Patria, februarie 1927 (Anul 9, nr. 22-40)
1927-02-01 / nr. 22
1 Februarie 1927 IV. Am analizat într’un articol precedent două dintre cine patru categorii de indivizi, recunoscuţi prin definiţia sociologului francez Edmond Demolin, ca apţi sau inapţi, de a ridica valoarea banului prin dexteritatea lor, de a-i câştga şi a clerbui. Am cercetat: 1. Categoria celor, cari ştiu câştiga banii dar nu-1 ştiu cheltui. 2 Categoria celor, cari nu-1 ştiu câştiga dar NI ştiu cheltui. Am văzut, că ambele aceste tipuri de indivizi sunt inferioare atât şi raport moralât şi social. 3. Urmează o a treca categorie de oameni, cari nu au aptitudine nici de a câştga, nici de a cheltui. Dacă primul tip este capabil cel puţin, de a face sforţări pentru a câştiga şi cel de al doilea pentru a cheltui, acest de-al treilea tip dinportivă, este lipsit de ambele aceste aptitudini. El nu poate nici să lucreze, ca cel din el şi nici să împrăştie, ca cel de el doilea. Reprezentanţii acestui tip nu sunt prea numeroşi. Interesează însă din punct de vedere economic şi soial, pentru că au jucat un rol special în transformăile de aceasta naturale ultimului spcol. Demalios spune în studiul său, că o prte a nobilimei şi a burghiei franceze evoluiază în aceasta direct e de la marer revoluţia încoace. Aceeaşi soartă are o parte a cele două clase sociale şi în alte ţări pătrunse de spiritul democratic, mai cu seamă colo, unde încep să dispară prvilegiile. Până la căderea monarhilor şi desfiinţarea privilegiilor nobilimea aparţinea celui de-al doilea tip, adecă era mai aptă de a chintui, decât de a câştiga. Trăind la curţile monarchilor, copleşiţi de favoarea regilor, de pensiuni, de funcţiuni înalte şi de singure r stribate din belşug, nobilimea arunca banii nemuncit cu o fastură prodigilitate. Favoriţii şi favoritele formau o Categorie caracteristică a acestui specmen social. Curtea lui Ludovic al XVI a culminat în apoteozarea aestui desechilibru economic, provocând nevitabla cădere a monarhiei şi creiarea unor nouă principii de conduceare în gospodăria popoarelor. După încetarea favorurilor şi înlăturarea pivilegiilor nobilimea n’a mai putut trăi decât din veniturile proprietăţilor. Ori pe vremea aceea de lipsă totală de căi de comunicaţiune, poprietatea rurală era foarte puţin renabilă. E adevărat că nobilimea şi-ar fi putut lua refugiul h comeţ şi în industrie, penru a-ş' amplifica veniturile, însă aceste profesiuni erau considerate de înjosi pire şi nu cadrau cu situaţia ei socială. Lipsită de venituri, nob Urnea s’a văzut si ită, să-şi micşorezr cheltu-'i'e , erzându-şi astf 1 aptitudinea de a câştiga, s-a redus-o în acelaş timp şi pe aceea de a cheltui încercările nobil mei, de a se menţine în stare bună cu ajutorul căsătoriilor bogate n’a dat nie un rezultat permanent şi general. C ztirile înregistate de aceasta natură erai p carte, pentru a forma o regulă şi a putea salva o întreagă clisă socială în d.clne;altcum nu prin astfe de leguri de interes se poate perpetua o rasă. * Educaţia şi propăsirea ei culturală şi economica nu pot fi făcute decât prin muncă, prin străduinţa fiecărui elemn component arci. * Clasa burgheză a popoarelor din apă — la noi este aba îi formaţiuni — a apa ţinut până la începutul, secolului XIXpului prim mapt de a chitui, prin faptul, că ea era eşică din pâinea ţără ească şi a măstriaşilor, cari aveau aceleaşi atitudini. Revoluţia francză nivelând oareşicum barierele d ntre nobilime şi burghezime, o parte a acesteia a început să şi ridice noul, să se nobliteze, părâsinduşi ocuiraţiunile anterioare şi dând năvală spre funcţiunile ei adminstrative similtare. In urma structuril lor şi a raportului lor faţa cu Statul, aceste funcţiuni cer mai puţină obligaţie şi răspundere şi fireşte o mai redusă râvnă de muncă. In schimb sunt şi mai slab plătite, aşa încât veniturile burghzimei nu mai purteau compensa necesităţile ei de viaţă. Refugul, ce aceasta burghezime şi l’a luit în urmă la căsătoriile cu avere, — pec dent Id mic al nobilimei în decen — n’a putut aduce vreo ameliorare nici acestei clase sociale. Cazurile de dotă deveniau tot mai tare şi m zeria tot mai generală. Reducerea familiei pin cunoscutul sistem al copilului unic a complectat numai pericoluda populaţiei atât de urgist de ştiinţa demografiei moderne. Redusă deci la câştguri minime, burghezia s’a văzut şi ea forţată, să renunţe la cheltuieli să-şi limiteze trebuinţele, dând un caracter de superficitate la ceea ce considera mai înainte ca necesar. O reducere impusă a nevoilor vieţii însemnează un dejin al civilizaţiei, o retrogradare a societăţii. E drept, că sforţările se reduc şi ele în mod simţitor, dar atunci când munca stagnează şi viaţa socială începe, să ia forme tot mai primitive. O societate nu va triumfa decât atunci, când fenomenul muncii productive va ajunge la apogeul său de desvolare, când fiecare ind vid, ca element component al soietăţii îşi va avea rostul său in marea uzină a frământărioi unui popor în direcţia producţiei sale naţionale. Din nefericire noi suntem încă departe, de a ne putea mândri cu o astfel de activitate. Un englez trecat prin oasele noatre şi-a exprimat mirarea asupra marelui număr de indivizi inactivi ce populează zi şi noapte străzile şi localurile publice. Şi de aceste convorte de consumatori gratuiţi nu ne vom putea stripa, decât odatăcu suprimarea cauzelor, cari le ridică la suprafaţă. E de prisos, să mai spunem că aceste cauze nu sunt altele, decât guvernele oligarhice cu întreaga lor zestre de parazit, cari se multiplică la fieare schimbre. O reformă a moravurior noastre politice ne va duce in mod imperios la o schimbare in viaţa noastră socială şi evident la un mare avânt economic, astăzi paraliza de agitaţia politică improprie oricărei refaceri şi propăşiri. Numai atun,i va apare in arena vieţii nostre economice al patrulea tip superior şi din p nct de vedere moral şi de punct de vedere social al omului Inzestrat cu rpttudnea şi de a câştiga şi de a cheltui. Intr’un articol viitor vom analiza fiinţa acestui tip, ca ornament al societâţii ridicate la cel mai halt grai al său de cultură şi civilizaţie. Dr Gh. S. Problema de economie socială M. Sa Banul Forţa banului determinată la aptitudinea de a-l câştiga şi al cheltui . Scăderea producţiei în uzinele Ford în 921 —■ ■— New-York. — Diminuarea polucţiei la Ford Motor Co., care a început după anul record 1923, progreseză în mod rapid In timp ce în anul 1923 societatea producea 1.915 485 automobile de lux şi de povară precum şi tactoare, producţia scide în 1925 la 1.798.123 maşini In 1926 micşorarea producţiei înregistrează din nou cea 20110, deoarece cantitatea produţiei se cifeză abia la 1 477 915 automobile de persoane, de povară şi tractoare. * N R Arbori nu cresc până li cer Teoriile lui Ford se izbesc din zi îi zi de cele mai mari dficultăţi — de ralitate însăşi îu poţi majora producţia la infinit; capacitatea cosumaţiei nu este nelimitata, după cum afirmă Ford, ea nu poate fi patenţat fără a ţine cont de realitate, deşi posedă o bună doză de elasticitate, intinsă peste limita elastică ca să rupe, iar czica respectivă păşite pe Cilea regresului. Foc primeşte în fiecare zi usturătoare lovituri de biciu de la implacabila realitate şi va primi până când nu va urma şi ,el loghce economice fireşti. Măsuri pentru ameliorarea şomajului în Tg.Mureş Tg.Mureş 31. Muncitorii din Tg. Mureş au întreprins o puternică acţiune pentru a ameliora şomaj care ameninţă să ia proporţii ingfijore. Peste 15°0 diate muncitorii organizaţi în sindicate sunt în şomaj de foarte mult timp. Ajutoarele pe cari ie dau aceste sind’cate sunt abir intre 40—200 Ie săptămânal. U tlm le fonduri sunt pe dale de e.u zrre. Dn areasta pricică s’au făcut o siăru tare intervenţie pe a ită Primă ia şi Prefe tura oraşului ca în toate lucrările publice să scoată avizi si id catelor pentru ca as’fel muncitorii fără lucru să poată fi plasaţi. Dealem nea s’a făcut aceloraşi autorităţi un alt apel în care se cere un ajutor în alimente In felul acesta «e Speră că se va putea ajunge la o ame iorare, deşi şomajul, e cronic şi reparările pe această cale temporare, originea somsji ai pa nâ du se mai mait pe seama getera'ei crize e coconice. Doleanţele învăţătorilor ardeleni Un învăţător ardelean ne descrie durerile învăţătorimei noastre, vitreg tratată de oameni neînţelegători In No 16—1927 a ziarului „Universul“ s’a publicat aicicolul : „Ce învăţători vor fi scutit de examenul de înaintare ?“ In acest articol se spune, că Minstrul Instrucţiunii a hotărt, să nu se mai acorde nici o excepţie învăţătorilor ardeleni. Se mai spune, că orice excepţie acordată învăţătorilor ardeleni, ar aduce într’o stare de inferioritate, cu nmic justificat*, pe învăţătorii de celelalte ţinuturi. Să vedem situaţia învăţăor lor ardeleni. Se ştie, că ei au terminat şcoala normală cu opt clase, primind diplomă de învăţător, care diplomă nu mai obigă la nici un fel de examen Art. 224 din legea invăţământului primar zice: „încadrările membrilor corpului didactic primar din teritoriile alipite se vor face la urma verificării actelor de către comisiunile alcătuite in acest scop, in conformitate cu drepturile lor şi cu dispoziţiunle legii de faţă.“ Azi învăţători ardeleni cu 8 clasnormale şi cu 8 ani de seviciu primesc salar de învăţători definitivi, iar învăţătorii din vechul Rgat cu 6 clase normale şi cu 6 ani de serviciu, primesc salar de învăţători înaintaţi grad II. Unde este de starea de inferioritate despe care vorbeşc dl Ministru şi de ce justificare mai are lipsă ? Pentru ce nu-i obligă pe toţi învăţătorii ardeleni la d punerea examenului de înaintare, fără deosebire de anii de serviciu, pentru că toţi au terminat aceiaşi şcoală namală ? Ce ar zce însă dnii colegi din vechiul Regat, dacă ar vei lui guvern, care nu le-ar recunoaşte examenul de definitivat şi de înfintare şi i-ar obliga pe toţi să termine încă două clase normale, pentru ca să aibă 8 clase, ca şi ardelenii ? Oare noi, învăţătorii ardeleni, nu suntem vrednici să ne bucurăm de aceleaşi drepturi, ca şi fraţii noştri din vechul Regat? Oare noi, ardelenii, nu ne-am vărsat sângele pentru întemeierea României Mari? Ce vină avem să suferim numai din cauză că am fost numiţi de Consiliul Dirigent? Dl Ministru Petrovici prin ordinul No 70128 din 20 August 1926 a binevoit să soluţioneze problema care a produs în învăţătorii ardeleni atâta indinare şi revoltă sufletească. In adevăr, Ord. Mn. Inatr. susnumit, sub iscolitu a însăşi a dlui Ministru Petrovci spune: „învăţătorii din Ardeal şi Banat, cari printr’o deciziun minsterialâ anterioară au fost scutiţi de examenul de definitivat, pe motiv câ la promulgarea legii Învăţământului primar, anume la 31 August 1924, aveau trei ani de funţionare cu diplomă şi numire In regulă, rămân scutiţi şi de examenul de habtate şi ur trează a fi încadraţi cu leafă de învăţători înaintaţi de gradul II şi I după expirarea de 6 şi 12 ani de funcţionare.“ Din ce cauză nu se apică ordinul acesta?. Se poate, ca un ordin al superiorului să nu fie executat de subalternii săi? Cum va puta pretinde dl Ministru dela învăţători executarea ondinelor, dacă supriorii lor nu le execută? Din inspretori şcolari, cam sunt aproape toţi din vechiul Regat, nu voiesc să ştie nicidecum ce este un dept câşigat şi garantat de lege. Cior caii ar trebui să fie ca nişte păriţi îndrumători ai bieţ lor învâţători şi cari cunosc runi de aproape starea şi greutăţile ce Ie întâmpină un învăţător în îndeplinirea datoriei pentru lirnirea poporului, ar trebuisă fie cel mai bun părtinitor ai învăţătorilor penru aceştia să şi pată apăra drepturile. Ce fac însă dnii Inspectori şcolari? In loc să execute ordinul susnumit, îl impiedec. Ce aşteg su dnii inspectori, cari au venit în Transilvania ca să încurce iţele, făcând să sufere Învăţătorii ardeleni? Ce folos su dlor din paguba învăţătorilor ardeleni, prin care aduc ură şi desbinare între ardeleni şi regăţeni. Cum cred dnii inspectori să fie pimiţi de către învăţători cu ocazii inspecţiilor ce o fac, după asemenea fapte? Să ştim dnii inspectori şcolari că învăţătorii ardeleni nu sunt păpuşi cu Cari să se joace după voia oilor şi că d şi sufer materialiceşte, se vor folosi de orice mijloace, pentru apărarea drepturilor lor. Datoria fiecărui coleg este, să lupte: „Toţi pentru unul şi unul pentru toţi“ pentru apărarea drepturilor. Rugăm deci Asociaţia înviţtorilor 3 de luni, să intervie ’dn nou la dl Ministru, pentru recunoaşterea acestui dr. p . Or dacă nici intervenţia aceasta nu va avea ecou, rugăm asociaţia, şi brevoiasă a convoca un congrs al învăţătorilor, unde învăţorii ar deveni să-şi spună cuvântul. Rugăm şi pedl Ministru a Instrucţiunii, să l nevoiasă a ordona din nou, ca să execute ordin susnumit, pentru că învăţătorii ardeleni să nu fie siliţi a şi pretinde drepturile pe cale juidică. Un învăţător CULTURALES Gin ale mede umelor a pierdut din popularitate N'aţi observat că Şandor nebunul uliţarnic al Clujului din care Lucan Blaga, ca pană vrăjdă a scos zdreanța ce-a mai rămas de sufletul lui omenesc, ridicând-o pe-un plan artistic, a perdut din popularitate Deodată, prin agerimea cuvântului şi prin măestria pensulei (căci portretul evocat prin cuvinte, care i l’a făcut Lucian Blaga nebunului, a fost prilejuit de o expoziţie a formulabilului petor Nagy István) — deodată, Şandor a fost smuls stă-ntor batjocoritoare. Ea dealtfel timpul suprem. La Şandor i se cuvenea această consacrare ca sfârşit de carieră. In adevăr Şandor ăsta în ultimul timp era exasperant cu repertodul lui mai puţin variat de Cft al Teatrului Naţional. Acelaş hohot mixtim compositum de rânjet mefistofelic, de convulsie idiotească, de grotesc fără perdele, aceaşi ruptură sonoră a unei făpuri zdrobite de soartă. Străzile îi ştiau pe de rost ecoul, copii îi făceau cunoştinţa pe cale ereditară, aşa câ figura lui cu toata le intrase în subconştient. Sau poate ... sau poate, argumentele mele sunt înşelătoare şi confuziile pripite. Toamna, iarna încadrează figura lui Sándor fără nici un relief şi fără nici o distincţie a strigătelor lui iregulare. îşi poartă nasul violet de frig şi ochii lăcrimoşi, ca o vietate persecutată de intemperi şi se strecoară mâhnit pe străzi cenuşii. Primăvara. La primăvară problema se va putea pune cu mai multă nădejde de rezolvare. La primăvară când haina învechită se moşeşte in soare şi când scoburile copacilor găunoşi se acopăr de frunziş. Dar deocamdată adevăr zic, Sándor a pierdut din popularitate German. Runiunea Meseriaşilor şi Comersanţilor Români din Câmpeni şi jur Convocare Conform art. 16 din statutele Reuniunci se convoacă adunarea generala ordinară pe zia de 20 Februarie a. caie;a Duminecă după masă la ora 3. Adunarea se va ţ''n?a în siia dn şedinţă a localului huriunii cu umătorul PROGRAM: 1. Dechiderea adunărei generale. 2. Raportul comitetului despre ativitatea sa pe anul 1926 3. Revidarea gestiunei financiare pe anul 1926 4 Aprobarea bugetului pe anul 1927. 5. Alegerea noului comitet pe timp de trei ani. 6. Eventuale propuneri 7. închiderea adunărei generale. Câmpeni, la 23 Ianuarie 1927. Secretar: su Ioan Baliciu 30 11 Prezident: ss. Aurel Ioanette Primăria Municipiului Cluj Nr. 1646—1927 cons. Anunţ Se anunţă concurs public pentru materialele necesare intreţinerei de lucru edilitare pe anul 1927 şi anume : 1. Benzina, ulei, vasolită etc. necesară pentru Întreţinerea celor 9 vechi cute ale primăriei. 2 Ciment portland pt. asfaltare etc.* 3 Ţevi de beton. 4. Furnizarea sfărimăturilor de granit şi pietrişului din Soma pe străzi şi drumuri comunale. 5. Cuburi de granit în diferite dimensuni. 6. Unelte de ter. 7 Lemne de construcţie de brad cca 3 vagoane. 8 Lemne de construcţie de stejar cca 10 vagoane. 9 Maslx şi bitum cca 10 vagoane. 10 Două caze rotative pt. asfalare. Cantitatea materialelor de furnizat, condiţiunile generale şi speciale de furnizare precum şi devizele se vor vedea şi decupa în biroul Serviciului Technic al Primăriei (Str. Bătianu 25) în decursul orelor oficiale. Ofertele închise în pic sigilate se vor înainta în 15 Martie a. c. la ora 17 în sala de şedinţă a Primăriei. La oferte se va anexa recepiia cassei centrale a oraşului descrie depunerea radiului de 5% după suma finală a ofertei în nuttular ori îi efecte garantate de Stat. Lîcitaţiunea se va ţinea conform art. 72—83 din legea Contabi. publice, a cărui text sunt aflate şi se pot vedea în orele oficiale in sala de adjudecaţiune. Cluj, la 1 Februarie 1927 Secretar general : Moga (ss) 30. p. 1-1 Primar: Vasile Ospadă (ss) Cerţi şi răspândiţi ziarul „PATRIA* Reviste medicale la LEPAGE Cluj Preţuri originale! 5 5 Cereţi cataloage! Carnaval AU SOSit nuvoteuri de modă franceză Haine pt. baluri şi serate iii Mare magazin de specialităţi de modă, Cluj Calea Regele Ferdinand nr. 5 Expoziţie de mode permanentă în vitrinele mele Telefon 4079 Carnaval PATRIA