Patria, martie 1925 (Anul 7, nr. 47-71)

1925-03-01 / nr. 47

1 Martie 1920 2 Atențiune ! Enormă reducere de preț Mașina cu adevărat universală, folosibilă la arat, tree­­rat, sămânat, pentru mânarea de mori și ferestrae, pentru tragerea de poveri până la 12 tone, tractorulforison se află în depozit la arma Cluj, Str Re­ S« se Vinde, pentru gina Mana 2 scurt timp, CU preț Telefon 999, excepționat de Lei 117.000 Românii din Banatul sârbesc E într’adevăr puțin explicabilă mai ales dezertarea de la datorie a preoți­­mei. Motive de ordin material nu pot fi, căci preoțimea din Banatul sârbesc e bine situată materialicește, și nu poate fi intimidată prin mijloacele obișnuite. A treia cauză a înfrângerii o arată „Gr. Rom.“ în faptul că mulți români săraci rămași neîmproprietăți au fost expuși propagandei demagogice făcută de unele partide sârbești, propagandă la care desigur candidații românii n’au putut să se dedea. Credem că înfrângerea de acum a românilor din Jugoslavia trebue să con­­stitue pentru guvernul român un punct serios de plecare pentru a cerceta amă­nunțit soarta românilor din Banatul sâr­besc și a purcede de urgență la măsu­rile care trebuesc luate pentru a feri pe cei una sută mii de frați de o de­­sagregare națională atât de repede. In­teresul României oficiale le va crește curajul și încrederea în propriele forțe, și acesta e primul punct ce trebue câ­știgat într-o luptă națională. Noua lege a pensiilor Comisia pentru studiul și­­ elabo­rarea unui proect de pensii a stabilit noile norme pentru regularea drepturi­lor la pensie. Condițiile esențiale ale anteproiectu­lui sunt: Pensionarul să aibă vârsta de 57 de ani și să fi îndeplinit 35 de ani de slujbă, serviciu neîntrerupt, întreruperea serviciului prin demisie, ridică funcționarului și urmașilor săi dreptul la pensie ori câți ani ar­ fi servit. Anii serviți, dacă funcționarul demisio­nar revine în funcție, nu mai contează la pensie. Funcționarul se va putea retrage pensie înainte de împlinirea termenu­lu­lui de 35 de ani de serviciu numai în caz de infirmități constatate de comi­sii speciale sau în caz dacă are vârsta de 57 de ani. In acest din urmă caz va putea să-și reguleze drepturile la pensie chiar cu un minimum de serviciu de 10 ani. Funcționarii eclesiastici nu-și vor regula drepturile la pensie decât la vârsta de 65 de ani. Pentru militari, vârsta la care-și vor putea regula drepturile la pensie va fi cea înscrisă în legile militare spe­ciale. In nici un caz vârsta acestora nu va putea fi mai mică de 50 de ani pen­tru ofițerii inferiori, 54 de ani pentru maiori și 56 de ani pentru ceilalți ofi­țeri superiori. Reangajații vor putea să-și reguleze drepturile la pensie la vârsta de 46 de ani. Limita de vârstă în care un funcțio­nar va fi trecut la pensie din oficiu, va fi de 60 de ani. Fiind vorba numai de un antepro­iect ne abținem deocamdată de la cri­tică. Putem spune însă că și acest ante­proiect a produs vii nemulțumiri din cauza condiției serviciului neîntrerupt. Vom reveni. In editura „Cartea Românească“ a apărut o nouă ediție de studii critice și filozofice, datorite dlui H. Sanielevici Dsa a dat literaturii noastre în dome­niul criticei literare și sociale, o seamă de cercetări cari pot fi citite cu folos de ori­cine, întru­cât în ele se înma­gazinează o serie întreagă de cunoș­tințe și de rezultate din diferite dome­nii ale științii, și întru­cât producția literară o privește dintr’un punct de vedere sănătos, înalt umanitar. Pentru dl Sanielevici literatura, ca orice artă, nu are preț dacă nu-i potrivită m­obilizării ființii umane, dacă nu ne ajută să fim mai buni, mai drepți, cu un cuvânt mai desrobiți de instinctul animalic. Nu cere, se-nțelege, tendință didactică în artă, ci realizarea estetică pe care însă nu o poate concepe streină de frumusețea etică. Pe vremuri de a atacase o seamă din prozatorii noștri de frunte tocmai pen­tru defectul frumuseții etice din ope­rele lor. In calitate de cercetător în domeniul literar și social dia urmărește idealul social-democrației, și judecă produsele literare ca și curentele sociale în legă­tură cu clasa socială din care pornesc. Indiferent dacă cititorul ii aprobă sau nu teoria, cum am spus, scrisul său e folositor întru­cât el restrânge vastul material pe care-l deține, și o cugetare cinstită și aprofundată. In volumul de față se ocupă cu trei din operile lui Romain Rolland: „Pierre et Luce“, „Mahatma Gandi“, și cel mai vast studiu din întreg volumul: „An­nette et Sylvie.“ * Alte două cercetări dintre cele mai interesante se consacră cărții vestite a lui Sprenger, „Agonia occidentului“. Se citește cu mult interes și cu surprin­dere de cititorul neinițiat în cultura și literatura chineză. Capitalul Poezia chi­neză.“ In „O revoluție în învățământ“ și „Reforma învățământului“, suntem puși la curent cu cele mai nouă me­tode încercate pe acest teren în Au­stria și Germania. i­ Ca un exemplu de felul cum scrie dl Sanielevici, cităm o parte din închee­­rea articolului: Imbrătrănesc popoarele ? în care combate teoriile lui Spengler. „Teoria îmbătrânirii popoarelor stă­pânea toate mințile. Se comenta ne­contenit Vorba nu știu cărui savant chi­nez: „Germania e soarele la răsărit, Anglia e soarele la amiazi, Franța e soarele la Apus“. Până’n China ajun­sese teoria... „La Marna s’a ciocnit tinerețea cu pretinsa bătrâneță, — și a învins acea­sta din urmă. Cum Germania trimisese la vest jumătate din efectivele ei, pu­terile erau cam egale. După teoria îm­bătrânirii însă, și dată fiind nemai­au­zita pregătire și antrenare a armatei germane, aceasta ar fi trebuit să pună pe fugă forțe îndoite. „Dar teoria nu s’a dat bătută. După încheerea păcii chiar, ni s’a povestit că Franța, epuizată de sforțarea despe­rată, mai­­ presus de puterile ei, e în agonie. Până mai deunăzi, buldogul en­glezesc se arăta enervat de încăpățâ­narea cocoșului galic, care, cu amenin­țări de slăbănog exasperat, ținea mor­țiș la despăgubiri. Părea că numai un sentiment de pudoare oprește Anglia de la presiuni hotărâtoare, dar că’n de­finitiv [Franța va trebui să cedeze... Care nu fu uimirea lumii când izbucni chestiunea orientală, cu câteva lovituri de cioc și de pinten cocoșul sângerase pe buldog și-l făcea să bată în retra­gere, cu urechile pleoștite cu coada în­tre picioare. „Franța a ajuns în Europa la o pu­tere uriașă“ a spus nu de mult în par­lamentul german, șeful partidului“ po­porului german, — adecă al marei in­dustrii. Franța — „die aussterbende Na­tion“, — țara sifiliticilor, a degenera­ților, țara anarhiei, a frivolității, a de­căderii a civilizațiunii putrede de bă­trână... (După Sprenger). „Germania însăși începe să se locu­iască și să-și dea seama de măsurile pe cari o lume întreagă le-a slăvit. De materialismul brutal și de pompa de­șartă a „epocei wilhelmiene“ (ai crede că-i un veac de-atunci!) mulți intelec­tuali vorbesc cu dispreț (și toată presa bavareză“). „In școală se urmărește „desvoltarea personalității" și „guvernarea elevilor pri ei înșiși.“ Nu numai că superstiția „faptelor“ a căzut în disgrație, dar ten­dința este de a se întrece chiar Franța dând copiilor, în loc de idei generale gata elaborate, prilejul de a se abstrage din lecturi și observații, din discuții si experiențe ... „Timp de jumătate de secol germa­nul a fost degradat la rolul de simplu șurub al unei imense mașini care lucra sub maxima presiune și avea ca scop: puterea, bogăția, comfortul. Ce s’a ales de toate acestea? „Nici Franța nu va decădea. In anti­­citate au putut pieri neamuri prin îm­bătrânire și moleșire. Erau atunci alte împrejurările: civilizația se întemeia pe sclăvie; lupta se dădea corp la corp; în război rolul științei rămânea neîn­semnat. Astăzi endosmoza dintre cla­sele sociale e intensă; masele adânci rămân sănătoase și inlocuesc pe cele suprapuse în măsură ce acestea putre­zesc. „Teoria îmbătrânirii popoarelor e a­­dânc jignitoare și imorală,­ căci ea ar îndemna neamurile să rămâne veșnic ti­nere și inculte ! Pentru ce ne-am mai strădui atunci, adesea cu sacrificii u­­riașe ?! „Dorim și sperăm o adevărată ligă a națiunilor. Dacă cumva, însă, viitorul e al imperialismului (ceea ce nu cred), atunci cinstea de a conduce Europa o merită Franța, căci cultura ei e cea mai umanitară. Alfred Fouillé a spus-o: „celelalte națiuni trăesc fiecare pentru sine; Franța trăește pentru omenirea întreagă“ (v. c. pp. 33,34,35,36,37). Cronicar, popoarele? H. Sanielevici: Alte cercetări critice și filozofice Dl Ciurea căzut în disgrație și se scrie din Brașov. Prefectul ju­dețului dl dr Ciurea a căzut în disgra­ție, și va fi înlocuit în curând cu un inspe­ctor administrativ, cari sunt mulți în jurul Brașovului. Se crede, că nu va fi numit locțiitorul obișnuit al prefecți­lor brașoveni dl dr Baiulescu, ci dl Ștefănescu, fost prefect al Cojocnei, care are casă în Brașov. Disgrația a­­supra dlui Ciurea se zice, că este din cauza politicei sale prea puțin energice față de atitudinea tot mai îndrăzneață a sașilor din Brașov. ^PATRIA aiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiuiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiiiNiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiintiiiiniiiiNDiiiiiNtiiiiiiiiitiiaiiiiiiiina Liberalii acuzați de dizidenții lor Se știe, că o parte dintre liberalii cu bun simț nu mai poate suferi atmos­fera de corupție, în care se scade a­­cest partid. De aceea au preferat să se retragă la o parte, pentru a putea să-și manifesteze nemulțumirea în libertate. In ziarul lor „Răspunderea“ dizi­­dența liberală în frunte cu dl Istrate Micescu, decanul baroului de Ilfov, în­treține o vie campanie împotriva con­ducerii oficiale a partidului, desfiascând toate vicuria ce zace la baza ei. , Și, ca să dăm o pildă de gravitatea faptelor pe care dizidenții liberali le impută mai marilor zilei, cităm aceste două „întrebări“ din ultimul număr al gazetei în chestie: A„Intrebăm pe dl subsecretar de­­ Stat­­eorge Cipăianu , este adevărat că tri­mite în străinătate pe fiul soției sale dl R. Munteanu actual profesor la Cluj! dându-i o bursă de 24.000 (două­zeci și patru mii) pe lună, din cele 4 burse date de Rockefeler ministerului de Agricultură, dându-i în plus și leafa de profesor? „Că de asemenea trimete în străină­tate, tot cu astfel de bursă pe­­ dl Ma­rin Chirițescu profesor la Ciuj? „Știe dsa­că și unul și­­ altul sunt suficient de bogați, dispunând de mijloace ca să facă studii de perfec­ționare pe cont propriu, și că sunt mulți bieți săraci, dacă nu mai capabili decât aceștia dar cel puțin tot atât de capabili și cu dor de muncă, dar în imposibilitate să învețe mai de­parte ? „De ce dsa nu scoate la concurs a­­ceste burse ? „Dl ministru al Agriculturei, Al. Cons­­tantinescu, nu are nimic de zis asupra felului cum știe să împartă dreptatea sub­ alternul­esale ? „Ori­cum este turcul și pistolul?“ iar a doua: „Întrebăm pe dl Emil Costinescu dacă este adevărat că pentru o furni­tură de bandaje de cauciuc pentru auto­camioane, în valoare de 900.000 lei a invitat numai două case din București (Me-Ri-Bar și Noel) ca să înainteze o­­ferte și după ce a primit aceste oferte ulterior a sosit și oferta casei Leonida, — unde membrii în consiliul de ad­ministrație sunt dnii Costinescu și Ber­­ceanu, — ofertă care era cu jumătate la sută mai ieftină de oferta cea mai scăzută din cele două. „Chiar dacă președintele Comisiunei Interimare și membrul în consiliul de administrație al casei Leonida a găsit de cuviință să nu facă licitație publică, întrebări nu mai erau și alte case cari puteau furniza bandaje de cauciuc și cărora trebuiau să li se ceară oferte?“ Dar se petrece — așa afirmă libe­ralii dizidenți — și un lucru mult mai grav. Ete vorba de anumite sume de bani pe care actualii membrii ai Comisiei interimare le-ar fi dat unor magistrați. S’ar părea că Primăria a dat câte zece mii de lei fiecărui judecător de ocol din Capitală. Nu înțelegem — dacă faptul e ade­vărat — care e rostul acestei . . . sub­venții. Ar fi bine ca, Primăria și magis­trații să lămurească această ciudată afacere în fața opiniei publice cam in­trigate. Să fi ajuns magistratura noastră în halul, de a fi subvenționată de liberali ? Și dacă e adevărat, atunci să se lă­murească, în ce scop. Opinia publică vrea să știe, dacă mai avem o magis­tratură independentă sau și aceasta înaltă funcțiune este înfeudată partidu­lui de la putere. poporului român și de a-i reprezenta exclusiv interesele. Declarația nefastă a fost baza tezei maghiare la conferința de la Paris susținută cu mare strășnicie de către contele Apponyi. 7. Pe d­­racii și slug­ii familiei Mihályi din Sarasău — i-a ademenit să facă de­clarații la fel în adunarea congregații județului Maramureș in 28 Octomvrie la Sighet, unde aceștia au culminat în declarația cuprinsă în procesul verbal al ședinței de către preotul Darie Vlad. Declarația aceasta e înrudită și a­­ceeași în unele pasagii cu cea făcută în parlament de Mihályi Péter. Tot a­­tunci a venit la Sarasău unde, într’un nou disc maghiar, de astă dată propriu aștepta prefectura și salvarea Ungariei prin feudalismul maghiar colaborând până în 22 Noemvrie la țeserea Intri­gilor dușmane, in același timp a ridicat lefuri până la 1 ianuarie 1919 și mai târziu de la Bpesta, a beneficiat la Bu­dapesta ca parlamentar maghiar după 1 Dec. 1918 de cvartir rechiziționat. Fratele său prefectul decorat Mihályi Gábor în 14 Ianuarie 1919 ca prim­­­pretor la Ocna Șugătag a primit trupele eliberatoare­ cu tricolorul Republicei maghiare și ca să poată fi arborat pe pretură stindardul român a trebuit să fie arestat și escortat la Sighet de către dl Ioc. colonel Gheorghiu din Reg. 14 Roman. Trădările s-au ridicat la conducere în partidul liberal și le continuă azi ca îndrumători naționali. Coresp. Reprezentanții liberali din Ardeal Scrisori din Maramureș Prietenii Mihălyenilor și reabilitatorii tuturor trădătorilor de neam de mese­rie și notorietate publică calomniind impertinent pe fruntașii partidului na­țional cu dictonul tocit „la Budapesta“ — au stârnit valuri de ilaritate. Tova­rășii lui Mihályi Péter cutează a sus­­piciona pe un Maniu și Vajda. Asta e mai mult ca­ cutezanță. Voi reinpros­­păta din isprăvile trădătorilor de neam câteva puneri la punct. Mihályi Péter deputatul liberal de­corat are la activul său următoarele trădări: 1.. s’a desolidarizat de opiniu­­nea publică română în 1896; a luat parte oficios sfidând neamul său la tămbălăul din Budapesta ca președinte al societății studenților universitari un­guri „Egyetemi Kor“ în „diszmagya­­rul“ împrumutat de la deputatul liberal K. Jonás Ödön, făcând declarații ostile românilor; 2. A primit să fie șeful po­liției de frontieră la Vișăul de sus, rol de agent provocator și veghe contra daco-românismului; 3.­­S’a ales deputat liberal uiszaist și a încurajat prin con­simțire legile șoviniste maghiare fiind o unealtă mai probată ca Mangra, Ciocan ori Seghescu; 4. Acest mameluc patentat a primit să fie comisarul ci­vil la armata Vil in război și punctul său de vedere în chestia interesărilor românilor și-l exprimă clasic în fai­moasa scrisoare adresată învățătorului Alexandru Miclea din Săien. 5. In Mar­tie 1917 a primit rolul de șantajist al fruntașilor români iscălind cu „perspec­tiva turcilor și revolverul“ memoriul lui Tisza Czernin către Antantă și mai ales Wilson pentru a împiedeca năzu­ințele de unire și jertfa celor 800 000 dorobanți. Unde intimidarea nu a suc­ces , sluga a falsificat iscăliturile. Astfel e apocrifă iscălitura unchiului său mitropolitul Victor și a dlul dr Teodor Mihályi ca să mă mărginesc la atâta. 6. In Octomvrie 1918 când realizarea idealului național și învingerea Antan­tei era sigură și deplină, după faimoasa declarație parlamentară a lui Tisza, „că Austro-Ungaria a pierdut războiul“, — trădătorul Péter e în elementul său și conștient încearcă a diviza forțele nea­mului, a produce diverziune favorabilă punctului de vedere unguresc în opi­­niunea publică română și a abate nă­zuințele românilor pe ogașe greșite. A combătut declarația partidului na­țional susținută de sclubul partidului in parlament prin dl Alexandru Vaida, a contestat mizerabilul trădător în acest moment decizător dreptul partidului național de-a se pronunța în numele O arânda catastrofală 10 lei și 15 leani hectarul pe an Deputatul basarabean Mâță a desve­­lit în fața Camerii o adevărată nestră­­vănie. O moșie de peste treizeci de mii de hectare, pe care trăiau vre-o 30 de colonii încă de pe vremea rușilor a fost scoasă la licitație de prefectul li­beral și arendată unui nepot de sena­tor pe prețul ridicol de 10 lei și 15 bani hectarul pe an. Moșia aparține Ministerului instruc­țiunii, o scoate la licitație prefectura, fără ca cel dintâi în calitate de pro­prietar, să protesteze. Licitația e apro­bată de Ministerul de interne, cu toate că după lege ar fi trebuit aprobată de Consiliul de miniștrii, fiind vorba de un lucru mare. Se aprobă o arândă de zece lei și 15 bani (ce-o mai fi și cu ăști 15 bani?) de hectar, când știut este, că arânda astăzi este de câteva sute pentru un pământ prost. Dar ce se fac coloniile, de cari le­gea agrară era obligată în primul rând să țină cont. Dar cine mai ține socoteala de nește mojici, când e vorba să se procopsească „ai noștri“. Bibliografie Cărți și reviste nouă: In editura „Cartea Românească“ Molia struguri­lor : Lei 4. Semințele de legume : Lei 4. Cunoștințe folositoare: Aeroplanul Lei 8. N. Pora, Farm­ente, schițe și novele Lei 8. Reviste: „Gândirea“ No. 9, cu un ma­terial bogat și multe ilustrațiuni.. „Co­­sinzeana“ No. 3—4 condusă de S. Bornemisa și Al. Hodoș prezintă no­vele, poezii și lucruri din toată lumea cu ilustrațiuni interesante. (Continuare de pe pagina I-a) locuitori la 13. „Cehoslovacia se află în aceeaș situație precară ca Marea Britanie, pierzând cumpărătorii vechi și trebuind să-și caute piețe nouă, fiind de fapt stingherită întrucâtva de valoarea înaltă (urcată) a valutei sale“. „Afară de aceste cauze generale sunt o serie în­treagă de factori, cari au agravat în particular dificultă­țile economice ale Slovaciei.“ Sub regimul maghiar toată viața economică gravita spre Budapesta. După unirea Slo­vaciei cu Boemia industria celei dintâi trebuia să-și caute brusc o altă orientare. Ceea ce a atins In mod vital Slo­vacia au fost condițiunile economice deosebite de cele din Boemia, Moravia și Silezia. 1) Munca era mai eftină în acele părți; 2) Traiul era cu mult mai scump in Slo­vacia; 3) Diferința la impozitul pe venit: Slovacia plătea 10*10, iar celelalte părți 6 ®­e ; asemenea și taxa pe spir­­tuoase era mai mult ca dublă în Slovacia față de cele­lalte provincii. — (O situație similiară am avut și noi în Ardeal). — Menținerea acestor diferințe a fost foarte ne­­justă și necorectă, producând fraze ca acelea „că inten­ționat se favorizează țara mamă față de colonie.“ Cu atât mai mare era nemulțumirea, fiindcă perceptorii noui își împlineau datoria — spre deosebire de cei maghiari cu multă rigurozitate. 4) Tariful de transport pe c. f. este in Slovacia cu 50“­o mai scump ca în Boemia și celelalte părți, îngreunând astfel alimentarea industriilor cu cărbuni și scumpind producția slovacă. 5) Până ce nu se va uni­fica sistemul taxelor de transport și nu se va acorda unor produse slovace chiar ușurări, până atunci industria slo­vacă trebue să rămână nesatisfăcută“, fiindcă rezultatul a­­cestei situații este imposibilitatea dusă până la absurd ca Industria slovacă să concureze cu cele cehe și germane din Boemia, făcând astfel din Slovacia o piață pentru surplu­sul producției din partea cealaltă. Situația este de așa Rara ocazie de cumpărare­ natură, încât azi se rentează să duci din Moravia nisip la Zilina și lemn la Glava (un centru forestier slovac), îm­prejurările trebuesc atenuate cu atât mai mult, fiindcă con­curența cehă se va resimți, chiar și pe lângă condiții e­­gale, multă vreme în Slovacia, considerând că muncitorii cehi sunt mai bine organizați, mai disciplinați și mai cu seamă mai pricepuți ca cei slovaci; 6). „Cel mai mare de­­savantaj cu care se luptă industria slovacă este, credem, încetarea subvenției guvernamentale căreia, de fapt avea să-și mulțumească desvoltarea. Multe fabrici din Slovacia își aveau asigurată existența numai prin subvențiile de stat, și ca contraservicii erau exponentele maghiarizării. „Deodată cu revoluția întregul sistem de favoritism artifi­cial s’a prăbușit.“ 7) Pentru Republica cehoslovacă ar fi fost, poate, cuminte să mențină parțial și temporal aceste subvenții „dar autoritățile din Praga au trecut chiar în ex­trem.“ De aceea ar trebui găsită calea pentru a acorda și industriilor slovace — cari sunt în partea cea mai mare în mâni maghiare — furnituri pentru Stat. Trebuesc luate măsuri urgente „pentru un sistem uniform de impozite, tarife egale și pentru ameliorarea comunicației.“ Afară de nemulțumirile arătate mai sus sunt și al­tele, provenite „din împrejurări externe sau din lipsa de tact a funcționarilor“. Astfel traiul bătrânilor pensionari de stat a devenit (ca și în Ardeal) insuportabil, fiind pen­siunile ce le primesc ridicole, și pentru ei nu este nici o consolare ,explicația că primesc aceste sume mici în urma unui diferend între Statul Cehoslovac și cel Maghiar. Transferarea unei școli forestiere de model din Slovacia păduroasă în Moravia, importul de vin din Iugoslavia în dauna vierilor slovaci și faptul că Praga nu consultă la întocmirea legilor economice și asociația industriașilor slo­vaci, sunt tot atâtea mrotive cari au mâfuit cercurile eco­nomice din Slovacia. Menționând nemulțumirile trebue să se țină seamă și de împrejurarea că totuși Slovacia se găsește într’o si­tuație mai favorabilă d­ecât țările vecine, și nu trebue uitat că „Cehii au dobândit în ultimii cinci ani un record în reconstruirea economică. Deasemenea ei s’au distins în arta politicei constructive, în așa măsură ca puține State con­­tinentale, fără a fi fost întrecuți de vre­unul. Vastul pro­gram economic pentru viitor — în curs de realizare — va îndrepta, chiar va ridica mult valoarea economică a Slovaciei (sistemul de canale navigabile, desvoltarea por­turilor dunărene Bratislava și Româria, linii ferate noui și electrificate, etc). Dar până una alta, mai ales până la reconstruirea Rusiei, „care va fi de mare folos Cehoslova­ciei mai mult din punct de vedere economic decât politic“, republica trebue să se cugete la o desindustrializare. Dacă însă această măsură s’ar aplica numai în Slovacia și nu și, proporțional, în Boemia ea „ar deveni o instigare di­rectă la separatism; chiar mai mult, ar fi o recunoaștere a falimentului regimului nou, și ar prevedea pentru prima oară pe cei ce susțin și pretind unitatea geografică și eco­nomică a vechei Ungarii, cu argumente solide“. Interesele unei părți a populației slovace sunt legate de industriile ale căror proprietari sunt Maghiari sau Evrei. Dar nu numai din acest motiv merită ele sprijinul Statu­lui, ci și fiindcă un tratament neegal față de minoritari „ar confirma că Statul nu se interesează în aceeaș mă­sură de binele tuturor cetățenilor, fără deosebire de rassă și credință“; și asta ar fi numai o dovadă mai mult a fa­limentului. „A permite ca industria slovacă, rămasă fără sprijin, să vegeteze și să moară, sau cum s’ar cugeta unii, să fie sugrumată de concurenții cehi mai puternici, ar a­­grava mai mult decât ar simplifica problema slovacă“. Chiar „în interesul politic al republicei întregi Industria slovacă pretinde un mai pu­țin lci, sprijin și menajare, de­cât cea din Boemia“. Principalul mijloc de­ a înlătura dificultățile econo­mice îl vede dl prof. Seton-Watson, ca și în cazul pro­blemei administrative, într’un­­ plan moderat de descen­tralizare a responsabilității și experienței“. Când ministrul pentru Slovacia își va ocupa postul ca cap al unor refe­renți speciali, atunci „va reveni încrederea.“ Minoritatea maghiară O cercetare a problemei slovace nu ar fi completă dacă nu s’ar ocupa și „de situația minorității magh­iare, de plângerile, de scopurile și de pretențiunile ei juste.“ „Toți oamenii înțelegători regretă că frontierele nouă ale Statelor succesorale n’au putut fi trase exact după prin­cipiile etnografice, și că in multe părți a trebuit să se facă un compromis între pretențiunile geografice, istorice, de rassă și economice, opuse unele altora.“ „Din nefericire a fost inevitabil, ca importante minorități maghiare să fie lăsate in partea opusă.“ „Astfel s’a născut o situație, care recerea măsuri speciale, luând forma unor adause la dife­ritele tratate de pace, garantând drepturile minorităților, cari au fost uneori întărite de bună voie prin legislații interne.“ Astfel legea cehoslovacă­­ nr. 122 din 29 Febr. 1920, fiind elaborarea art. 129 din constituție) „merge cu mult mai departe ca minimumul cerut de Conferința din Paris Statelor mai mici“. Ea conferă dreptul oricărei mi­norități, care întrece 20 procente din populația unui district, ca să corespondeze cu autoritățile de Stat și locale în limba ei. (o măsură sim­ilară celei din legea maghiară, „a naționalităților“ 1868, a­rt. 44, care însă nu a fost aplicată în Ungaria.) Asemenea și cu privire la răspunsu­rile scris sau verbale, de-a avea limba lor ca lim­bă de pred­are în șpoli, (­e-a putea a?a­­re limba lor în fața justiției. (Va urma) Articoi de modă pentru domni: cămăși bărbătești, cravate, pălării, ciorapi, mă­nuși, etc., etc., se pot procura eftin, cu 20*/» rabat­ia Gavriil Papp, Cluj. Piața Unirii Nr. 8. Timișoara, CHaie.

Next