Patria, iunie 1921 (Anul 3, nr. 116-139)
1921-06-25 / nr. 135
Huj # Sâmbăta 25 Iunie 1921 UN LEU EXEMPLARUL Anul III . # Numărul 135 | ■KÉüifiá? —.—— Intrarea în activitate a ungurilor ardeleni de N. IORGA filoa ne erede că Uigatia lucrează pe o sigură cale pentru a-şi atinge scopu, care e unul singur: întoarcerea integrală a unui trecut, din care se hrănea atâta, aristocraţie, un cler numeros, o fancționărime peste samă, o armatăufaşă, se înşeală. Acei cari se declară public i uimirii noştri până la capăt — peltea noastră sau peltea lor — au multe mijloace pentru a urmări o ţintă absurdă Precum din ostaşi entuzişti ai tiraniei prusiene s’au făcut linguşitorii înţelegerii, căreia nu mai ştiu ce complimene să-l facă şi ce daruri să pute în perspectivă, tot aşa din provocatori şi sfidători, cătănd nod In p pură, nemţişti, „usurpatorilor“ de teapa noastră, s'au transformat în simpli apărători absolut legali al drepturilor sfleşti, culturale pe care le au, Indub tabil, ai lor în , provinciile ocupate“. Aşa a vorbit Aidiassy, acum vre-o câteva săptămâni numit’, în Rovue de Geneve. Aşa asigură el şi alţii pe zarişti nsigţi, cari nu se mulţămesc a-i asculta, ce-i şi cred. De pe urma unor instrucţii precise adunarea de la Huedin a hotărât participarea Migfilărilor la viaţa politică a Romăniei unite, şi episcopul Majlath a apărut în Senatul din Bucureşti ! Să nu ne înşelăm asupra sensului adevărat al mişcării pe aceste. Trupele s’au înscris s’au organizd, ele ,« scot la bătaie. ! De di la noi atîrnă ca anume scopuri să nu fie totuşi atinse ! Dacă vom face curată viaţa politică In care întră noul factor, dacă vom fi în stare a reformi detestabila administraţie ardeleană, vom fi făut pe atâţia oameni de treabă, omeni reali di de el să înţeleagă că, oricât dorurile tainice s’ar duce către ce a fost, aceasta e totuşi o ţară în care se poate trăi liniştit, legal, fericit, fiecare cu credinţile şi cu Umbalai fără a jigni pe cel de alte credinţi şi de altă limbă. E singurul răspuns pe care-l ptem da uneltitorilor In acelaşi timp câm e cea mai elementară datorie faţă de acela al căror suflet nu ni-a fost dat prin clausele tratatului de la Trianon. După Franţa, Italia pentru România Manifesta^* din Senatul italian, pantm România, care viaa după manifestaţia dim Camera francezî, cu Dotisia ratificării tratatul*ii dala Trim* non, are darul de-a afirma in faţa lumei, legătura pentică strânsă între cele trei ţări ale rasei latine. Faptul ca după decursul dlui Briand au urmat discursurile dlor Titteai, preşedintele Senatului italian şi al senatorului Bădoglie, în aclamările întregului Senat şi ale membrilor guvernului, nu este o îa’implare, ci rrranisa firească a uoai politice pe care Romfi nia o face alături da Fanţa şi Italia, încă din timpul neutralităţei noastre. Legătura de rasă pe care o simte România faţă de Italia, s’a manifestat acum de curând, cu ocazia comemorărei lui Danti. Atât la Bucureşti, Iaşi cât şi la Cluj, n’avit numai o manfestaţie culturală, din admiraţia artistică şi morală, ci — mai ales! — prilejul de a afirma comunitatea de cultură, între popoarele romanice şi recunoastarea noastră în orice manifestare a spiritului latin, cum a spus la Universitatea din Cluj, învăţatul filolog Vasile Bogrea. Salutul Italiei adresat României are o deosebită importanţă, mai ales în legătură cu respectarea tratatului de pace. Cu ocazia ratificării tratatului de la Trianon, presa franceză şi în deosebi ziarul Le Temps, spunea că în ce priveşte Franţa, interesele ei în Ungaria, cât şi în ţările moştenitoare ale fostei împărăţii hibsurgise, sunt foarte reduse şi că ea nu este intessată direct in acete părţi ale Europei. Aturi de popoarele care vor să formeze’Mica Antantă, ţara care poartă inkres în aceste părţi, este Italia şi ei li revine rolul da a supraveghea txcutarea păcei şi restabilirea vieţei normale. In decernerea acestui rol Italiei, din partea Franţei, se creează sorei noastre latine, un rol de mare putere, in părţile Orientului, care, fârând-o să vină direct în atingere cu interesele României, pe noi nu ne poate decât bucura. Situaţia geogafică a Italiei ti di posibilitatea să fie în Orient, puterea europeană, care dă provaleea la supavegherea respectării tratatului cu Ungaria. Iată pentru ce considerăm manifestaţia din parlamentul italian, ca un moment însemnat, pentru politica pe care o duce România faţă cu vecinul ei de la Test, Ungurii, politică da pace, la realizarea căreia, Italia esta şi dorită de ne şi este şi indicată de istorie, să colaboreze ca o soră mai mare a României. Manifestaţia din Banatul italian ere o importanţă şi pentru Vigtria Ca şi manifestata din Camera franceză, cea italiană a venit, să spulbere speranţele Ungariei, care frece o vie propagandă în Etreinătate, contra României. Capetele de la Bdapesta, cu aceste două irazii, se pot convinge, că legătura da sânge şi de eroism, cum au accentuat diii Briand şi Tutuni, sunt mai tari decât broşurile şi uneltirile ungureşti în streinătate şi că ele singure indică calea viitorului celor trei ţări latine, Franţa, Italia şi România. EFEMERIDE Colierul împărătesei losefina * O pereche de tineri Icrirtţei ft 'Und călător,o de nunti pnn America, au cumpărat câte sera din fiecara oraş pe unde au trecut, lucruţeire frumoaae fi Ut felul de mărunţişuri cari ale aer rescă drept amintire la întoarcerea lor acasă. Trecând prin San- Fanoiro au zărit In vitrina unui juvaergiu de mâna a doua din raionul chinezesc un colier de mărgăritare. Femeii i-au plâcut deşi păreau foarte vechi şi n'aveau albeaţa •bif unită, probabil pentrucă nu fes-sară purtate de mult din care cauză, e ştiut, oStmărgâritarele tftrjrac. Erau Insă de-o mărime neobişnuită şi se vindeau pe preţul bgatel de 25 dolari. Perechea tinără a plătit suma, dar cu inima Îndoită ca nu cumva si lrşele negmătorul. Trapânl juria New York au Intrat la un alt juvaergiu cerând acestuia să preţuiască «alh » şi să le spună dacă e vradnică sau nu 25 dolari. Acesta examinând-o cu de-amănuntul a descoperit pr’ca numele lui Napoleon 'şi a Împărătesei Iosefina. Era vestitul polierde perle al soţiei' Ini Napol' eu 1, care Ina-.nte foti 25 de ani a fost furat de un matroz I francez şi adus la San-Francisco. Cei doi , Însurățel vânduri colierul pe suma de 85600 dolari firmei Tiffany In New-York, care l-a trimis apoi guvernului francez, ARISTARO * COMP. impozitele In germania Programul financiar al cabinetului Wirth — Proectul Impozitelor ce se vor Institui In Germania Ziarul „Neue Freie Presse“ dă amănunte asupra programului financiar, privitor la impozite, al cabinetului Wirth. Programul de altfel este incomplect deoarece înainte de a i se da o formă definitivă este nevoe să se stabilească o înţelegere între partidele guvernamentale asupra principiilorînscrise în el. Impozit asupra valorilor In aur Noul cancelar al Germaniei în grija de a procura mijloacele necesare pentru acoperirea datoriilor de reparaţiuni către Aliaţi, şi-a însuşit ideea secretarului de Stat —pe care mulţi o găsesc lipsită de raţionament — de a institui impozite asupra valorilor de aur, adecă asupra valorilor reale ale proprietăţii. Această încercare va întâmpina, desigur, o energică împotrivire în sânul consiliului, aşa că sunt puţine indicii că se va putea înfăptui. Mai ales la Centrişti şi în partidul democratic acest impozit întâmpină de pe acum o categorică dezaprobare. Totalzarea impunerilor corporaţiunii6.Mai mulţi sorţi de izbândă pare a avea mărirea dărilor la corporaţiuni. Aci sunt cuprinse şi proprietăţile în acţiuni şi mine ale societăţilor germane aflătoare în afară de graniţele ţării. Astfel că toate dările, impozitul corporaţiunei şi al capitalului, se vor contopi într’unul singur, după sistemul practicat în America şi în Anglia, cu cele mai apreciate rezultate. Aşa că prin noul criteriu de selecţionare a mărfurilor de lux, nu se mai ţine seamă de principiul „strictei necesităţi", de vreme ce se impun şi produsele strict necesare traiului dacă sunt dintr’un material superior. Numai mărfurile confecţionate dintr’un material inferior sunt considerate în afară de prevederile acestui impozit. Şi acestea sunt foarte puţine. urii... »»nyfi producţiunei carbonifere Punctul principal al sistemului impozitar cuprins în programul financiar al lui Wirth, îl formează impozitul asupra producţiunei carbonifere. In cursul războiului acest impozit s’a urcat cu 20 procente asupra preţului de producţie. Cu toate acestea preţul cărbunilor din Germania a fost tot timpul şi va fi şi de aci înainte mult mai ieftin decât în celelalte ţări cu producţie mare. Dacă acest impozit s’ar urca cu încă zece mărci în aur la tonă, Statul ar beneficia de un plus de aproximativ 1300 milioane mărci aur. Va fi desigur o foarte simţită împovărare pentru căile ferate, pentru diferitele industrii naţionale, dar instituirea acestui impozit se va resimţi mai mult asupra particularilor. Cari sunt mărfurile de lux Sumele cele mai considerabile se speră a se realiza din impunerea — proectată — asupra tuturor mărfurilor şi în special asupra articolelor de lux. In această categorie cade un foarte mare număr de fabrici. Acest impozit va fi prevăzut atât pentru producţia primă cât şi pentru cea industrializată. Toate produsele de calitate superioară, oricât de necesare ar fi, este socotit ca materia de lux. Statul Român şi şcolile confesionale de SABIN OPREANU. Fiind Sfatul sintetizarea intereselor cetăţenilor, care îl compun, nimic mai natural, ca tendinţa tuturor Statelor moderne, de a coordona toate instituţiile, de orice natură ar fi acelea , în vederea intereselor mai înalte de Stat. La o concluziune inevitabilă a celor premergătoare ni se pare principiul enunţat şi înfăptuit de unele State (d. e. Italia): stalicarea pe toată linia a învăţământului. Statul român a înfăptuit numai în parte acest primipiu. In vechiul Regat problema aceasta a primit o rezolvare îndestulitoare recunoscând cu dreptul de publicitate numai şcolile de Stat, admiţând Insă şi învăţământul particular, din oricare parte ar veni acela, totdeauna I '-sa safe controlul Statului şi fără dreptul de publicitate. Prin unirea noilor teritorii situaţia din trecut s’a schibat. Mai cu seamă Transilvania a dat deodată un număr destul de considerabil da cetăţeni de limbă şi religie felurită şi un număr excesiv de mare de şcoli, diferite din punct de vedere al caracterului lor da şcolile de vechul Regat, şcolile confesionale. Printre multele preocupări, factorii competenţi s’au ocupat prea puţin da această problemă, a circi resolvare nimerită este de o importanţă deosabit“i, să nu zicem primordială din mai multe puncte de vedere Dacă nu se grăbsc guvernanţii noştri să soluţioneze această problemă,esare* prin tore miji aone s*. provoco o soluţie~,a~e a ei cei inte- resaţi: confesiunile ungureşti. ’ * Pentrucă oare tomai confesiunile ungureşti cer cu atâta insistenţă acest lucru? Se va vedea îndată. Când Statul român înainte de aceasta cu doi ani a Intrat în posesiunea moştenirii sale legale rămase de la Statul ungar, întâmpinând peste tot locul greutăţi, a încercat să stablease o proporţie mai justă şi în ce priveşte învăţămânu. Evident, că dreptatea cerea, ca limba de predare în majoritatea şcolilor de Stat să fie cea română. Char, dacă ar fi dorit s le susţină şi mai departe cu limba de primare ungurească ar fi încercat un lucru imposibil, declarând dela sine profesorii unguri sarcina de a sta In serviciul Statului român. In vremea aceasta ungurii — deprinşi a fi stăpâni — vroind sâ demonstreze in primul rând streinătăţii superioritatea lor culturală, dacă pe cea politică n'o mai pot avea şi cea numerică nici prin iluzia n’o pot atinge, dorind zic să demonstreze cei rwţin superior tatea lor culturei faţă de romă (care nu treacît fie amintit, în vreme de o mie de ani, cu toată asuprirea tuturor naţionalităţilor, n’au atins o), neţinând seamă nici de necesităţile lor culturale, nici mai cu seamă de mijloacele materiale de care dispun, au deschis — nestânjeniţi de nimeni — un număr exes’v de mare de şcoli secundare, probabil fiindcă in setea lor nepotolită de a-şi face iluzia că dominează prin cultură, această categorie de şcoli (din întâmplare cea mai nenorocită) li se părea mai potrivită. Printr’o propagandă intonai au recrutat în şcolile secundare un număr de elevi, care a întrecut toate orrele atinse pe acest teren sub stăpânirea ungurească. Ia anul şcolar 1919—20 iluzia le-a fost complectă: un număr îndoit aproape de stele ungureşti confesionale cu un număr de elevi mai mare ca oricând sub unguri. In anul şcolar 1920 - 21 au început a se arăta semnele desiluziei: elevi mai puţini, contribuabili la susţierea şcolilor şi mai puţini, profesorii rău plătiţi, murmure din partea nsrirţ’tar, murmurăr i di* partea profesori’or etc, cu un cuvânt urmările unui lucru forţat, care n’a isvoit#^ dintr’o necesitate au început în tul timp de un an a se arăta. Tocmai în zilele acesea iluzia superiorităţii culturale a ungurilor noştri trece printr’o criză foarte îngrijorătoare, care dacă nu se soluţionează, cum cred ei, ne temem că va lua proporţiile unei dindedi generale. Se iveşte însă salvarea, tratatul de pace şi părerile unor miniştri. Cu ajutorul acestor factori, contând fără îndoială şi pe slăbiciunea factorilor competenţi, nădăjduiesc ungurii noştri, că vistiera Statului român va salva iluzia lor atât de scumpă: superioritatea culturală faţă de români. Ştim însă, că singurul factor competent în materie de învăţământ este ministerul instruiunii Nu credem şi o spunem ec^asa cu toată convingerea, că acest minister va lua asupra sa odiul opiniei publice prin sprijinirea din vhrte/i i Statului a i azlet şi provocătoare si nejasVftcate a nn-i rarilor. Căci nu-1 poate obliga nimic a aceasta şi ar fi în acelaş timp o neindrept&țire nemaipomenită a confesiunilor române din Transilvani. (Urmare pe pag. 2-a) Apărarea tratatelor de pace Toate popoarele învinse îşi dau silinţa de a nu executa tratatele de pace, şi ţările învingătoare vor avea nevoe de multă energie pentru a le face să le execute. E cunoscută presiunea pe care Franţa şi Anglia au trebuit să o facă asupra Germaniei, şi suntem sigur, că acesta nu a fost ultimul efort al Aliaţilor. Dar deşi toate ţările învinse se opun din răsputeri aplicării tratatelor, treb e să recunoaştem că ele să lucrează din cât pot în ascuns, recurg la manopere diplomaţice. Singură Ungaria e aceea care prin bărbaţii săi politici proroceşte m reu insaşi prăbuşirea tratărilor de pace şi începerea unui nou război. Bulgarii, deşi tot atât de din topor şi vehemenţi ca şi ungurii, lucrează şi el la dărâmarea tratatelor de pace, dar ei sunt mai cuminţi, mai pt văzători decât ungurii. Pe aceşti din urmă asd Ungaria să lucreze cu tactul cui ar • lucrează Bulgaria de pildă. De aceea Ungaria are să maranească aristocraţiei sale feudale faptul că tn jurul el s’a formet mai întâi cercul de fier al ţârilor eslte biruitoare în dismembrarea fostei monarhii Ungurii ne-au dat din bună vreme •Să înţelegem că tratatul de la Trianon nu va fi respectat decât în cazul ind însăşi Statele Interesate se vor îngriji de respectarea lui, încercarea de a readuce pe Habsburgi manevrele regimului Horthy, declaraţiile conţilor de care Ungaria se vede că nu mai poate scăpa, au grij alianţele defensive dintre Cehoslovacia, Iugoslavia şi RomâniaDe altfel chiar dacă Ungaria feudalănt ne-ar fi atras atenţiunea asupra Intenţiilor sale, cele trei State ar fi fost, mai scu ând sau mei tă ziu necesitate sa veghezi in comun asupra respectării tratatului de pace care le privşti. Micile puteri de Apus vor avea destule griji pentru a obliga Germania sa excute tratatul de pace, şi nu puteam aştepta ca ele să şi întindă aripile protectoare până la noi, căci aceste arii nu sunt suftetente în toate cazurile, ci însati forţa lor de constrângere. Fiecare ţară esită biruitoare din războiu are datorii să-și pună nu cumpănă întreaga ei forță pentru asigurarea păcii tropine prin respectarea tratatelor de pace. Fraternitatea latina Monumentul Geniului Latin A fost conceput de ,,Liga Fraternităţei intelectuale latine“ şi va fi ridicat la Paris, recunoscut capitala lumei latine — Dar contribuţia României — La 12 Aprilie 1919 „Liga FraterntStei intelectuale latina* s’a intraîi la Sorbona şi neuitatul seriilor frandez Paul Adam a propus ridicaea unui monument al Ghnnului Latin, in capitala Franţei, cara a fost recucosaută capitala lumei latine. S’a formatat mci un comitet de iniţiativă şi după moartea lui Paul Adam,prezenţia a luat-’ Louis B.Irthmn vicepreşedinte La Barra, fost preşedinte a republicat Mexicului. Guvernul francez a dat tot sprijinul prin Poincare, A. Riot, Millerand. Monumentul a fost conceput de Paul Adam şi cu executarea a fost însărcinat sculptorul Jean Marju şi arhitectul Diquesne; va fi inaugurat la Paris în ziua de 12 iulie. La apelul comitetului a răspuns poetul belgian1] Verharren, Meteranek, profundul autor bolgan, istoricul flozof italian Ferrero şialţi artişti spanioli şi italieni. * Monumentul va reprezenta toate naţiunile latine din Europa şi America şi este conceput astfel. La bază, după cum îl scrie La Barra în ziarul Le Figaro, stă Lupoaica Romană, aducătoare aminte a vieţei latine. Ea imortalizează nu numai leagănul rominităţei, dar şi opera lui Virgiliu şi a lui Dante, cum şi mersul ascendent al civlizaţiei italiene, de la limba __ • . * . \ » » m j t A w La unificarea complectă a poporului italian. Apoi repnezinU Spania glorioasă, oara esta evocată într’un basore’ief, cars rr.ită primul ei contact cu popoarele Amersei. Un alt basore'def reprezintă Declaraţia Drepturilor Omului, ca cea mai mare contribuţie pe care a dit-o Franţa, culturei moderne. Pe un piedestal din linii clare şi din frumoase proporţii, se ridică Geniul Latin, ca sinteză supremă a spiritului care domneşte pe bordurile Medernei, depăşeşte coloanele lui Hreale, traversează bazinul Atlanticului, ajungând la Pacific, pentru a domina astfel, prin puterea sa suverană și nobila, această vastă parte a Centroeatului, care se întinde de la R o Grande del Norte până la Tiera del Fuego. Fostul preşednte al republicei Mexicului, dl Li Barra scrie că la moment au contribuit la un 1*^ cu Franţa, Spania, Italia, Glorioasa Belgie, Portugalia, vrednică de La iadele lui Conpens, „România sora noestrfi din Orient, care a ştiut să menţină cu ardoare civilizaţia noastră, în mijlocul popoarelor de origina şi tendinţe aşa de diversa* şi toate republicata noastre latine din America. * Nu ştiam în ce măsură a contribuit România, la ridicarea monumentului, nu material, — ceea ce este ,aşa de uşor, prin ministerul de externe, — ci pe cale morală. Şi iată de ce ne întrebăm Printre artiştii şiscriitorii popoarelor latine, cari sunt renumăraţi între contribuţii, România este reprezantată prin... »LeonLahovary, delicatul poet român“. ‘Poeţi de talia dlui Lahovary, care şi ,scrie versuri franceze, — slavă Dominului — sunt foarta mulţi, — dar nu ei reprezintă cultura românească’ De ea nu a intervenit .Societatea Scriitorilor Români“, Academia Română sau Universităţile? De ce lasă ,România, — care a dat pe Dimitrie ICantemir, Mhail Ecainescu, A. Xeiiopol şi N. Iorga şi a cărei cultură în prezent, este reprezentată printr’atâţea intelectuali de valoare, — de ne lasă, ca să fie reprezentată într'o astfel de ocazie, de dl... Lahovary ? întreb?m! Di Vaida despre Unire. I Di Alexandru Vaida i-a urat dlui N Iorga la sărbătorirea de laAteneu în Bucureşti: „Să călăuzească Unirea sufletească a tuturor cetăţenilor din Romănia-Mare, ca să nu mai fie Basarabeni, Bucavijjgnig^ănățeni, Ardeleni. Mol-Mu neni, °le,ili,i1niotrisă ’ Slî simtă deplinul unitar Români“. PMBILA PICT »1 Leonte Moldovanu, care s’a declarat plângând — la banchetul cercului de studii — „trăsură de unire“ între „Ardeal şi vechiul Regat“, a afirmat, că cei trei factori ai unirei (afară de dsa) sunt: „pământul, rasa şi clima. “ Dl I. L C. Brătianu l-a desrainţit, însă, la armă pe lacrimogenul brăilean, spunând, că partidul liberal este acela, care va desăvârşi unirea. Deci, cei trei factori ai unităţii naţionale, sunt. . . doar: partidul liberal la Dl Simion Mândrescu cel mai proaspăt liberal transilvănean din vechiul Regat, spunea la banchetul de Duminecă : „Biserica liberală, al cărui preot e dl Brătianu, să se întindă peste toată ‘ ţara...* Biserica liberală? Dar de când beciurile băncilor liberale se pot transforma în biserici? Şi apoi dacă dl I. Brătianu este preot, postul de ţârcovnic revine desigur dlui Al. Constantinescu P. Aşa biserică, mai rar!