Patria, iunie 1924 (Anul 6, nr. 114-135)

1924-06-25 / nr. 131

Cluj, Miercuri 25 Iunie 1914 % 2 LEI EXErytPLAKUL. Anul VI. Numirii 131 in jurul fuziunii Unirea celor două grupări îndru­mate spre o sinceră concepție demo­cratică a stârnit în sânul elemente­lor conștiente ale țării entusiasmul pe care-l merită. Desigur, că acea­sta unire a avut darul să provoace, ca orice simptom nou, unele nedu­meriri, în sânul unei anumite cate­gorii de suprapuși, cari vedeau în aceasta contopire amenințarea inte­reselor lor de heghemonie de clasă Nimic mai firesc în acest resenti­ment, întrucât tendința nouei gru­pări nu va putea părtini heghemo­­nia unei clase sociale față de alta, ci va căuta prin mijloace pacinice, să niveleze cât mai mult diferențierile sociale, printr’o continuă activitate evolutivă. In acest sens vom căuta în arti­colul de față, să liniștim opinia pu­blică înveninată de dușmanii nouei formațiuni, cari voiesc să deslănțuie pe câmpul senin al concepțiilor noa­stre democratice furtuni închipuite, dându-i lămuririle necesare, învinuirile, ce ni­ se aruncă de o parte a păturii conducătoare, ale că­rei idei reacționare n’au prins nimic din fenomenele, ce se desfășoară în jurul nostru, ne oferă prilejul, de a le pune la dispoziție un scurt rezu­mat al nouilor stări de lucruri cre­­iate de evenimentele de după răz­boi. Sunt transformări atât de radi­cale, ale căror realitate, într’adevăr, ne uimește și pe noi, — aceștia cu vederi mai înfluințabile de natura evolutivă a lucrurilor, decât ale gru­pului insignifiant de discipoli ai po­liticianismului decadent. Cine ar fi crezut de pildă, înainte de război de transformările radicale operate în regimul politic al Rusiei țariste, al Angliei stăpânită de tra­diționala domnie a lorzilor, al Italiei înclinată spre socialism, al Franței, stăpânită și ea de partide cu drepturi istorice ? Indrăsnețul profet ar fi fost aspru criticat de mentalitățile întârziate ale unei societăți prea puțin accesi­bile unei schimbări a fundamentu­lui civilizației. Și cu toate acestea, ceea ce părea irealizabil s’a înfăptuit, fără ca a­­supra bătrânei Europe să se fi des­­lănțuit catastrofa închipuită de reac­ționarii conservativi. Țăranul rus din 1917 avea o singură preocupare: să se repare o nedreptate seculară, să se vadă el posesorul pământului stăpânit pe nedrept de o clasă redusă de împi­latori. El n’a avut și nu are idee de teoriile marxiste și dacă bolșevismul rus s’a oprit în limitele actuale, a­­ceasta se datorește tocmai cumințe­niei naturale a țăranului, și senti­mentului de respect firesc, ce-l ma­nifestă, față de procesele evolutive ale naturii, neînțelese de el. La noi în aceeaș epocă orice de­magog ar fi fost în stare să pro­voace o furtună similară, dacă ges­tul mare al Regelui n’ar fi venit la timp, să dezlege în mod fericit a­­ceea­ș problemă socială. Odată nedreptatea ce stăpânea și la noi de secole marea majoritate a populațiunii, înlăturată, învinuirea de bolșevism, ce se aruncă nouei grupări politice este lipsită de orice temei serios. Bolșevismul rusesc, cu desfășu­rarea în direcție comunistă a fost oprit de mojivul rus, refractar unor astfel de tendințe, așa că ideea unor fanatici de a desconsidera evolu­țiile naturale a fost oprită în mer­sul ei. Țăranul și muncitorul nostru cu o vădită superioritate de pătrundere a realității, desigur, că nu va supra­licita experiențele atât de triste ale republicei sovietice. In direcția aceasta orice acuzație devine iluzorie.­­ Dar detractorii fuziunei și părti­nitorii vechiului regim de corupție și jaf caută să popularizeze ideea necesității menținerii statului quo, și să creeze o atmosferă nefavora­bilă în jurul evenimentelor, pe care fuziunea în mod firesc le eviden­țiază. Căci cele două partide unite reprezintă o forță incontestabilă. Amândouă se bazează pe cea mai sănătoasă pătură socială și deci e firesc, ca în viitorul apropiat noua grupare să fie încredințată de ma­rile masse ale poporului cu condu­cerea țării. Ei bine, ceea ce nu pot suferi re­acționarii este tocmai aceasta even­tualitate destul de rațională. Pentru a i liniști și asupra aces­tui punct, n’avem decât să le fur­nizăm exemple din istoria recentă a politicei europene. Italia bântuită după război de gândurile sinistre ale bolșevismului și-a revenit într’un moment de re­culegere — sub impresia furiosu­lui dezastru rus și sub impulsul ideilor fasciste — antiteza comunis­mului — a înlăturat un dezastru sigur. Energia rasei s’a trezit într’un moment și poporul s’a pus singur la adăpostul unor nenorociri, în cari­era să-i târască slăbiciunea guver­nelor istorice. Bătrâna Anglie, țara clasică a libertății și a parlamenta­rismului ideal a consimțit și ea de bună voie să dea timpului dreptate și să renunțe la un regim, care i­ se părea prea demodat. Moncitorimea a avansat în primul plan al condu­cerii, fără ca tradiționalismul senio­rial să sufere vre­ o leziune. Fiecare englez conștient de necesitatea pro­gresului evolutiv al civilizației vede în aceasta schimbare de regim o necesitate firească a vremurilor moderne. Franța eroicului Poincaré a suferit schimbări necunoscute încă în isto­ria ei politică. Rezultatul electoral de la 11 Mai a răsturnat întregul aparat al directivei politice de până atunci lăsând muncitorimei acces larg la conducerea țării.­­ Dacă Rusia înebunită de fana­tismul unor elemente prea extre­miste, s’a putut reculege prin firea conservativă a țăranului rus, lipsit și de patriotism și de idei de de­votament față de credința sa, de țarul său și de patria sa, — așa cum ni-l descrie Tolstoi, în cartea sa “Spiritul creștin și Patriotismul“ cu atât mai mult trebuie să avem toată încrederea în poporul nostru ale cărui sentimente față de tron și patrie și față de trecutul său isto­ric, sunt cu totul altele. Prin urmare în aceasta direcție suntem luminați. Dar cea mai evidentă încredere în desăvârșirea ordonată a trans­formărilor necesare în politica țării noastre ni­ le furnizează cele trei mari aliate, ale căror atitudini tre­buie să le respectăm și să le urmăm. Țările au devenit astăzi între ele un fel de vase comunicative. Ele i­și împrumută prin artere comune produsul lor economic și cultural. Aceste artere vor trebui însă să fie uniforme. Uniformizarea acestor artere va trebui să fie preocuparea de căpe­tenie a viitoarei guvernări. Ori în aceasta direcție nu s’a angajat, în baza principiilor profesate decât noua grupare politică fuzionată, a cărei imperioasă venire la putere este tot mai mult reclamată, de in­teresele generale ale țării. Intr’un viitor articol vom căută să schițăm aceste interese și să mo­tivăm necesitatea unei imediate schimbări de regim, în România în­tregită. Al cincilea congres al internaționalei comuniste — condamnarea războiului, dar înarmarea Rusiei — ln 19 Iunie s’a deschis la Moscovă al cincilea congres al internaționalei co­muniste sub prezidenția­lui Slncw­in, la care au luat parte Trotzki și Bykov, președintele Sovietelor. Placards mari au fost atârnate pe pereți vestind bi­ruința comunismului in limbile europene și asiatice. In cuvântarea lui, Sm­owlow a con­damnat tactica de luptă comunistă pe terenul parlamentar și a spus că nu pe această cale va învinge comunismul. De­ aceea a adus o gravă acuză socia­liștilor din toate țările, care sunt pen­tru parlamentarism. Cu toate acestea trebuie de menținut unitatea de front a muncitorimi, iar socialismul trebuie pri­vit numai ca o parte a marxismului Congresul se ține în palatul din Kremlin și va dura cam trei săptămâni. Deși este prea de­vreme ca să scoa­tem concluzii politice, totuși o consta­tare se impune din prima zi a congre­sului: comuniștii de la Moscova se ri­dică impetuos contra războiului, dar preamăresc înarmarea Rusiei. Cea mai mare parte din cuvântarea de deschidere a lui Zrnwlew s’a ocu­pat cu învinuirea celor ce au pregătit și încă mai pregătesc războiul. A în­vinuit pe socialiștii din Germania ca și pe cei din Franța. Congresul a primit ca ovații propunerea rusă ca la sfârși­tul lunii iulle muncitorimea să demon­streze o săptămână întreagă contra mi­litarismului și în amintirea izbucnirii războiului. Această demonstrație va fi îndreptată și contra burgheziei, dar și contra socialiștilor. Insă la sfârșitul ședinței între moțiu­nile care s’au redactat t­an salat pen­tru armata roșie, pentru marină și pen­tru aviația bolșevică. Ori se știe foarte bine ce sunt toate acestea și că constricesc adevărata pri­mejduire a păcii. In discursul său dela Cameră, dl dr N. Lupa a arătat, pe baza informațiilor engleze, că Rasta are un efectiv de 1.003.000 oameni, că pro­gramul ei aerian­­ de 3000 de aero­plane, că are zeci de fabrici militare și 100 de tankari și multe altele. De aceea manifestația pacifistă a con­gresului comunist apare c ca cea mai mare șarlatanie a veacului, și nu va fi ni­meni pe fața pămăntuhi ca to­vadă ce se ascunde în planurile vărsătorilor de sânge de la Moscova. CRONICA ZILEI Noua monetă metalică. Ceea ce era de prevăzut s’a întâmplat: noua mo­neetă metalică pusă de cur­ând Iu circulație a dispărut de pe piață aproape imediat. In orașele din Ardeal numeai m fo­los­­șie la schimb noaUe monete de 1 $­ 2 le’. E­e sunt probabil păstrate dade­­ținători, deși nu au o valoare retrinsecă, rare ce j­ustifice acest lucru. Cstrzî cs­e pe de o psrte Icsaficiecța stocilă! pes In ei­ec’aț’e, hr pe di altă psrte, g­îștala de a nu ss fl retrag­­e­­,h­e mond­s de hi, tie odată cu pune­­rea în circulație a celor noul. In acest ci­p, de­sigur că și aceste moneta metalice vor avea tot soarta celor de 25 și 50 bani, cari au fost acaparate, fără să facă elei o înlesnire schi­m­balul. * Cum este păgubit fiscul. In nu­­mărul de seri am relatat și noi catil senatorului B­mll Petreacă, care a obți­­nut de la misterul finanțelor reduce­rea impozitului, spre a putea beneficia de privilegiile legei chiriilor. Dl Vintilă B­ătranu s încercat să-l desmintă, cerând dovezi scrise. Aceste dovezi au fost preduse și dl ministre de finanțe a trebuit să recunoască, adăugând lesă că a luat măsuri, ca comisiunea de impunere și revizuiască.... hotărârea M­isterului de finanțe. Averile publice — Nu mai dă nimeni nici o socoteală de ele — Statul nostru e foarte bogat, așa de bogat, în.­.at­ac*și poate face socoteală­­.verilor sile. Are munți cu aur, sigint și tot faiul de matase, mine de vite, psiroi și tărbuni; păduri, văi și câmpii *s tot fire­ ge ecareteri da ale gospo­dăriei. Are și fabrici, fa­ o și negusto­­r]s, iar veniturile ce se 1* dela vămi, ci la poștă, dela transportări, de l* tot filai de timbra și taxa fî *cale; spot co­a impozite pe avere și nesvere, toate acestea treb­e că adune la un loc a­­tîta bănet pe seama Statuia!, cu be­be- ii ta miri unda ! poate pisica. Și cu toate aceste averi și venituri colosale Sfatul nostru nu-și plătește datoriile, Iată frunionarii în mizerie, p­ivește cu nepăsare, corn 11 fură ș­-l jffies; toți din toate părț­ie, își negli­­jează averile, ca să sa ruinize, gii­nd spol motiv să le scoată în vânzare pe p­eț ds nîmici. Nu numai că n’are t­otul nici un câștig pe urma averilor sale fabuloase, dar mai și păgubește clici din lipsă de îfigrare totul se strică, sa dărâmă și adeseori u’stue focal ce nu poate nimici rugina și lipsa de pază și de control. Unși particular i se cer multe, sa ț­ ne registre, să dea oricând socoteală de tot ce are și de tot ce face; el este el mărit pis la pas în activitatea sa!. N­umai Statuia­ nu-i cere nimeni nici o socoteală, adecă numai el nu vrea sä der nimănui socoteală despre ceea ce faci, considerându-se deasupra oricărui control- De fapt Statul e obligat prin legile de responsabilitate a mainiștrilor să^dsa socoteau poporulul cs averile publice. Se știe tină îndemjans, că 0­ da­r cu Introducerea ficțiunei parla­­mentare poporul nu mai poate sta da vorbă la adunare leg­slativă și să ceară guvernului Socoteli. De aceea ș! mi- B’ski­­na K? m*i țin cbu­gsji *2 arate situația averilor Statului. Țu­* eu știe cât și pa­re se duc ba­nii, cari se strâng numai din taxe și bi­ruri la sume colosale. Dreptul de con­trol al poporului, prin reprezentanții s ăi aleși iar­na năruiți în Parlament nu există decât de formă. Altfel am ajung, că nu știm ce vceitari s'au rea­­lzat și pe urma căror prevederi ale bi­letului. Cât despre cheltuieli nu mai încap ® îndoială, că ®a risipesc bănii tocmai acolo, unde na trebuiB și să ffle economii unde chiligiaia e necesară. Dacă m­aiștrii ar avea vreme să citească numărorsele rapoarte, prin cari sa sfată urgența chesiții pentru reparații de clădiri, în cari intemperiile își face joc de nimicire; — dacă dlor s’ar interesa de aproape de rostul ba­nului cheltuit, — firește pagabile n’ar fi de loc, ci dimpotrivă ar crește veni­­turile Dar dnii miniștri n’as vreme de per dud ca astel de lucruri. Pes­tra asts sent funcționarii cu răspundere să ceară iscălitura miniștrilor. Ori se știe în ce împrejurări și raporturi se găsesc de multe ori slujbașii superiori ai Statului fițl de șefii lor miniștri, cari B’au t­mp să aibă și să vadă pe uimeni, fiind veșnic preocupați de alta des­tinaț­iără nici o legătură cu trebile țărei. Și atenei, cina să îngrije,s­­ă de a­­verile publice ? Cine să mai dea vre­o socoteală? Totul se ruinează, banii storși din bifări și tot felul de taxe se chen­uesc, însă, fără să se repare pa­gubele. Răspunde cineva? Nimeni. Ș totuși ziua răspunderilor trebue să vină: desființarea tuturor taxelor vamale". Fiind vorbi de acționari dornici de beneficii, nu trebuie să se uite insă, că printre ei sânt chiar aceia cărora li­ se cere a lua măsuri împotriva trustului hârtiei. Fără­­ încurajarea permanentă și in­teresată a guvernului, conducătorii fa­bricelor de hârtie ar fi renunțat demult la pretențiunile lor mereu crescânde. Protestul scriitorilor va rămâne fără efect, pentru că nu fabricile da hârtie sact vinovate de situația ce s’a crea­t astăzi „tiparului românesc’". Chestiunea, de altfel s’a discutat și în Parlament. A fost adusă pe cale de interpelare de un depatit d­e opoz­ție. S’a asociat la această bisrpedire și dl Dnu Brătian», unul dintre principalii conducători ai trustului, care a încereat să justifice cererea fabricilor pentru prohibirea importului hârtei. Dacă cele spuse de d­ Dina Brăti­­anu sunt perfect aolavărate, socotind deci că nu ar fi vorba de lăcomia tnui­­tolul hârtiei și că cererile acestuia sunt îndreptățite de s­tuația acestei industrii cu regim de protecție, totu și noi cre­dem că interesele câtorva acționari și marile interese ale culturei și de pro­pagandă națională, guvernul nu trebie să se gândească decât la cele din urmă. Soluția e foarte simplă: dacă fabri­­cile de hârtie ca tot protecționismul sistoid, nu pot resi­za beneficii și nici măcar nu pot produce cantitatea ne­cesară consumului intern, să-și între­rupă activitatea, să lichideze. Este nedrept ca măsurile de protec­ție pentru o industrie națională să fie o povară pentru țară. = C Protectionismul industriei hârtiei Să se închidă fabricele de hârtie din țară, lăsându-se­­ liber im­portul din streinătate Soc. scriitorilor români la adunare* generali a primit o moțiune impotriva încercărilor trustului hârtiei de a obține taxe prohib­tive la import pentru hâr­tia din streinătate. Am publicat și nu] aceasta [protestare a scriitorilor, care rămâne o simplă manifestare, de care guvernul chiai Brătiașu nu se prea îngri­jește, mai ales că interesele trustului hârtiei se confundă cu als mcile­a dintre actualii conducători ai gavannului și ai partidului liberal. »Crezând — apune moțiunea de care vorb­i — că în România mare intere­sele culturii naționale trebuie să fie prețuite mai presus de interesele unor acționari dornici da benched“, „cere guvernului să refuze categoric orice conf urcări de prețuri la hârtie și să înlesnească importul din străinătate prin Sancțiuni penale împotriva celor doui magistrati din Chișinău In raportul prin care se cere destitui­rea celor doui megistrați din Ch­­inău se precizează In sarcina lor fapte pre­văzuta de condica penală. Sancțiunea dată de ministerul jieti­­ției în urma hotărâri consiliului per­manent, des t­ tn!nc pe acești magistrați incere­ți, nu poate indida afacerea. Deosebit de hotă­â­rea unei instanțe discipllare a mag straturei, Instanțele de drept comun trebuesc sesizate, pen­­tru că foștii magistrați, desguenți ordi­nari, să fie pedepsei potrivit legiuirilor penale. Situația unuia dintre cei doi magi­­strați, care este frâte cu dl ministru Iactrieț, nu poate și cu trebui să fie o piedică pentru parchetui Tribunaier și Chișiniu, spre a deschide împotriva ce­lor vinovați acțiune publică, pentru fapte pe cari legea le pedepsește cu infamie. Lsasl ministerul de Justiția ar trebui sa iscă această sesizare a autorităților j­udecătorești din Chișinău. Cici altmin­teri s’ar putea crede că magistrați ne­cinste 11a trebuess să răspundă în fața legilor, pe caii ei înșiși se a­­plică. EFEMERIDE _________________ Doritorii de pedepse Md zilele trecute a fost judecat la tribuna­lul din Cluj un individ pentru v­agabond­ j și condamnat la doi ani muncă silnică. Omul, care făcuse rî­zboiul patru ani de zile intor­­cându-se acasă după acest timp, descoperi că soția lui II înșela și se vede că faptul acesta l-a atins atât de dureros încât a decăzut cu totul, nu mai avu poftă să muncească și a trăit vagabondând dintr’un loc într’altul. Prins de poliție și dat pe mâna judecătoriei, sărma­nul vagabond, care odinioară era cunoscut de toți ca om muncitor și cinstit, a plâns și s’a rugat de judecători să-l condamne la muncă silnică pentru ca să’nvețe iarăși a munci și să se facă om crim sScade, cum a fost odată. Do­rința i s’a implinit. Un alt orz și mai ciudat s’a petrecut zilele acestea în Filadelfia. Un ucigaș fusese con­damnat la moarte și era să fie executat prin scaunul electric. înainte c’o zi de­ a avea loc execuția, guvernul din Filadelfia primi o scri­soare de la un necunoscut, în care acesta se ruga să-i fngădue Iul ca să schimbe cu con­­damnatul. Străinul scria că suferă de­ o boală ce nu mai putea fi curată și că prin urmare nu avea deja viață nimic de așteptat și nici folosi nu putea mai mult societățiî. Ucigașul din contră, era un om tânăr sănătos ca mărul, care după absolvirea celor vre-o 10-15 ani de temniță ar mai putea aduce­­ servicii* semeni­lor sM. Bietul om care scria acestea era se vede cu trup cu cutlet pentru schimbul ce-i propusese căc se oferi să pună autorităților și trăsura la dispoziție cu care avea să fie dus ei la locul de osândă numai și numai ca să nu-i refuze cererea. Cu toată această amabilitate însă, guvernul 11 răspunse că regretă de­ a nu putea satisface generosul ofert, de­oarece le­gile țării până acum nu prevăd Înlocuirea osânditului la execuție. ARIS mo Bt COMP» Lipsurile învățământu­lui secundar O delegație de părinți si elevilor …­­nu! liceu din capital! a fost primită săptămâna trecut! de di ministru al instrucțiunei publice, căruia i-a arătat situația ce se cred­zi Învățământului secondar din cauza taxelor școlare. Pregnantarea curentul ascundar a devenit gri Inaccesibil elevilor săraci. Taxele prea mari, cărțile de studiu ex­cesiv de scumpe, și lipsa unor pensi­­oane . Internate cu plită redusă fac pentru elevii din județ ca învățămân­­­tel secundar să fie cu adevărat fix. Elevii săraci, cari îiice­rc­ totuși să înfrunte toate acesta greutăți­l­ s­ I­a­ fie dați afară din pricina neidi­tării U timp e taxelor școlare. Eforiile școlara nu pot acoperi toate lipsurile pentru materialul didactic, in­­treținerea claselor divizionare na tre­cute in buget și ch­eli­ta cheliseu­ cu întreținerea localurilor da groa?ă. Pe de altă parte m­iisterul Instrucțiunei publice este în neputință să vină In a­­jutorul elevilor săraci. Cel puțin așa a declarat dl ministru Anghirescu, de­legației care I a solicitat sprijinul. De­sigur că și dl mini stru al fost m­e­­t­nnei publice are da luptat cu zgâr­­cenia dial Vlntil­ Brătianu, care nu Înțelege ca Statul să facă nici un ia! de sacrificiu pentru bani organizare și administrare a invățământului public. Atitudinea ministrului da finanțe este, de altfel, adoptată și de alți membri din guvern. Așa, de pildă, cu prilejul sfârșitului anului școlar, ministrul comunicațiilor s’a opus la acordarea gratuității sau măcar la tulesnirea transporturilor pa C. F. R pentru elevii liceelor, cari urmau să facă excursiani in țară. Și nu trebue să se uite că acesta excur­­siuni­ pedagogice sânt regulamentare! Minisul comunicațiilor a găsit că sa­crificiile căilor ferate sânt prea mari pentru „plimbările” elevilor gratați sau cu preț redus. Invățământul public este o înstria­­țiune neproductivă. De aceea și inte­resul guvernului liberal se reduce la un simplu control, care *lată prea pu­­ț­n la dezvoltarea școalelor publice. Convenția româno-ungară Regularea creanțelor hipotecare ia legătură cu concesț la rem­âno­­ungară și în ce privește regularea crean­țelor ipotecare și comunale datorita a­­sociațiilor sindicale, pentru spe, îmbu­nătățirea solilui și a comunelor viticole. Institutele­ ungurești creditoare vor tre­bui să primeas­ă pe valoarea nominală socoti t 1 leu 2 coroane titluri emise de ele cât și Copo*al­e lor scadenta până 1* un contingent de 25% din totalul creastelor ipotecare. Convențiuse* prevede că trebue fă­cut un recensământ presisbil a ușor ssemensa titluri ce se găsesc în pro­prietatea lapușilor români din terito­riile transferate României, conform tra­tatelor de la Trififon și Sf.­Grimuin. Acest recensământ sa va face prin mijlocirea administrațiilor f­ranciere din Transilvinia și Bucovina, f­ecare pen­tru cuprinsul­ teritoriul al său. In acest scop ministerul de ficanța a dat administrațiilor toate instrucțiunile necesare. Recensământul privește sumar Udă­rile emise de institutale ungurești pe baza creanțelor Indicat ® in primul alie­nat, titluri cari erau la 31 Octombrie 1918 și fără întrerupere dela această dată în proprietatea suptsș­lor români, care la rândul lor trebua să îndepli­nească aceleași cond­țiani pentru per­­soanele­­ zice și juridice ca celebră a fi mai uus la posesorii da limite de eco­nomie. In urma publicaților ce se vor face de administrațiile financiare, toți deți­nătorii de scrisori și ipotecare, obliga­țiuni comunale și ale societăților de îmbunătățirea solului vor trebui să de­pună administraților toate titlurile ce posedă. Cei ce nu le vor dispune pierd drep­tul de a beneficia de dispozițivn de convenție­ încheiată în această privință cu Ungaria. La t tluri nu vor anexa actele necesare petru a dovedi întru­nirea condiț­iiii­lor cerute și arătate mai sus. Vor fi considerata ca probe de pro­prietate în primul rând: actele de cum­părare a titlurilor, recipisde de depozit si vre­o bancă și in general orice alte probe scrise.

Next