Patria, ianuarie 1926 (Anul 8, nr. 1-23)

1926-01-15 / nr. 10

Cluj­ Vineri 15 Ianuarie 1 â W ggisiaîw a compromisa Ca exc.'pţh iegii rcp3o;uîui dumini- F cal credem că n’a fost un singur pro- r iect de lege adus de actualul guvern în­­ cei patru ani de stăpânire, împotriva s căruia să nu se producă p­otestul una- t. nim al ţâ ii întregi, şi, în primul rând, c al acelora d» a căror specialitate se ţinea respectivul proiect. a Dacă împotriva legislaturii liberale­­ s’ar fi ridicat num­ai partidele de opo­­e­ziţie reală, în Parlament sau în adună­rile publice, s’ar m­ai putea spune că combaterea a putut porni din interese­­ de partid, din spiritul de opoz­ţie dus­e până la extrem.­­ Dar realitatea e cu totul alta. Ori , pentru care categorie de cetățeni ar fi­­ venit guvernul liberal cu proiecte de­­ legi, au protestat împotriva lor chiar­­ aceie categorii­­­, bine să ne însem­­­năm, nu vorbim de proiecte financiare,­­ de no­i contrbu­­ii, împotriva cărora de­­ obicei cetăţeanul profes­ează.­­ E vorba de o legislatură de o im­­portanţă cu mult­imi m­are, de Însăşi legile de unificare a­l noului Stat ro­mân. împotriva proiectului de constli­ţie s’a ridicat întreaga populaţie, dela un capăt­­ la altul al ţării, sprijinind opoziţia na­ .­ţională şi democrată, care pretindea, în­­ asentimentul tuturor cetăţenilor, că noua­­ Constituţie nu poate fi o operă de par-­­ tid, ci ea trebue să iese din conlucra-­­ rea întregei naţiuni, din concursul tutu- ’ ror provinciilor româneşti.­­ Cu tot protestul celor interesaţi, ş­i în cazul acesta a întregului popor, — ] guvernul şi-a trecut Constituţia sub­­ scutul baionetelor.­­ Proiectul legii de unificare adminis­­­trativă a fost combătut, în primul rând, de Inşi şi specialiştii în materie, din toate provinciile; s’au lucrat proiecte paralele cu a guvernului din care se putea inspira, pe care le putea urma cel oficial, putând prezenta Corpurilor Legiuitoare o lege folositoare, potrivită­­ş­i cu cerinţele timpului, şi cu tradiţii'» diferitelor provincii. Contribuţia altora, — persoane ofi­ciale chiar -- guvernul n’a luat’o în seamă. S’a rid­cat întreg corpul s­ur­başlor administrativi, şi, împărţit pe specialităţi, a u­nut congrese în care au protestat împotriva proiectului. Pe de altă parte simplii cetăţeni, în mari a­­dunări, s’au ridicat deasemenea împo­triva ferocei centralizări a proiectului guvernamental. Opoz­ţia unită le-a combătut in Cameră până ce guvernul a modificat regulamentul pentru a su­prima cuvântul, şi l-a trecut, declarân­­du-l lege. Proiectele de comercial­zare a avu­ţiei Statului au ridicat ţara întrea­gă în picioare, interesaţi puţini. neinteresaţi personal cei mai mulţi. Oameni de spe­cialitate, ingineri etc. au venit să arate nenorocirile economice ce vor copleşi ţara în urma acestor proiecte. Rezultatul se ştie: totul fu în zadar. Dl Tancred, cel mai proaspăt milionar cum se afirmă­­ la tribuna Camerei, şi-a adus proiectele da spe­iaţiune unul după altul, şi majorităţile, la ordin de sus, le-a votat cu ochii închişi. Au venit proiectele dlui Mârzescu, între cari acela al accelerării judecăţi­lor. Tot corpul advocaţial al ţării, în­treaga magistratură din­ nouile provincii, au protestat cu vehemenţă, arătând de­zastrul justiţiei în urma acelui proiect. Congresul general al advoc­ţilor s’a ridicat împotriva lui li Cernăuţi, ba­rourile din provincii au protestat, opo­ziţia l-a combătut. Totul fu zadarnic: n» mă---------- „ x—f-------- „j _____ is y »»iui z,v.vLu tfH uvwui iv^uh­­­ipi uwuiu ţara e în faţa dezastrelor anunţate mai înainte de cei competenţi. Să luăm pe iaad­­oaie proectele mai însemnate ale guvernul­­? Nu credem să fie nevoe, toată lumea ştie că ele, afară de mamelucii majoritari, n’au a­­vut aprobarea nici unui cap gânditor din România. Mai mult, toate catego­­ri­le de slujbaşi şi cetăţeni s’au văzut nevoiţi să protesteze împotriva legilor care îi priveau mai deaproape. Şi nu pentru că le considerau vătă­­mătoare interes lor lor, ci marilor inte­rese de ordin public şi naţional. Toată lumea aştepta ca legile de unificare să fie mai perfecţionate decât cele vechi, ca ele să se potrivească pentru întreg teritorul Româ­iei, ca şi cadrele lor să să se poată munci cu temei pentru con­solidarea ţării. Leg­­e liberam însă nu aveau aceste însuşiri aşteptate de toţi şi î­nşişi sluj­başa Statului, cei chemaţi să ’ie aplice, s’au simţit datori să se ridice împotriva lor. Dar dacă realitatea e aceasta, că împotriva tuturor legilor mai însemnate votate în cei patru ani de legislatură a Parlamentului urnelor furate, şi cetăţe­nii, şi slujbaşi şi specialiştii, şi opozi­ţii au protestat cu vehemenţă, oricine se poate întreba pe bună dreptate: pentru cine s’au adus legile ? Şi, din a cui însărcinare ? Răspunsul e unul singur: din voinţa autoritară a celei de a doua dinastie a României, şi pentru beneficiul celor din., experimentatul partid liberal. * Efectele tnd astfel de legislaturi pentru ce le-am mai numi noi. Ele sunt sub ochii tuturor. Efectul cel mai proa­­spăt al legii pentru accelerarea judecă­ţilor este declararea grevei generale a corpului advocriţial din întreaga ţară. O corporaţiune în care sunt reprezen­­£'-’e din belşug toate partidele politice, astfel că nu poate fi vorba de o ac­ţiune de „răsturnare a guvernului", ci nu­mai de una d­in care legislatura unui partid se compromite pentru vecie. Amnistia în Bulgaria Sofia.­­ Ministrul de justiţie Kuleff a primit pe reprezentanţii presei şi le a declarat că îndată după redeschiderea Sobraniei se va ocu­pa de proiectul de amnistie, care va îngloba toate delictele comise în cursul revoltelor de la 1923 încoace, începând cu­­evenimentele dela Tarnovo, unde partizanii fostului mi­nistru Stambutinski s’au dedat la atacuri împotriva adversarilor politici, şi o mare parte din delictele pedepsite de legea pentru protecţiunea Statului. Această amnis­ie va permite tuturor emigranţilor streini să se reîntoarcă la căminurile lor. 2­­ Bl B1JIBMBUABUI, Anul VIII. * Număr?!! 10 NOTE Drumul de fier Am început să ne convingem că dru­mul de fier este un mijloc de transport impropriu pentru climatul ţării noastre. El trebue trecut în rândul ... curmalilor şi portocalilor, arbori fructiferi, cari nu se pot aclimatiza în România. Drumul de fier, ce e drept, nu este nici arbore, nici... fructifer. El nu dă roade, care să se mănânce, în schimb înghite zeci de miliarde anual şi mii de vieţi o­­nlineşti. De vre­o 4 ani, în special, drumul de fier românesc nu poate fi pus „de acord“ cu cele 4 anotimpuri. In alte vremuri, când întreaga reţea de cale ferată a ţării se putea parcurge în 24 ore, circulaţia trenurilor nu suferea di­ficultăţi decât în timpul iernei, şi anume când cădeau prea mari zăpezi. Pe atunci nu se ştia decât de „linii înzăpezite“. In celelalte anotimpuri şi chiar în iernele cu zăpadă puţină nici­odată nu se înregistrau întreruperi de circulaţie. Astăzi dr­mul de fier a devenit mai „susceptibil“ faţă de diferitele schimbări atmosferice şi de climă. Toamna trenurile nu merg din cauza ploilor, se rup podu­rile, se inundă liniile, se slăbesc terasa­­mentele, etc. Iarna se înzăpezesc trenurile sau cir­culaţia lor este întreruptă din cauza ge­rului : înghiaţă locomotivele, plesnesc ţe­vile de calorifer, etc. Când nu e nici îngheţ nici zăpadă, sunt inundaţii, de categoria toamnei. Primă­vara sunt vânturi. Pe una din liniile Ba­sarabiei un tren a fost complect răstur­nat de vânt. Vara din cauza dilataţiei li­niilor circulaţia se face de asemenea cu întreruperi, iar câte­odată locomotivele sunt scoase din funcţiune din cauza prea marei presiuni. In iarna aceasta am avut întâi linii în­zăpezite , apoi în sărbători, linii inundate, iar acum trenuri îngheţate, cari rămân în drum cu călătorii degeraţi. Hotărât lucru, drumul de fier nu este de nasul nostru. Va trebui să ne întoar­cem la sistemul poştalioanelor, dacă nu cumva va părea mai rentabilă circulaţia cu aeroplanele. Greva generală a advocaţilor La Bucureşti s’a votat declararea grevei generală a advocaţilor din România . Motivele acestei hotărâri Consiliul general al Uniune! advoca­ţilor din ţară s’a întrunit Sâmbătă di­mineaţa în sala festivă a Certei cu ju­raţi din Palatul justiţiei din Bucureşti, spre a lua o atitudine cu privire la noul proect de lege al timbrului şi în che­stiunea legii pentru accelerarea jude­căţilor. Acest congres al tuturor barourilor din România n’a avut nici un colorit politic. Dl D. Dobrescu preşedintele „Uniunei" a ţinut să precizeze, că avo­caţii nu se lasă conduşi de preocupa­­ţiuni politice, dar vreau să apere cu orice preţ interesele justiţiei. Declararea grevei După discuţii ce au durat până Du­minică, congresul s-a terminat cu urmă­toarea hotărâre: „Congresul extraordinar al avocaţilor din România, constatând : consecinţele pă­gubitoare pentru buna administraţiei a ju­stiţiei în ţară produse de aplicarea legii accelerării cu nesocotirea modificărilor propuse de avocaţi şi primejdia ce o con­stituie pentru legile ţării şi pentru ideia de dreptate însăşi, înfăptuirea dispoziţii­lor cuprinse în proectul de lege a timbru­lui declară greva generală. Hotărârea congresului se va înfăptui în ceasul, când conducerea centrală a cor­pului (Uniunea), va crede că a epuizat toate mijloacele directe de stăruinţă şi expunere a defectelor celor două legi, şi când guvernul — trecând peste instituţia avocaţilor — va încerca să dea expresiune legală acestor măsuri“. Vina guvernului Ca de obiceiu, guvernul n’a consul­tat nf» 2)rifmr*ati înaîrttf» ffo întrimirea ,- - * ........ - - -proiectului de legi, aşa cum se obişnu­ieşte în celel­alte ţări a­le Europei. N’a cerut avizul pricepătorilor în materie.. neliberali şi a procedat fără întârziere la fabricarea acestor ligi în fabricele proprii ale partidului liberal din dealul Spire­... Consecinţele ne vedem astăzi: Rostu­rile justiţiei au fost adânc tulburate şi selectul corp al advocaţilor a fost silit să declare greva în principiu, ne mai fiind în situaţia de a suporta poliul a­­cestor legi păgubitoare. Motivele nemulţumirilor. Legea timbrului Legea acce­lerărei judecăţilor şi pro­­ectul de lege a timbrelor cuprind o mulţime de anomalii şi aberaţiuni, lo­vind nu numai în advocaţi şi în cetă­ţeni, ci chiar şi în instituţia justiţiei. Noul proiect de lege al timbrului, prin care singur apelul s’a scumpit cu câteva sute de lei şi n’a mai rămas for­malitate în justiţie care să nu fie im­pusă, este cea mai nouă monstruositate a guvernului liberal. Ei instituiesc acum Justiţia plutocrată in sensul că pentru a te adresa justiţiei va trebui să fii, mai întâi de toate, om bogat. Fireşte, în astfel de împrejurări ma­joritatea justiţiabililor vor renunţa de a mai recurge la justiţia românească, gră­­bind falimentul ei do it şi pus la cale de bolşevismul­­liberal. Cu cât s’au urcat taxele ? Dl Dem. Dobrescu, preşedintele U­­niunei advocaţilor din România, un per­­fect cunoscător al proiectului de lege al timbrului şi impozitelor pe procese, într’un interview publicat în ziarele din Capitală spune cu drept cuvânt, că proi­ectul de lege a timbrului şi impozite­lor pe procese închide complect porţile Tribunalului pentru Împricinatul sărac. Timbrele sunt mărite până la de 5 ori, iar impozitele pe procese merg dea 40 de bani până la un leu la sută pe valoarea procesului, iar la apel se mai plăteşte încă un sfert din taxa de la prima instanţă. Acest pro­ect de lege impune la timbre şi pe inculpat care, dacă este să ac, trebue să se lase con­­damnat pe nedrept, neavând de unde să plătească taxele şi timbrele impuse. Pentru un proces, să zicem , în va­loare de 60.000 lei şi dus până l Ca­­saţie, omul sărac va trebui să plătească numai taxe şi impozite de 8003 lei, fără să mai pomenim de onorarul de advo­cat şi celelalte cheltuieli. Legea de accelerare Legea de accelerare a judecăţilor a prevăzut o mulţime de formule şi for­malităţi inutile. I­­ranul nostru in urma acestei stări de lucruri renunţă la dreptul de a in­troduce acţiuni. Dda 15 Septemvrie 1925, data aplicării legii, numărul pro­ceselor a scăzut cu 80 la sută în toată ţara şi există tribunale odinioară supra­încărcate, la care n’au intrat în acest interval nici măcar 10 acţiuni. Aceasta lege a „accelerării“ face jus­tiţia Inaccesiblă Împricinaţilor lipsiţi de cultură cari, îşi vor pierde drepturile lor numai fiindcă nu sunt în stare să împlinească cerinţele şi numeroasele for­mule cerute de legiuitor. Concluzii Rămâne deci stabilit, că proectul timbrului şi legea accelerării adaogă încă o vi­rigă la lanţul de legi nefolo­sitoare ale regimului liberal. Str’o ţară absolut democratică, jus­tiţia ar trebui să fie gratuită. In ţara dlui Vintilă Brătianu dreptul de a apela la justiţie devine un privilegiu al oa­menilor bogaţi. Adv­araţii sunt hotărâţi să nu lase pe liberali să distrugă şi Justiţia româ­nească, după ce au distrus atâtea lu­cruri folositoare servind binele public din ţara noastră. Renegaţii Portretul renegaţilor este aproape identic la toate neamurile. Nu avem decât să umărim curmculum vi­tae al unora şi vom descoperi la toţi aceleaşi drumuri în viaţă. Un exemplu: In afacerea bancnote­lor false descoperită la Budapesta în tabăra obrediştilor găsim şi figura re­negatului slovac dr Pazurik. Iată cum descrie „Lidove Listy“ organul central al part. cehoslovac al poporului, perso­nalitatea acestui renegat: : „Unul dintre conducătorii bandei de falsificatori este şi funcţionar­ul din ministerul de interne al Ungariei dr Pazurik, detaşat la s­oţia pentru limbile slavice. Publicului din Slovacia îi este bine cunoscută figura acestui renegat. El este de origine slovacă. După ab­solvirea liceului s-a dedicat carierei preoţeşti. A studiat la Parmaneumul din Viena de unde începuse a cores­ponda cu dr Jehlicska (un alt renegat). Descoperindu se aceasta corespondenţă Pazar , a fost eliminat din Istit­ut. Aju­tat de câteva familii slovace a început a studia drepturile. In timpul acela Jehlicska şi-a tradat neamul şi a pri­mit din partea ungurilor o catedră de profesor la Facultatea Teologică din Pesta. După absolv­irea drepturilor Pazurik a intrat în serviciul poliţiei de graniţă a Ungariei, înainte de căderea monar­hiei poliţia aceasta avea o mare im­portanţă politică Aci se supravegheau toate mişcările vecinilor în deosebi ale cehilor, românilor şi sârbilor. După aceea Pazurik a trecut la ser­viciul de spionaj. După căderea Monarhiei s-a uitat cu desăvârşire trecutul celor doi rene­gaţi. Amândoi au primit slujbe însem­nate. Ja­hlicska a ajuns comisar al gu­vernului cehoslovac, iar Pazurik a fost detaşat pe lângă ambasada cehoslovacă din Budapesta. Cu toate acestea el fă­­cea şi mai departe servicii ungurilor,­­ până când în sfârşit a t­ebuit să fie n­concediat, din cauza multelor afaceri,­­ ce te învă­lea. In urma serviciilor în secţia spionajului maghiar a fost re­primit de unguri şi detaşat la iredenta slovacă. Cumnatul său Jehlicska­­ a dat în aceasta calitate tot concursul, împreună cu acesta a editat în Bu­dapesta revista săptămânală „Slovak“ în care cei doi trădători atacau pe fie­care patriot slovac şi înjurau pe cehi şi pe toţi aceia, cari şi au dat concur­sul la renaşterea Statului cehoslovac. Acestea sunt figurile celor doi rene­gaţi, cari aveau de gând să atenteze la viaţa ţării lor de origine, cu ajuto­rul banilor falsificaţi. Renegaţii noştrii nu diferă întru ni­mic de ceilalţi ai altor neamuri Şi dl Brătianu, care i-a înregimentat pe toţi în partidul său să nu se mire dacă într'o bună zi îşi va vedea pe toţi Dra­goni şi Mihály ieşit alăturea de Pazurik şi Jehlicska. Politice evreilor maghiari „Evreii din Ardeal luptă contra an­tisemitismului în cadrele partidului maghiar“ — declară dl dr Adolf Adler din Careii-Mari Zilele trecute s’a înfiinţat în Careii- Mari un partid evreiesc numit „F­artid Cetăţenesc al Evreilor" în frunte cu dl dl Francisc Fejér, advocat. Organizarea aparte a evreilor din APPK­-MiSfl 21 CMnarflf na frnntgoli maghiari din localitate şi dl dr .Adolf Adler, şeful evreilor membrii în parti­dul maghiar din acest oraş, a făcut u­­nui redactor al ziarului „Keleti Újság" din Cluj următoarele declaraţiuni: „Organizaţia aparte a evreilor din Careii-Mari este păgubitoare din toate punctele de vedere. Este păgubitoare pentru că strică so­lidaritatea evreilor de cultură şi limbă maghiară. Se ştie, că cea mai mare parte a evreimei din Ardeal aparţine partidului maghiar, aşa că noua forma­ţiune politică nu poate avea nici un rost. Noi luptăm cu succes contra antise­mitismului şi pentru interesele noastre din acest colţ al României în cadrele partidului maghiar din Ardeal şi sun­tem convinşi, că numai în cadrele a­­cestui partid vom obţine rezultate mul­ţumitoare."* Reproducem declarațiile dlui Adler după care numai cadrele partidului maghiar sunt potrivite pentru lupta de expansiune a evreimei din Ardeal, re­­zervându-ne dreptul de a reveni asupra lor. C. Inundaţiile şi Inconştienţa guvernanţilor Un apreciat cunoscător al economiei noastre naţionale dl G. Ionescu-Şisteşti, se ocupă în numărul de la 13 c. al ziarului „Argus" cu chestiunea inunda­ţiilor, în legătură cu densitatea pă­durilor. Intr’un articol judiţios şi bine docu­mentat, eruditul agronom aduce serioase învinuiri cercurilor conducătoare, că nu acordă destulă atenţiune­­ replantării pădurilor şi nu protejează cu destul interes vegetaţia lemnoasă existentă. Pericolul inundaţiilor cu tot cortegiul de nenorociri, ruinarea aşezămintelor omeneşti şi distrugerea solului arabil — spune dl Ionescu-Şiseşti — sunt sporite într’un mod considerabil în re­giunile, în cari au fost distruse pădu­rile, printr’o exploatare neraţională şi prin absenţa lucrărilor de regenerare. Într’o regiune împădurită scurgerea apei rezultată din ploaie sau din topirea zăpezii este mult încetinită prin miile de obstacole formate din tulpinile şi rădăcinile arborilor, apoi prin captarea apei de învelişul frunzelor căzute şi de vegetaţia subiacentă. Apa se scurge deci cu un debit con­stant şi regulat sub formă de isvoare şi părăiaşe. In regiunile unde pădurile sunt con­servate şi păşunile exploatate în mod raţional, debitul râurilor este regulat, nu se formează torente de apă, nu se distruge solul, primejdia inundaţiilor este redusă la minim. Acestea sunt părerile unui specialist, lucruri de altcum cunoscute şi expe­­riate cu mult tact şi abnegaţiune în ţă­rile, unde se face mai puţină politică de partid şi se dă mai multă impor­tanţă economiei naţionale. Şi unde — bineînţeles — factorii însărcinaţi cu conducerea ţării nu sufere de lăcomie insaţiabilă şi nutresc ’în inima lor mai mult sentiment patriotic, nu din spirit de reclamă, ci dintr’o obligaţiune mo­rală, dintr’o datorie de conştiinţă. Pădurile nu sunt prin urmare numai o avuţie naţională, ci — după consta­tările savanţilor specialişti — ele sunt apărătoarele unor comori întregi de bunuri. Viaţa lor este strâns legată de propăşirea economică a regiunilor în­vecinate, sunt regulatorul gospodăriei sistematice în progresul economic al unei ţări. Lucrul acesta — credem noi — tre­buie, să-l fi cunoscut cei de la Casa Pădurilor. Căci avem şi o astfel de in­stituţie modernă, un fel de guvernantă a pădurilor noastre — ca să nu-i zicem „Mama Pădurilor" — în a cărei griji părintească este pusă soarta regiunilor împădurite din ţară. Şi credem, că l-a cunoscut, pentru că „Mama Pădurilor" este instalată în palatul Ministerului de domenii în vecinătatea intimă a Comi­tetului Agrar, şi în apropiere de biroul dlui Ionescu Siseşti, care desigur nu şi-a ascuns ştiinţa în faţa strigoilor de la Casa Pădurilor. Au ştiut cu toţii pericolul atât „Mama Pădurilor" cât şi strigoii ei şi cu toate acestea au tocmit cele mai ticăloase topoare, pentru a culca la pământ fără milă şi cu graba hoţului cea mai mă­reaţă fală a Ţării Româneşti, mândria munţilor noştrii, codrii lor seculari. Au căzut, ca tăiaţi de coasă, aceşti codrii falnici, sub săcurea societăţilor cosmopolite, lăsând regiunile pustii şi părăginite, peste cari ploaia şi undele stoarse din zăpadă se prăvălesc devale ca pe cement.♦ Potopul din anul acesta a dat celor ticăloşi şi lacomi un dureros avertis­ment. Ce sunt milioanele înfundate în buzunarele exploatatorilor fără suflet, faţă de miliardele prăbuşite la vale di puhoiul apelor deslănţuite în toată li­bertatea? Şi aceasta catastrofală pa­gubă numai într’un an, — ce zic —în două-trei zile ! Reculege se vor oare cel dela Comitetul Agrar şi buna noastră Mamă a Pădurilor, pentru a cruţa cel puţin ce mai este de cruţat, din pădu­rile noastre, ca să nu ajungă Ţara Ro­mânească cu frumoşii ei codrii de altă dată, să râvnească la jepii şi mărăcinii Karstului ? Căci nu e criminal cel ce omoară o­­ pasăre, şi cel ce smulge din pământ vlăstar. Deci cu atât mai mult cel ce do­boară un arbor, fără gr­ai de a l înlocui. Dacă s’ar jertfi pentru replantări nu­mai jumătate din valoarea pagubelor anuale cauzata de potopuri — spune dl Ionescu — fenomenele distrugerilor ar fi îmblânzite ş­i primejdia inundaţiilor înlăturată. Ce bine ar fi dacă aceste adevăruri s’ar cântă în urechi celor respunzători. Formidabila afacere cu bancnote false Noui complicaţiuni în scandaloasa falsificare „patrio­tică“ — Cercetările încă nu s’au terminat — De­mersul Micei Antante — Rasiştii la o grea răspântie Cercetările în scandaloasa afacere de falsificare din Budapesta încă nu s’au terminat şi se pot aştepta încă alte com­plicaţuni, întrucât cei arestaţi fac mărturisiri senzaţionale. Nu este însă pe deplin precizat nici rolul prefectului poliţiei de Stat Nádassy, pentru că nu se ştie cu toată certitudinea, dacă el a luat numai parte pasivă, ori este auto­rul moral şi în parte şi material al murdarei acţiuni „patriotice“. Eri a fost interogat din nou şoferul prinţului de Windischgrätz, care a făcut depoziţii zdrobitoare contra lui Nádassy. El a mărturisit, că după descoperirea bandei de falsificatori, a transportat un mare pachet de la biroul din Ministerul de interne a lui Nádossy la palatul lui Windischgrätz. Prinţul când a fost în pericol a ars în foc întreg pacnetul. Se presupune că Nádossy în acest pachet a expediat vre­o 20 mii bucăţi de franci falsificaţi. Ministrul României la Budapesta a sosit la Bucureşti „Adevărul" află că cercetările la ca­stelul lui Windischgrätz din Sárospa­tak au descoperit indicaţiuni precise de­spre scopurile urmărite de iredeotiştii unguri împotriva Micei Antante. Faţă cu gravitatea situaţiei ziarul afirmă, că dl Stârcea, ministrul României la Buda­pesta a fost chemat la Bucureşti, pen­tru a raporta asupra falsificării. Un demers al Micei Antante la cercurile autorizate ale guvernului se vorbeşte, că demersul oficial al Mi­cei Antante la Budapesta anunţat de unele ziare este prematur, întrucât pen­tru asemenea demers trebuesc aşteptate întâi constatările justiţiei ungare. In orice caz demersul se va produce cel târziu până la sfârşitul lunei Februarie şi anume la Geneva, cu ocazia discuţiei refacerei financiare a Ungariei. Dl­­. G. Duca ministrul de externe român a declarat, că asupra ştirii con­vocării Micei Antante până acum nu s’a luat nici o hotărâre. Probabil conferința să se întrunească la Bled în 20 Februarie. Articolul unui ex-ministru ungur Belgrad. — „Vreme" publică un lung articol semnat de Bela Linder, fostul ministru de război al Ungariei, care a­­junge la următoarele concluziuni: „Va fi nevoie de mătura Europei spre a curăţi grajdurile lui Augias, ale feu­dalismului ungar, a cărui existenţă po­ i­veşte interesele europene cele mai di-­­ recte. Atâta timp cât această asanare nu va fi fost operată, atâta timp cât Ungaria nu va fi fost restituită popo­­rului ungar, vecinii săi vor fi expuși să i se infecteze de cangrena ce pleacă de la Budapesta". Falsificarea are caracter politic Cercurile politice din Budapesta se­­ străduiesc să facă din tot scandalul o simplă afacere penală, lipsită de orice caracter politic. Din cercetările de până­­ aci rezultă î să, că falsificarea s’a fă­cut cu ştiinţa câtorva personalităţi mar-­ cânte politice şi se crede, că nici chiar [ Horthy nu este strein de scopurilor ac­­ţiunei „patriotice". O răzbunare împotriva Franţei Caracterul politic al complotului pen-­ tru falsificarea de franci mii reese şi din declaraţiunea pe care prinţul Win­­dischgraetz a făcut-o în faţa mai mul­tora dintre complotişti, răspunzând la­­ întrebarea de ce a hotărât să se falsi­fice tocmai franci francezi, Windisch­­graetz a spus că Franţa este una din­ principalele vinovate pentru amputarea­ Ungariei şi că prin urmare trebue să se­­ răzbune asupra ei. Din cercetările făcute mai reese că,­ după constituirea bandei de falsifica-­ tori, amicul intim al regentului Horthy, arhiepiscopul Zidravetz, a fost cel cărei le-a luat complotiștilor jurământul săi nu vor mărturisi nimic asupra complo­tului nici chiar la cazul când ar fi des-­ coperiţi şi arestaţi.

Next