Patria, martie 1925 (Anul 7, nr. 47-71)
1925-03-01 / nr. 47
1 Martie 1920 2 Atențiune ! Enormă reducere de preț Mașina cu adevărat universală, folosibilă la arat, treerat, sămânat, pentru mânarea de mori și ferestrae, pentru tragerea de poveri până la 12 tone, tractorulforison se află în depozit la arma Cluj, Str Re S« se Vinde, pentru gina Mana 2 scurt timp, CU preț Telefon 999, excepționat de Lei 117.000 Românii din Banatul sârbesc E într’adevăr puțin explicabilă mai ales dezertarea de la datorie a preoțimei. Motive de ordin material nu pot fi, căci preoțimea din Banatul sârbesc e bine situată materialicește, și nu poate fi intimidată prin mijloacele obișnuite. A treia cauză a înfrângerii o arată „Gr. Rom.“ în faptul că mulți români săraci rămași neîmproprietăți au fost expuși propagandei demagogice făcută de unele partide sârbești, propagandă la care desigur candidații românii n’au putut să se dedea. Credem că înfrângerea de acum a românilor din Jugoslavia trebue să constitue pentru guvernul român un punct serios de plecare pentru a cerceta amănunțit soarta românilor din Banatul sârbesc și a purcede de urgență la măsurile care trebuesc luate pentru a feri pe cei una sută mii de frați de o desagregare națională atât de repede. Interesul României oficiale le va crește curajul și încrederea în propriele forțe, și acesta e primul punct ce trebue câștigat într-o luptă națională. Noua lege a pensiilor Comisia pentru studiul și elaborarea unui proect de pensii a stabilit noile norme pentru regularea drepturilor la pensie. Condițiile esențiale ale anteproiectului sunt: Pensionarul să aibă vârsta de 57 de ani și să fi îndeplinit 35 de ani de slujbă, serviciu neîntrerupt, întreruperea serviciului prin demisie, ridică funcționarului și urmașilor săi dreptul la pensie ori câți ani ar fi servit. Anii serviți, dacă funcționarul demisionar revine în funcție, nu mai contează la pensie. Funcționarul se va putea retrage pensie înainte de împlinirea termenulului de 35 de ani de serviciu numai în caz de infirmități constatate de comisii speciale sau în caz dacă are vârsta de 57 de ani. In acest din urmă caz va putea să-și reguleze drepturile la pensie chiar cu un minimum de serviciu de 10 ani. Funcționarii eclesiastici nu-și vor regula drepturile la pensie decât la vârsta de 65 de ani. Pentru militari, vârsta la care-și vor putea regula drepturile la pensie va fi cea înscrisă în legile militare speciale. In nici un caz vârsta acestora nu va putea fi mai mică de 50 de ani pentru ofițerii inferiori, 54 de ani pentru maiori și 56 de ani pentru ceilalți ofițeri superiori. Reangajații vor putea să-și reguleze drepturile la pensie la vârsta de 46 de ani. Limita de vârstă în care un funcționar va fi trecut la pensie din oficiu, va fi de 60 de ani. Fiind vorba numai de un anteproiect ne abținem deocamdată de la critică. Putem spune însă că și acest anteproiect a produs vii nemulțumiri din cauza condiției serviciului neîntrerupt. Vom reveni. In editura „Cartea Românească“ a apărut o nouă ediție de studii critice și filozofice, datorite dlui H. Sanielevici Dsa a dat literaturii noastre în domeniul criticei literare și sociale, o seamă de cercetări cari pot fi citite cu folos de oricine, întrucât în ele se înmagazinează o serie întreagă de cunoștințe și de rezultate din diferite domenii ale științii, și întrucât producția literară o privește dintr’un punct de vedere sănătos, înalt umanitar. Pentru dl Sanielevici literatura, ca orice artă, nu are preț dacă nu-i potrivită mobilizării ființii umane, dacă nu ne ajută să fim mai buni, mai drepți, cu un cuvânt mai desrobiți de instinctul animalic. Nu cere, se-nțelege, tendință didactică în artă, ci realizarea estetică pe care însă nu o poate concepe streină de frumusețea etică. Pe vremuri de a atacase o seamă din prozatorii noștri de frunte tocmai pentru defectul frumuseții etice din operele lor. In calitate de cercetător în domeniul literar și social dia urmărește idealul social-democrației, și judecă produsele literare ca și curentele sociale în legătură cu clasa socială din care pornesc. Indiferent dacă cititorul ii aprobă sau nu teoria, cum am spus, scrisul său e folositor întrucât el restrânge vastul material pe care-l deține, și o cugetare cinstită și aprofundată. In volumul de față se ocupă cu trei din operile lui Romain Rolland: „Pierre et Luce“, „Mahatma Gandi“, și cel mai vast studiu din întreg volumul: „Annette et Sylvie.“ * Alte două cercetări dintre cele mai interesante se consacră cărții vestite a lui Sprenger, „Agonia occidentului“. Se citește cu mult interes și cu surprindere de cititorul neinițiat în cultura și literatura chineză. Capitalul Poezia chineză.“ In „O revoluție în învățământ“ și „Reforma învățământului“, suntem puși la curent cu cele mai nouă metode încercate pe acest teren în Austria și Germania. i Ca un exemplu de felul cum scrie dl Sanielevici, cităm o parte din încheerea articolului: Imbrătrănesc popoarele ? în care combate teoriile lui Spengler. „Teoria îmbătrânirii popoarelor stăpânea toate mințile. Se comenta necontenit Vorba nu știu cărui savant chinez: „Germania e soarele la răsărit, Anglia e soarele la amiazi, Franța e soarele la Apus“. Până’n China ajunsese teoria... „La Marna s’a ciocnit tinerețea cu pretinsa bătrâneță, — și a învins aceasta din urmă. Cum Germania trimisese la vest jumătate din efectivele ei, puterile erau cam egale. După teoria îmbătrânirii însă, și dată fiind nemaiauzita pregătire și antrenare a armatei germane, aceasta ar fi trebuit să pună pe fugă forțe îndoite. „Dar teoria nu s’a dat bătută. După încheerea păcii chiar, ni s’a povestit că Franța, epuizată de sforțarea desperată, mai presus de puterile ei, e în agonie. Până mai deunăzi, buldogul englezesc se arăta enervat de încăpățânarea cocoșului galic, care, cu amenințări de slăbănog exasperat, ținea morțiș la despăgubiri. Părea că numai un sentiment de pudoare oprește Anglia de la presiuni hotărâtoare, dar că’n definitiv [Franța va trebui să cedeze... Care nu fu uimirea lumii când izbucni chestiunea orientală, cu câteva lovituri de cioc și de pinten cocoșul sângerase pe buldog și-l făcea să bată în retragere, cu urechile pleoștite cu coada între picioare. „Franța a ajuns în Europa la o putere uriașă“ a spus nu de mult în parlamentul german, șeful partidului“ poporului german, — adecă al marei industrii. Franța — „die aussterbende Nation“, — țara sifiliticilor, a degeneraților, țara anarhiei, a frivolității, a decăderii a civilizațiunii putrede de bătrână... (După Sprenger). „Germania însăși începe să se locuiască și să-și dea seama de măsurile pe cari o lume întreagă le-a slăvit. De materialismul brutal și de pompa deșartă a „epocei wilhelmiene“ (ai crede că-i un veac de-atunci!) mulți intelectuali vorbesc cu dispreț (și toată presa bavareză“). „In școală se urmărește „desvoltarea personalității" și „guvernarea elevilor pri ei înșiși.“ Nu numai că superstiția „faptelor“ a căzut în disgrație, dar tendința este de a se întrece chiar Franța dând copiilor, în loc de idei generale gata elaborate, prilejul de a se abstrage din lecturi și observații, din discuții si experiențe ... „Timp de jumătate de secol germanul a fost degradat la rolul de simplu șurub al unei imense mașini care lucra sub maxima presiune și avea ca scop: puterea, bogăția, comfortul. Ce s’a ales de toate acestea? „Nici Franța nu va decădea. In anticitate au putut pieri neamuri prin îmbătrânire și moleșire. Erau atunci alte împrejurările: civilizația se întemeia pe sclăvie; lupta se dădea corp la corp; în război rolul științei rămânea neînsemnat. Astăzi endosmoza dintre clasele sociale e intensă; masele adânci rămân sănătoase și inlocuesc pe cele suprapuse în măsură ce acestea putrezesc. „Teoria îmbătrânirii popoarelor e adânc jignitoare și imorală, căci ea ar îndemna neamurile să rămâne veșnic tinere și inculte ! Pentru ce ne-am mai strădui atunci, adesea cu sacrificii uriașe ?! „Dorim și sperăm o adevărată ligă a națiunilor. Dacă cumva, însă, viitorul e al imperialismului (ceea ce nu cred), atunci cinstea de a conduce Europa o merită Franța, căci cultura ei e cea mai umanitară. Alfred Fouillé a spus-o: „celelalte națiuni trăesc fiecare pentru sine; Franța trăește pentru omenirea întreagă“ (v. c. pp. 33,34,35,36,37). Cronicar, popoarele? H. Sanielevici: Alte cercetări critice și filozofice Dl Ciurea căzut în disgrație și se scrie din Brașov. Prefectul județului dl dr Ciurea a căzut în disgrație, și va fi înlocuit în curând cu un inspector administrativ, cari sunt mulți în jurul Brașovului. Se crede, că nu va fi numit locțiitorul obișnuit al prefecților brașoveni dl dr Baiulescu, ci dl Ștefănescu, fost prefect al Cojocnei, care are casă în Brașov. Disgrația asupra dlui Ciurea se zice, că este din cauza politicei sale prea puțin energice față de atitudinea tot mai îndrăzneață a sașilor din Brașov. ^PATRIA aiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiuiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiiiNiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiintiiiiniiiiNDiiiiiNtiiiiiiiiitiiaiiiiiiiina Liberalii acuzați de dizidenții lor Se știe, că o parte dintre liberalii cu bun simț nu mai poate suferi atmosfera de corupție, în care se scade acest partid. De aceea au preferat să se retragă la o parte, pentru a putea să-și manifesteze nemulțumirea în libertate. In ziarul lor „Răspunderea“ dizidența liberală în frunte cu dl Istrate Micescu, decanul baroului de Ilfov, întreține o vie campanie împotriva conducerii oficiale a partidului, desfiascând toate vicuria ce zace la baza ei. , Și, ca să dăm o pildă de gravitatea faptelor pe care dizidenții liberali le impută mai marilor zilei, cităm aceste două „întrebări“ din ultimul număr al gazetei în chestie: A„Intrebăm pe dl subsecretar de Stateorge Cipăianu , este adevărat că trimite în străinătate pe fiul soției sale dl R. Munteanu actual profesor la Cluj! dându-i o bursă de 24.000 (douăzeci și patru mii) pe lună, din cele 4 burse date de Rockefeler ministerului de Agricultură, dându-i în plus și leafa de profesor? „Că de asemenea trimete în străinătate, tot cu astfel de bursă pe dl Marin Chirițescu profesor la Ciuj? „Știe dsacă și unul și altul sunt suficient de bogați, dispunând de mijloace ca să facă studii de perfecționare pe cont propriu, și că sunt mulți bieți săraci, dacă nu mai capabili decât aceștia dar cel puțin tot atât de capabili și cu dor de muncă, dar în imposibilitate să învețe mai departe ? „De ce dsa nu scoate la concurs aceste burse ? „Dl ministru al Agriculturei, Al. Constantinescu, nu are nimic de zis asupra felului cum știe să împartă dreptatea sub alternulesale ? „Oricum este turcul și pistolul?“ iar a doua: „Întrebăm pe dl Emil Costinescu dacă este adevărat că pentru o furnitură de bandaje de cauciuc pentru autocamioane, în valoare de 900.000 lei a invitat numai două case din București (Me-Ri-Bar și Noel) ca să înainteze oferte și după ce a primit aceste oferte ulterior a sosit și oferta casei Leonida, — unde membrii în consiliul de administrație sunt dnii Costinescu și Berceanu, — ofertă care era cu jumătate la sută mai ieftină de oferta cea mai scăzută din cele două. „Chiar dacă președintele Comisiunei Interimare și membrul în consiliul de administrație al casei Leonida a găsit de cuviință să nu facă licitație publică, întrebări nu mai erau și alte case cari puteau furniza bandaje de cauciuc și cărora trebuiau să li se ceară oferte?“ Dar se petrece — așa afirmă liberalii dizidenți — și un lucru mult mai grav. Ete vorba de anumite sume de bani pe care actualii membrii ai Comisiei interimare le-ar fi dat unor magistrați. S’ar părea că Primăria a dat câte zece mii de lei fiecărui judecător de ocol din Capitală. Nu înțelegem — dacă faptul e adevărat — care e rostul acestei . . . subvenții. Ar fi bine ca, Primăria și magistrații să lămurească această ciudată afacere în fața opiniei publice cam intrigate. Să fi ajuns magistratura noastră în halul, de a fi subvenționată de liberali ? Și dacă e adevărat, atunci să se lămurească, în ce scop. Opinia publică vrea să știe, dacă mai avem o magistratură independentă sau și aceasta înaltă funcțiune este înfeudată partidului de la putere. poporului român și de a-i reprezenta exclusiv interesele. Declarația nefastă a fost baza tezei maghiare la conferința de la Paris susținută cu mare strășnicie de către contele Apponyi. 7. Pe dracii și slugii familiei Mihályi din Sarasău — i-a ademenit să facă declarații la fel în adunarea congregații județului Maramureș in 28 Octomvrie la Sighet, unde aceștia au culminat în declarația cuprinsă în procesul verbal al ședinței de către preotul Darie Vlad. Declarația aceasta e înrudită și aceeași în unele pasagii cu cea făcută în parlament de Mihályi Péter. Tot atunci a venit la Sarasău unde, într’un nou disc maghiar, de astă dată propriu aștepta prefectura și salvarea Ungariei prin feudalismul maghiar colaborând până în 22 Noemvrie la țeserea Intrigilor dușmane, in același timp a ridicat lefuri până la 1 ianuarie 1919 și mai târziu de la Bpesta, a beneficiat la Budapesta ca parlamentar maghiar după 1 Dec. 1918 de cvartir rechiziționat. Fratele său prefectul decorat Mihályi Gábor în 14 Ianuarie 1919 ca primpretor la Ocna Șugătag a primit trupele eliberatoare cu tricolorul Republicei maghiare și ca să poată fi arborat pe pretură stindardul român a trebuit să fie arestat și escortat la Sighet de către dl Ioc. colonel Gheorghiu din Reg. 14 Roman. Trădările s-au ridicat la conducere în partidul liberal și le continuă azi ca îndrumători naționali. Coresp. Reprezentanții liberali din Ardeal Scrisori din Maramureș Prietenii Mihălyenilor și reabilitatorii tuturor trădătorilor de neam de meserie și notorietate publică calomniind impertinent pe fruntașii partidului național cu dictonul tocit „la Budapesta“ — au stârnit valuri de ilaritate. Tovarășii lui Mihályi Péter cutează a suspiciona pe un Maniu și Vajda. Asta e mai mult ca cutezanță. Voi reinprospăta din isprăvile trădătorilor de neam câteva puneri la punct. Mihályi Péter deputatul liberal decorat are la activul său următoarele trădări: 1.. s’a desolidarizat de opiniunea publică română în 1896; a luat parte oficios sfidând neamul său la tămbălăul din Budapesta ca președinte al societății studenților universitari unguri „Egyetemi Kor“ în „diszmagyarul“ împrumutat de la deputatul liberal K. Jonás Ödön, făcând declarații ostile românilor; 2. A primit să fie șeful poliției de frontieră la Vișăul de sus, rol de agent provocator și veghe contra daco-românismului; 3.S’a ales deputat liberal uiszaist și a încurajat prin consimțire legile șoviniste maghiare fiind o unealtă mai probată ca Mangra, Ciocan ori Seghescu; 4. Acest mameluc patentat a primit să fie comisarul civil la armata Vil in război și punctul său de vedere în chestia interesărilor românilor și-l exprimă clasic în faimoasa scrisoare adresată învățătorului Alexandru Miclea din Săien. 5. In Martie 1917 a primit rolul de șantajist al fruntașilor români iscălind cu „perspectiva turcilor și revolverul“ memoriul lui Tisza Czernin către Antantă și mai ales Wilson pentru a împiedeca năzuințele de unire și jertfa celor 800 000 dorobanți. Unde intimidarea nu a succes , sluga a falsificat iscăliturile. Astfel e apocrifă iscălitura unchiului său mitropolitul Victor și a dlul dr Teodor Mihályi ca să mă mărginesc la atâta. 6. In Octomvrie 1918 când realizarea idealului național și învingerea Antantei era sigură și deplină, după faimoasa declarație parlamentară a lui Tisza, „că Austro-Ungaria a pierdut războiul“, — trădătorul Péter e în elementul său și conștient încearcă a diviza forțele neamului, a produce diverziune favorabilă punctului de vedere unguresc în opiniunea publică română și a abate năzuințele românilor pe ogașe greșite. A combătut declarația partidului național susținută de sclubul partidului in parlament prin dl Alexandru Vaida, a contestat mizerabilul trădător în acest moment decizător dreptul partidului național de-a se pronunța în numele O arânda catastrofală 10 lei și 15 leani hectarul pe an Deputatul basarabean Mâță a desvelit în fața Camerii o adevărată nestrăvănie. O moșie de peste treizeci de mii de hectare, pe care trăiau vre-o 30 de colonii încă de pe vremea rușilor a fost scoasă la licitație de prefectul liberal și arendată unui nepot de senator pe prețul ridicol de 10 lei și 15 bani hectarul pe an. Moșia aparține Ministerului instrucțiunii, o scoate la licitație prefectura, fără ca cel dintâi în calitate de proprietar, să protesteze. Licitația e aprobată de Ministerul de interne, cu toate că după lege ar fi trebuit aprobată de Consiliul de miniștrii, fiind vorba de un lucru mare. Se aprobă o arândă de zece lei și 15 bani (ce-o mai fi și cu ăști 15 bani?) de hectar, când știut este, că arânda astăzi este de câteva sute pentru un pământ prost. Dar ce se fac coloniile, de cari legea agrară era obligată în primul rând să țină cont. Dar cine mai ține socoteala de nește mojici, când e vorba să se procopsească „ai noștri“. Bibliografie Cărți și reviste nouă: In editura „Cartea Românească“ Molia strugurilor : Lei 4. Semințele de legume : Lei 4. Cunoștințe folositoare: Aeroplanul Lei 8. N. Pora, Farmente, schițe și novele Lei 8. Reviste: „Gândirea“ No. 9, cu un material bogat și multe ilustrațiuni.. „Cosinzeana“ No. 3—4 condusă de S. Bornemisa și Al. Hodoș prezintă novele, poezii și lucruri din toată lumea cu ilustrațiuni interesante. (Continuare de pe pagina I-a) locuitori la 13. „Cehoslovacia se află în aceeaș situație precară ca Marea Britanie, pierzând cumpărătorii vechi și trebuind să-și caute piețe nouă, fiind de fapt stingherită întrucâtva de valoarea înaltă (urcată) a valutei sale“. „Afară de aceste cauze generale sunt o serie întreagă de factori, cari au agravat în particular dificultățile economice ale Slovaciei.“ Sub regimul maghiar toată viața economică gravita spre Budapesta. După unirea Slovaciei cu Boemia industria celei dintâi trebuia să-și caute brusc o altă orientare. Ceea ce a atins In mod vital Slovacia au fost condițiunile economice deosebite de cele din Boemia, Moravia și Silezia. 1) Munca era mai eftină în acele părți; 2) Traiul era cu mult mai scump in Slovacia; 3) Diferința la impozitul pe venit: Slovacia plătea 10*10, iar celelalte părți 6 ®e ; asemenea și taxa pe spirtuoase era mai mult ca dublă în Slovacia față de celelalte provincii. — (O situație similiară am avut și noi în Ardeal). — Menținerea acestor diferințe a fost foarte nejustă și necorectă, producând fraze ca acelea „că intenționat se favorizează țara mamă față de colonie.“ Cu atât mai mare era nemulțumirea, fiindcă perceptorii noui își împlineau datoria — spre deosebire de cei maghiari cu multă rigurozitate. 4) Tariful de transport pe c. f. este in Slovacia cu 50“o mai scump ca în Boemia și celelalte părți, îngreunând astfel alimentarea industriilor cu cărbuni și scumpind producția slovacă. 5) Până ce nu se va unifica sistemul taxelor de transport și nu se va acorda unor produse slovace chiar ușurări, până atunci industria slovacă trebue să rămână nesatisfăcută“, fiindcă rezultatul acestei situații este imposibilitatea dusă până la absurd ca Industria slovacă să concureze cu cele cehe și germane din Boemia, făcând astfel din Slovacia o piață pentru surplusul producției din partea cealaltă. Situația este de așa Rara ocazie de cumpărare natură, încât azi se rentează să duci din Moravia nisip la Zilina și lemn la Glava (un centru forestier slovac), împrejurările trebuesc atenuate cu atât mai mult, fiindcă concurența cehă se va resimți, chiar și pe lângă condiții egale, multă vreme în Slovacia, considerând că muncitorii cehi sunt mai bine organizați, mai disciplinați și mai cu seamă mai pricepuți ca cei slovaci; 6). „Cel mai mare desavantaj cu care se luptă industria slovacă este, credem, încetarea subvenției guvernamentale căreia, de fapt avea să-și mulțumească desvoltarea. Multe fabrici din Slovacia își aveau asigurată existența numai prin subvențiile de stat, și ca contraservicii erau exponentele maghiarizării. „Deodată cu revoluția întregul sistem de favoritism artificial s’a prăbușit.“ 7) Pentru Republica cehoslovacă ar fi fost, poate, cuminte să mențină parțial și temporal aceste subvenții „dar autoritățile din Praga au trecut chiar în extrem.“ De aceea ar trebui găsită calea pentru a acorda și industriilor slovace — cari sunt în partea cea mai mare în mâni maghiare — furnituri pentru Stat. Trebuesc luate măsuri urgente „pentru un sistem uniform de impozite, tarife egale și pentru ameliorarea comunicației.“ Afară de nemulțumirile arătate mai sus sunt și altele, provenite „din împrejurări externe sau din lipsa de tact a funcționarilor“. Astfel traiul bătrânilor pensionari de stat a devenit (ca și în Ardeal) insuportabil, fiind pensiunile ce le primesc ridicole, și pentru ei nu este nici o consolare ,explicația că primesc aceste sume mici în urma unui diferend între Statul Cehoslovac și cel Maghiar. Transferarea unei școli forestiere de model din Slovacia păduroasă în Moravia, importul de vin din Iugoslavia în dauna vierilor slovaci și faptul că Praga nu consultă la întocmirea legilor economice și asociația industriașilor slovaci, sunt tot atâtea mrotive cari au mâfuit cercurile economice din Slovacia. Menționând nemulțumirile trebue să se țină seamă și de împrejurarea că totuși Slovacia se găsește într’o situație mai favorabilă decât țările vecine, și nu trebue uitat că „Cehii au dobândit în ultimii cinci ani un record în reconstruirea economică. Deasemenea ei s’au distins în arta politicei constructive, în așa măsură ca puține State continentale, fără a fi fost întrecuți de vreunul. Vastul program economic pentru viitor — în curs de realizare — va îndrepta, chiar va ridica mult valoarea economică a Slovaciei (sistemul de canale navigabile, desvoltarea porturilor dunărene Bratislava și Româria, linii ferate noui și electrificate, etc). Dar până una alta, mai ales până la reconstruirea Rusiei, „care va fi de mare folos Cehoslovaciei mai mult din punct de vedere economic decât politic“, republica trebue să se cugete la o desindustrializare. Dacă însă această măsură s’ar aplica numai în Slovacia și nu și, proporțional, în Boemia ea „ar deveni o instigare directă la separatism; chiar mai mult, ar fi o recunoaștere a falimentului regimului nou, și ar prevedea pentru prima oară pe cei ce susțin și pretind unitatea geografică și economică a vechei Ungarii, cu argumente solide“. Interesele unei părți a populației slovace sunt legate de industriile ale căror proprietari sunt Maghiari sau Evrei. Dar nu numai din acest motiv merită ele sprijinul Statului, ci și fiindcă un tratament neegal față de minoritari „ar confirma că Statul nu se interesează în aceeaș măsură de binele tuturor cetățenilor, fără deosebire de rassă și credință“; și asta ar fi numai o dovadă mai mult a falimentului. „A permite ca industria slovacă, rămasă fără sprijin, să vegeteze și să moară, sau cum s’ar cugeta unii, să fie sugrumată de concurenții cehi mai puternici, ar agrava mai mult decât ar simplifica problema slovacă“. Chiar „în interesul politic al republicei întregi Industria slovacă pretinde un mai puțin lci, sprijin și menajare, decât cea din Boemia“. Principalul mijloc de a înlătura dificultățile economice îl vede dl prof. Seton-Watson, ca și în cazul problemei administrative, într’un plan moderat de descentralizare a responsabilității și experienței“. Când ministrul pentru Slovacia își va ocupa postul ca cap al unor referenți speciali, atunci „va reveni încrederea.“ Minoritatea maghiară O cercetare a problemei slovace nu ar fi completă dacă nu s’ar ocupa și „de situația minorității maghiare, de plângerile, de scopurile și de pretențiunile ei juste.“ „Toți oamenii înțelegători regretă că frontierele nouă ale Statelor succesorale n’au putut fi trase exact după principiile etnografice, și că in multe părți a trebuit să se facă un compromis între pretențiunile geografice, istorice, de rassă și economice, opuse unele altora.“ „Din nefericire a fost inevitabil, ca importante minorități maghiare să fie lăsate in partea opusă.“ „Astfel s’a născut o situație, care recerea măsuri speciale, luând forma unor adause la diferitele tratate de pace, garantând drepturile minorităților, cari au fost uneori întărite de bună voie prin legislații interne.“ Astfel legea cehoslovacă nr. 122 din 29 Febr. 1920, fiind elaborarea art. 129 din constituție) „merge cu mult mai departe ca minimumul cerut de Conferința din Paris Statelor mai mici“. Ea conferă dreptul oricărei minorități, care întrece 20 procente din populația unui district, ca să corespondeze cu autoritățile de Stat și locale în limba ei. (o măsură similară celei din legea maghiară, „a naționalităților“ 1868, art. 44, care însă nu a fost aplicată în Ungaria.) Asemenea și cu privire la răspunsurile scris sau verbale, de-a avea limba lor ca limbă de predare în șpoli, (e-a putea a?are limba lor în fața justiției. (Va urma) Articoi de modă pentru domni: cămăși bărbătești, cravate, pălării, ciorapi, mănuși, etc., etc., se pot procura eftin, cu 20*/» rabatia Gavriil Papp, Cluj. Piața Unirii Nr. 8. Timișoara, CHaie.