Patria, noiembrie 1925 (Anul 7, nr. 237-260)

1925-11-01 / nr. 237

1 Noemvrie 1925 Epigrame Redactorilor de la „Țara Noastră“ Fiți logici, onorați confrați! Dilema este foarte clară: Dacă e Țară, nu-i a voastră. Iar, de-­ a voastră, nu e Țară. Directorului revistei (O rectificare la „Omul de cauciuc“) Dreptatea de te-ar inspira: Nu demonul, — ucigă-i crucea! — Pe tine însuți te-ai vedea S’ai îndrepta: „... de c­a­u­c­i­u­ce­a“. Aceluiași Când, pas de pas, în jurul tău. Vezi tot ciuperci lângă ciupercă, Era firesc să te gândești La „cauciuc“ și guta-percă. E. Gabor. PATRIA In decurs de 48 ore curăță, $1 la chemare prin Telefon 1035 " „CZINK“. si ■---------------------- I -----------------------------------~ —­­­­­­ —|—' —■­­ ' ———————————————||—­ m||M||| In cuprinsul notelor din numărul nostru de ieri vorbeam despre sim­­olul dlui Stephane Lauzanne apărut în ziarul ,Candide", în care eminentul ziarist parizian face juste ob­servați­ ni asu­ra conferinței de la Washington pentru regularea datoriilor Franței, aratând că eșecul misiunei franceze se datorește ,parla­mentarilor“ delegați, cari au însoțit pe dl Cail­­laux în America. In cele ce urmează publicăm în traducere din articolul dlui Stephane Lauzanne, intitulat „Comment Mr. Caillaux perdit la partie de Washington“, observațiunile sale asupra modului cum a decurs conferința precum și asupra cauzei, căreia i se datorește insucesul fostului ministru de finanțe al Franței. Una din cele două ținte ale dlui Cailleaux la Washington era foarte le­gitimată : el vroia ca verșemintele noas­tre față de America, regulând datoria să fie, mai cu seamă pentru început cât se poate de ușoare; cealaltă țintă era mai poblematică: dorea să obție ceia ce el numea o clausă de garanție adică să nu fie obligat să plătească Americei dacă Germania nu va plăti Franței. Americanii ne ziceau: — „Dar asta se înțelege de la sine. Este precis că dacă germanii nu vă plătesc, D voastră nu ne veți putea plăti nici dvstră nouă. Vă veți găsi atunci exact în aceiași situație în care sunteți astăzi. Ce riscați Dv. ? Nu ne vom duce să vă bombardăm coastele, după cum nu ne-am dus nici până acum. Oricine va găsi foarte natural că nu vă țineți angajamentele. Dar nu ne siliți să spunem toate acestea în scris: este contrariu obice­iurile noastre; noi nu vrem să ne amestecăm în afacerile Europei“. La aceasta noi răspundeam : „Nici vorbă că aveți dreptate, dar opinia publică ține ca aceasta clausă să figureze în con­tract. Este o garanție de mare impor­tanță și condiția „sine qua non“ a sem­­năturei’ noastre“. Impresionați de insistanțele noastre, Americanii cedaseră. Marți 29 Septem­vrie, di Hower, a supus dlui Caillaux o formulă de „garanție“ astfel concepută: „Acest aranjament este bazat pe ca­pacitatea Franței de a face plățile care sunt aci menționate. Se înțelege deci că dacă aceste plăți depășesc ca­pacitatea Franței, ele vor fi revizuite de către cele două guvernăminte“. Formula era fericită, căci ea nu se limita numai la vărsămintele germane; ea cuprindea toate eventualitățile des­­agreabile, care ar fi putut să se ivească: recoltă proastă, greve, inun­dații etc. . . . Dar, înseamnă să cunoașteți prea puțin pe parlamentarii noștri, crezându-i capabili să accepte așa de ușor o for­mulă atât de simplă. Ii domină frazeo­logia de la Palais-Bourbon. Și pe urmă nu este obiceiul ca într’un ordin de zi f­ecare grup, în lipsă de substantive să inteseze măcar un adjectiv? A fost într’adevăr o ședință fru­moasă la ambasada Franței, în ziua de Marți 29 Septemvrie, când dl Caillaux a citit raportul asupra textului dlui Hoover. Deputatul socialist cerea să se ane­xeze lista tuturor elementelor consti­tuind capacitatea Franței, ar fi însem­nat o lucrare enciclopedică, care ar fi durat cel puțin 10 ani! Socialistul moderat în persoana dlui Rokanows­ki vroia ca cel puțin să se menționeze­ elementele esențiale ale ca­­pacității franceze. El căuta o frază, o frază, în care să figureze aceste cuvinte savuroase „elemente esențiale“. Atunci Franța ar fi salvată. Dar Blocul Național ? ce calamitate! A trebuit ca senatorii — și în special dl Henri Bergenger, căruia nu-i prea plac raționamentele dioclețiene, să se înfurie pentru ca formula bunului domn Hoover să fie primită.. . " A doua zi, Miercuri 30 Sept. a fost ziua decizivă. La Trezoreria din Wa­shington a avut loc ședința subcomi­­siunei Franco-Americane. Dl Bokanowski reia chestia textului clauzei, susținând că cuvintele „elemen­tele esențiale“ sunt indispensabile și fără „elementele esențiale“ clauza, nu­mai are nici o valoare. Bunul domn Hoover este contra „elementelor esen­țiale“ formula d sale fiind foarte simplă și cuprinzând tot ce dorim noi. Dl Bé­­ranger se impacientează din pricina a­­cestor controverse bizantine. Urmează o mică discuție, de pe urma căreia dl Bokanowski a eșit foarte „fronșat“ și pentru al „defronsa“ , s-a acordat in­serția „elementelor esențiale“. Clauza suna astfel: „Este deci înțeles că a­­ceste plăți depășind capacitatea de plată a Franței luând în considerație fiecare din elementele sale esențiale...“ Astfel, vă repet, Franța a fost sal­vată... ! Totuși comisiunea americană s’a sim­țit înțepată Drept vorbind, erau prea prost recompensați, pentru toată bună­­voința lor. Și pe urmă să pierzi trei ore pentru a adauga trei cuvinte...! Când după amiază, s’a abordat tabloul anuităților, starea de spirit se resim­țea în urma interminabilei­ certe de di­mineață. Lupta a fost dârză asupra cifrei de 100 milioane de dolari pe care dl Caillaux nu vrea s-o depășească ca plată anuală. Cu toate acestea impre­sia generală era că se va cădea de acord. Ultimul cuvânt al dlui Andrew Mellon a fost: — „Nimic nu-l definitiv, atât timp cât comisiunea plenară n’a ratificat proectul nostru asupra acordului. Și mai cu seamă nu spuneți nici un cuvânt nimănui!“. Dl Caillaux a jurat să păstreze tă­cere și înapoindu-se la ambasadă, a re­fuzat să spuie vre­ un cuvânt ziariștilor francezi. Dar var! o oră mai târziu, unul dintre parlamentarii, cari făceau parte din delegația franceză, el însuși director de ziar primea în aceiași am­basadă pe reporterii americani și le dă­dea în calitatea de prieten al dlui Cail­laux, toate cifrele, toate clauzele, toate condițiile viitorului acord... Senzația la Washington, unde nu se știa nimic, a fost considerabilă. Și reac­­țiunea n’a fost mai pre­jos. Adversari noștri politici s’au precipitat la Casa­ Albă conjurând pe președintele Cool­­dige să nu ratifice un acord „în care se făcea francezilor atâtea concesiuni“. Pe de a­tâ parte președintele, care în Statele­ Unite nu-i numai o păpușă, s’a mirat că delegația franceză — care în tot timpul dejunului de la Casa­ A­bă, nu s’a simțit datoare să sufle măcar un cu­vânt despre afacerea datoriilor — și-a permis să anunțe un aranjament despre care el șeful Statului, nici nu discutase încă cu miniștri săi. Un comunicat, de­­sagreabil ca o palmă ne fu trimis. Și Joi, 1 Octomvrie, când delegația franceză sosea cu surâsul de buze la Trezoreria americană, crezând că nu mai era decât de semnat acordul defi­nitiv, ea află prin dl Andre Mellon, președintele conferinței, că „americanii“ resping ultima ofertă franceză. Tot ce clădiseră cu atâtea dificultăți se năruia. Dl Caillaux pierduse com­plect partida pe care cu șase zile mai înainte o angajase cu dl Mellon împre­jurul mesei de joc a Trezoreriei ameri­cane. Două proverbe franceze formează morala aestei istorii. Unul spune : „Să nu alergi de­odată după doi iepuri“, iar celalalt: „Nu e bine să vorbești prea mult.“ Amândouă aparțin bătrânu­lui tezaur al înțelepciunei națiune­. Dar dl Caillaux a încetat de mult să mai păzească acest tezaur. Stephane Lauzanne. „Cum a pierdut di Caillaux partida la Washington“ — Observațiunile unui ziarist — (Continuare de pe pagina I)­tațiunile lui universitare aceste colec­­țiuni, excludând alte orașe sau alte in­stituții. Nu este deci nevoe de a schimba statutele și contractul, cum au încercat cinîi de la E. M. B. în mod clandestin — fără avizul directorilor de secțiuni, care sunt membri de drept în comitet. Drepturile legitime ale tuturor, atât ale Statului, cât și ale națiilor ardelene — și în special ale epigonilor marilor fond­atori­ — pot fi prea bine garan­tate și in baza vechilor statute. Iar pentru sfatul dat de „E.“ ca să fon­dăm un al doilea Muzeu național, lă­sând Muzeul țării în mâiile lor(i), nici nu găsesc la repezeală un calificativ potri­vt, destul de academic. O ținută mai obiectivă, mai loială și mai puțin provocătoare din partea „El­lenzék lut“ și a conducerei uzurpatoare de azi a S. M. A ar fi de mai mare folos atât pentru muzeu, cât și pentru maghiarime, al cărei merit neperitor pentru M z­u îl recunosc la al și ale cărei drepturi naționale legitime le am apărat și le voi apăra întotdeauna, dar nu jertfind națiunea mea. Mă miră mult, că „Ellenzékül“ nu știe un lucru, pe care l-ar fi putut învăța din pățania neamului său, că cu min­ei" n­u poți prânzi, dar nu poți cina nici chiar la Geneva! 2§ Importanta invenție a unui inginer ardelean . Inginerul Vasile Lazar din Cluj a experimentat la București un apa­rat pentru stingerea sondelor . Un deosebit interes a produs la Bu­curești zilele acestea experimentarea in­venției ului ing. Vasile Lazar din Cluj, care constă dintr’un aparat pentru stin­gerea sondelor incendiate. Aparatul a fost expus la Expoziția de foraje din Parcul Carol și a fost foarte bine apreciat în lumea specialiștilor. Pentru demonstrarea practică a in­venției s-a instalat o conductă de pe­trol care a fost incendiată. Experien­țele au avut un succes desăvârșit. La una din ele a luat parte și dl Iuliu Ma­­niu, împreună cu mai mulți fruntași ai partidului național, cari au felicitat cu căldură pe inventator. Aparatul dlui ing. Vasile Lazar este pe cât de simplu și ingenios, pe atât de ieftin. El se compune din două dis­pozitive : 1. pentru stingerea sondei în chiar momentul incendierii; 2. pentru prevenirea erupțiunilor vio­lente. Se crede că noul aparat al dlui ingi­ner Lazar va fi adoptat la toate son­dele din țară. Graiul și Folklorul Maramureșului Sub titlul de mai sus a apărut în editura Academiei Române și în tipa­rul Culturii naționale, un volum de 240 pp format mare, datorit dlui Tache Papahagi, și admis ca teză de doctorat la Facultatea de litere din Bu­curești. Volumul e închinat marelui nostru filolog, dlui Ovid Densușianu, al cărui elev a fost dl Tache Papahagi. In prefață autorul arată că studiul prezent se datorește unor cercetări la fața locului făcute în intervale de câte o lună, în patru ani consecutivi, având concursul intelectualilor localnici. Colecția de folklor, 200 pp. din vo­lum, e precedată de un studiu intro­ductiv de 83 pp., și urmată de: toponi­mie, onomastică, glosar, hartă, și 22 planșe. întreg volumul se prezintă în admirabile condiții tehnice, pentru cari nu putem decât să felicităm atât Aca­demia cât și Cultura națională. Dl Tache Papahagi e de origină macedoromân, și ca mulți dintre fii neamului nostru dela Pind cari s’au stabilit în România, ne dovedește, dela întâia sa lucrare mai mare, hărnicia și răbdarea la muncă a acestor frați de­ o inteligență așa de sclipitoare. Intr’ade­­văr dintre românii macedoneni stabiliți la noi, mulți au ajuns nume ilustre în diferitele ramuri ale științii românești, și filologia nu e cea din urmă specia­litate în care s’au distins. Sunt oamenii muncii sistematice, bine repartizate și a unei serioase pregătiri. Caracterul superficialității, atât de ade­seori întâlnit în activitatea intelectuali­lor români din unele regiuni de la Nor­dul Dunării, la intelectualii macedoneni în zadar îi căutăm. Ne-ar veni să credem că în trecutul lor e o mai bogată moștenire de muncă intelectuală, care le ajută să nu oste­nească repede. „Graiul și Folklorul Maramureșului“ e o nouă dovadă de aceste însușiri ale fraților din Macedonia. E un studiu pregătit cu conștiențiozitate, cu toate cunoștințele de specialist, iar materialul folkloristic adunat, împărțit, catalogul vădește de la primele lecturi că ai de a face cu un specialist, cu o ureche fină, și mai ales cu un gust artistic cu totul necesar pentru a nu îngreuna paginile cu material de puțină importanță, sau chiar de una nulă. Nu de mult, scriind la acest loc de­spre alte colecții de folklor, tot din Maramureș, arătam, chiar această lipsă a culegătorului de a nu fi putut deosebi materialul prețios de acela fără nici o importanță. In colecția dlui Papahagi ar satisfac­ția de a întâmpina bucăți de reală va­loare. Deosebit de interesant și instructiv este studiul premergător colecției de folklor. in „Considerații generale“ ni se prezintă o clară și esențială descriere a regiunii cercetate, o frumoasă fixare a Maramureșului în cadrul ținuturilor românești, cu considerațiuni și condușii dintre cele mai de actualitate, — de caracter național, economic, cultural, strategic. Pentru mulți vor fi aproape o reve­lație capitotele despre „Starea econo­mică și socială a Maramureșului“, „Si­tuația politică și etnografică a satelor“, „Biserica, ocupația țăranului și avuția Maramureșului“, „Portul și tipul, viața și caracterul“. Ne apare, din ele, Maramureșanul, ca un fiu al neamului cu multe resurse sufletești, de sănătate morală, dar izolat de marea românismului, scos din ros­turile sale de păstor și lemnar, fără a-i fi dat posibilitatea să-și găsească altele, copleșit de streini până în măsura de­ a întâlni în poezia populară cuvântul „șakler“ în locul aceluia de măcelar Un popor care merită să fie scos din impasul în care l-a adus granița ne­dreaptă, prostească, ce i-a aruncat toți munții pentru pășunatul oilor și a vite­lor în Cehoslovacia. Capitolele despre Folklorul și despre graiul Maramureșului sunt lucrate cu priceperea specialistului și cu răbdarea omului îndrăgostit în specialitatea sa Reținem, drept concluzie finală, a ace­stor capitole de filologie părerea auto­rului că românii din Maramureș nu s’au prăsit aici ca români, ci că au venit mai târziu, ca români formați gata din alte regiuni ale românismului, și poate d­oar din sud, dela Pind, odată cu ma­rile migrațiuni spre Nord. In colecția de folklor întâlnim ade­vărate comori de poezie poporală: Dute dar Pe cel izvor C’acolo­ i mândrul Ion Și-l trezește de pă somn Să nu doarmă, că nu-i domn. Că și domnișor de-ar și De-al meu doru s’ar trezi. Ochii bade fac minune Că gândești că-s două mure Care-s mai mândre’n pădure ; Care-s coapte la răcoare, Ne-ajunse de-o leac’ de soare; Care-s coapte la pământ N’ajunse de o leac’ de vânt. Mândrior, șir de saschiu Vrut­aș și să nu te știu Că de când te știu pe tine N’a rămas inimă’n mine ... Num’o creangă a rămas, Și-aceea di dor a ars. La dor și la supărare Trebă om cu minte mare. Un fapt caracteristic pentru firea și caracterul maramureșenilor ii povestește autorul la p. 27 a studiului său: „In 19 ianuarie 1919 armata română intră în Maramureș, punând stăpânire peste Sighet. In tot timpul războiulu, ca și pe vremea ungurilor, maramure­șenii suferiră mult din partea evreilor din satele lor. Fără a prinde nimeni de veste, toți se hotărăsc, cu de la sine pu­tere, să expulseze peste granița nordică a județului lor, pe toți evreii aflători printre ei. In noaptea zilei de 20 ia­nuarie 1919, comunele de pe valea su­perioară a Izei, pun în aplicare hotărâ­rea luată: toate căruțele disponibile din Sucet, Seliștea, Dragomirești, Cutea și Ieud sunt destinate transportului expul­zării decise. Locuitorii satelor, în gru­puri, se prezintă în miezul nopții la lo­cuințele evreești, și în scurt timp .­­ sunt primiți în liniște perfectă pe drum.“ Ordinele autorităților militare care a­­flară de aceasta, au stricat tot planul maramureșenilor. In toată această mi­șcare „nu s’a produs nici o bruscare, nici un furt.“ Cronicar. PnmufMagazliidePiane 7u8 1—3 I. MIDIIMIG S IBIU, Str. Regina Maria 9. Fondat și renumit de 60 de ani. Asortiment mare. Prețuri fără concurență. Plată în rate. RADIATOUR construire și repa­rație, ARIPI fazonul cel mai mo­dern original de fabrică, CARO­SERIE montare la Berekméry, Str. Dacia 4. Telefon interurban 11—20. 4 AUTOMOBILE CHEVROLET Torpedo 5 Locuri Roți metalice disc Pneuri balon Lei va fi sforțarea D-Voastre la procurarea ce­lor necesare. Acest adevăr se referă mai ales la stofele pentru haine bărbătești, articoi de captușeală și stofele de man­tale pentru femei. Faceți o singură încer­care și Vă veți simți plini de recunoștință față de firma Succesorii lu Eugen Sthwarcz, CLUJ, STRADA REGINA MARIA 14, so N. Depozit din străinătate pentru articoi de stofe bărbătești și captușeală. 17-20 190.000 la Concurenta este neputincioasă S­R­A LEONIDA&Co. Unite Cale Victoriei 53 BUCUREȘTI Reprezent. pt. Ardeal SOC. AUTO MECANICA Str. Reg. Maria 10 CLUJ sprintenă, căci publicul cumpărător pre­tinde multă dexteritate. Faceți-Vă rost de un izvor de procurare care să fie bun, de încredere și permanent, căci alfel Pălării pentru domni se curăță, vopsesc, calcă 95 și modelează la STEFAN FEHÉR Cluj, Str. Memorandului 21. Cele mai frumoase costume și haine sa pregătesc la Moldovan CROITOR PENTRU DAME Piața Unirel 10 și Str. Rațiu 93 N. 16-20 Izvorul frumseței lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll Crema Agi Farmacia Diana Oradoa-Mare 701 2—8 Cereți pretutindenea crema, pudra și săpunul Agi­t at&iug# Se poate comanda cu ram­­*** ggs bura de la depozitul principal: Farmacia „Diana“ ORADEA­ MARE Eugen Beck și Sotul Birou general comercial. Furnizăm în permanență orice can­titate și calitate de cărbuni, cocs, cărbuni de lemn, lemne de foc. Primim spre executare orice acte comerciale. Primim mărfuri pentru desfacere în comision. Mediem pe prețurile cele mai ieftine vinderea sau închirierea de imobile, locuințe și camere mobilate. BIROUL: Str. Baba Novac No. 8. 5—5 I 5 A sosit mica mașină de scris­­ „FROLIO“ I £ cu scrisoare vizibilă până la 8 exem­­ll­e­plare. Scrie în limba română,ma­­­­ghiară, germană. PREȚUL 3600 Lei. D­E­P­O­ZITE; 1 „Papirus“, Piața Unirii 22. .Telefon 885. 5 „Librăria Keszely“, Piața Unirii 8. 1 Papetăria „Domboș“, Str. Regina­­ 8 M­a­r­i­a, 12. m­M­N. Liferez pe prețurile cele mai ieftine, pe seama spitalelor, pa­turi de fier, apărătoare de soare automate, cu mașină și de oțel, precum și roleuri și primesc spre executare lucrări din branșa 69 N. mechanicei IIN TNL IZSJÎK, lăcătar, Str. Gh. Sari­fiu 12 Specialități de stofe engleze veritabile permanent în depozit. 89 N. 3 10 Cumpărăm păduri de stejar cu coaje de cali­tate superioară pentru tăbăcit și în posiții potrivite pentru exploatat. Oferte a se a­­dresa către Secția Aprovizionarei Frații Trenner ’ 60. Fabrică de Pielărie S. JJ. Cluj. 688 5—10 Numai te este bun se aratează... praful a« pasata , crema și sǎpunul HSfer sunt veritabile.

Next