Patria, martie 1926 (Anul 8, nr. 47-71)
1926-03-02 / nr. 47
Cluj, Marti 2 Martie 1926 2 LEI EXEMPLARUL Anul VIII. * Nimănul 47 Sus ţara, jos tiranii! Cu începutul acestei săptămâni s’a redeschis Parlamentul aturnat de câteva zile, pentru ca guvernul să-şi poată face în linişte socotelile de retragere. Scadent ori nescadent actualele Corpuri Legiuitoare nu vor mai putea avea decât durata zilelor, în cari Dumnezeu a făcut lumea. In acest răstimp guvernul clut I Brătianu, venit la putere cu promisiuni indescriptibile — fapt, care în mare măsură i-a tolerat întroducerea frauduloasă — va avea încă o singură misiune: să pună in discuţie şi să lase să se voteze legea electorală. Pe urmă se va gândi, dacă nu cumva e prudent, să se pună şi el în retragere, pentru a rutega în opoziţie mănoasa recoltă a celor patru ani de cointeresare, singura „operă“ rămasă pe urma lui. Căci de refacere şi de consolidare nici vorbă nu poate fi, cu toat reclama debitată zilnic în coloanele oficiosului liberal. Realitatea ne-o dovedeşte din belşug. Să facem numai o comparaţie a situaţiei economice şi financiare de la 1922 cu cea de astăzi — sau mai simplu să punem alături preţurile de atunci cu cele de acum — şi ne vom da seama, că anii aceştia de belşug şi de fericire pentru „ai noştri“, au fost pentru ţară patru ani de trudă şi de mizerie. * Şi după încheerea unui bilanţ atât de dezastruos se mai găsesc oameni — fireşte din mulţima agenţilor de reclamă ai oficinei liberale — cari să vestească posibilitatea rămânerii la cârmă a guvernului actual. E vorba oarte şi cum de repetarea stărilor următoare războiului independenţii. Să face însă o inconştientă confuzie a situaţiei de atunci, cu cea de astăzi. Şi mai ales nu se compară îndeajuns popularitatea de atunci a şefului şi a partidului, cu cea de astăzi. Guvernul lui Ion Brătianu — tatăl, câştigase un război victorios. Cel de astăzi a pierdut un război nepregătit — victorios nu prin iscusinţa guvernului, ciprin vitejia fiilor ţării şi printr’un fericit concurs de împrejurări. La 1877 gruparea liberală era simpatizată de întreagă ţara, în urma operei sale pozitive. La 1926 aceasta grupare nu se bucură decât de un dispreţ general în urma nefericitei inspiraţii, de a domni prin minciună, diversiune şi ilegalitate. Rezultatul acestei manopere se vede. Cele trei provincii alipite, precum şi marea majoritate a cetăţenilor din vechiul Regat desaprobă aceasta politică de împilare, în neşte timpuri, când valurile democraţiei şi ale libertăţii popoarelor sunt tot mai puternice. A se vorbi deci în astfel de împrejurări de o continuitate a guvernării actuale este în primul rând neconstituţional, după ce mai poate fi imprudent şi chiar periculos. Şi atunci, cam sunt perspectivele viitorului. Răspunsul ar putea fi foarte simplu într’o ţară, în care s’a aşezat un echilibru constituţional şi unde prerogativele cetăţenilor sunt respectate. A măsurat acestui echilibru şi considerând şi voinţa expresă a poporului, dovedită cu prisosinţă la recentele două scrutinuri, o succesiune nu ar putea reveni, decât opoziţiei unite, singura în măsură să restabilească ordinea legală, şi să refacă în mod cinstit şi solid viaţa economică şi financiară a ţării. Cum însă la noi nu se poate vorbi de un echilibru constituţional, constituţia fiind suspendată şi înlocuită cu dictatura şi starea de asediu, se prea poate, ca viitoarea alcătuire de guvern, să fie o surpriză pentru toată lumea. Nu avansăm nimic, ci facem simple ipoteze de credinţă. Intr’o ţară cu moravuri politice ca ale noastre, orice combinaţie e posibilă. Dictatură, guvern de generali sau neutru, al unei noul combinaţiuni liberale, ţărănesc sau naţional curat, ba chiar şi averescan fărâ propte ar putea răsări într’o bună zi, fără ca lumea politică să se mire prea mult. Că ce rezultate va avea o astfel de întronare, lucrul n’are importanţă. In asemenea materie nu se fac niciodată calcule prealabile. Necesară este deocamdată fiinţa guvernului nu şi planul lui de acţiune. Un astfel de plan se poate face în decursul stăpânirii, căci niciodată socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Ori un plan făcut în pripă şi fără nici o bază este şi aşa modificat, corectat sau desfiinţat chiar de evenimente. Şi atunci pentru ce o osteneală zadarnică ? * Prin urmare în formaţiunea noului guvern, alcătuită sub forţa stării de asediu, orice combinaţie e posibilă. cu însă şi constituţională şi nici corespunzătoare vederilor şi prerogativelor Coroanei. Regele nu poate chema la guvern decât pe cei indicaţi de ţară şi de evenimente. Ori în împrejurările actuale aceste condiţii se îndeplineşte numai opoziţia unită, care, admiţând explicaţiile şi destăinuirile „Viitorului“ n’ar fi tocmai unită. Nu vom discuta aci tăria sau slăbiciunea unirei celor două grupări democratice. Facem numai constatarea, că se pun inzistenţe desperate, pentru a zădărnici aceasta unire. Inzistenţele acestea nu sunt noui. Originea lor e veche şi corespunde cu dorinţa îndârjită a corifeilor liberali, de a-şi ataşa la gruparea lor partidul naţional ardelenesc, pe care îl judecă şi astăzi ca o forţă indestructibilă, chemată într’o zi sau alta să încurce răn iţele ocultei liberale. De aceea se pun inzistenţe pentru acapararea lui, se ţes intrigi, se fac diversiuni, se pornesc ameninţări chiar împotriva acestui partid, doar l-ar putea remarca sau în cazul cel mai rău destina sau desfiinţa. Până în prezent acţiunea aceasta disperată a liberalilor a fost zădărnicită de intransigenţa ardelenilor. Desmembrarea produsă sub averescant a fost de scurtă durată. După încheierea regimului blocul ardelenesc s’a refăcut aproape în întregime. Sub liberali tentaţia a fost şi mai slabă. Nucleurile lor sunt astăzi în discompunere pretutindeni şi încercarea de proselitism a dat greş cu toate promisiunile făcute. S’a dovedit încă odată, că solidaritatea ardelenească nu poate fi înfrântă. O ţară cu un trecut şi cu o tradiţie aparte nu se poate lăsa condusă de neşte exploatatori, cari nu-i înţeleg nici rostul, nici menirea. Acelaş lucru se observă şi în Basarabia şi în Bucovina. Vechiul Regat încă tinde să se emancipeze de sub jugul unei tirănii oligarhice, care i-a întârziat progresul şi i-a tăiat legăturile cu civilizaţia apusului. Pentu triumful democraţiei asupra acestei tirănii, am dori o colaborare a tuturor forţelor democratice în guvernul de mâne. Căci dacă ea nu se va realiza, oligarhia bancară va înregistra noui succese, în paguba ţării şi a propăşirei ei. De aceea în momentele acestea de încordată învălmăşală, nu putem decât să facem apel la sentimentele patriotice ale tuturor cetăţenilor, dornici de întronarea unei vieţi liniştite şi active, zicându-Ie: Sus ţara, jos tiranii! afirmaţiunile sale asupra popularitaţei partidelor din opoziţie. . Acestea — spune ziarul liberal — „protestează violent împotriva guvernului, care intenţionează să facă şi alegeri judeţene“ şi „învinuesc comisia parlamentară pentru reforma electorală pentru că voieşte să introducă în noua lege principiul repartizarei mandate or proporţional cu numărul de voturi obţinut de diferite partide“ Concluzia ? Partidelor din opoziţie le este teamă de contactul cu corpul electoral, deci nu au popularitate ... Nici nu se putea un raţionament mai bine închegat. „Viitorul“, însă, uită că partidele din opoziţie au protestat şi împotriva fixării alegerilor comunase", şi nu din lipsă de popularitate. Au protestat împotriva sfidărei aruncată de dl Brătianu ţării, dar au primit bucuros contactul cu corpul electoral şi au biruit, dovedindu-şi cu prisosinţă popularitatea. Protestele acestor partide împotriva intenţiunei guvernului de a face şi alegerile judeţene sunt cu atât mai îndreptăţite cu cât s-a dovedit în alegerile comunale popularitatea lor. Convocarea colegiilor judeţene ar fi o nouă agresiune, pe care partidele democratice şi cu popularitate nu o pot îngădui. Cât despre nouile modificări introduse în proectul legei electorale asupra repartizării mandatelor, protestul partidelor din opoziția democratică este cea mai temeinică dovadă a marei lor popularități. Dacă ar fi altfel, adică dacă aceste, partide nu s’ar bucura de încrederea masselor electorale, ele ar trebui să fie mulţumite că prin noua lege electorală■ a dlui Brătianu li se asigură în guvernarea viitoare o zestre parlamentară, care să le ferească de riscurile impopularităţei Căci fără îndoială modificările impuse de guvern în textul noului proect, nu au alt scop decât de a asigura unui guvern impopular putinţa majorităţilor parlamentare. Iată ce se poate spune despre popularitatea partidelor democratice, şi manifestaţi în vie dictatoriale ale dlui Brătianu nu fac decât să le întărească această popularitate, care este reală şi îndeajuns dovedită. Judeţe fără opoziţie Guvernul, prin organele, care vor trebui să fie exemplar pedepsite, ale unei admnistraţii neoneste, a descoperit, chiar şi în vechiul Regat, judeţe unde opoziţia nu există, cel puţin la ţară, şi uzal patatul alegerii există fără alegere. Ştiam că în Vasluiu s’a lucrat cu o deosebită energie de două partide : de dd. Mironescu şi Cihodaru, de dl Bosniel-Paraschivescu pentru noi, de generalul Raşcanu pentru averescani. E bine, m’am înşelat. In nici o comună din aed judeţ opoziţia n’a putut opune o listă uneltelor ţărăneşti ale liberalilor, care au fost de drept alese. Cât ne-am trudit în valea Teleajenului. Credeam să fi ajuns la un capăt. Ei nu, nici aici! Din margenea Ploeştilor până sus în munte, ţărănimea a rămas credincioasă a efectului liberal, şi astfel şi aici s’au instalat consiliile comunale dorite de guvern. Sau altfel avem a face cu excroci demni de celulele temniţelor. („Neamul Românesc ) N. Iorga. Popularitatea partidelor din opoziţia democrată Sunt numai două zile de când „Viitorul“ a încercat să dovedească, cu un extraordinar lux de argumente că, guvernul actual este un guvern de sacrificiu şi că, deci, lpsa lui de popularitate se datoreşte exclusiv legislaţiei alcătuită în cei 4 ani, pentru a proteja interesele Statului, de multe ori în conflict cu interesele populaţiei. Popularitatea partidelor democratice din opoziţie — adăuga el — are la bază însăşi promisiunea că noul guvernare va îngriji mai mult de interesele populaţiei, nesocotind pe acelea ale Statului. Prin urmare popularitatea acestor partide ar fi o gravă complicitate între ele şi popor, un fel de conjuraţiune pusă la cale împotriva Statului. In numărul de ieri, totuşi, „Viitonul“ s’a răsgândit şi încearcă să-şi corecteze Solidarizarea ungurilor cu politica part. maghiar Alegerile comunale au arătat, în sfârşit, adevăratele sentimente ale pliticianilor ce conduc destinele partidului maghiar şi credinţa unora, că aceşti minoritari aşteaptă îndreptarea stărilor de la noi, de la venirea unei democraţii sincere şi cinstite, s’a spulberat în vânt. Am învăţat, că partidul maghiar, având în frunte conducători învechiţi şi feudali este, dintre toate partidele din ţară, poate cel mai apropiat sufleteşte de politica medievală a partidului liberal şi de sistemele brătieniste. „Massele ungureşti au fost solidare la alegeri“ — repetă zilnic presa partidului maghiar. De ce n’am recunoaşte şi noi că aceste ziare au în parte dreptate? De fapt, ungurii n’au votat cu noi decât în câteva oraşe, unde s’a putut forma mai uşor o opinie pubică mai răsărită şi independentă. In marea lor majoritate massele ungureşt au votat cu liberalii, un lucru ce nu trebue să-l înfrumseţăm şi pe care avem datoria să-l ţinem minte. Atitudinea politică a masselor ungureşti dovedeşte — în primul rând — că ungurimea din Ardeal n’are educaţia politic presupusă de muţi şi nu reprezintă o conştiinţă luminată şi o vedere clară a situaţiei politice din ţară. Aceiaşi solidarizare a masselor cu poltica partidului maghiar mai dovedeşte că maghiarimei din Ardeal nu pasă prea mult de viitorul acestei ţări, pe care este dispusă să-l jertfească cu uşurinţă chiar şi în schimbul unor favoruri trecătoare, neesenţiale sau personale. Facem aceste constatări dureroase nu din dor de răzbunare. Partidul naţional rămâne credincios aceloraşi principii şi oricât de slugarnici s’ar dovedi massele ungureşti faţă de conducătorii lor înfrăţiţi cu liberalii, noi dorim ca ele să se bucure în România de toate drepturile ce se poateacorda un Stat civilizat şi o democraţie luminată. Rămâne însă de văzut, dacă massele ungureşti vor ţinea să urmeze şi de-acum politica nefastă a conducătorilor feudali de astăzi, duşmanii declaraţi ai viitorului acestei ţări, sau treziţi la realitate, vor arăta poporului românesc că au sentimente de buni vecini şi fraţi şi ca atare, vor refuza orice alianţă cu duşmanii viitorului acestei ţări. Din parlamentul francez —Senatul a votat proiectele financiare — Paris. — Senatul francez a votat cu 278 voturi contra 21 ansamblul proiectului financiar cu amendamentele prezentate de guvern restabilind taxa asupra plăţilor. Di Doumer punând chestiunea de încredere a afirmat că această taxă a plăţilor constitue nu numai o apărare contra crizei, ci şi un factor esenţial al apropiatei asanări financiare. Proiectul va fi trimis din nou la Cameră. * La Cameră s-a votat cu 865 voturi afişarea discursului dlui Briand asupra tratatului Locarno. NOTE In România-Mică şi în România-Mare D’abia azi am aflat — cetind în „Viitorul“ — că dl Vintilă Brătianu a ţinut ieri la Ateneul din Bucureşti o conferinţă, întitulată astfel: „Pentru cei mai tineri, Ceam văzut în România- Mică şi ce văd în România-Mare.“ Până acum, tot după aprecierile cotidiane ale „Viitorului“, ne sileam să credem, că dl Vintilă Brătianu este un mare financiar, departe de noi, însă, gândul că ar putea fi şi mare conferenţiar, mai ales că ştiam din discursurile sale rostite în adunarea deputaţilor că nu se prea împacă cu acordurile gramaticale. Şi, fireşte, dacă puteam admite că ministrul de finanţe este mare financiar, deşi îl ştiam chinez în chestiunile financiare, ne era greu să credem că este şi conferenţiar, fără să stăpânească gramatica. Astăzi, însă, suntem pe punctul să credem, că dl Vintilă Brătianu este totuşi mai mare conferenţiar decât financiar. Iată de ce ne-a părut rău că am aflat aşa de târziu de conferinţa dsale şi asta cu atât mai mult, cu cât i-am fi putut furniza în timp util oarecare material, despre ceea ce se putea vedea în România-Mică şi ceea ce se vede în România-Mare. Nu ştim, încă, cum îşi va fi desvoltat conferinţa ieri la Ateneu, bănuim însă, că dl Vintilă Brătianu s’a ferit să facă politică şi dacă totuşi a făcut, a evitat să vorbească de partidul liberal. Căci, de bună seamă, întrucât priveşte acest partid, ceea ce am văzut în România Mică, vedem şi astăzi. In România-Mică, partidul liberal era asupritorul ţărănimei, nesocotind legile şi drepturile cetăţenilor, pentru a înlesni îmbogăţirea partizanilor. In România-Mare, dl Ionel Brătianu — în ani de guvernare s’a grăbit să facă unificarea acestor moravuri specific liberale, şi ceea ce vedem azi, am mai văzut înainte de 1918. Sau poate ministru de finanţe, amărât de diversele manifestări ale democraţiei post-belice, în conferinţa sa de ieri îşi va fi adus aminte cu duioşie de vremea când în România Mică, guvernul şi partidul liberal nu prea aveau mult de furcă cu această democraţie, duşmană intereselor liberale ? In acest caz conferinţa dsale trebuie să fi fost o dureroasă exprimare a atâtor regrete, pentru ceea ce a fost şi nu mai poate fi. Pentru agrementele sale sufleteşti îi recomandăm deci, lectura volumului lui Carol Scrob: „Suspine crude...“ Contestarea alegerilor şi Ungurii Dl Ştefan Ugran refuză propunerea lberalilor. După cum am anunţat alaltăeri, minuscula grupare liberală locală, în frunte cu dnii N. Bănescu şi Fabius, a hotărât să facă contestaţie împotriva alegerii locale. Intervenţia la partidul maghiar Fireşte, liberalii au trebuit să consulte şi pe dl Ugrón, cerând aderarea partidului maghiar. Dl Ştefan Ugron, preşedintele partidului maghiar însă a declarat că păţiţil maghar nu se poate angaja să lupte la o a doua alegerere şi nu doreşte să expună populaţia Clujului la frământările unei noui campanii electorale. De vorbă cu un fruntaş maghiar Un membru marcant al partidului maghiar ne-a dat următoarele lămuriri: „Alianţa cu liberalii — a spus dsa — a fost cea mai cumplită greşală politică comisă de partidul maghiar. Prin pactul încheiat cu guvernul neam atras duşmănia tuturor partidelor democratice din România, am pierdut pentru totdeauna muncitorimea maghiară dela oraşe şi am săpat o prăpastie între intelectualitatea maghiară dela oraşe, proporţie ce se va lărgi tot mai mult. Şi ce am primit în schimb? Liberalii nu’s’au ţinut de cuvânt şi ridicola ordonanţă a primăriei din Cluj este mult mai neserioasă, decât să fie discutată intre oameni serioşi. Favorurile de ordin agrar acordate de liberali nu privesc decât pe câţiva şi nu sunt concesiuni politice generale. Aceasta fiind situaţia, este foarte bine că dl Ugren a refuzat cererea liberalilor din Cluj de a colabora cu ei în vederea contestării alegerii locale. Camera ungară a continuat joi desbaterile asupra rapoartelor prezentate de comisiunea de anchetă. Deputatul Hegymegi Kiss, din grupul opoziţiei democratice, a expus motivele pentru care minoritatea din comisiunea parlamentară a fost nevoită să prezinte un raport aparte. Cuprinsul raportului Raportul acesta reproşează guvernului că a cunoscut încă din 1923 planurile falsificărilor şi nu a făcut nimic pentru a te împiedeca. Raportul arată tergiversările care au caracterizat acţiunea guvernului împotriva lui Windisch grätz şi Nádassy în Decemvrie, înainte de a fi arestaţi. Intre altele raportul menţionează că ministrul de interne, însărcinat să supravegheze pe Nádassy şi Windischgrătz i-a invitat la el acasă, fapt nemaipomenit în toată lumea civilizată. Raportul regretă că arestările s-au făcut numai după cererea Franţei. Raportul insistă apoi asupra caracterului semioficial pe care îl prezenta afacerea în ochii celor mai mulţi dintre inculpaţi. Astfel întreg personalul Institutului Cartografic a fost convins să participe la falsificări cu afirmaţia că guvernul se află în dosul lui Windischgraetz. Windischgraetz a refuzat să facă declaraţii înaintea comisiunei asupra dedesubturilor politice. Raportul este de părerea că afacerea falsificării de coroane cehoslovace nu a fost urmărită cum trebuia. Comisiunea parlamentară a refuzat cererea minorităţei de a f chemat la Interogatoriu şi fostul primministru Bánffy, în legătură cu această afacere. Raportul arată apoi punctele în care guvernul poartă răspunderea, anume încetineala cercetărilor, care a dus până aproape la un conflict cu Franţa, menţinerea lui Nádassy în fruntea poliţiei după descoperirea falsificărei de coroane cehoslovace. Principalul vinovat e Bethlen Raportul încheie arătând, că este cu neputinţă ca guvernul sub care s’au produs asemenea fapte să rămână în fruntea ţării. Răspunderea cade asupra primului-ministru Bethlen, în primul rând, apoi asupra miniştrilor de interne, război şi justiţie. Dacă Bethlen şi guvernul său şi-ar fi făcut datoria, Ungaria ar fi fost scăpată de ruşinea falrificărei. Este deci nevoie ca un guvern strein de această afacere să ia locul guvernului actual. Nádassy a fost ocrotit de contele Bethlen Budapesta. Ziarul „Világ“ publică o serie de documente prin cari se dovedeşte, că încă din Decemvrie 1923 Nádassy fusese dat pe faţă că a participat la falsificări de bancnote. Intr’adevăr poliţia din Budapesta a confiscat 20 de milioane de coroane cehoslovace false. Nádossy a predat aceste coroane falsificate unui bancher Kuhn din Budapesta, pe care l-a trimis la Praga spre a încerca să le preschibe în bancnote bune. Cu banii astfel realizaţi Nádossy intenţiona să continue acţiunea de falsificare de bancnote. Bancherul Kuhn a fost prins însă la Praga cu cele 20 de milioane de coroane cehoslovace false, și fiind judecat a fost condamnat la 10 ani închisoare. „Világ“ arată apoi, că guvernul cehoslovac a sesizat pe contele Bethlen despre aceste lucruri în două note diplomatice. la care guvernul n’a răspuns nimica. Falsurile din Ungaria Raportul minorităţii din comisiunea de anchetă Guvernul este acuzat de tăinuire — Ministrul de interne complice al falsificatorilor Consumaţiunea alcoolului în România ——* m—~ Războiul mondial a transformat cu totul mentalitatea oamenilor. Cei cari au participat la marea conflagraţie europeană, au eşit din tranşee mai luminaţi, mai conştit de valoarea lor în viaţa socială a unei ţări, dar par’că şi mai viţioşi, înainte de război erau mai puţine crimele, mai mare avântul de muncă şi lupta oamenilor avea parcă un fond mai ideal ca cea de azi. Mentalitatea post-belică a masselor este radical schimbată, ceea ce se observă cu destulă evidenţă in toată manifestarea ei. După război se constată o consumaţiune de alcool mereu crescândă, care ne pune pe gânduri. Se produc la noi în ţară multe băuturi spirtuoase, dar şi cantitatea consumată întrece limitele. In deosebi anii 1920-21 —1924 ne dau o cifră enorm de mare. Reproducem după „Buletinul statistic No. 4 al României“, un tablou întocmit după provincii, care ne lămureşte în mod clar asupra consecinţelor grave ce rezultă din nestăvilirea consumaţiunei de alcool. In anul 1920—21 s’a consumat în vecinul Regat 107.154,994 grade de calitri; Transilvania 530.185,55; Basarabia 129 201.93; Bucovina 173 289,80; total: 190 422.722 grade-decalitri. In anul 1924 aceasta consumațiune s’a ridicat mult în unele provincii, în altele iar a scăzut In vechiul Regat s’aconsumat în acest an 146.543.962 grade-decalitri; Transilvania 236 854 313; Basarabia 30.996 199; Bucovina 58352126 gradedecalitri; total: 472746600 grade-decalitri Creşterea consumaţiune! este cosiderabilă mai ales în Ardeal, unde dela consumul din 1920/21 care era de 53 018 555 grade-decalitri s’a ridicat în anul 1924 la cifra de 236.854 313 grade-decalitri, adecă aproape de cinci ori cantitatea din 1920/21. In vechiul Regat observăm o scădere treptată, în Basarabia e staţionară, pe când în Ardeal şi Bucovina constatăm o urcare surprinzătoare. Ca să fim mai deplin edificaţi asupra marelui pericol ce ne ameninţă, vom reproduce încă un mic tablou, ca să vedem, cât alcool se consumă pe cap de locuitor în diferitele provincii. Cantitatea este socotită și aci în gradedecalitri. In anul 1920/21 s’a consumat In: vechiul Regat 13 5 grade-decalitri; Ardeal 96; Basarabia 43; Bucovina 23 grade-decalitri. Cantitatea consumată pe cap de locuitor merge în ordine crescândă în fiecare an şi în fiecare provincie. Recordul îl bate Bucovina şi Ardealul. Intr’adevăr în 1924 obţinem următorul tablou statistic: vechiul Rgat 186; Ardealul 431; Basarabia 104 şi Bucovina 718 grade-decalitri. Nu mai reproducem şi nu mai comentăm. Orice român îşi dă seama desigur, că suntem în faţa unui duşman pe care însă nu-l poţi alunga cu discursuri, ori cu conferinţe populare urmate de câte o masă copioasă, ci numai printr-o legiferare temeinică, care va reduce în mod proporţonal cu populaţia numărul debitanţilor şi va îngriji în mâinile cui va depune soartea economică şi morală a populaţiei noastre rurale, prin eliberarea fără sistem a licenţelor pentru vinderea băuturilor. Este aceasta o problemă, pe care trebue să o soluţionăm cât mai curând şi cât mai echitabil posibil. Rezultatele alegerilor în Balotal Piteşti Opoziţia: 1131 v. aleasă. Lberalii: 1093 v. Panciu Liberalii: 186 v. aleasă. Opoziţia: 174 v. Râmnicu Sărat Naţionali: 702 v. aleasă. Ţărănişti: 529 v. Liberali: 456 v .Cernăuţi Opoziţia unică: 6200 v. aleasă. Ţărănişti şi socialişti 3300 v. Lista liberală retrasă. Corabia Opoziţia: 491 v. aleasă. Dizidenţi liberali: 331 v. Liberali oficiali 294 v. Caracal Opoziţia-unită: 950 v. aleasă. Lberali: 208 v. Zastavna A fost aleasă lista opoziţiei. Roşiori de vede Lista opoziţiei-unite aleasă. Adjud Opoziţia: 224 v. aleasă. Cuziști: 193 v. Liberali: 124, Ploeşti Opoziția: 1905 aleasă. Liberalii: 1002. Guzgun A fost aleasă lista opoziției.