ vor interveni numai la dl Averescu, pe când în iarnă „R. R “ acuza de indiferentism guvernul de atunci şi C. Dirigent, „R. R.“ spune că delegaţii Ardealului întimpină pretutindenea „pedeci şi rea voinţă“. Nu se va supăra dl Tăslăuanu? Pentru ce mai întimpină „piedeci şi rea voinţă“ când unificarea „cu furca“ a triumfat, când ardelenii nu mai pot fi acuzaţi de separatişti şi autonomişti? In alegerile de la noi, se ştie, partidul guvernamental a eşit „biruitor“. „R. R.“ scrie: „S’a anunţat prin ziare că se dă porumb cu preţ maximal şi se plăteşte îndoit“. Nu e corect că „s’a anunţat prin ziare . Au declarat aşa, în propaganda electorală miniştri Goga şi Tăslăuanu, şi toţi candidaţii gogişti de la noi. Şi încă înainte de începerea propagandei electorale, îndată după dizolvarea parlamentului. Fiecare candidat „avea la dispoziţia sa câteva vagoane de porumb“, cu „preţ maximal“ asigurând pe ţărani că coroana li se va socoti cu 50 bani. Candidaţii gogişti alegeau în fiecare sat câte doi-treirani, cărora le dădeau „bilete“ să meargă Ploeşti, unde-i aşteptau vagoanele încărcate. Alţii aduceau ei înşişi vagoanele. Unii ţărani sunt pe drumuri de „aproape două luni“, adecă tocmai dela disolvarea parlamentului trecut şi tot nu mai sosesc cu porumbul. Alţii au plecat îndată ce s’au dat votul, dar nu mai vin nici ei. Porumbul a putut fi adus numai de candidaţii care s’au prevăzut din bună vreme cu „permise“, dar să se facă o cercetare pentru a se vedea: cum i-au vândut? Cu preţ maximal? Cu 1 cor.* 50 bani ? „S’a vorbit de înlesniri de transport “ Nu „s’a vorbit“, ci s’au făcut promisiuni categorice de candidaţii averespani. Şi tot „R. R.“ scrie : „Dar de ce nu s’a vorbit ?“ Este adevărat. Cele mai absurde promisiuni s’au făcut de candidaţii averescanigogişti. „Tata“ dădea poporului său tot de ce avea trebuinţă ! Că „nu s’a făcut şi nu se face nimic ?“ Ştiam de mult asta, nu numai în ce priveşte aprovizionerea, dar în toate ofițeiile publice nu s’a mai făcut nimic, de aproape două luni, decât campania electorală. „R. R.“ scrie, ca delegaţii ardelenilor se vor întoarce, „ca mâine deprimaţi şi revoltaţi.“ Este adevărat, dar în rândul cel dintâi deprimarea şi revolta va fi împotriva deputaţilor gogişti, care au făgăduit poporului marea cu sarea deşi ştiau, că nu-şi vor putea ţinea cuvântul. Revolta târzie a „Renaşterii Din tragedia Maramureşului Graniţa din Maramureş Sighet — a d!ci Zamfirescu şi Goga — Oficiul vamal dela Sate ameninţate de foamete — Azi s’au prezentat în redacţia noastră trei ţărani din Maramureş. Ei sunt în drum spre Bucureşti cu o petiţie pe care o dăm mai la vale. Sunt ţărani români cari rămân dincolo de graniţa dlor Zamfirescu şi Goga, din cele trei Apşe. Satele lor încă nu sunt evacuate de armata română, dar graniţa se ţine de-acum cu cea mai mare stricteţe pe Tisa, şi chiar de autorităţile române. Nici un pachet de tutun nu-şi pot duce românii din satele de peste Tisa, cele trei Apşe, Sat-Slatina şi Biserica Albă. înainte cu o săptămână primarul şi secretarul din Apşa de mijloc au venit cu feciorii la atentare la Sighet, şi când s’au întors oficiul vamal le-a confiscat o litră de oţet şi câteva pachete cu tutun cumpărate la Sighet. Trecerea peste Tisa, pentru aceşti români de sub administraţia româneasca, oprită de seara de la 7 până dimineaţa la 7. Oamenii întârziaţi trebuie să doarmă pe câmp. In cele 5 sate româneşti de dincolo de Tisa se vinde mata metrică de porumb cu 2000 cor. şi nu se găseşte nici aşa. Populaţia de sub administraţie românească încă, se hrăneşte cu fructe. In satele de dincoace de Tisa majametrică de porumb se vinde cu 5—600 cor. Dar nu pot trece dincolo porumb. Şi iată de ce. Oficiul vamal din Sighet cere 15 mii de lei pentru trecerea unui vagon de porumb. Cei trei ţărani aveau să ducă în satele lor 3 vagoane de porumb date de prefectura judeţului. Vagoanele sunt şi acum la Sighet, pentru că oficiul de vamă le cere 45 mii de lei pentru a-i lăsa să ducă porumbul satelor cărora e destinat Acest porumb n’ar fi de-ajuns decât poate pentru o jumătate de lună. Oamenii vor să cumpere din ţară cu preţuri maximale, dar se îngrozesc de taxa vamală. Pentru a scăpa de ea plecă acum cu petiţia la Bucureştii * Cele 15 sate româneşti de dincoace de Tisa, cari au munţit dincolo de graniţa dlui Zamfirescu în anul acesta îşi păşunează vitele în fânaţele care trebuiau să o dea fân pentru iarnă, n’au putut să-şi folosească munţii,cum au făcut în anul trecut, fiindcă nu li se permite să treacă graniţa cu vitele. Ţăranii spun că locuitorii acestor sala sunt desnădăjduiţi şi că nu-şi pot închipui cum vor trăi fără munţii lor. Intr’un caz de plebiscit ar fi nevoiţi să se ceară acolo unde ii-s munţii. Locuitorii nenorociţi de pe graniţa Tisei umblă, — spune Mihai Marina din Apşa de jos — „ca pe sub pământ“ de năcăjiţi. Iată şi petiţia cu care merg la Bucureşti. Die ministru! Subsemnaţii în numele locuitorilor lipsiţi de alimente din comuna Apşa de jos, Apşa de mijloc şi Apşa de sus, na rugăm să binevoiţi a da ordin la oficiile de vamă din Sighet să ne permită trecerea liberă alor 16—20 vagoane de porumb scutit de la solvirea taxei de vamă. Cei lipsiţi de porumb fiind lipsiţi şi de mijloacele de cumpărare sunt în imposibilitatea de a plăti peste preţul cumpărării şi plusul taxei de vamă de 1 leu 50 bani (4 col. 95 fii) care se pretinde per kgr. Suntem sub administraţie română, avem soldaţi, cari servesc în armata României-manedările le vărsăm la perceptoratele române, şi cu toate aceste nu primim alimente, iar cari le primim sunt supuse taxelor de vamă, cari taxe ridică preţul alimentelor şi în special al porumbului atât de sus, încât locuitorii săraci nu pot să le plătească. Ilustându-ne încă odată, ca cererea noastră dreaptă să fie ascultată, rămânem etc. Apşa de jos, Apşa de mijloc, 17 Iunie 1920. Apşa de sus, In numele locuitorilor din Apşa de jos: Iile Filip primar. Silv. Mureşan secretar. Pentru Apşa de mijloc: Ioan Dan primar. N. Goja secretar. Pentru Apşa de sus : Ion Dárda primar. N. Goja secretar. Urmează adeverirea celor cuprinse în cerere, din partea preturei Sighet și din partea prefecturei județului Maramureș.