Patria, iunie 1921 (Anul 3, nr. 116-139)

1921-06-25 / nr. 135

Huj # Sâmbăta 25 Iunie 1921 UN LEU EXEMPLARUL Anul III . # Numărul 135 | ■KÉüifiá? —.—— Intrarea în activitate a ungurilor ardeleni de N. IORGA filoa ne erede că Uigatia lucrează pe­­ o si­gură cale pentru a-şi atinge scopu, care e unul singur: întoar­cerea integrală a unui trecut, din care se hrănea atâta, aristocraţie, un cler numeros, o fancționărime peste samă, o armată­­­ufaşă, se înşeală. Acei cari se declară public i uimirii noştri până la capăt — peltea noastră sau peltea lor — au multe mijloace pentru a urmări o ţintă absurdă Precum din ostaşi entuz­­işti ai ti­raniei prusiene s’au făcut linguşitorii înţelegerii, căreia nu mai ştiu ce com­­plimene să-l facă şi ce daruri să­­ pute în perspectivă, tot aşa din pro­vocatori şi sfidători, cătănd nod In p pură, nemţişti, „usurpatorilor“ de teapa noastră, s'au transformat în simpli apărători absolut legali al drepturilor s­­fle­şti, culturale pe care le au, Indub tabil, ai lor în , provin­ciile ocupate“. Aşa a vorbit Aidiassy, acum vre-o câteva săptămâni numit’, în Rovue de Geneve. Aşa asigură el şi alţii pe z­arişti nsigţi, cari nu se mulţămesc a-i asculta, ce-i şi cred. De pe urma unor instrucţii precise adunare­a de la Huedin a hotărât participarea Mi­­gfilărilor la viaţa politică a Romă­niei unite, şi episcopul Majlath a apărut în Senatul din Bucureşti ! Să nu ne înşelăm asupra sensului adevărat al mişcării p­e aceste. Tru­pele s’au înscris s’au organizd, ele ,« scot la bătaie. ! D­e di la noi atîrnă ca anume sco­puri să nu fie totuşi atinse ! Dacă vom face curată viaţa poli­tică In care întră noul factor, dacă vom fi în stare a reformi detesta­bila administraţie ardeleană, vom fi fă­ut pe atâţia oameni de treabă, o­meni reali di d­­e el să înţeleagă că, oricât dorurile tainice s’ar duce către ce a fost, aceasta e totuşi o ţară în care se poate trăi liniştit, le­gal, fericit, fiecare cu credinţile şi cu Umba­lai fără a jigni pe cel de alte credinţi şi de altă limbă.­­ E singurul răspuns pe care-l p­tem da uneltitorilor In acelaşi timp câm­ e cea mai elementară datorie faţă de acela al căror suflet nu ni-a fost dat prin clausele tratatului de la Trianon. După Franţa, Italia pentru România Manifesta^* din Senatul italian, pantm România, care viaa după ma­nifestaţia dim Camera francezî, cu Dotisia ratificării tratatul*ii dala Trim* non, are darul de-a afirma in faţa lumei, legătura pentică strânsă între cele trei ţări ale rasei latine. Faptul ca după d­ecursul dl­ui Briand au ur­mat discursurile dlor Titteai, preş­e­dintele Senatului italian şi al sena­torului Bădoglie, în aclamările între­gului Senat şi ale membrilor guver­nului, nu este o îa’implare, ci rr­­ranisa firească a uoai politice pe care Romfi nia o face alături da F­anţa şi Italia, încă din timpul neutralităţei noastre. Legătura de rasă pe care o simte România faţă de Italia, s’a manifestat acum de curâ­nd, cu ocazia comemo­­rărei lui Danti. Atât la Bucureşti, Iaşi cât şi la Cluj, n’a­vit numai o manfestaţie culturală, din admiraţia artistică şi morală, ci — mai ales! — prilejul de a afirma comunitatea de cultură, între popoarele romanice şi recunoastarea noastră în orice ma­nifestare a spiritului latin, cum a spus la Universitatea din Cluj, învă­ţat­ul filolog Vasile Bogrea. Salutul Italiei adresat României are o deosebită importanţă, mai ales în legătură cu respectarea tratatului de pace. Cu ocazia ratificării tratatu­lui de la Trianon, presa franceză şi în deosebi ziarul Le Temps, spunea că în ce priveşte Franţa, interesele ei în Ungaria, cât şi în ţările moşte­nitoare ale fostei împărăţii hibsurgise, sunt foarte reduse şi că ea nu este inte­ssată direct in ace­te părţi ale Europei. A­turi de popoarele care vor să formeze’Mica­ Antantă, ţara care poartă inkres în aceste părţi, este Italia şi ei li revine rolul da a supraveghea txcutarea păcei şi restabilirea vieţei normale. In decernerea acestui rol Italiei, din partea Franţei, se creează sorei noastre latine, un rol de mare putere, in părţile Orientului, care, fârând-o să vină direct în atingere cu interesele României, pe noi nu ne poate decât bucura. Situaţia geog­a­­fică a Italiei ti di posibilitatea să fie în Orient, puterea europeană, care dă provaleea la sup­avegherea respectării tratatului cu Ungaria. Iată pentru ce considerăm manifestaţia din parla­mentul italian, ca un moment însem­nat, pentru politica pe care o duce România faţă cu vecinul ei de la Test, Ungurii, politică da pace, la realizarea căreia, Italia e­sta şi dorită de ne­ şi este şi indicată de istorie, să colaboreze ca o soră mai mare a R­omâniei. Manifestaţia din Banatul italian ere o importanţă şi pentru Vigtria Ca şi manifestata din Camera franceză, cea italiană a venit, să spulbere spe­ranţele Ungariei, care frece o vie pro­pagandă în Etreinătate, contra Româ­niei. Capetele de la B­dapesta, cu aceste două irazii, se pot convinge, că le­gătura da sânge şi de eroism, cum au accentuat diii Briand şi Tu­tuni, sunt mai tari decât broşurile şi unel­tirile ungureşti în streină­tate şi­ că ele singure indică calea viitorului celor trei ţări latine, Franţa, Italia şi Ro­mânia. EFEMERIDE­ ­Colierul împărătesei losefina * O pereche de tineri Icrirtţei ft 'Und călă­­tor,o de nunti pnn America, au cumpărat câte sera din fiecara oraş pe unde au trecut, lucruţeire frumoaae fi Ut felul de mărun­ţişuri cari a­­­le aer re­scă drept amintire la întoarcerea lor acasă. Trecând prin San- F­anoiro au zărit In vitrina unui juvaergiu de mâna a doua din raionul chinezesc un colier de mărgăritare. Femeii i-au plâcut deşi păreau foarte vechi şi n'aveau albeaţa •bif unită, probabil pentrucă nu fes-sară purtate de mult din care cauză, e ştiut, oStmăr­­gâritarele tftrjrac. Erau Insă de-o mărime ne­obişnuită şi se vindeau pe preţul b­gatel de 25 dolari. Perechea tinără a plătit suma, dar cu inima Îndoită ca nu cumva s­­i lrşele ne­­gm­ătorul. Trapânl juria New York au Intrat la un alt juvaergiu cerând acestuia să preţuiască «alh » şi să le spună dacă e vra­dnică sau nu 25 dolari. Acesta examinând-o cu de-amă­­­nuntul a descoperit pr’ca numele lui Napoleon 'şi a Împărătesei Iosefina. Era vestitul polier­­de perle al soţiei' Ini Napol' eu 1, care Ina-.nte foti 25 de ani a fost furat de un matroz I francez şi adus la San-Francisco. Cei doi , Însurățel vându­ri colierul pe suma de 85600­­ dolari firmei Tiffany In New-York, care­­ l-a trimis apoi guvernului francez, ARISTARO * COMP. impozitele In germania Programul financiar al cabinetului Wirth — Proec­­tul Impozitelor ce se vor Institui In Germania Ziarul „Neue Freie Pr­esse“ dă amă­nunte asupra programului financiar, privitor la impozite, al cabinetului Wirth. Programul de altfel este incom­­plect deoarece înainte de a i se da o formă definitivă este nevoe să se sta­bilească o înţelegere între partidele guvernamentale asupra principiilor­­în­scrise în el. Impozit asupra va­lorilor In aur Noul cancelar al Germaniei în grija de a procura mijloacele necesare pentru acoperirea datoriilor de reparaţiuni către Aliaţi, şi-a însuşit ideea secretarului de Stat —pe care mulţi o găsesc lipsită de raţionament — de a institui impo­zite asupra valorilor de aur, adecă asupra valorilor reale ale proprietăţii. Această încercare va întâmpina, de­sigur, o energică împotrivire în sânul consiliului, aşa că sunt puţine indicii că se va putea înfăptui. Mai ales la Centrişti şi în partidul democratic acest impozit întâmpină de pe acum o ca­tegorică dezaprobare. Tota­lzarea impune­rilor corporaţiunii6.­Mai mulţi sorţi de izbândă pare a avea mărirea dărilor la corporaţiuni. Aci sunt cuprinse şi proprietăţile în acţiuni şi mine ale societăţilor germane aflătoare în afară de graniţele ţării. Astfel că toate dările, impozitul cor­­poraţiunei şi al capitalului, se vor con­topi într’unul singur, după sistemul practicat în America şi în Anglia, cu­ cele mai apreciate rezultate. Aşa că prin noul criteriu de selec­ţionare a mărfurilor de lux, nu se mai ţine seamă de principiul „strictei nece­sităţi", de vreme ce se impun şi pro­dusele strict necesare traiului dacă sunt dintr’un material superior. Numai mărfurile confecţionate din­tr’un material inferior sunt considerate în afară de prevederile acestui impo­zit. Şi acestea sunt foarte puţine. urii... »»nyfi producţiunei carbonifere Punctul principal al sistemului impo­­zitar cuprins în programul financiar al lui Wirth, îl formează impozitul asupra producţiunei carbonifere. In cursul războiului acest impozit s’a urcat cu 20 procente asupra preţului de producţie. Cu toate acestea preţul cărbunilor din Germania a fost tot timpul şi va fi şi de aci înainte mult mai ieftin de­cât în celelalte ţări cu producţie mare. Dacă acest impozit s’ar urca cu încă zece mărci în aur la tonă, Statul ar beneficia de un plus de aproximativ 1300 milioane mărci aur. Va fi de­sigur o foarte simţită îm­povărare pentru căile ferate, pentru diferitele in­dustrii naţionale, dar insti­tuirea acestui impozit se va resimţi mai mult asupra particularilor. Cari sunt mărfurile de lux Sumele cele mai considerabile se speră a se realiza din impunerea — proectată — asupra tuturor mărfurilor şi în special asupra articolelor de lux. In această categorie cade un foarte mare număr de fabrici. Acest impozit va fi prevăzut atât pentru producţia primă cât şi pentru cea industrializată. Toate produsele de calitate supe­rioară, oricât de necesare ar fi, este socotit ca materia­ de lux. Statul Român şi şcolile confesionale de SABIN OPREAN­U. Fiind Sfatul sintetizarea interese­lor cetăţenilor, care îl compun, nimic mai natural, ca tendinţa tuturor Sta­telor moderne, de a coordona toate instituţiile, de orice natură ar fi ace­lea , în vederea intereselor mai înalte de Stat. La o concluziune inevitabilă a ce­lor premergătoare ni se pare princi­piul enunţat şi înfăptuit de unele State (d. e. Italia): stal­icarea pe toată linia a învăţământului. Statul român a înfăptuit numai î­n parte acest primipiu. In vechiul Regat problema aceasta a primit o rezol­vare îndestulitoare recunoscând cu dreptul de publicitate numai şcolile de Stat, admiţând Insă şi învăţămân­tul particular, din oricare parte ar veni acela, totdeauna I '-sa safe con­trolul Statului şi fără dreptul de publicitate. Prin unirea noilor teritorii situaţia din trecut s’a sch­ibat. Mai cu seamă Transilvania a­­ dat deodată un număr destul de considerabil da ce­tăţeni de limbă şi religie felurită şi un număr excesiv de mare de ş­coli, diferite din punct de vedere al ca­racterului lor da şcolile d­e vech­ul Regat, şcolile confesionale. Printre multele preocupări, factorii compe­tenţi s’au ocupat prea puţin da a­ceastă problemă, a circi resolvare nimerită este de o importanţă deosa­­bit“i, să nu zicem primordială din mai multe puncte de vedere Dacă nu se grăb­sc guvernanţii­­ noştri să soluţioneze această prob­lemă,­esare* prin tor­e miji aone s*. provo­co o soluţie~,a~e a ei cei inte-­ resaţi: confesiunile ungureşti. ’ * Pentrucă oare to­mai confesiunile ungureşti cer cu atâta insistenţă acest lucru? Se va vedea îndată. Când Statul român înainte de a­­ceasta cu doi ani a Intrat în pose­siunea moştenirii sale legale rămase de la Statul ungar, întâmpinând peste tot locul greutăţi, a încercat să sta­­b­leas­e o proporţie mai justă şi în ce priveşte învăţămânu­. Evident, că dreptatea cerea, ca limba de predare în majoritatea şcolilor de Stat să fie cea română. Ch­ar, dacă ar fi dorit s le susţină şi mai departe cu limba de pri­mare ungurească ar fi încercat un lucru imposibil, declarând dela sine profesorii unguri sarcina de a sta In serviciul Statului român. In vremea aceasta ungurii — de­prinşi a fi stăpâni — vroind sâ de­monstreze in primul rând streinătăţii superioritatea lor culturală, dacă pe cea politică n'o mai pot avea şi cea numerică nici prin iluzia n’o pot a­­tinge, dorind zic să demonstreze cei rwţin superior tatea lor culturei faţă de romă­­ (care nu treacît fie amin­tit, în vreme de o mie de ani, cu toată asuprirea tuturor naţionalităţi­lor, n’au atins o), neţinând seamă nici de necesităţile lor culturale, nici mai cu seamă de mijloacele mate­riale de care dispun, au deschis — nestânjeniţi de nimeni — un număr ex­es’v de mare de şcoli secundare, probabil fiindcă in setea lor nepoto­lită de a-şi face iluzia că dominează prin cultură, această categorie de şcoli (din întâmplare cea mai neno­rocită) li se părea mai potrivită. Prin­­tr’o propagandă intonai au recrutat în şcolile secundare un număr de elevi, care a întrecut toate or­rele atinse pe acest teren sub stăpânirea ungurească. Ia anul şcolar 1919—20 iluzia le-a fost complectă: un număr îndoit a­­proape de stele ungureşti confesio­nale cu un număr de elevi mai mare ca oricând sub unguri. In anul şcolar 1920 - 21 au înce­put a se arăta semnele desiluziei: elevi mai puţini, contribuabili la sus­­ţ­ierea şcolilor şi mai puţini, profe­sorii rău plătiţi, murmure din partea nsrirţ’tar, murmură­r i di­* partea pro­fesori’or etc, cu un cuvânt urmările unui lucru forţat, care n’a isvoit#^ dintr’o necesitate au început în tul timp de un an a se arăta. Tocmai în zilele aces­ea iluzia su­periorităţii culturale a ungurilor no­ştri trece printr’o criză foarte îngri­jorătoare, care dacă nu se soluţio­nează, cum cred ei, ne temem că va lua proporţiile unei d­in­d­edi gene­rale. Se iveşte însă salvarea, tratatul­­ de pace şi părerile unor miniştri. Cu­­ ajutorul acestor factori, contând fără îndoială şi pe slăbiciunea factorilor competenţi, nădăjduiesc ungurii no­ştri, că vistier­a Statului român va salva iluzia lor atât de scumpă: su­perioritatea culturală faţă de români. Ştim însă, că singurul factor com­petent în materie de învăţământ este ministerul instru­iunii Nu credem şi o spunem ec^as­a cu toată convin­gerea, că acest minister va lua asu­pra sa odiul opiniei publice prin spri­jinirea din vhrte/i i Statului a i azlet şi provocătoare si nejasVftcate a nn-i rarilor. Căci nu-1 poate obliga nimic a aceasta şi ar fi în acela­ş timp o neindrept&țire nem­ai­pomenită a con­fesiunilor române din Transilvani. (Urmare pe pag. 2-a) Apărarea tratatelor de pace Toate popoarele învinse îşi dau si­linţa de a nu executa tratatele de pace, şi ţările învingătoare vor avea nevoe de multă energie pentru a le face să le execute. E cunoscută pre­siunea pe care Franţa şi Anglia au trebuit să o facă asupra Germaniei, şi suntem sigur, că acesta nu a fost ultimul efort al Aliaţilor. Dar deşi toate ţările învinse se o­­pun din răsputeri aplicării tratatelor, treb e să recunoaştem că ele să lu­crează din cât pot în ascuns, recurg la manopere diplomaţice. Singură Un­garia e aceea care prin bărbaţii săi politici proroceşte m reu insaşi pră­buşirea tratărilor de pace şi începerea unui nou război. Bulgarii, deşi tot atât de din topor­­ şi vehemenţi ca şi ungurii, lucrează şi­­ el la dărâmarea tratatelor de pace, dar ei sunt mai cuminţi, mai pt văză­tori decât ungurii. Pe aceşti din urmă asd Ungaria să lucreze cu tactul cui ar • lucrează Bulgaria de pildă. De aceea Ungaria are să mara­­nească aristocraţiei sale feudale fap­tul că tn jurul el s’a formet mai întâi cercul de fier al ţârilor eslte biruitoare în dismembrarea fostei monarhii U­ngurii ne-au dat din bună vreme •Să înţelegem că tratatul de la Trianon nu va fi respectat decât în cazul ind însăşi Statele Interesate se vor îngriji de respectarea lui, încercarea de­ a readuce pe Habs­­burgi manevrele regimului Horthy, declaraţiile conţilor de care Ungaria se vede că nu mai poate scăpa, au grij­­ alianţele defensive dintre Ceho­slovacia, Iugoslavia şi Români­a­De altfel chiar dacă Ungaria feu­­dalănt­ ne-ar fi atras atenţiunea asupra Intenţiilor sale, cele trei State ar fi fost, mai scu ând sau mei tă ziu necesitate sa veghezi in comun asupra respectării tratatului de pace care le priv­şti. M­icile puteri d­e Apus vor avea de­stule griji pentru a obliga Germania sa ex­cute tratatul de pace, şi nu pu­team aştepta ca ele să şi întindă aripile protectoare până la noi, căci aceste ari­i nu sunt suftetente în toate cazurile,­­ ci însati forţa lor de constrângere. Fie­care ţară esită biruitoare din războiu are datori­i să-și pună nu cumpănă întreaga ei forță pentru asigurarea păcii tropine prin respectarea tratatelor de pace. Fraternitatea latina Monumentul Geniului Latin A fost conceput de ,,Liga Fraternităţei intelectuale latine“ şi va fi ridicat la Paris, recunoscut capitala lumei latine — Dar contribuţia României — La 12 Aprilie 1919 „Liga Frater­ntStei intelectuale latina* s’a intra­­îi­ la Sorbona şi neuitatul seriilor frandez Paul Adam a propus ridica­­ea unui monument al Ghnnului La­tin, in capitala Franţei, cara a fost recucosaută capitala lumei latine. S’a format­at mci un comitet de iniţiativă şi după moartea lui Paul Adam,pre­­z­­enţia a luat-’ Louis B.Irthmn vice­preşedinte La Barra, fost preşedinte a republicat Mexicului. Guvernul fr­ancez a dat tot sprijinul prin Poin­care, A. R­iot, Millerand. Monumentul a fost conceput de Paul Adam şi cu executarea a fost însărcinat sculptorul Jean M­arju şi arhitectul Diquesne; va fi inaugurat la Paris în ziua de 12 iulie. La apelul comitetului a­­ răspuns poetul belgian1] Verharren, M­eter­anek, profundul autor bolg­an, istori­cul f­lozof italian Ferrero şi­­al­ţi ar­tişti spanioli şi italieni. * Monumentul va reprezenta toate naţiunile latine din Europa şi Ame­rica şi este conceput astfel. La bază, după cum îl­­ scrie La Barra în zia­rul Le Figaro, stă Lupoaica Romană, aducătoare aminte a vieţei latine. Ea imortalizează nu numai leagănul ro­­minităţei, dar şi opera lui Virgiliu şi a lui Dante, cum şi mersul ascen­dent al civ­lizaţiei italiene, de la limba __ • . * . \ » » m j t A w La unificarea complectă a poporului it­alian. Apoi repnezinU Spania glo­rioasă, oara esta evocată într’un ba­­sore’ief, cars rr.ită­­ primul ei contact cu popoarele Amersei. Un alt baso­re'def reprezintă De­claraţia Drepturilor O­mului, ca cea mai mare contribuţie pe care a dit-o Franţa, culturei moderne. Pe un piedestal din linii clare şi din frumoase proporţii, se ridică Ge­niul Latin, ca sinteză supremă a spi­ritului care domneşte pe bordurile Med­­er­nei, depăşeşte coloanele lui H­reale, traversează bazinul Atlanti­cului, ajungând la Pacific, pentru a domina astfel, prin puterea sa suve­rană și nobila, această vastă parte a Centroeatului, care se întinde de la R o Grande del Norte până la Tiera del Fuego. Fostul preşed­nte al republicei Me­xicului, dl Li Barra scrie că la mo­ment au contribuit la un 1*^ cu Franţa, Spania, Italia, Glorioasa Bel­gie, Portugalia, vrednică de La iadele lui Conpens, „România sora noestrfi din Orient, care a ştiut să menţină cu ardoare civilizaţia noastră, în mijlocul popoarelor de origina şi tendinţe aşa de diversa* şi toate re­publicata noastre latine din America. * Nu ştiam în ce măsură a contri­buit România, la ridicarea monu­mentului, nu material, — ceea ce este ,aşa de uşor, prin ministerul de ex­­­terne­, — ci pe cale morală. Şi iată de ce ne întrebăm Printre artiştii şi­­scriitorii popoarelor latine, cari sunt renumăraţi între contribuţ­ii, Româ­nia este reprezantată prin... »Leon­­Lahovary, delicatul poet român“. ‘Poeţi de talia dlui Lahovary, care şi ,scrie versuri franceze, — slavă Dom­inului — sunt foarta mulţi, — dar nu ei reprezintă cultura românească’ De ea nu a intervenit .Societatea Scriitorilor Români“, Academia Ro­mână sau Universităţile? De ce lasă ,România, — care a dat pe Dimitrie ICantemir, Mhail Ecainescu, A. Xe­­iiopol şi N. Iorga şi a cărei cultură în prezent, este reprezentată printr’a­­tâţea intelectuali de valoare, — de ne lasă, ca să fie reprezentată într'o ast­fel de ocazie, de dl... Lahovary ? întreb?­m! Di Vaida despre Unire. I Di Alexandru Vaida i-a urat dlui N Iorga la sărbătorirea de la­­Ateneu în Bucureşti: „Să călăuzească Unirea su­fletească a tuturor cetăţeni­lor din Romănia-Mare, ca să nu mai fie Basarabeni, Bucavi­­jjgnig^ănățeni, Ardeleni. Mol-Mu neni, °l­e,ili,i1niotrisă ’ Slî simtă deplin­ul unitar Ro­mâni“. PMBILA PICT »1 Leonte Moldovanu, care s’a de­clarat plângând — la banchetul cercului de studii — „trăsură de unire“ între „Ardeal şi vechiul Regat“, a afirmat, că cei trei factori ai unirei (afară de dsa) sunt: „pământul, rasa şi clima. “ Dl I. L C. Brătianu l-a desrainţit, însă, la armă pe lacrimogenul brăilean, spunând, că partidul liberal este acela, care va desăvârşi unirea. Deci, cei trei factori ai unităţii na­ţionale, sunt. . . doar: partidul li­beral l­a Dl Simion Mândrescu cel mai proa­spăt liberal transilvănean din vechiul Regat, spunea la banchetul de Dumi­necă : „Biserica liberală, al cărui preot e dl Brătianu, să se întindă peste toată ‘ ţara...* Biserica liberală? Dar de când beciurile băncilor liberale se pot trans­forma în biserici? Şi apoi dacă dl I. Brătianu este preot, postul de ţârcovnic revine desigur dlui Al. Constantinescu P. Aşa biserică, mai rar!

Next