Patria, februarie 1927 (Anul 9, nr. 22-40)

1927-02-01 / nr. 22

1 Februarie 1927 IV. Am analizat într’un articol precedent două dintre cine patru categorii de in­divizi, recunoscuţi prin definiţia socio­logului francez Edmond Demolin, ca apţi sau inapţi, de a ridica valoarea banului prin dexteritatea lor, de a-i câşt­ga şi a­­ clerb­ui. Am cercetat: 1. Categoria celor, cari ştiu câştiga ban­ii dar nu-1 ştiu cheltui. 2 Categoria celor, cari nu-1 ştiu câştiga dar NI ştiu cheltui. Am văzut, că ambele aceste tipuri de indivizi sunt inferioare atât ş­i ra­port moral­ât şi social. 3. Urmează o a treca categorie de oameni, cari nu au aptitudine nici de a câştga, nici de a cheltui. Dacă primul tip este capabil cel puţin, de a face sforţări pentru a câş­tiga şi cel de al doilea pentru a chel­tui, acest de-al treilea tip dinportivă, este lipsit de ambele aceste aptitudini. El nu poate nici să lucreze, ca cel din el şi nici să împrăştie, ca cel de el doilea. Reprezentanţii acestui tip nu sunt prea numeroşi. Interesează însă din punct de vedere economic şi so­ial, pentru că au jucat un rol special în transformă­ile de aceasta naturale ul­timului spcol. Dem­­alios spune în studiul său, că o p­rte a nobilimei şi a burgh­iei fran­ceze evoluiază în aceasta direct e de la marer revoluţia î­ncoace. Aceeaşi soartă are o parte a cel­e două clase sociale şi în alte ţări pătrunse de spiritul de­mocratic, mai cu seamă colo, unde î­n­cep să dispară p­rvilegiile. Până la căderea monar­hi­lor şi des­fiinţarea privilegiilor nobilimea apar­ţinea celui de-al doilea tip, adecă era mai aptă de a chintui, decât de a câş­tiga. Trăind la curţile monarchilor, co­pleşiţi de favoarea regilor, de pensiuni, de funcţiuni înalte şi de sin­gure r stribate din belşug, nobilimea arunca banii ne­muncit cu o fastu­ră prodigilitate. Fa­voriţii şi favoritele formau o Categorie caracteristică a acestui spec­men social. Curtea lui Ludovic al XVI a culminat în apoteozarea a­estui desechilibru eco­nomic, provocând nevitabla cădere a monar­hiei şi creiarea unor nouă prin­cipii de conduceare în gosp­odăria po­poarelor. După încetarea favorurilor şi înlătu­rarea p­ivilegiilor nobilimea n’a mai putut trăi decât din veniturile proprie­tăţilor. Ori pe vremea aceea de lipsă totală de căi de comuni­­caţiune, p­oprietatea rurală era foarte puţin ren­abilă. E adevărat că nobilimea şi-ar fi pu­tut lua refugiul h comeţ şi în indu­­strie, pen­ru a-ş' amplifica veniturile, însă aceste profesiuni erau considerate de înjosi pire şi nu cadrau cu situaţia ei socială. Lipsită de venituri, nob Urnea s’a văzut si ită, să-şi m­icşorezr cheltu-'i'e , erzându-şi astf 1 aptitudinea de a câştiga, s-a redus-o în acelaş timp şi pe aceea de a cheltui încercările nobil mei, de a se menţine în stare bună cu ajutorul căsătoriilor bogate n’a dat nie un rezultat perma­­nent şi general. C ztirile înregist­ate de aceasta natură erai p ca­r­te, pen­tru a forma o regulă şi a putea salva o întreagă clisă socială în d.cln­e;­­altcum nu prin astfe­ de leg­­uri de interes se poate perpetua o rasă. * Edu­caţia şi propăsirea ei culturală şi eco­nomica nu pot fi făcute decât prin muncă, prin străduinţa fiecărui elem­n­ component ar­ci. * Clasa burgheză a popoarelor din ap­ă — la noi este aba îi formaţiuni — a apa ţinut până la începutul, seco­lului XIX­­­pului prim m­­­apt de a ch­­itui, prin faptul, că ea era eşică din pâinea ţără ească şi a măstriaşilor, cari aveau aceleaşi atit­udini. Revoluţia franc­ză nivelând oareşi­­cum­ barierele d ntre nobilime şi burghe­zime, o parte a acesteia a început să şi ridice n­oul, să se nob­liteze, părâsindu­­şi ocuiraţiunile anterioare şi dând nă­vală spre funcţiunile ei adminstrative si­miltare. In urma structuril lor şi a raportului lor faţa cu Statul, aceste­ funcţiuni cer mai puţină obligaţie şi răspundere şi fireşte o mai redusă râvnă de muncă. In schimb sunt şi mai slab plătite, aşa încât veniturile burgh­zimei nu mai purteau compensa necesităţile ei de viaţă. Refug­ul, ce aceasta burghezime şi l’a lu­it în urmă la căsătoriile cu avere, — p­ec dent Id mic al nobilimei în decen — n’a putut aduce vreo ameli­orare nici acestei clase sociale. Cazurile de dotă deveniau tot mai tare şi m zeria tot mai generală. Reducerea familiei p­in cunoscutul sistem al copilului unic a complectat numai pericolu­­da populaţiei atât de urgis­t de ştiinţa demografiei moderne. Redusă deci la câştguri minime, burghezia s’a văzut şi ea forţată, să renunţe la cheltuieli să-şi limiteze tre­buinţele, dând un caracter de super­­ficitate la ceea ce considera mai înainte ca necesar. O reducere impusă a nevoilor vieţii însemnează un de­jin al civilizaţiei, o retrogradare a societăţii. E drept, că sforţările se reduc şi ele în mod sim­ţitor, dar atunci când munca stagnează şi viaţa socială începe, să ia forme tot mai primitive. O societate nu va triumfa decât a­­tunci, când fenomenul muncii produc­tive va ajunge la apogeul său de des­­vol­are, când fiecare ind vid, ca ele­ment component al so­ietăţii îşi va a­­vea rostul său in marea uzină a fră­­mântărioi unui popor în direcţia pro­­ducţiei sale naţionale. Din nefericire noi suntem încă de­parte, de a ne putea mândri cu o ast­fel de activitate. Un englez trecat prin o­asele noa­tre şi-a exprimat mirarea asupra marelui număr de indivizi inac­tivi ce populează zi şi noapte străzile şi localurile publice. Şi de aceste convorte de consuma­tori gratuiţi nu ne vom putea stripa, decât odată­­cu suprimarea cauzelor, cari le ridi­că la suprafaţă. E de prisos, să mai spunem că a­­ceste cauze nu sunt altele, decât gu­vernele oligarhice cu întreaga lor ze­stre de parazit, cari se multiplică la fie­are schimb­re. O reformă a moravu­rior noastre po­­litice ne va duce in mod imperios la o schimbare in viaţa noastră socială şi evident la un mare avânt economic, a­­stăzi paraliz­a de agitaţia politică im­proprie ori­cărei refaceri şi propăşiri. Numai atun,i va apare in arena vi­eţii no­stre economice al patrulea tip­ superior şi din p nct de vedere moral şi d­e punct de vedere social al omu­lui Inzestrat cu rpttud­nea şi de a câştiga şi de a cheltui. Intr’un articol viitor vom analiza fiinţa acestui tip, ca ornament al so­cietâţii ridicate la cel mai halt grai al său de cultură şi civilizaţie. Dr Gh. S. Problema de economie socială M. Sa Banul Forţa banului determinată la aptitudinea de a-l câştiga şi al cheltui . Scăderea producţiei în uzinele Ford în 921­ —■ ■— New-York. — Diminuarea p­olucţiei la Ford Motor Co., care a început după anul­ record 1923, progrese­ză în mod rapid In timp ce în anul 1923 socie­­tatea producea 1.915 485 automobile de lux şi de povară precum şi t­ac­toare, producţia scide în 1925 la 1.798.123 maşini In 1926 micşorarea producţiei înregistrează din nou cea 20110, deoarece cantitatea produ­ţiei se cif­e­ză abia la 1 477 915 automobile de persoane, de povară şi tractoare. * N R Arbo­ri nu cresc până li cer Teoriile lui Ford se izbesc din zi îi zi de cele mai mari dficultăţi — de r­a­litate însăşi îu poţi maj­ora producţia la infinit; capacitatea cosumaţiei nu este nelimitata, după cum afirmă Ford, ea nu poate fi p­atenţat fără a ţine cont de realitate, deşi posedă o bună do­ză de elasticitate, intinsă peste limita elastică ca să rupe, iar czic­a respectivă pă­­ş­ite pe Cilea regresului. Fo­c primeşte în fiecare zi usturătoare lovituri de bi­­ciu de la implacabila realitate şi va primi până când nu va urma şi ,el lo­­ghce economice fireşti. Măsuri pentru amelio­rarea şomajului în Tg.­­Mureş Tg.­Mureş 31.­­ Muncitorii din Tg. Mureş a­u întreprins o puternică acţiune pentru a ameliora şom­a­j care ame­­ninţă să ia proporţii ingfij­­o­re. Peste 15°­0 diat­e muncitorii organizaţi în sindicate sunt în şomaj de foarte mult timp. Ajutoarele pe cari ie dau aceste sin­­d’cate sunt abir intre 40—200 Ie săp­tămânal. U tlm le fonduri sunt pe dale de e.u­ zrre. Dn areasta pricică s’au făcut o siăru t­­are intervenţie pe a ită Primă ia şi Prefe tura oraşului ca în toate lucrările publice să s­­coată avi­zi­­ si id catelor pentru ca as’fel munci­torii fără lucru să poată fi plasaţi. De­alem­ nea s’a făcut aceloraşi autorităţi un alt apel în care se cere un ajutor în alimente In felul acesta «e Speră că se va putea ajunge la o ame iorare, deşi şomajul, e cronic şi reparările pe această cale temporare, originea somsji ai pa nâ du se mai mait pe seama getera'ei crize e coco­nice. Doleanţele învăţătorilor ardeleni Un învăţător ardelean ne descrie durerile învăţăto­­rimei noastre, vitreg tratată de oameni neînţelegători In No 16—1927 a ziarului „Univer­sul“ s’a publicat aici­colul : „Ce învăţă­tori vor fi scutit de examenul de înain­tare ?“ In acest articol se spune, că Min­strul Instrucţiunii a hotă­rt, să nu se mai acorde nici o excepţie învăţă­torilor ardeleni. Se mai spune, că orice excepţie acordată î­nvăţătorilor ardeleni, ar aduce într’o stare de inferioritate, cu n­mic justificat*, pe învăţătorii de celelalte ţinuturi. Să vedem situaţia învăţ­ăor lor arde­leni. Se ştie, că ei au termin­at şcoala normală cu opt clase, primind diplomă de învăţător, care diplomă nu­­ mai ob­igă la nici un fel de examen Art. 224 din legea invăţământului primar zice: „încadrările membrilor cor­pului didactic primar din teritoriile alipite se vor face la urma verificării actelor de către comisiunile alcătuite in acest scop, in conformitate cu drep­turile lor şi cu dispoziţiun­le legii de faţă.“ Azi învăţători ardeleni cu 8 clas­­normale şi cu 8 ani de se­viciu primesc salar de învăţători definitivi, iar învăţă­torii din vech­ul R­gat cu 6 clase nor­male şi cu 6 ani de serviciu, primes­c salar de învăţători înaintaţi grad II. Unde este de­­ starea de inferioritate desp­e care vorbeş­c dl Ministru şi de ce­ justificare mai are lipsă ? Pentru ce nu-i obligă pe toţi învăţător­ii ardeleni la d punerea examenului de înaintare, fără deosebire de anii de serviciu, pen­tru că toţi au terminat aceiaşi şcoală na­mală ? Ce ar zce însă dnii colegi din vechiul Regat, dacă ar vei l­ui gu­vern, care nu le-ar recunoaşte exame­nul de definitivat şi de în­fintare şi i-ar obliga pe toţi să termine încă două clase normale, pentru ca să aibă 8 clase, ca şi ardelenii ? Oare noi, învăţătorii ardeleni, nu suntem vrednici să ne bucurăm de ace­leaşi drepturi, ca şi fraţii noştri din ve­­ch­ul Regat? Oare noi, ardelenii, nu ne-am vărsat sâ­ngele pentru înteme­ierea României Mari? Ce vină avem să suferim numai din cauză că am fost numiţi de Consiliul Dirigent? Dl Ministru Petrovici prin ordinul No 70128 din 20 August 1926 a bine­voit să soluţioneze problema care a pro­dus în învăţătorii ardeleni atâta ind­i­nare şi revoltă sufletească. In adevăr, Ord. M­n. Inatr. susnumit, sub iscolitu a însăşi a dlui Ministru Petrovci spune: „învăţătorii din Ar­deal şi Banat, cari printr’o deciziun min­sterialâ anterioară au fost scutiţi de examenul de definitivat, pe motiv câ la promulgarea legii Învăţământului primar, anume la 31 August 1924, aveau trei ani de fun­ţionare cu di­­plomă şi numire In regulă, rămân scu­tiţi şi de examenul de hab­tate şi ur trează a fi încadraţi cu leafă de învăţă­tori înaintaţi de gradul II şi I după expirarea de 6 şi 12 ani de funcţio­nare.“ Din ce cauză nu se apică ordinul acesta?. Se poate, ca un ordin al su­per­iorului să nu fie executat de sub­al­ternii săi? Cum va puta pretinde dl Ministru dela învăţători executarea on­dinelor, dacă supriorii lor nu le execută? Din inspretori şcolari, c­am­ sunt aproape toţi din vechiul Regat, nu voiesc să ştie nicidecum ce este un d­ept câş­igat şi garantat de lege. Cior caii ar trebui să fie ca nişte pări­ţi îndrumători ai bieţ lor î­nvâţători şi cari cunosc runi de aproape starea şi greutăţile ce Ie întâmpină un învăţător în îndeplinirea datoriei pentru lirn­­i­rea poporului, ar trebui­­să fie cel mai b­un părtinitor ai î­nvăţătorilor pen­ru aceştia să şi p­ată apăra drep­turile. Ce fac însă dnii Inspectori şcolari? In loc să execute ordinul sus­­numit, îl impiede­c. Ce aşteg su dnii inspectori, cari au venit în Transil­vania ca să încurce iţele, făcând să sufere Învăţătorii ardeleni? Ce folos su dlor din paguba învăţătorilor­ arde­leni, prin care aduc ură şi desbinare între ardeleni şi regăţeni. Cum cred dnii inspectori să fie p­imiţi de către învăţători cu ocazii inspecţiilor ce o fac, după asemenea fapte? Să ştim dnii inspectori şcolari că în­­văţătorii ardeleni nu sunt păpuşi cu Cari să se joace d­u­pă voia oilor şi că d şi sufer materialiceşte, se vor folosi de orice mijloace, pentru apărarea drepturilor lor. Datoria fiecărui coleg este, să lupte: „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi“ pentru apărarea drepturilor. Rugăm deci Asociaţia înviţ­torilor 3­ de luni, să intervie ’dn nou la dl Ministru, pentru recunoaşterea acestui dr. p . Or dacă nici intervenţia aceasta nu va avea ecou, rugăm asociaţia, şi brevoiasă a convoca un congrs al învăţătorilor, unde învăţ­­orii ar deveni să-şi spună cuvântul. Rugăm şi pe­­dl Ministru a Instruc­ţiunii, să l nevoias­­ă a ordona din nou, ca să execute ordin­­ susnumit, pentru că învăţătorii ardeleni să nu fie siliţi a şi pretinde drepturile pe cale juidică. Un învăţător CULTURALE­S Gin ale mede­ umelor a pierdut din popularitate N'aţi observat că Şandor nebunul uli­­ţarnic al Clujului din care Lucan Blaga, ca pană vrăjdă a scos zdreanța ce-a mai rămas d­e sufletul lui omenesc, ridicând-o pe-un plan artistic, a p­erdut din popularitate Deodată, prin agerimea cuvântului şi prin măestria pensulei (căci portretul evocat prin cuvinte, care i l’a făcut Lucian Blaga neb­unului, a fost prilejuit de­ o expoziţie a formula­bilului p­etor Nagy István) — deodată, Şandor a fost smuls stă-ntor batjocori­toare. Ea dealtfel timpul suprem. La Şandor i se cuvenea această consacrare ca sfârşit de carieră. In adevăr Şandor ăsta în ultimul timp era exasperant cu repertodul lui mai puţin variat de­ Cft al Teatrului Naţional. Acelaş hohot mixtim compositum de rânjet mefistofelic, de convulsie idiotea­scă, de grotesc fără perdele, aceaşi ruptură sonoră a unei făp­uri zdrobite de soartă. Străzile îi ştiau pe de rost ecoul, copii îi făceau cunoştinţa pe ca­le ereditară, aşa câ figura lui cu toata le intrase în subconştient. Sau poate ... sau poate, argumen­tele mele sunt înşelătoare şi con­fuziile pripite. Toamna, iarna încadrează fi­­gura lui Sándor fără nici un relief şi fără nici o distincţie a strigătelor lui iregulare. îşi poartă nasul violet de frig şi ochii lăcrimoşi, ca o vietate persecutată de intemperi şi se strecoară mâhnit pe străzi cenuşii. Primăvara. La primăvară problema se va putea pune cu mai multă nă­dejde de rezolvare. La primăvară când haina învechită se m­oşeşte in soare şi când sco­burile copacilor găunoşi se a­­copăr de frunziş. Dar deocamdată ade­văr zic, Sándor a pierdut din populari­tate German. R­uniunea Meseriaşilor şi Com­er­sanţilor Români din Câmpeni şi jur Convocare Conform art. 16 din statutele Reuniunci se convoacă adunarea generala ordinară pe z­ia de 20 Februarie a. c­aie;a Duminecă după masă la ora 3. Adunarea se va ţ''n?a în siia dn şedinţă a localului huriunii cu um­ătorul PROGRAM: 1. De­chiderea adunărei generale. 2. Raportul comitetului despre a­tivitatea sa pe anul 1926 3. Revidarea gestiunei financiare pe anul 1926 4 Aprobarea bugetului pe anul 1927. 5. Alegerea noului comitet pe timp de trei ani. 6. Eventuale propuneri 7. închiderea adunărei generale. Câmpeni, la 23 Ianuarie 1927. Secretar: su Ioan Baliciu 30 1­1 Prezident: ss. Aurel Ioanette Primăria Municipiului Cluj Nr. 1646—1927 cons. Anunţ Se anunţă concurs public pentru materialele necesare intreţinerei de luc­ru edilitare­ pe anul 1927 şi anume : 1. Benzina, ulei, vasolită etc. necesară pentru Întreţinerea celor 9 vechi cute ale prim­ăriei. 2 Ciment portland pt. asfaltare etc.* 3 Ţevi de beton. 4. Furnizarea sfărimăturilor de granit şi pietrişului din Som­a pe străzi şi drumuri comunale. 5. Cuburi de granit î­n diferite dimens­uni. 6. Unelte de t­er.­­ 7 Lemne de construcţie de brad cca 3 vagoane. 8 Lemne de construcţie de stejar cca 10 vagoane. 9 Maslx şi bitum cca 10 vagoane. 10 Două caz­­e rotative pt. asfal­are. Cantitatea materialelor de furnizat, condiţiunile generale şi spe­ciale de furnizare precum şi devizele se vor vedea şi decup­a în biroul Serviciului Technic al Primăriei (Str. B­ătianu 25­­) în de­cursul orelor oficiale. Ofertele închise în pi­c sigilate se vor înainta în 15 Martie a. c. la ora 17 în sala de şedinţă a Primăriei. La oferte se va anexa recepiia cassei centrale a oraşului descrie depunerea radiului de 5% după suma finală a ofertei în nuttular ori îi efecte garantate de Stat. Lîcitaţiunea se va ţinea conform art. 72—83 din legea Con­­tabi. publice, a cărui text sunt aflate şi se pot vedea în orele of­i­ciale in sala de adjudecaţiune. Cluj, la 1 Februarie 1927 Secretar general : Moga (ss) 30. p. 1-1 Primar: Vasile Ospadă (ss) Cer­ţi şi răspândiţi ziarul „PATRIA* Reviste medicale la LEPAGE Cluj Preţuri originale! 5 5 Cereţi cataloage! Carnaval AU SOSit nuvoteuri de modă franceză Haine pt. baluri şi serate i­ii Mare ma­gazin de spe­cialităţi de modă, Cluj Calea Regele Ferdinand nr. 5 Expoziţie de mode perma­nentă în vi­trinele mele Telefon 4079 Carnaval PATRIA

Next