Patria, iunie 1925 (Anul 7, nr. 117-138)

1925-06-10 / nr. 123

Cluj. Miercuri 10 Iun­le 1925 Gheorghe Dim­a Dumineca trecută a fost așezat la jocul de veșnică hodină bătrânul Gheor­­ghe Dima, directorul Conservatorului de muzică și artă dramatică din Cluj­. Tre­cerea la celea eterne a blândului și bu­nului nostru Nenea Ghiță ar putea fi caracterizată, intr’o formă simplă, prin cuvintele modeste și totuși pline de o adâncă expresivitate, a murit un om de omenie. Cum însă viața răposatului a fost o pildă vie a vredniciei omenești sub toate raporturile, ținem de a noa­­­stră datorie, de a adăuga pe lângă for­mula modestă de mai sus câteva­­ detalii atributive, pentru complectarea caracte­rizării unei figuri, care a întrecut cu mult comunul viețuitorilor de rând. Viața lui Gheorghe Dima se poate privi sub două forme distincte: ca om și ca artist. Ambele aceste forme s’au întregit într’o armonioasă colaborare în toată rodnica lui activitate, așa încât perso­nalitatea răposatului apare fără lacune, fără știrbire în complexul ei așa de bine trasat. Ca om a fost întruchiparea tuturor calităților, care apropie sufletul uman de perfecțiune. Spirit muncitor și de o rară sobrietate, el a înțeles de la înce­put marele principiu moral, atât de ne­cunoscut de generațiile parvenitismului din toate vremurile, de a se ridica prin sine însuși. A urât nepotismul și insi­nuarea cu convingerea iubitorului de a­­devăr și dreptate. S’a lăsat condus în toată viața numai de preceptele muncii, ale unei munci spornice, singură în stare să creeze cuiva o platformă de existență stabilă. N’a visat triumfuri ieftine și de aceea cu toată apropierea graniței n’a trecut munții pentru a face vizite regale, cum era odată moda la noi în Ardeal, pentru snobii cu talent mic și ambiții mari. Și atunci, când i- a trecut s’a dus în fruntea unor coruri bine organizate și temeinic instruite, pentru a arăta fraților de dincolo, cari ne cunoșteau numai după formula in­teresată: „Ardealul fără ardeleni“, co­morile sufletești ale unei vițe de neam a trăit o mie de ani sub jugul unei stă­pâniri streine. Caracter blând și de o rară bună­tate sufletească Nenea Ghiță era veș­nic cu zâmbetul pe buze și gata să servească pe om­ și cine. De aceea în lunga sa viață măestrul Dima n’a avut decât prieteni sinceri și devotați. Până și în timpul din urmă in România întregită, când partea nobila a caracterului ardelenesc a fost revo­luționată de anumite infiltrațiuni ale unei morale noui, necunoscută până a­­tunci, Gheorghe Dima a răm­­as tot cel vechiu. A primit cu resemnare locul ce i s’a ridicat, poate prea obositor pentru vârsta lui și s’a achitat cu demnitate de niște atribuțiuni potrivite mai mult pentru oameni tineri cu nervii și vigoa­rea încă în plină funcțiune. Măestrul s’a mulțumit și cu a­sta și și-a îndepli­nit misiunea cu vrednicia, ce s’a carac­terizat toată viața. Așa, că moartea i’a luat, cum s’ar zice de la masa de lucru. Ca artist, măestrul Dima s’a ridicat la înălțimi nepătrunse încă în acest do­meniu la poporul nostru ce e drept în­cepător în ale artei și abia pornit spre o viață de civilizație apuseană. Dotat cu un fin spirit de observație, el n’a căutat să cre­eze ceva­ nou în arta sa, ci a exploatat ariile muzicei populare neprețuite comori sufletești ale neamu­­­­lui nostru, îmbrăcându se în forme ar­­­­tistice de un gust rafinat și totuș păs­­trându-le nuanța de fineță originală. Zeița inspirației sale a fost doina, a­­ceasta admirabilă elegie poporală, de o mișcătoare sinceritate, care a format în toate timpurile izvorul nesecat de ener­gie națională și a înscris în versurile și melodia ei istoria subjugării noastre de veacuri. Și după ce a cucerit prin farmecul modelațiunii sale muzica po­porală, măestrul a intrat și in biserică, unde se simțea o radicală și imediată refacere a cântărilor liturgice. Caracterul primitiv al cântărilor de strană cu sonoritatea lor nasală speci­fică imprima muzicei noastre bisericești prea­ mult orientalism importat de că­lugării bizantini, care nu mai corespun­dea necesităților sufletești ale rasei noastre. Intervenția maestrului Dima, transformă cu desăvârșire cântarea li­turgică nasală cu accente de multe ori comice, dându-i o atractivă formă ar­tistică, fără a o lipsi de caracterul ei specific bisericesc Liturghia lui Dima, al cărei fericit interpret era pe vremuri talentatul cântăreț și profesor la școa­­lele din Brașov bănățeanul Nicu Popo­­vici, a produs o adevărată revoluție în muzica noastră bisericească, a cărei mo­notonie devenise oareș­cum banală. Cri­tica, deși severă a trebuit, să recunoască marele merit al măestrului, de a se fi aventurat cu îndrăzneață sa corecțiune, pe un teren păzit cu soaltă^ îndârjire de o tradițională moșteni.r­e. S’a văzut a­­tunci că orice lucru se poate modifica cu folos, dacă inca­pe pe mână talen­tată. Și bătrânul Dima a fost fără îndoială un muzicant talentat atât ca gust este­tic cât și în ce privește­­ păstrarea nu­­anțelor naționale. Crescut la școlile de specialitate din Germania, stăpân pe o înaltă cultură muzicală, măestrul a coborât în mijlo­cul neamului său ca un apostol al re­­­facerii, ca un om nou creator de epocă Compozițiile lui sunt cel mai perfect document. Patria întregi ă îi datorește după moarte pe lângă recunoștință și alte lu­cruri, pe cari i le-a tăgăduit în viață. Poate că cei chemați, să o facă, vor înțelege rostul acestor ultime cuvinte. Iar noi, cei, cari l’am stimat și l’am iubit, să ne aducem aminte, că sunt rari oamenii noștri, a căror memorie trebuie eternizată. Intre aceștia este și măestrul Gheorghe Dima. Guvernul provoacă Sfârșitul regimului constituțional in­­tonat de guvernul Brătienilor prin în­­rodu­cerea in regulamentul Cemerei a­­ aimosalui artic(^ 93 bis, nu este decât 1 zală din lan­țul de provocari, cu cari acest guvern nefast procedează in mod aistematic de la unire încoace. întreagă așa zisa operă de consolidare nu este 'n realitate decât un nesfârșit lanț de provocări la adresa cetățenilor. , Să incepem dela 1918 ca tratativele de pace. La Paris oamenii ăștia n’au făcut decât intrigi, printre delegații no­­dri spre marea stupefacție a aliaților. Guvernat de generali din 1919 n’a fost altceva decât o provocare la adresa României intre­gire. Detronarea guver­­nului Vaida, in felul acela lipsit de orice rațiune politică a fost și ea o pro­vocare. Aducerea în mod ostentativ la guvern a generalului Averescu — tră­dătorul dela Brăila al dlui Brătianu — a fost o nouă provocare. Lovitura de stat din primăvara anului 1922 a fost pe lângă caracterizarea, ce i s-a dat de scandal european o altă provocare ne­socotită la adresa unei țâri, lipsită de la început de legalitate. De la alegerile generale până astăzi guvernul n’a făcut altceva decât să provoace. A provocat provinciile unite, ținăndu-le sub teroarea unei admini­strații nelegiuite, a ațâțat armata și jandarmeria împotriva partidelor de opoziție. A mers cu provocările până la molestarea și bătaia fruntașilor po­litici. Și întinde coarda la infinit, pen­tru ca oamenii ordinei — cum a spus dl Argetoianul — să fie forțați a se pune în fruntea disordinei, pentru ca brătienii să aibă motiv să scoată tunurile și mitralierele. Aceasta o doresc tiranii pentru a începe operă de curățire a opoziției după sistemul lui Tancoff. Izolarea Regelui este iarăși o provo­care. Permanenta boală a Suveranului, după ce buletinele medicale­­ nu o mai înregistrează de mult, nu este altceva, decât o jignitoare provocar­e a țării, din partea unui guvern, care vrea să pună barieră între popor și cel mai impor­tant și imparțial factor constituțional. Legile așa numite de consolidare și si­guranță sunt și ele numai acte de pro­vocare: îngrădirea cu armată a adună­rilor opoziției la fel. Invitabilul Vizir de la Florica nu face altceva decât provoacă în Parlament și în afară­­ de Parlament, la palat și în conventicelele acoliților săi politice. Este un sistem neobișnuit în viața constitu­țională a Statelor civilizate, decât doar la ruși și la bulgari. Se vede că dl Brătianu ține cu orice preț, să ajungă și România întregită ca atâtea jertfe, în halul celor doi vecini. Găci ce le pasă profitorilor, cu fon­duri depuse în streînătate de pieirea țării! Liga Națiu­nilor și m­i­­noritațile noastre Ministerul instrucțiunii publice a trimis Ligei Națiunilor, întrunite la Geneva, un memoriu amănunțit, dove­dind, că plângerile minoritare contra legii invățăm­ântului particular sunt ab­solut neîntemeiate. 3 Z,EI EXAMn^A JRUL. NOTE Pământul făgâduinții la ședința de Vineri a Caiîierii, înainte la mașina de kigi a m­amalucilor si fie pusat la mișcare, dl de­putat dr D. Lasen, din partidul nsi­onal a reamintit dlui ministru de externe câteva adevăruri usturătoare. Vorbind despre invazia streinilor, cari au tre­cut de 2 milioane de la Unire Incoace, streini parazitari, cad nu numai că nu produc, dar secătuesc vlaga acestei țări, cl decutat Lasen a arătat cu documente, cum­ Invazia streinilor este sprijinită de însăș guvernul țării, acelaș guvern!, Care face atâta paradă de naționalism și acuză în orice prilej frum­ișii opozițîei de pa­ctîzsri cu dușmanii țării ! Dl deputat Lfiscu, într’un scurt rechizitonc, arătat cum, înainte cu 2 snî, dl general Văi­­toianu, pe atunci ministru de interne, se obli­gase să cureți de parazitari și indezirabili până la 1 octomvrie 1923, iar la această d­ată, în loc să Se traducă în fapt promisiunea, din contră se prelinstește termenul de rămânere în țară până la 1 Febru­arie 1924 (stranie coinci­dență , se acordau însă p­așapoarte de emigrare rom­ânilor ardeleni). La 1 Fe­bruari­e 1924 (de data aceasta dl Frenasovici) prelungește din nou termenul, iar mai acum câteva luni, odată cu vizita lui Sokolow, România­ Mare s'a con­­sfinți ca al doilea­­ pământ al făgaduinții.* Trecând la influența Uniun­ii Evreilor Pă­mânteni în țara noastră, dl deputat Lasou a a­­rătat tot cu documente, cam trecerea părăsiți­lor din Ukraina se face sub oblăduirea Sigu­ranței, care dă bilete de liberă petrecere în alb la dispoziția Uniunei Evreilor Pământeni și sub ocrotirea guvernului, care interzice autorităților militare o destindere la sediul Uniunii. După ce mai arată că In Prusia s’au luat misiun draconice numai în fața unui spor de 20.000 streini la 40 milioane locuitori, dl de­­putet Lasca întreabă guvernul ce sre de spus în fața unui spor de peste 2 milioane de pa­razitat­ la o popu­lație de 16 milioane locuitori ? Dl deputat Lasca a încheiat spunând : ,V’am întrebat at­ura doi ani: Unde mergem? Vă În­treb «cura: ,Unde au ajuns“ ? Intr’adevar, iată o situație definea clar. în fața­­ ăreia guvernul trebue să răspundă și să prezinte alte soluții, mai eficace, în fața g­­­­zavei primejdii, decât aceea întrebuințată până acuma și care se reduce. In a încasa arginții pe o parte, iar pe de alta a striga fn gura­ mare advers­arilor politici, sunteți bolșevici și trădători ! Dacicus Prestigiul nostru în streînătate România are în streinătate cum se zice o „presă rea“. Propaganda ostilă nouă reușește să creeze o atmosferă dușmănoasă, prezintând țara întreagă și întreg poporul românesc ca vinovat pentru starea de anarhie în care trăim de patru ani de zile. Sunt rare ziarele cari știu să facă o deosebire între țară, între România și guvernul liberal. Nă de­mult, un compatriot al nostru a luat un dejun intins cu dl Masaryk, președintele Repulliei cehoslovace. In cursul mesei, venind vorba de politica guvernului român și de chestiunile ce ne privesc, cari vor veni acum din nou în discuțiune la Liga Națiunilor, dl. Ma­­­aryk a spus: „Dar d voastră sunteți acei cari rui­­nați tratatul de la Trianon, dv. și po­­itica dv.!“ Când și Cehoslovacia, cu care avem cele mai strânse legături, ne judecă în acest fel, ce să ne surprindă opinia pu­­blică din alte țări! Pregătiri de plecare — Planurile guvernului — In cercurile politice din București se afirmă că Mai. La înainte de a­ pleca în străînătate va primi în au­diență pe șefii opoziției unite. Dat fiind refuzul categoric al Re­gelui de a împlini dorința guver­nului ca sesiunea Parlamentului să se continue și în absența Suvera­nului, primul-ministru a înștiințat pe președinții Corpurilor legiui­toare că sesiunea va trebui închisă în ziua de 15 iunie. Guvernul a luat hotărărea de-a depune proiectul de lege al refor­mei electorale în Parlament în cursul acestei săptămâni. In vacanță, comisiunile parlamentare vor studia proiectul, care a fost schițat în li­niile lui generale de însuș­­l Ionel Brătianu și redactat apoi de o co­­misiune compusă din dnii Duca, Mârzescu, Tătărescu și D. Dimitriu. Deși în cercurile liberale se afirmă că guvernul ar fi renunțat la ideea convocării unei sesiuni extraordi­nare la toamnă, credem a ști că această sesiune totuș va fi convo­cată și va însemna ultimul act al guvernului. Moții și promisiunile guvernului In cauza Moților dela Răchițele și alte 10 comune interesate ia masivul conte­lui Banffy, pentru noua desbatere a a­­pelurilor s’a fixat desbaterea la Comi­sia Județană din Cluj pentru ziua de 17 c., când se va vedea în sfârșit cum se țin făgăduințele făcute de miniștrii Ci­­păianu și Tătărescu în numele Consi­liului de miniștrii. Moții așteaptă cu înfrigurare să vadă, la 7 ani de la unire, cum se va respecta și cuvântul Majestății Sale Regelui de a li sa da pădurile și pășunile ce li se cuvin d­e strămoși La desbatere sunt citați și „Argatul­ Mare" al dlor Leon și Fischer și „Râul-Alb“ al dlui Tischler, societățile exploatatoare cari s’au înstă­pânit și devastează contra legii codrii ce se cuvin Moților, cum s’a arătat de atâte ori în ziarul nostru. Ținem să subliniăm din nou, că gu­vernul a promis la Huedin, că va da înstăpânire­­ Moților pădurile și pășunile până in 15 Septemvrie 1924 și că ter­menul legat cu cuvântul miniștrilor a fost încălcat, dat fiind că chiar și după aproape un an dela termin chestiunea se tot desbate. Desbaterea va fi prezidată de dl ju­decător Păcuraru dela Tribunalul din loc asistat de dnii Tilea și Ciom­ac. Dl Pă­curaru a fost numit președinte în locul dlui Furnea, consilier de Curte, care a înlocuit pe dl Decuseară, primul pre­ședinte în această cauză fatală a Mo­ților. Bătrânețile, bută-le pustia — Generalul Averescu „apărătorul“ liberalilor — Ridicându-se să susțină modificarea re­gulamentului, ceea ce era sinonim cu su­grumarea libertății cuvântului, așa slab și deșirat, secătuit de o vlagă și cu o pri­vire naivă de moșneag ramolit, dar în mintea copililor, generalul Averescu a ilustrat „cu poze“ ultima batjocură ce-o aruncă Vizirul­ țării, amenințând-o cu po­vestea succesiunii averescane. Când toată țara se ridică astăzi dela un capăt la altul, contra guvernării liberale când opoziția democrată și cinstită își face su­prema datorie patriotică, de­ a se opune construirii unei rețele de legi me­nite să subjuge pe ani de zile țara, fa­miliei liberale, dl general Averescu, can­­did, dar și interesat, găsește încă atâta cinism să facă din nou pe apărătorul li­beralilor. Destul de trist pentru dsa, destul de trist și pentru liberali. La bătrânețe, domnule general, omul Se mai mulțumește și cu un fotoliu comod și­ o supă caldă. înmormântarea­­ lui Gheorghe Dima Populația românească a Clujului aduce un ultim prinos de recuno­ștință la mormântul lui Gh. Dima Vestea morții lui Gh. Dima a produs o profundă impresie în întreaga țară, datorită­ faptului, că defunctul era pre­tutindeni cunoscut și iubit, atât pentru compozițiile lui, cât și pentru turneele corale făcute în trecut. Numeroase telegrame de condoleanță au sosit în cursul zilelor de Sâmbătă și Duminecă, familiei îndurerate. La Con­servator, unde era expus corpul neîn­suflețit al aceluia ce a fost Gh. Dima, a fost un adevărat pelerinagiu. Foști și actuali elevi, admiratori, delegați și re­prezentanți oficiali ai instituțiilor cu care defunctul a avut de lucru în lunga sa carieră, au venit să și ia un ultim adio și să depună o coroană de flori în a­­ceste zile. Duminecă la orele 2 d. m. s’a ofi­ciat prohodul în curtea Conservatorului frumos împodobită cu verdeață și or­nată cu steaguri și postav negru. Iau parte reprezentanții autorităților civile și militarel, delegații, elevii și profesorii Conservatorului și școalelo­r românești din Cluj precum și un numeros public. După oficierea serviciului divin la cuvântul păr. S. Stanca, asesor consis­torial, care într’o scurtă dar aleasă vor­bire, face istoricul vieții și meritelor dispărutului. Mai iau cuvântul în ordi­nea următoare din­: Al. Lapedatu, mi­nistrul cultelor și artelor; Bogrea, prof. univ.­ Bogdan, din partea Asociației; păr. Dăianu, Utalea, primarul orașului; Stroe, episcop militar; Precup, dir. d­c. Brașov; dna Bratu, din partea „Reu­niunii femeilor creștine“ ; un delegat al Conserv. București; N. Teodorescu, di­rectorul Conservatorului din Iași; un delegat al soc. compozitorilor români Cherebețiu, din partea elevilor Conser­vatorilor și maestrul Zaharia Bârsan, în numele profesorilor de la Conservator. După rostirea cuvântărilor se for­mează un impunător cortegiu în ordinea următoare: muzica militară, școlile di­n Cluj, cercetașii, elevii Conservatorului, corurile reunite ale Conservatorului și Episcopiei, un frumos cor cu coroane, corul funebru, familia defunctului, pro­fesorii Conservatorului și miile de oa­meni, cari au ținut să întovărășească cortegiul până la locașul de veci. Atîuî VII. ^ Număru­l 123 ATITUDINEA PARTIDULUI NAȚIONAL DECLARAȚIILE DLUI IULIU MANIU ~ încoronarea și partidul național — ȘANTA­JUL CU CAZUL STERE — LIBERALII ȘI ÎNCORONAREA Guvernul liberal s’a menținut la cârmă întotdeauna prin intrigi, după ce a ajuns acolo prin terorizarea Coroanei. N’a fost niciodată în opoziție, fără să nu ducă cea mai violentă campanie îm­potriva Suveranului, — și, totuș, ajuns la guvern acuză celealte partide de „antidinasticism“, de „lipsă de consec­vență", de asociare cu „trădătorii de patrie“. In ședința de Sâmbătă seara, dl Iuliu Maniu, președintele partidului, a dat răspunsul cuvenit acestor meschine în­­tregi, încercate de data aceasta de în­suș ministrul justiției dl G. Mârzescu: încoronarea și Constituția DJ L­MANIU: Intr’una din ședințele trecute dl ministru Mârzescu a vorbit de contradicțiile partidului național în politica generală a țărei. Trecutul par­tidului liberal nu-l îndreptățeau câtuși de puțin să afirme acest lucru. VOCI: Ce e cu Stere? Dl I. MANIU. După ce voi termina desfășurarea ideilor pentru care am ve­nit la această tribună, vom­ trece și la chestiunea „Stere“ care vă neliniștește atâta.­ Partidul național nu poate fi învino­vățit că nu a participat la încoronare. Neparticiparea nu implică și nerecu­­noașterea actului sărbătorit prin solem­nitatea încoronării, in fond încoronarea nu este ea însăși un isvor de drept — un act de drept public — ci o ce­remonie fastuoasă. Noi am recunoscut-o dar n’am par­ticipat la ea pentru că era patronată de partidul liberal care se făcuse vinovat de alegerile desfășurate în condițiunile știute. În ce privește atitudinea opoziției față de Constituție, acordul între partidele noastre este­ perfect. Dl Maniu citește pasajul respectiv din declarația formală cetită în Parla­ment în numele partidului național și apoi citește precizarea atitudinii parti­dului național față de Consttuție și Parlament, criticând lipsa seriozității operei și mai ales intențiile ascunse ale unor Camere lipsite de legalitate. „Par­tidul național consideră această operă ca o simplă expresiune a unei stări de fapt, urmând a se ține seamă, în noua așezare a lucrurilor, de continuitatea necesară pentru o liniștită desvoltare a împrejurărilor și pentru o transmi­siune normală a puterilor.“ (Aplauze pe băncile opoziții.) Acum dv. desigur că veți spune­ că am căzut de acord asupra acestui lucru, dar totuși suntem în contrazicere cu declarațiunile noastre anterioare. A­­tunci să-mi permiteți dv să vă reamin­tesc că eu, în nume­e partidului națio­nal, în ședința din 9 Martie 1923, am declarat că opoziția nu poate recunoaște actualelor Adunări, nici caracterul de reprezentare, nici dreptul de legiferare, nici dreptul da a da țării o organiza­­țiune fundamentală, și trebue să che­măm deținătorul putere­ de fapt la sim­țământul realității istorice. Dl Maniu semnalează declarațiile ca­tegorice ale partidului poporului con­dus de dl gen. Averescu, făcute atât la Cameră cât și la Senat, prin care de­clară întreaga operă legislativă a par­tidului liberal co­mplect ilegală. (Apl.) Dv. însă nu obi.­ctați nimic acestei inconsecvențe și nu judecați atitudinea lor de azi în lumina trecutului. O analogie Tot­ăl Mârzescu la sfârșitul cuvân­tării sale, ne-a acuzat că aducem noi o­­biceiuri din parlamentul din Budapesta. Am auzit adesea acuze de acestea, a­­tât aoi cât și din ziarul „Viitorul“. Nu le-am luat însă în seamă. Acum însă când ele sunt confirmate de un repre­zentant al guvernului, avem datoria să ne explicăm. Eu cunosc metodele parlamentului maghiar și sunt îndreptățit să declar că dv. sunteți cei ce le utilizați. (Apl.) Nu poporul maghiar, care are și în­sușiri, ci oligarhia maghiară a făcut ceea ce dv. faceți, când tot cu prilejul unei legi administrative a venit cu un articol nou de regulament și s -a tre­­­­cut întreaga lege. (Aplauze.) Dar oricum ne va trata partidul li­beral noi tot aci vom rămânea. , După unire veniam cu gândul să dăm­­ avânt tuturor instituțiunilor și curente­­­­lor noui și moderne din viața publică,­­ economică, socială, administrativă și po­litică a neamului românesc unit. Dr.Linsă ați stat în calea prefacerii, la adăpostul obiceiurilor și așezăminte­lor în care v’ați petrificat. La toate nă­zuințele noastre de clădire a unei vieți nouă, cu organisme no­i pentru Statul român dv. ne opuneți trusturile dv. eco­nomice, împotriva cărora se duce luptă în toate țările. Prin reforma administrativă împiede­cați unificarea provinciilor și întăriți ti­rania prin cel mai execrabil centralism. Ați mistificat voința țării, prin alegeri siluite și aceeași falsificare o aduceți și în parlament suprimând libertatea dis­cuți­unilor. Și acum ne acuzați pe noi de incon­secvență și că aducem noi obiceiuri stre­ine din alte parlamente ? Când astfel de acuzări pornesc de pe banca ministerială, un interes supe­rior de Stat dictează, ca ele să fie lă­murite, așa cum am făcut-o noi aci. (Aplauze.1 Cazul Stere șl I. MANIU răspunzând apoi la che­stiunea Stere ridicată de vociferările majorității relevă că atunci­­ când te­­roarea și forța armată se dovedesc neîndestulătoare pentru susținerea [In­tereselor de partid, liberalii recurg la metoda suspiciunii a și a intrigii, în care învălue acțiunea adversarilor. Am învățat de dl lorga, pe lângă alte multe lucruri bune și pe acela de a pre­ciza în scris declarații și discuții politice care la vremea lor prind bine, fiindcă dilor liberalii uită des. De data aceasta, îmi pare bine că am la mine un docu­ment interesant. Noi am întemeiat o coaliție politică, pe care nu o vor opri în loc incidente trecătoare legate de persoane. Raportul nostru cu partidul țărănesc nu este cu nimic influențat de chestiunile de per­soane privind acest din urmă partid. Dl­­. MIHALACHE: Scontau ches­tiunea Stere și Argetoianu în vederea șantajului și acum rămân desamăgiți, că aceste chestiuni sunt scoase din dis­cuție. Guvernul și-a asimilat în totul atitudinea patriotică a dlui Peter Mi­­hali? Iar dl Sassu și-a menținut și ca ministru părerile exprimate asupra dlui Sfere? Se identifică guvernul cu păre­rile aderenților săi exprimate izolat? Dl­­. MANIU: Eu nu merg clar nici după curentele populare, nici după cele nepopulare, ci după ceea ce-mi dictează conștiința. Coaliția noastră politică s’a așezat dar pe baze precise, in ce privește pă­rerea personală a mea cu privire la chestiunea Stere, rar~am exprimat-o prin cuvântarea de două ore pe care am ținut-o cu prilejul validării sale ca de­putat de Soroca Cazul Stere trebue privit sub 4 în­­fâțișeri: 1. Reprezentant al României oficiale — și e de mirare acum că vă lăpădați de omul dr. Dl V. BRĂTIANU. Susțin și acum că Stere este legat de actul trădării. A trebuit să luăm măsuri în timpul răz­boiului contra­­ ziarului „Lumina“. Dl I. MIHALACHE: Trădare ? De ce veniți după 5 ani de zile cu această acuzare, lăsând fără nici o măsură de chemare la judecată a celui pe care-1 credeți vinovat? Dl I. MANIU: Dl Stere era trimis în Ardeal ca misionar al politicei oficiale. Aceasta este prima fază. A doua este aceea din timpul neu­tralității când fiecare era liber să aibă părerile lui. A treia a fost aceea din timpul răz­boiului și a 4-a, rolul lui Stere în uni­rea Basarabiei. Oricum ar fi fost, în mijlocul unor curente puternice, oamenii cred în exa­gerări și judecata le poate fixa vina. Colegi de-ai mei au judecată mai aspră despre vina dlui Stere, alții o au mai mică. Datoria dv era să delegați cazul acesta în fața instanțelor. Noi cerem să se facă lumină în această chestie, ca ea să nu mai fie supusă jocului de in­trigi din partea dr. VOCI (la opoziție). Șantagiști! Șanta­­giști! Dl MANIU: Nu pot deasemeni trece cu vedere, că un număr covârșitor de alegăto­ri basarabeni au încredințat dlui Stere mandatul de deputat. Cân­d Stere când da în Basarabia, dl Inculeț a venit și ne-a întrebat dacă consimțim la această candidatură. (Ma­joritatea aplaudă). Dl IOrGA : Aplauzele dv jignesc pe dl Inculeț (Continuare ce pasi­ta U-s)

Next