Patria, aprilie 1927 (Anul 9, nr. 67-87)

1927-04-01 / nr. 67

1 Aprilie 1927 Cuvintele dlui dr loan Suciu decanul baroului advocaților din Cluj Stând în fața sicriului, ce păstrează rămășițele sale pământești, iubite bade Iulia, în aceasta oră a despărțirii „pân’ la revedere“ — gândul meu se îndreaptă spre zilele din trecut, spre vremurile, când toată suflarea românea­­ască avea pe buze numele tău cu cel al lui loan Rațiu și Vasile Lucaciu dimpreună, iar în inimi — dragi figu­­rele Voastre marcante, pe cari pare­­că Pronia cerească dea dreptul la acel scop le-a întrunit în un tiraj de Er­­cull la conducerea din anii 1892—95 a poporului român din aceste plaiur­i, ca prin ele să fie întruchipată cât mai plastic puterea, energia și ferma hotă­râre de a s­e emancipa, ce rezidau în sufletul poporului nostru, dealtcum atât de râbduriu. Iar Voi v’ați făcut datoria în deplin. Și nu mă îndoiesc, că după zeci de ani, cât timp fatal se recere pentru scurgerea patimilor și cristalizarea adevărului istoric, epoca anilor 1892— 95 se va ridica strălucitoare din no­ianul frământărilor de natură politică din sânul neamului ca pildă elocintă, că solidaritatea, ce rezultate poate produce. In cursul redeșteptării noastre la conștiință națională am făcut începutul în 1848 și ajuns la limanul atât de mult visat în 1918. Amândouă aceste eforturi de supre­mă demnitate națională ale poporului român din aceste provincii erau însă in firească legătură cu evenimentele europene, in curs pe acea vreme­, îm­prejurare, ce explică psihica acelor zile mari. Fermentația, ce s’a produs în epoca anilor 1892—95, dimpotrivă, n’a fost produsul zângănitului armelor, nici a bubuitului tunu­ilor, — ci ea s’a pro­dus, cu toate binecuvântatele sale ur­mări, prin chistul ce-l cuprindea in sine Triasul Vostru/ Puterea voastră evocativă a făcut, ca Românimea din aceste ținuturi să dea o dovadă atât de strălucită a conștiin­ței și sol­darității sale naționale, cum rar se vor mai afla cazuri pe paginile istoriei. Mulți și mulți dintre intelectualii no­ștri au aprins lumina conștiinței lor ro­mânești la focul făcliilor, ce se țineai tu, iubite bade luliu și soții tăi în con­tinuă flacără, ca suferințele noastre să fie văzute și astfel și dorul nostru în­țeles de întreaga lume. La mormântul tău vin să mă închin, în numele barou­­lui advocaților din Cluj, zicându-ți eternă să-ți fie memoria! Omagiul dlui Gavril Tripon Urmează la rând dl Gavril Tripon, din a cărui frumoasă cuvântare nu pu­tem­ da decât un rezumat: „Nu te îndurera popor robit și asu­prit de soarta ta, căci la împlinirea vremei vor răsări apostolii tăi cari te vor duce la liman“ — grăește înțelep­­ciunea veche. Cel dispărut a fost unul dintre apostolii promiși de providență. Evocă figura dispărut­ului, creșter­ea aleasă care i-a dat-o tatăl­­ui fost vi­car de Șimlon și canonic de Gherla și spune că el crescând, în el creștea nu numai copilul, tânărul ci și apostolul neamului. In vremea aceea la Cluj abia erau câteva familii românești, cari cu tine­­retul universitar sărbătoreau toate zi­lele naționale. La nr 3­­ 15 Maia stu­denții unguri au atacat serbarea româ­nească cu pietre. O piatră a căzut lângă Iulia Coroianu. El a ridicat-o și a spus: „ Vectii copil, piatra asta și cele­lalte sunt simbolul raporturilor noastre cu ungurii. Ei lovesc în­­ noi cu pietre cari sunt destul de mărunte pe lângă pietrele noastre cari sunt munții. Dragă învățătorule n’am să te uit ce m’ai învățat: iubirea de neam. După aceasta trece în revistă fazele politicei ardelene arătând rolul celui dispărut. Termină spunând: Ca el a dispărut un stejar. Și mi-e frică că ni se răresc pădu­­rile de stejari, se răresc caracterele mari ca cel dispărut. In locul odihnei veșnice, cere ocro­tirea lui Dzeu pentru Patria română" Cuvântarea dlui profesor Ghiulea întristată Adunare, Cu adâncă emoție Îmi Împlinesc sar­cina de a vorbi, in numele organiza­ției Partidul Național-Țarănesc din Cluj, la sicriul lui Iuliu Coroianu. Viața e ca valul mării ce se ridică până la culmi și apoi se sfarmă, pentru că în urma lui, un altul să se lege și să urmeze acelaș drum. Este dat tinerilor să plângă pe bătrânii lor când se săvârșesc din viață și să aș­tepte ziua când copiii de azi își vor face datoria lor pioasă. Vom trece toți pe aici, vom urma unul după altul soarta lamei acesteia. Sunt, insă, Intre noi fericiți de aceia cărora memoria le va fi veșnică, sunt fruntași cari au fost sortiți să repre­zinte într’un moment aspirațiile și re­vendicările neamului nostru sunt frun­tași, cari, eroi și martiri ai cauzei naționale, pot rămâne pilde viitorime­, pentru făurirea sufletului ei. lntre acești fericiți este și Iuliu Co­roianu. Viața publică macină multe vieți; soarta acelora,care sunt mandatarii nea­mului e foarte diferită. Unii sunt sor­tiți să se bucure de glorie încă în viață, pot vedea ei însăși înscriindu-se numele lor în cartea vremei și ridicân­­du-li-se statul, alții sunt sortiți să li se topească faptele și jertfele în fapta anonimă și jertfa fără nume a nes­mu­lui întreg. Acei cari au știut să folosească clipa mare, sau au pregătit-o cu bună știință, pentru a le folosi și lor, acei cari nu au fost cu totul desinteresați, deci nu cei mai buni, ii vedem preamăriți în viață și încununați, chiar și pentru fap­tele altora. Acei însă, — cei mai buni — cari au lucrat pentru acest neam cu desinteresare deplină, cu jert­fire de sine fără precupețire, cu gân­dul de a-și apăra și înălță neamul numai, s’au scurs în viață, fără a-și căpăta resplata, de­cât în mulțumirea adâncă a conștiinței lor deplin împă­cate, pentru faptele lor. Iuniu Coroianu, împreună cu generația sa jertfitoare, este dintre cei din urmă, dar nu dintre cei mai nefericiți. Fără această generație, fără înflăcărarea și dârjenia acestei generații, fără iubirea ei nețărmurită de neam și moșie, nu am fi putut avea, azi, România Mare. Această generație a ținut aprinsă fla­căra credinței și conștiinței de neam, ea a pregătit sufletește generația de astăzi pentru ziua mare a vitregirei neamului. Fără această faptă, care nu a fost pro­­tocolată nicăieri și nici sărbătorită vreo­dată, România Mare, care nu a fost ri­dicată de­cât prin unitatea sufletului românesc, nu ar fi existat. Zădarnic se preamăresc pigmeii de azi cu făurirea României Mari, această mare faptă o datorim, aici, generației lui Iuliu Coroianu, și di acolo a generației lui Mihail­ Cogălniceanu. Cee ce apare tuturor ca o minune de la Dumnezeu, ca un rezultat neașteptat al unor ac­țiuni neînsemnate, ca un noroc al ace­stui neam, nu este decât rezultatul lo­gic și firesc al acțiunei bărbătești și fără teamă a generației lui Iuliu Coro­ianu, care prin jertfa ei, prin martiriul ei ne-a salvat, Întărit și înălțat sufletul neamului nostru, pentru marea zia de azi. Din colțul lui retras, unde voia să-și săvârșească viața, Iuliu Coroianu a pu­tut vedea împlinirea idealului național scump lut, și primi, cu lacrimi în ochi, răsplata acțiunei sale și a generaț­ei sale. Suntem datori noi, tinerii de azi să recunoaștem meritul acelei ge­nerații de a fi pregătit făurirea României Mari, de a fi înfăptuit-o chiar, căci noi nu am adus de­cât scânteia, care să facă să isbucnea­­scă tăria și dârjenia sufletească acumulată, în decenii de-a rândul prin acțiunea acelei generații în su­fletul poporului nostru, căci noi nu am fost de­cât beneficiarii unei situații moștenite, unei situații na­ționale clare, deplin recunoscută de toată lumea, prin vrednicia și talentul generației lui Iuliu Coro­ianu. Smeriți înaintea faptelor înainta­șilor noștrii dar îmbărbătați de bi­ruința lor, desbrăcați de orice e­­goism și de orice ambiție în fața nobleței și mândriei acestei gene­rații, dar întăriți în credința noastră prin credința ei, căutăm în adâncul sufletului nostru să găsim puterea de a-i fi demni urmași, astfel ca acei cari vor veni după noi să ne poată recunoaște că am binemeritat de la patria și neamul nostru, după cum recunoaștem noi, la sicriul lui Iuliu Coroianu, că ei și-au împlinit pe deplin datoria. Din acelaș lut ca ei, socotim ge­nerația noastră tot ca o generație ce trebuie jertfită pentru ridicarea sufletească a acestui neam. Popo­rul nostru n’a ajuns încă la izbânda deplină.­­— Generația lui Iuliu Coroianu a pregătit sufletește acest popor, pen­tru ziua mare a libertății sale na­ționale și a unirii fiilor acestui neam într’o singură țară. Generația noastră are datoria m de a pregăti, mai departe, suflete­ște acest popor pentru ziua mare a liberării sale sociale și a făuririi unei Românii Noui, în care toți fiii ei să găsească dreptate, legalitate și putință de propășire. Luând pilda înaintașilor noștri, ofelindu-ne sufletele din credința și integritatea lor; vom jertfi viața noastră întreagă, bunurile și feri­­cirele acestui pământ, pentru sal­varea, pentru înălțarea neamului nostru; vom fi luptători neînfricați și neînfrânți; vom fi dârzi și în­flăcărați în luptă, intrasigenți și biruitori ca ei. Avem de câștigat viitorul veșnic al acestui neam, și frumuseța idealului merită toată jertfa noastră. Partidul național-țărănesc, care se mândrește a fi avut pe Iuliu Coroianu printre conducătorii lui, este aceiaș organizație politică de totdeauna a neamului nostru, or­ganizație născută pentru apărarea intereselor sale. Cu noi e poporul întreg, suntem speranța de azi a întregului neam, partidul nostru este însăși protes­tarea acestui neam. Nu urmărim puterea politică pentru mărirea noastră, pentru be­neficiul nostru. De aceia nu jert­fim ei nimic din credința, din suf­letul, din ființa noastră. Vom ur­mări cu îndârjire liberarea popo­rului nostru, înălțarea lui, pentru a i se putea încredința lui, cât mai curând, hotărârea asupra destine­lor sale. Vom fi dușmanii ne­în­­păcați și fără cruțare contra ace­lora cari vor să-i răpească popo­rului nostru drepturile sale sfinte și să se bucure singuri de ferici­rile rezultate din bogăția acestei țări și din munca fără hodină a neamului întreg. In fața sicriului lui Iuliu Co­roianu, în genunche, împreună cu noi un neam întreg, îi mulțumim pentru binele care l-a revărsat peste noi din sufletul lui mare, și le dăm făgăduința că spiritul său ne va fi o veșnică călăuză. Să-i fie țărâna ușoară ! Omagiul „Chemării Tineri­mei Române" Dl Dr. Emil Pop a rostit în numele­­ Chemării tinerimei Române* următoa­rele cuvinte: In fața s­criului care indh­de pe veci corpul neînsuflețit al memorandistului Iuliu Coroianu, parcă văd umbrele dia­f­fane ale tovarășilor săi de pe barca acuzaților, acești locatari fără­­ vină ai temnițelor din Vădz și Seghedin, cum primesc la mijlocul lor pe acest vred­nic tovarăș ce s’a dus dela noi, — de epigonii falnicilor înaintași, — fără o­­norurile fanerariilor naț­onale, fără cel puțin ca acest oraș — Clujul, — să-l fi declarat mortul său. Și parcă văd pe acel lung șir de fețe de mucenici consemnul unei adânci în­țelegeri: în România mare înfăptuită prin j ertfele tuturor românilor de bine și cinstiți , funerarii naționale n’au drept decât streinii de neamul nostru și Clojul românesc înțelege mai degrabă să adopte ca mort al său pe un străin care împrăștia și teroriza ca polițiștii săi pe vremuri miile de români veniți la desbaterea procesului memorandului decât să declare mort al său pe unul care atunci pentru întreaga Români­­e stătea pe baca acuzaților. Să nu creadă nimeni că acesta "este un reproș din partea lor. Nu! Căci doar­ morții sunt buni și iertători, nu­mai conștiințele viclene vor vedea aici un reproș. Acesta este un consemn pu­ternic care ne va cimenta pe toți ro­mânii mai mult, este un consemn al nostru pe care fiecare român trebuie să-l înțeleagă. Sinceritatea inimilor noastre, a gene­rației tinere, cari se încălzesc la sfânta flacără a naționalismului nostru Indigen, a cărei flacără au reaprins-o prin suferin­­ț­ele lor cei 14 tovarăși memorandiști ai defunctului și care a fost Întărită de reflexul revoltelor, revoluțiilor și a multe­­lor procese politice și de suferințele neamului Întreg din Ardeal, este un de­cor mai scump mai fastuos, decât far­dai­a tuturor onorurilor nesincere, căci din inimele noastre izvorește un pro­fund sentiment de venerațiune față de voi eroii, martirii și mucenicii cauzei naționale. Și iată pentru ce privirea voastră pentru noi nu însemnează un reproș, ci un consemn. Măreția clipei în care mâna morții spulberă de pe pagini de dureri și înălțătoare momente colbul uitării și îmbină hibridul, prezent ca un trecut demn și bărbătesc, nu poate fi tulbu­rată nici de o adân­c nerecunoștința, sau o regretabilă uitare. Noi Chemăriștii, cari pr­ivim faptele trecutului ca un adevărat și scump tezaur național, fiindcă trecutul ge­neraților apuse dă hrana sufletească generațiilor tinere pentru luptele din prezentul, noi Chemăriștii cari chiar prin existența noastră dăm dovadă, că am găsit adevăratul izvor de preme­­nire a gândirilor și de întărire a cre­dințelor noastre în cultul eroilor și a martirilor neamului, facem promisiune aici in fața acestui sicriu, — și und­am putea face într’un loc mai potrivit —, că vom păstra ace­st tezaur; în acțiunile noastre vom fi conduși de cinstea și bărbăția de care a dat do­vada octogenarul martir Iuliu Coroianu și tovarășii săi, cari n’au uitat măre­ția clipelor de martiraji nici­odată Facem promisiune că în ceasuri de grea cumpănă di­e acest tezaur ne vom întări luând curaj în lupta ce se va da pentru binele acestui neam, pentru care atâția au suferit martiraj. Din suferințele ce le-ați îndurat lua tăria de a înfrunta toate ce vom neajun­surile cari ne-ar lovi și vom desfide oportunismul, lașitatea și compromisu­rile de conștiință. In numele ,Chemării Tinerimei Ro­mâne“, cu o adâncă venerațiune față de bravii luptători și apărători ai c­a­zei naționale din vremuri grele, depun omagiul și adânca recunoștință a tutu­ror organizațiilor noastre în fața st­ilu­lui care închide pe veci, corpul nein­suflețit al neinfri­oșatului luptător nați­onal Iuliu Coroianu, rugând buni Dziu să-i dea răsplata bine meritată de care a fost lipsit din partea oamenilor pentru care a luptat cu atâta bărbăție Să zicem cu toț­i să-i fie memoria binecuvintată și țărina ușoară! Cuvântul studenților din partea studenților în drept a vorbit dl Caius Bardoși, reliefând na­ționalismul președintele defunctului, care a fost sociatății ,Iulian. Stu­dențimea de azi prelungește linia națională a studenților români din ve­chea Ungarie. Convoiul După terminarea solemnei ceremonii a prohodului, slujită de glasul Îndure­rat a­lor șapte preoți veniți din toate părțile Ardealului să dea ultima închi­nare rămășițelor marelui defunct, con­voiul funebral sa pornit dela Biserica .Schimbării la față“ îmbrăcată în veș­mânt cernit, de jale, pe strada Regina Maria și prin Piața Unirii spre cimiti­rul central al orașului. Convoiul, so­lemn și grandios, compus din­ rudeniile și cunoscuții defunctului, intre cari­noul Iuliu Maniu iar din partea comitetului central al partidului Național-Țărănesc din­ Al. Vaida-Voivod și Mihail Popo­­vici precum și o mulțime de parlamen­tari de-ai partidului, dintr’un grup nu­meros de chemăriști, din intelectuali­tatea Clujului și­ a împrejurimilor, din studenți și din țărani veniți din satele din apropiere, a trecut îndurerat spre ultimul loc de odihnă, pășind rar, în în cadența tristă a corului. Simplu dar înălțător în simplitatea lui, convoiul civil, fără nici o urmă de fast de autorități a reamintit înmormân­tările luptătorilor din Ardealul vechi­, când ultimul drum pământesc al celui răposat în cinste și în credință era cin­stit de lungul șir al intelectualilor no­ștrii modești adiunați la trista solemni­tate, din toate colțurile Ardealului. La mormântul lacom deschis, a mai vorbit dl Ionel Mureșeanu vicepreș. so­cietății Someșana. Și apoi sicriul care conținea rămășițele pământești ale ră­posatului, a fost coborât încet, încet, in întunecata locuință din urmă, a mor­mântului, și bulgării umezi de pământ, grei de plumbul tristeței au început să bulne frânt și Înfundat peste scândura rece și uscată. Baia de Arieș In ziua de 25 Martie, societatea stu­­dențeasă „Valea Arieșului“ a venit în comuna noastră, unde au ținut confe­rințe pentru popor. Prima conferință a fost „Despre tovărășii", iar a 2-a Sifilisul, care a fost urmată de proecții cinematografice, lămurind mai bine cele spuse despre această boală. — Cadavru găsit. Pe teritorul comunei Brâtești s’a găsit un cadavru în apele Arieșului. In urma cercetărilor s’a sub­lit că este D. Rădulea din Lupșa. — In ziua de 27­ c. s’a ținut comemo­rarea lui Beethoven de către gimnaziul de băieții din loc. A vorb­t dl R. Popa, arătând în frumoase cuvinte viața și opera marelui Beethoven. Coresp. Comisia mixtă româno­­cehoslovacă București, 31. — Astăzi Încep lucră­rile comisiei mixte româno-cehoslovace pentru alcătuirea unui statut de fron­tieră. PATRIA Partidul Național-Țărănesc adânc îndoliat anunță trecerea la cele eterne a devotatului său fruntaș Iuliu Coroianu fost advocat și senator reposat în ziua de 29 Martie în orașul Cojocna. Rămășițele defunctului au fost aduse la Cluj și în­mormântate în Cimitirul Central la 31 c. Serviciile aduse marilor interese naționale au deschis vrednicului dispărut la sfârșitul vieții sale porțile Panthe­­onului, destinat să ocrotească în sânul său rămășițele celor mai distinși fii ai neamului. Fie-i țărâna ușoară și memoria vecinie păstrată în sufletul urmașilor. Adânc îndurerați aducem spre știre trecerea la cele eterne a iubitului nostru coleg Iuliu Coroianu senior advocat, fost senator care în ziua de 29 Martie a încetat din viață în Cojocna. Serviciile mari, ce le-a adus Neamului în cursul frumoasei sale vieți și mult d stinsele calități, cari l-au ilustrat ca pe coleg, asigură adormitului în Domnul loc de frunte între înaintașii noștri. Înmormântarea rămășițelor pământești ale defunctului se va celebra în­ ziua de 31 Martie c. în Str. B­serică gr. cat. din Cluj (Str. Regina Maria) la orele 3 d. m. Fie­ i amintirea în veci binecuvântată! Cluj, 29 Martie 1927. BAROUL ADVOCAȚILOR CLUJ. CULTURALE . Dl Toni Bulandra despre Marioara Ventura. După ce automobilul marei artiste a dispărut în noapte m’am întors acasă. Dintr’o obișnuință care limi fu de astă­­dată ca noroc am Intrat la Bodega Tea­trului. Aici l-am găsit pe strălucitul partener al Marioarei Ventura. Am fost prezentat de către dl Piatta de la Teatrul nostru. Convor­birea de­curse Intr’un tempo mai degajat. Stă­team adică în fața unui bărbat și in mână țineam un pahar cu vin. Îmi arătai ținta. — Interview însă să nu-mi ceri — observă. — Interview dedgur că nu, ci o simplă convorbire. Șă-mi vorbești ceva despre distinsa noastră artistă . Am început deodată conservato­rul în 1900. Am fost așadar colegi. Eu am plecat pe urmă la Paris. N’am fost destul de indăzneț ca să rămân acolo. Regretul vieții mele. Nottara îmi scria Încontinuu să mă reîntorc. „Scena româ­nească are nevoie deține“, — era lertal motiv a fiecărei scrisori cari îmi venea de la bătrânul maestru. Și m’am reîn­tors. Marioara Ventura a fost mai în­drăzneață. Războiul l-a făcut ca inf­i­­miera in spitalele franceze, la 1919 a revenit in țară și a jucat un an întreg la Teatrul Regina Maria. S’a Întors a­­poi iarăși la Paris, unde s’a angajat la Comedia Franceză. In răstimp îmi arătai admirația ne­țărmurită față de jocul societarei de la Comedia Franceză. Veni vorba de piesa care s’a reprezentat „Omul de altă­dată“. — Piesa e veche, de vre-o 17 ani se joacă. A trecut întâi prin teatrele de bulevard din Paris. La Comedia fran­ceză a fost primită de vre­o 5—6 ani. D­e 5 acte Porto-Riche a redus-o la 4. Avea multe digresiuni inutile și ti*­rade frumoase ca literatură, dar cari erau un balast pentru scenă. I-am amintit apoi de cuvintele, cari mi le-a spus marea voastră artistă in legătură cu Blaga. — Am vorbit cu dl Nichifor Crainic și spunea că „Daria“ e primită în re­pertoriul Teatrului Național din Bucu­rești. M’am grăbit să-i spun „că a fost to­tuși resp­nsă“ la dorința dlui Al. Hodoș. — NI știm de aici dela Cluj pe dl Hodoș — »puneam — de când ser ia articole de fond la revista ,Com­­seana" și cronici rimate la „Țara noastră“. Are o ideologie care balamează între Sămănătorism și Rădurescu-Nlger, e re­fractar oricărei noutăți. Dl Toni Bulandra tăcu. Apoi rem­ă, Lucian Blaga are în ,Daria“ scăpă­rări un adevăr geniale. Nu m-ași mira dacă ne-ar Întâmpina cu o capodoperă. — To­mai — adăugai — suntem in­formați pe cale indirectă că are o dramă in manuscris și poate vi se va impuni crezul. Ridicarăm ultimile pahare de vin. Afară ii aștepta trăsura pentru gară. Imi întinse mâna și plecă. Novice SPECTACOLE Teatrul Național: Sâmbătă 2 Aprilie: Domnul dela ora cinci. Duminecă 3 Aprilie (matineu) Nebuniile dragostei și Morcovei. Opera Română: Vineri, 1 Aprilie 1927: „Balul mascat“. Duminică, 3 Aprilie 1927: „Vasul Fan­toma“. Teatrul Maghiar: Vineri: Păpușa. (Abonament de zi No. 62 B. Seria 350). Sâmbătă, orele 3: Gül baba. (a 17. vară. Reprezentație pentru tinerime cu prețul de tot reduse. Cu Irene Lengyel. Seria 351). Orele 8: In noaptea nunții. (Comedie franceză. Premieră Abonament de premieră No. 63 Seria 352). Duminică, orele 10*­a: Festivalul de gim­nastică K. K. A. S. E. (în beneficiul orfanilor lui Alexandru Varga, Seria 353).

Next