Patria, ianuarie 1926 (Anul 8, nr. 1-23)
1926-01-15 / nr. 10
Cluj Vineri 15 Ianuarie 1 â W ggisiaîw a compromisa Ca exc.'pţh iegii rcp3o;uîui dumini- F cal credem că n’a fost un singur pro- r iect de lege adus de actualul guvern în cei patru ani de stăpânire, împotriva s căruia să nu se producă potestul una- t. nim al ţâ ii întregi, şi, în primul rând, c al acelora d» a căror specialitate se ţinea respectivul proiect. a Dacă împotriva legislaturii liberale s’ar fi ridicat numai partidele de opoeziţie reală, în Parlament sau în adunările publice, s’ar mai putea spune că combaterea a putut porni din interese de partid, din spiritul de opozţie duse până la extrem. Dar realitatea e cu totul alta. Ori , pentru care categorie de cetățeni ar fi venit guvernul liberal cu proiecte de legi, au protestat împotriva lor chiar aceie categorii, bine să ne însemnăm, nu vorbim de proiecte financiare, de noi contrbuii, împotriva cărora de obicei cetăţeanul profesează. E vorba de o legislatură de o importanţă cu multimi mare, de Însăşi legile de unificare al noului Stat român. împotriva proiectului de constliţie s’a ridicat întreaga populaţie, dela un capăt la altul al ţării, sprijinind opoziţia na .ţională şi democrată, care pretindea, în asentimentul tuturor cetăţenilor, că noua Constituţie nu poate fi o operă de par- tid, ci ea trebue să iese din conlucra- rea întregei naţiuni, din concursul tutu- ’ ror provinciilor româneşti. Cu tot protestul celor interesaţi, şi în cazul acesta a întregului popor, — ] guvernul şi-a trecut Constituţia sub scutul baionetelor. Proiectul legii de unificare administrativă a fost combătut, în primul rând, de Inşi şi specialiştii în materie, din toate provinciile; s’au lucrat proiecte paralele cu a guvernului din care se putea inspira, pe care le putea urma cel oficial, putând prezenta Corpurilor Legiuitoare o lege folositoare, potrivităşi cu cerinţele timpului, şi cu tradiţii'» diferitelor provincii. Contribuţia altora, — persoane oficiale chiar -- guvernul n’a luat’o în seamă. S’a ridcat întreg corpul surbaşlor administrativi, şi, împărţit pe specialităţi, a unut congrese în care au protestat împotriva proiectului. Pe de altă parte simplii cetăţeni, în mari adunări, s’au ridicat deasemenea împotriva ferocei centralizări a proiectului guvernamental. Opozţia unită le-a combătut in Cameră până ce guvernul a modificat regulamentul pentru a suprima cuvântul, şi l-a trecut, declarându-l lege. Proiectele de comercialzare a avuţiei Statului au ridicat ţara întreagă în picioare, interesaţi puţini. neinteresaţi personal cei mai mulţi. Oameni de specialitate, ingineri etc. au venit să arate nenorocirile economice ce vor copleşi ţara în urma acestor proiecte. Rezultatul se ştie: totul fu în zadar. Dl Tancred, cel mai proaspăt milionar cum se afirmă la tribuna Camerei, şi-a adus proiectele da speiaţiune unul după altul, şi majorităţile, la ordin de sus, le-a votat cu ochii închişi. Au venit proiectele dlui Mârzescu, între cari acela al accelerării judecăţilor. Tot corpul advocaţial al ţării, întreaga magistratură din nouile provincii, au protestat cu vehemenţă, arătând dezastrul justiţiei în urma acelui proiect. Congresul general al advocţilor s’a ridicat împotriva lui li Cernăuţi, barourile din provincii au protestat, opoziţia l-a combătut. Totul fu zadarnic: n» mă---------- „ x—f-------- „j _____ is y »»iui z,v.vLu tfH uvwui iv^uhipi uwuiu ţara e în faţa dezastrelor anunţate mai înainte de cei competenţi. Să luăm pe iaadoaie proectele mai însemnate ale guvernul? Nu credem să fie nevoe, toată lumea ştie că ele, afară de mamelucii majoritari, n’au avut aprobarea nici unui cap gânditor din România. Mai mult, toate categorile de slujbaşi şi cetăţeni s’au văzut nevoiţi să protesteze împotriva legilor care îi priveau mai deaproape. Şi nu pentru că le considerau vătămătoare interes lor lor, ci marilor interese de ordin public şi naţional. Toată lumea aştepta ca legile de unificare să fie mai perfecţionate decât cele vechi, ca ele să se potrivească pentru întreg teritorul Româiei, ca şi cadrele lor să să se poată munci cu temei pentru consolidarea ţării. Lege liberam însă nu aveau aceste însuşiri aşteptate de toţi şi înşişi slujbaşa Statului, cei chemaţi să ’ie aplice, s’au simţit datori să se ridice împotriva lor. Dar dacă realitatea e aceasta, că împotriva tuturor legilor mai însemnate votate în cei patru ani de legislatură a Parlamentului urnelor furate, şi cetăţenii, şi slujbaşi şi specialiştii, şi opoziţii au protestat cu vehemenţă, oricine se poate întreba pe bună dreptate: pentru cine s’au adus legile ? Şi, din a cui însărcinare ? Răspunsul e unul singur: din voinţa autoritară a celei de a doua dinastie a României, şi pentru beneficiul celor din., experimentatul partid liberal. * Efectele tnd astfel de legislaturi pentru ce le-am mai numi noi. Ele sunt sub ochii tuturor. Efectul cel mai proaspăt al legii pentru accelerarea judecăţilor este declararea grevei generale a corpului advocriţial din întreaga ţară. O corporaţiune în care sunt reprezen£'-’e din belşug toate partidele politice, astfel că nu poate fi vorba de o acţiune de „răsturnare a guvernului", ci numai de una din care legislatura unui partid se compromite pentru vecie. Amnistia în Bulgaria Sofia. Ministrul de justiţie Kuleff a primit pe reprezentanţii presei şi le a declarat că îndată după redeschiderea Sobraniei se va ocupa de proiectul de amnistie, care va îngloba toate delictele comise în cursul revoltelor de la 1923 încoace, începând cuevenimentele dela Tarnovo, unde partizanii fostului ministru Stambutinski s’au dedat la atacuri împotriva adversarilor politici, şi o mare parte din delictele pedepsite de legea pentru protecţiunea Statului. Această amnisie va permite tuturor emigranţilor streini să se reîntoarcă la căminurile lor. 2 Bl B1JIBMBUABUI, Anul VIII. * Număr?!! 10 NOTE Drumul de fier Am început să ne convingem că drumul de fier este un mijloc de transport impropriu pentru climatul ţării noastre. El trebue trecut în rândul ... curmalilor şi portocalilor, arbori fructiferi, cari nu se pot aclimatiza în România. Drumul de fier, ce e drept, nu este nici arbore, nici... fructifer. El nu dă roade, care să se mănânce, în schimb înghite zeci de miliarde anual şi mii de vieţi onlineşti. De vreo 4 ani, în special, drumul de fier românesc nu poate fi pus „de acord“ cu cele 4 anotimpuri. In alte vremuri, când întreaga reţea de cale ferată a ţării se putea parcurge în 24 ore, circulaţia trenurilor nu suferea dificultăţi decât în timpul iernei, şi anume când cădeau prea mari zăpezi. Pe atunci nu se ştia decât de „linii înzăpezite“. In celelalte anotimpuri şi chiar în iernele cu zăpadă puţină niciodată nu se înregistrau întreruperi de circulaţie. Astăzi drmul de fier a devenit mai „susceptibil“ faţă de diferitele schimbări atmosferice şi de climă. Toamna trenurile nu merg din cauza ploilor, se rup podurile, se inundă liniile, se slăbesc terasamentele, etc. Iarna se înzăpezesc trenurile sau circulaţia lor este întreruptă din cauza gerului : înghiaţă locomotivele, plesnesc ţevile de calorifer, etc. Când nu e nici îngheţ nici zăpadă, sunt inundaţii, de categoria toamnei. Primăvara sunt vânturi. Pe una din liniile Basarabiei un tren a fost complect răsturnat de vânt. Vara din cauza dilataţiei liniilor circulaţia se face de asemenea cu întreruperi, iar câteodată locomotivele sunt scoase din funcţiune din cauza prea marei presiuni. In iarna aceasta am avut întâi linii înzăpezite , apoi în sărbători, linii inundate, iar acum trenuri îngheţate, cari rămân în drum cu călătorii degeraţi. Hotărât lucru, drumul de fier nu este de nasul nostru. Va trebui să ne întoarcem la sistemul poştalioanelor, dacă nu cumva va părea mai rentabilă circulaţia cu aeroplanele. Greva generală a advocaţilor La Bucureşti s’a votat declararea grevei generală a advocaţilor din România . Motivele acestei hotărâri Consiliul general al Uniune! advocaţilor din ţară s’a întrunit Sâmbătă dimineaţa în sala festivă a Certei cu juraţi din Palatul justiţiei din Bucureşti, spre a lua o atitudine cu privire la noul proect de lege al timbrului şi în chestiunea legii pentru accelerarea judecăţilor. Acest congres al tuturor barourilor din România n’a avut nici un colorit politic. Dl D. Dobrescu preşedintele „Uniunei" a ţinut să precizeze, că avocaţii nu se lasă conduşi de preocupaţiuni politice, dar vreau să apere cu orice preţ interesele justiţiei. Declararea grevei După discuţii ce au durat până Duminică, congresul s-a terminat cu următoarea hotărâre: „Congresul extraordinar al avocaţilor din România, constatând : consecinţele păgubitoare pentru buna administraţiei a justiţiei în ţară produse de aplicarea legii accelerării cu nesocotirea modificărilor propuse de avocaţi şi primejdia ce o constituie pentru legile ţării şi pentru ideia de dreptate însăşi, înfăptuirea dispoziţiilor cuprinse în proectul de lege a timbrului declară greva generală. Hotărârea congresului se va înfăptui în ceasul, când conducerea centrală a corpului (Uniunea), va crede că a epuizat toate mijloacele directe de stăruinţă şi expunere a defectelor celor două legi, şi când guvernul — trecând peste instituţia avocaţilor — va încerca să dea expresiune legală acestor măsuri“. Vina guvernului Ca de obiceiu, guvernul n’a consultat nf» 2)rifmr*ati înaîrttf» ffo întrimirea ,- - * ........ - - -proiectului de legi, aşa cum se obişnuieşte în celelalte ţări ale Europei. N’a cerut avizul pricepătorilor în materie.. neliberali şi a procedat fără întârziere la fabricarea acestor ligi în fabricele proprii ale partidului liberal din dealul Spire... Consecinţele ne vedem astăzi: Rosturile justiţiei au fost adânc tulburate şi selectul corp al advocaţilor a fost silit să declare greva în principiu, ne mai fiind în situaţia de a suporta poliul acestor legi păgubitoare. Motivele nemulţumirilor. Legea timbrului Legea accelerărei judecăţilor şi proectul de lege a timbrelor cuprind o mulţime de anomalii şi aberaţiuni, lovind nu numai în advocaţi şi în cetăţeni, ci chiar şi în instituţia justiţiei. Noul proiect de lege al timbrului, prin care singur apelul s’a scumpit cu câteva sute de lei şi n’a mai rămas formalitate în justiţie care să nu fie impusă, este cea mai nouă monstruositate a guvernului liberal. Ei instituiesc acum Justiţia plutocrată in sensul că pentru a te adresa justiţiei va trebui să fii, mai întâi de toate, om bogat. Fireşte, în astfel de împrejurări majoritatea justiţiabililor vor renunţa de a mai recurge la justiţia românească, grăbind falimentul ei do it şi pus la cale de bolşevismulliberal. Cu cât s’au urcat taxele ? Dl Dem. Dobrescu, preşedintele Uniunei advocaţilor din România, un perfect cunoscător al proiectului de lege al timbrului şi impozitelor pe procese, într’un interview publicat în ziarele din Capitală spune cu drept cuvânt, că proiectul de lege a timbrului şi impozitelor pe procese închide complect porţile Tribunalului pentru Împricinatul sărac. Timbrele sunt mărite până la de 5 ori, iar impozitele pe procese merg dea 40 de bani până la un leu la sută pe valoarea procesului, iar la apel se mai plăteşte încă un sfert din taxa de la prima instanţă. Acest proect de lege impune la timbre şi pe inculpat care, dacă este să ac, trebue să se lase condamnat pe nedrept, neavând de unde să plătească taxele şi timbrele impuse. Pentru un proces, să zicem , în valoare de 60.000 lei şi dus până l Casaţie, omul sărac va trebui să plătească numai taxe şi impozite de 8003 lei, fără să mai pomenim de onorarul de advocat şi celelalte cheltuieli. Legea de accelerare Legea de accelerare a judecăţilor a prevăzut o mulţime de formule şi formalităţi inutile. Iranul nostru in urma acestei stări de lucruri renunţă la dreptul de a introduce acţiuni. Dda 15 Septemvrie 1925, data aplicării legii, numărul proceselor a scăzut cu 80 la sută în toată ţara şi există tribunale odinioară supraîncărcate, la care n’au intrat în acest interval nici măcar 10 acţiuni. Aceasta lege a „accelerării“ face justiţia Inaccesiblă Împricinaţilor lipsiţi de cultură cari, îşi vor pierde drepturile lor numai fiindcă nu sunt în stare să împlinească cerinţele şi numeroasele formule cerute de legiuitor. Concluzii Rămâne deci stabilit, că proectul timbrului şi legea accelerării adaogă încă o virigă la lanţul de legi nefolositoare ale regimului liberal. Str’o ţară absolut democratică, justiţia ar trebui să fie gratuită. In ţara dlui Vintilă Brătianu dreptul de a apela la justiţie devine un privilegiu al oamenilor bogaţi. Advaraţii sunt hotărâţi să nu lase pe liberali să distrugă şi Justiţia românească, după ce au distrus atâtea lucruri folositoare servind binele public din ţara noastră. Renegaţii Portretul renegaţilor este aproape identic la toate neamurile. Nu avem decât să umărim curmculum vitae al unora şi vom descoperi la toţi aceleaşi drumuri în viaţă. Un exemplu: In afacerea bancnotelor false descoperită la Budapesta în tabăra obrediştilor găsim şi figura renegatului slovac dr Pazurik. Iată cum descrie „Lidove Listy“ organul central al part. cehoslovac al poporului, personalitatea acestui renegat: : „Unul dintre conducătorii bandei de falsificatori este şi funcţionarul din ministerul de interne al Ungariei dr Pazurik, detaşat la soţia pentru limbile slavice. Publicului din Slovacia îi este bine cunoscută figura acestui renegat. El este de origine slovacă. După absolvirea liceului s-a dedicat carierei preoţeşti. A studiat la Parmaneumul din Viena de unde începuse a coresponda cu dr Jehlicska (un alt renegat). Descoperindu se aceasta corespondenţă Pazar , a fost eliminat din Istitut. Ajutat de câteva familii slovace a început a studia drepturile. In timpul acela Jehlicska şi-a tradat neamul şi a primit din partea ungurilor o catedră de profesor la Facultatea Teologică din Pesta. După absolvirea drepturilor Pazurik a intrat în serviciul poliţiei de graniţă a Ungariei, înainte de căderea monarhiei poliţia aceasta avea o mare importanţă politică Aci se supravegheau toate mişcările vecinilor în deosebi ale cehilor, românilor şi sârbilor. După aceea Pazurik a trecut la serviciul de spionaj. După căderea Monarhiei s-a uitat cu desăvârşire trecutul celor doi renegaţi. Amândoi au primit slujbe însemnate. Jahlicska a ajuns comisar al guvernului cehoslovac, iar Pazurik a fost detaşat pe lângă ambasada cehoslovacă din Budapesta. Cu toate acestea el făcea şi mai departe servicii ungurilor, până când în sfârşit a tebuit să fie nconcediat, din cauza multelor afaceri, ce te învălea. In urma serviciilor în secţia spionajului maghiar a fost reprimit de unguri şi detaşat la iredenta slovacă. Cumnatul său Jehlicska a dat în aceasta calitate tot concursul, împreună cu acesta a editat în Budapesta revista săptămânală „Slovak“ în care cei doi trădători atacau pe fiecare patriot slovac şi înjurau pe cehi şi pe toţi aceia, cari şi au dat concursul la renaşterea Statului cehoslovac. Acestea sunt figurile celor doi renegaţi, cari aveau de gând să atenteze la viaţa ţării lor de origine, cu ajutorul banilor falsificaţi. Renegaţii noştrii nu diferă întru nimic de ceilalţi ai altor neamuri Şi dl Brătianu, care i-a înregimentat pe toţi în partidul său să nu se mire dacă într'o bună zi îşi va vedea pe toţi Dragoni şi Mihály ieşit alăturea de Pazurik şi Jehlicska. Politice evreilor maghiari „Evreii din Ardeal luptă contra antisemitismului în cadrele partidului maghiar“ — declară dl dr Adolf Adler din Careii-Mari Zilele trecute s’a înfiinţat în Careii- Mari un partid evreiesc numit „Fartid Cetăţenesc al Evreilor" în frunte cu dl dl Francisc Fejér, advocat. Organizarea aparte a evreilor din APPK-MiSfl 21 CMnarflf na frnntgoli maghiari din localitate şi dl dr .Adolf Adler, şeful evreilor membrii în partidul maghiar din acest oraş, a făcut unui redactor al ziarului „Keleti Újság" din Cluj următoarele declaraţiuni: „Organizaţia aparte a evreilor din Careii-Mari este păgubitoare din toate punctele de vedere. Este păgubitoare pentru că strică solidaritatea evreilor de cultură şi limbă maghiară. Se ştie, că cea mai mare parte a evreimei din Ardeal aparţine partidului maghiar, aşa că noua formaţiune politică nu poate avea nici un rost. Noi luptăm cu succes contra antisemitismului şi pentru interesele noastre din acest colţ al României în cadrele partidului maghiar din Ardeal şi suntem convinşi, că numai în cadrele acestui partid vom obţine rezultate mulţumitoare."* Reproducem declarațiile dlui Adler după care numai cadrele partidului maghiar sunt potrivite pentru lupta de expansiune a evreimei din Ardeal, rezervându-ne dreptul de a reveni asupra lor. C. Inundaţiile şi Inconştienţa guvernanţilor Un apreciat cunoscător al economiei noastre naţionale dl G. Ionescu-Şisteşti, se ocupă în numărul de la 13 c. al ziarului „Argus" cu chestiunea inundaţiilor, în legătură cu densitatea pădurilor. Intr’un articol judiţios şi bine documentat, eruditul agronom aduce serioase învinuiri cercurilor conducătoare, că nu acordă destulă atenţiune replantării pădurilor şi nu protejează cu destul interes vegetaţia lemnoasă existentă. Pericolul inundaţiilor cu tot cortegiul de nenorociri, ruinarea aşezămintelor omeneşti şi distrugerea solului arabil — spune dl Ionescu-Şiseşti — sunt sporite într’un mod considerabil în regiunile, în cari au fost distruse pădurile, printr’o exploatare neraţională şi prin absenţa lucrărilor de regenerare. Într’o regiune împădurită scurgerea apei rezultată din ploaie sau din topirea zăpezii este mult încetinită prin miile de obstacole formate din tulpinile şi rădăcinile arborilor, apoi prin captarea apei de învelişul frunzelor căzute şi de vegetaţia subiacentă. Apa se scurge deci cu un debit constant şi regulat sub formă de isvoare şi părăiaşe. In regiunile unde pădurile sunt conservate şi păşunile exploatate în mod raţional, debitul râurilor este regulat, nu se formează torente de apă, nu se distruge solul, primejdia inundaţiilor este redusă la minim. Acestea sunt părerile unui specialist, lucruri de altcum cunoscute şi experiate cu mult tact şi abnegaţiune în ţările, unde se face mai puţină politică de partid şi se dă mai multă importanţă economiei naţionale. Şi unde — bineînţeles — factorii însărcinaţi cu conducerea ţării nu sufere de lăcomie insaţiabilă şi nutresc ’în inima lor mai mult sentiment patriotic, nu din spirit de reclamă, ci dintr’o obligaţiune morală, dintr’o datorie de conştiinţă. Pădurile nu sunt prin urmare numai o avuţie naţională, ci — după constatările savanţilor specialişti — ele sunt apărătoarele unor comori întregi de bunuri. Viaţa lor este strâns legată de propăşirea economică a regiunilor învecinate, sunt regulatorul gospodăriei sistematice în progresul economic al unei ţări. Lucrul acesta — credem noi — trebuie, să-l fi cunoscut cei de la Casa Pădurilor. Căci avem şi o astfel de instituţie modernă, un fel de guvernantă a pădurilor noastre — ca să nu-i zicem „Mama Pădurilor" — în a cărei griji părintească este pusă soarta regiunilor împădurite din ţară. Şi credem, că l-a cunoscut, pentru că „Mama Pădurilor" este instalată în palatul Ministerului de domenii în vecinătatea intimă a Comitetului Agrar, şi în apropiere de biroul dlui Ionescu Siseşti, care desigur nu şi-a ascuns ştiinţa în faţa strigoilor de la Casa Pădurilor. Au ştiut cu toţii pericolul atât „Mama Pădurilor" cât şi strigoii ei şi cu toate acestea au tocmit cele mai ticăloase topoare, pentru a culca la pământ fără milă şi cu graba hoţului cea mai măreaţă fală a Ţării Româneşti, mândria munţilor noştrii, codrii lor seculari. Au căzut, ca tăiaţi de coasă, aceşti codrii falnici, sub săcurea societăţilor cosmopolite, lăsând regiunile pustii şi părăginite, peste cari ploaia şi undele stoarse din zăpadă se prăvălesc devale ca pe cement.♦ Potopul din anul acesta a dat celor ticăloşi şi lacomi un dureros avertisment. Ce sunt milioanele înfundate în buzunarele exploatatorilor fără suflet, faţă de miliardele prăbuşite la vale di puhoiul apelor deslănţuite în toată libertatea? Şi aceasta catastrofală pagubă numai într’un an, — ce zic —în două-trei zile ! Reculege se vor oare cel dela Comitetul Agrar şi buna noastră Mamă a Pădurilor, pentru a cruţa cel puţin ce mai este de cruţat, din pădurile noastre, ca să nu ajungă Ţara Românească cu frumoşii ei codrii de altă dată, să râvnească la jepii şi mărăcinii Karstului ? Căci nu e criminal cel ce omoară o pasăre, şi cel ce smulge din pământ vlăstar. Deci cu atât mai mult cel ce doboară un arbor, fără grai de a l înlocui. Dacă s’ar jertfi pentru replantări numai jumătate din valoarea pagubelor anuale cauzata de potopuri — spune dl Ionescu — fenomenele distrugerilor ar fi îmblânzite şi primejdia inundaţiilor înlăturată. Ce bine ar fi dacă aceste adevăruri s’ar cântă în urechi celor respunzători. Formidabila afacere cu bancnote false Noui complicaţiuni în scandaloasa falsificare „patriotică“ — Cercetările încă nu s’au terminat — Demersul Micei Antante — Rasiştii la o grea răspântie Cercetările în scandaloasa afacere de falsificare din Budapesta încă nu s’au terminat şi se pot aştepta încă alte complicaţuni, întrucât cei arestaţi fac mărturisiri senzaţionale. Nu este însă pe deplin precizat nici rolul prefectului poliţiei de Stat Nádassy, pentru că nu se ştie cu toată certitudinea, dacă el a luat numai parte pasivă, ori este autorul moral şi în parte şi material al murdarei acţiuni „patriotice“. Eri a fost interogat din nou şoferul prinţului de Windischgrätz, care a făcut depoziţii zdrobitoare contra lui Nádassy. El a mărturisit, că după descoperirea bandei de falsificatori, a transportat un mare pachet de la biroul din Ministerul de interne a lui Nádossy la palatul lui Windischgrätz. Prinţul când a fost în pericol a ars în foc întreg pacnetul. Se presupune că Nádossy în acest pachet a expediat vreo 20 mii bucăţi de franci falsificaţi. Ministrul României la Budapesta a sosit la Bucureşti „Adevărul" află că cercetările la castelul lui Windischgrätz din Sárospatak au descoperit indicaţiuni precise despre scopurile urmărite de iredeotiştii unguri împotriva Micei Antante. Faţă cu gravitatea situaţiei ziarul afirmă, că dl Stârcea, ministrul României la Budapesta a fost chemat la Bucureşti, pentru a raporta asupra falsificării. Un demers al Micei Antante la cercurile autorizate ale guvernului se vorbeşte, că demersul oficial al Micei Antante la Budapesta anunţat de unele ziare este prematur, întrucât pentru asemenea demers trebuesc aşteptate întâi constatările justiţiei ungare. In orice caz demersul se va produce cel târziu până la sfârşitul lunei Februarie şi anume la Geneva, cu ocazia discuţiei refacerei financiare a Ungariei. Dl. G. Duca ministrul de externe român a declarat, că asupra ştirii convocării Micei Antante până acum nu s’a luat nici o hotărâre. Probabil conferința să se întrunească la Bled în 20 Februarie. Articolul unui ex-ministru ungur Belgrad. — „Vreme" publică un lung articol semnat de Bela Linder, fostul ministru de război al Ungariei, care ajunge la următoarele concluziuni: „Va fi nevoie de mătura Europei spre a curăţi grajdurile lui Augias, ale feudalismului ungar, a cărui existenţă po iveşte interesele europene cele mai di- recte. Atâta timp cât această asanare nu va fi fost operată, atâta timp cât Ungaria nu va fi fost restituită poporului ungar, vecinii săi vor fi expuși să i se infecteze de cangrena ce pleacă de la Budapesta". Falsificarea are caracter politic Cercurile politice din Budapesta se străduiesc să facă din tot scandalul o simplă afacere penală, lipsită de orice caracter politic. Din cercetările de până aci rezultă î să, că falsificarea s’a făcut cu ştiinţa câtorva personalităţi mar- cânte politice şi se crede, că nici chiar [ Horthy nu este strein de scopurilor acţiunei „patriotice". O răzbunare împotriva Franţei Caracterul politic al complotului pen- tru falsificarea de franci mii reese şi din declaraţiunea pe care prinţul Windischgraetz a făcut-o în faţa mai multora dintre complotişti, răspunzând la întrebarea de ce a hotărât să se falsifice tocmai franci francezi, Windischgraetz a spus că Franţa este una din principalele vinovate pentru amputarea Ungariei şi că prin urmare trebue să se răzbune asupra ei. Din cercetările făcute mai reese că, după constituirea bandei de falsifica- tori, amicul intim al regentului Horthy, arhiepiscopul Zidravetz, a fost cel cărei le-a luat complotiștilor jurământul săi nu vor mărturisi nimic asupra complotului nici chiar la cazul când ar fi des- coperiţi şi arestaţi.