Patria, aprilie 1927 (Anul 9, nr. 67-87)
1927-04-01 / nr. 67
1 Aprilie 1927 Cuvintele dlui dr loan Suciu decanul baroului advocaților din Cluj Stând în fața sicriului, ce păstrează rămășițele sale pământești, iubite bade Iulia, în aceasta oră a despărțirii „pân’ la revedere“ — gândul meu se îndreaptă spre zilele din trecut, spre vremurile, când toată suflarea româneaască avea pe buze numele tău cu cel al lui loan Rațiu și Vasile Lucaciu dimpreună, iar în inimi — dragi figurele Voastre marcante, pe cari parecă Pronia cerească dea dreptul la acel scop le-a întrunit în un tiraj de Ercull la conducerea din anii 1892—95 a poporului român din aceste plaiuri, ca prin ele să fie întruchipată cât mai plastic puterea, energia și ferma hotărâre de a se emancipa, ce rezidau în sufletul poporului nostru, dealtcum atât de râbduriu. Iar Voi v’ați făcut datoria în deplin. Și nu mă îndoiesc, că după zeci de ani, cât timp fatal se recere pentru scurgerea patimilor și cristalizarea adevărului istoric, epoca anilor 1892— 95 se va ridica strălucitoare din noianul frământărilor de natură politică din sânul neamului ca pildă elocintă, că solidaritatea, ce rezultate poate produce. In cursul redeșteptării noastre la conștiință națională am făcut începutul în 1848 și ajuns la limanul atât de mult visat în 1918. Amândouă aceste eforturi de supremă demnitate națională ale poporului român din aceste provincii erau însă in firească legătură cu evenimentele europene, in curs pe acea vreme, împrejurare, ce explică psihica acelor zile mari. Fermentația, ce s’a produs în epoca anilor 1892—95, dimpotrivă, n’a fost produsul zângănitului armelor, nici a bubuitului tunuilor, — ci ea s’a produs, cu toate binecuvântatele sale urmări, prin chistul ce-l cuprindea in sine Triasul Vostru/ Puterea voastră evocativă a făcut, ca Românimea din aceste ținuturi să dea o dovadă atât de strălucită a conștiinței și soldarității sale naționale, cum rar se vor mai afla cazuri pe paginile istoriei. Mulți și mulți dintre intelectualii noștri au aprins lumina conștiinței lor românești la focul făcliilor, ce se țineai tu, iubite bade luliu și soții tăi în continuă flacără, ca suferințele noastre să fie văzute și astfel și dorul nostru înțeles de întreaga lume. La mormântul tău vin să mă închin, în numele baroului advocaților din Cluj, zicându-ți eternă să-ți fie memoria! Omagiul dlui Gavril Tripon Urmează la rând dl Gavril Tripon, din a cărui frumoasă cuvântare nu putem da decât un rezumat: „Nu te îndurera popor robit și asuprit de soarta ta, căci la împlinirea vremei vor răsări apostolii tăi cari te vor duce la liman“ — grăește înțelepciunea veche. Cel dispărut a fost unul dintre apostolii promiși de providență. Evocă figura dispărutului, creșterea aleasă care i-a dat-o tatălui fost vicar de Șimlon și canonic de Gherla și spune că el crescând, în el creștea nu numai copilul, tânărul ci și apostolul neamului. In vremea aceea la Cluj abia erau câteva familii românești, cari cu tineretul universitar sărbătoreau toate zilele naționale. La nr 3 15 Maia studenții unguri au atacat serbarea românească cu pietre. O piatră a căzut lângă Iulia Coroianu. El a ridicat-o și a spus: „ Vectii copil, piatra asta și celelalte sunt simbolul raporturilor noastre cu ungurii. Ei lovesc în noi cu pietre cari sunt destul de mărunte pe lângă pietrele noastre cari sunt munții. Dragă învățătorule n’am să te uit ce m’ai învățat: iubirea de neam. După aceasta trece în revistă fazele politicei ardelene arătând rolul celui dispărut. Termină spunând: Ca el a dispărut un stejar. Și mi-e frică că ni se răresc pădurile de stejari, se răresc caracterele mari ca cel dispărut. In locul odihnei veșnice, cere ocrotirea lui Dzeu pentru Patria română" Cuvântarea dlui profesor Ghiulea întristată Adunare, Cu adâncă emoție Îmi Împlinesc sarcina de a vorbi, in numele organizației Partidul Național-Țarănesc din Cluj, la sicriul lui Iuliu Coroianu. Viața e ca valul mării ce se ridică până la culmi și apoi se sfarmă, pentru că în urma lui, un altul să se lege și să urmeze acelaș drum. Este dat tinerilor să plângă pe bătrânii lor când se săvârșesc din viață și să aștepte ziua când copiii de azi își vor face datoria lor pioasă. Vom trece toți pe aici, vom urma unul după altul soarta lamei acesteia. Sunt, insă, Intre noi fericiți de aceia cărora memoria le va fi veșnică, sunt fruntași cari au fost sortiți să reprezinte într’un moment aspirațiile și revendicările neamului nostru sunt fruntași, cari, eroi și martiri ai cauzei naționale, pot rămâne pilde viitorime, pentru făurirea sufletului ei. lntre acești fericiți este și Iuliu Coroianu. Viața publică macină multe vieți; soarta acelora,care sunt mandatarii neamului e foarte diferită. Unii sunt sortiți să se bucure de glorie încă în viață, pot vedea ei însăși înscriindu-se numele lor în cartea vremei și ridicându-li-se statul, alții sunt sortiți să li se topească faptele și jertfele în fapta anonimă și jertfa fără nume a nesmului întreg. Acei cari au știut să folosească clipa mare, sau au pregătit-o cu bună știință, pentru a le folosi și lor, acei cari nu au fost cu totul desinteresați, deci nu cei mai buni, ii vedem preamăriți în viață și încununați, chiar și pentru faptele altora. Acei însă, — cei mai buni — cari au lucrat pentru acest neam cu desinteresare deplină, cu jertfire de sine fără precupețire, cu gândul de a-și apăra și înălță neamul numai, s’au scurs în viață, fără a-și căpăta resplata, decât în mulțumirea adâncă a conștiinței lor deplin împăcate, pentru faptele lor. Iuniu Coroianu, împreună cu generația sa jertfitoare, este dintre cei din urmă, dar nu dintre cei mai nefericiți. Fără această generație, fără înflăcărarea și dârjenia acestei generații, fără iubirea ei nețărmurită de neam și moșie, nu am fi putut avea, azi, România Mare. Această generație a ținut aprinsă flacăra credinței și conștiinței de neam, ea a pregătit sufletește generația de astăzi pentru ziua mare a vitregirei neamului. Fără această faptă, care nu a fost protocolată nicăieri și nici sărbătorită vreodată, România Mare, care nu a fost ridicată decât prin unitatea sufletului românesc, nu ar fi existat. Zădarnic se preamăresc pigmeii de azi cu făurirea României Mari, această mare faptă o datorim, aici, generației lui Iuliu Coroianu, și di acolo a generației lui Mihail Cogălniceanu. Cee ce apare tuturor ca o minune de la Dumnezeu, ca un rezultat neașteptat al unor acțiuni neînsemnate, ca un noroc al acestui neam, nu este decât rezultatul logic și firesc al acțiunei bărbătești și fără teamă a generației lui Iuliu Coroianu, care prin jertfa ei, prin martiriul ei ne-a salvat, Întărit și înălțat sufletul neamului nostru, pentru marea zia de azi. Din colțul lui retras, unde voia să-și săvârșească viața, Iuliu Coroianu a putut vedea împlinirea idealului național scump lut, și primi, cu lacrimi în ochi, răsplata acțiunei sale și a generaței sale. Suntem datori noi, tinerii de azi să recunoaștem meritul acelei generații de a fi pregătit făurirea României Mari, de a fi înfăptuit-o chiar, căci noi nu am adus decât scânteia, care să facă să isbucnească tăria și dârjenia sufletească acumulată, în decenii de-a rândul prin acțiunea acelei generații în sufletul poporului nostru, căci noi nu am fost decât beneficiarii unei situații moștenite, unei situații naționale clare, deplin recunoscută de toată lumea, prin vrednicia și talentul generației lui Iuliu Coroianu. Smeriți înaintea faptelor înaintașilor noștrii dar îmbărbătați de biruința lor, desbrăcați de orice egoism și de orice ambiție în fața nobleței și mândriei acestei generații, dar întăriți în credința noastră prin credința ei, căutăm în adâncul sufletului nostru să găsim puterea de a-i fi demni urmași, astfel ca acei cari vor veni după noi să ne poată recunoaște că am binemeritat de la patria și neamul nostru, după cum recunoaștem noi, la sicriul lui Iuliu Coroianu, că ei și-au împlinit pe deplin datoria. Din acelaș lut ca ei, socotim generația noastră tot ca o generație ce trebuie jertfită pentru ridicarea sufletească a acestui neam. Poporul nostru n’a ajuns încă la izbânda deplină.— Generația lui Iuliu Coroianu a pregătit sufletește acest popor, pentru ziua mare a libertății sale naționale și a unirii fiilor acestui neam într’o singură țară. Generația noastră are datoria m de a pregăti, mai departe, sufletește acest popor pentru ziua mare a liberării sale sociale și a făuririi unei Românii Noui, în care toți fiii ei să găsească dreptate, legalitate și putință de propășire. Luând pilda înaintașilor noștri, ofelindu-ne sufletele din credința și integritatea lor; vom jertfi viața noastră întreagă, bunurile și fericirele acestui pământ, pentru salvarea, pentru înălțarea neamului nostru; vom fi luptători neînfricați și neînfrânți; vom fi dârzi și înflăcărați în luptă, intrasigenți și biruitori ca ei. Avem de câștigat viitorul veșnic al acestui neam, și frumuseța idealului merită toată jertfa noastră. Partidul național-țărănesc, care se mândrește a fi avut pe Iuliu Coroianu printre conducătorii lui, este aceiaș organizație politică de totdeauna a neamului nostru, organizație născută pentru apărarea intereselor sale. Cu noi e poporul întreg, suntem speranța de azi a întregului neam, partidul nostru este însăși protestarea acestui neam. Nu urmărim puterea politică pentru mărirea noastră, pentru beneficiul nostru. De aceia nu jertfim ei nimic din credința, din sufletul, din ființa noastră. Vom urmări cu îndârjire liberarea poporului nostru, înălțarea lui, pentru a i se putea încredința lui, cât mai curând, hotărârea asupra destinelor sale. Vom fi dușmanii neînpăcați și fără cruțare contra acelora cari vor să-i răpească poporului nostru drepturile sale sfinte și să se bucure singuri de fericirile rezultate din bogăția acestei țări și din munca fără hodină a neamului întreg. In fața sicriului lui Iuliu Coroianu, în genunche, împreună cu noi un neam întreg, îi mulțumim pentru binele care l-a revărsat peste noi din sufletul lui mare, și le dăm făgăduința că spiritul său ne va fi o veșnică călăuză. Să-i fie țărâna ușoară ! Omagiul „Chemării Tinerimei Române" Dl Dr. Emil Pop a rostit în numele Chemării tinerimei Române* următoarele cuvinte: In fața scriului care indhde pe veci corpul neînsuflețit al memorandistului Iuliu Coroianu, parcă văd umbrele diaffane ale tovarășilor săi de pe barca acuzaților, acești locatari fără vină ai temnițelor din Vădz și Seghedin, cum primesc la mijlocul lor pe acest vrednic tovarăș ce s’a dus dela noi, — de epigonii falnicilor înaintași, — fără onorurile fanerariilor națonale, fără cel puțin ca acest oraș — Clujul, — să-l fi declarat mortul său. Și parcă văd pe acel lung șir de fețe de mucenici consemnul unei adânci înțelegeri: în România mare înfăptuită prin j ertfele tuturor românilor de bine și cinstiți , funerarii naționale n’au drept decât streinii de neamul nostru și Clojul românesc înțelege mai degrabă să adopte ca mort al său pe un străin care împrăștia și teroriza ca polițiștii săi pe vremuri miile de români veniți la desbaterea procesului memorandului decât să declare mort al său pe unul care atunci pentru întreaga Românie stătea pe baca acuzaților. Să nu creadă nimeni că acesta "este un reproș din partea lor. Nu! Căci doar morții sunt buni și iertători, numai conștiințele viclene vor vedea aici un reproș. Acesta este un consemn puternic care ne va cimenta pe toți românii mai mult, este un consemn al nostru pe care fiecare român trebuie să-l înțeleagă. Sinceritatea inimilor noastre, a generației tinere, cari se încălzesc la sfânta flacără a naționalismului nostru Indigen, a cărei flacără au reaprins-o prin suferințele lor cei 14 tovarăși memorandiști ai defunctului și care a fost Întărită de reflexul revoltelor, revoluțiilor și a multelor procese politice și de suferințele neamului Întreg din Ardeal, este un decor mai scump mai fastuos, decât fardaia tuturor onorurilor nesincere, căci din inimele noastre izvorește un profund sentiment de venerațiune față de voi eroii, martirii și mucenicii cauzei naționale. Și iată pentru ce privirea voastră pentru noi nu însemnează un reproș, ci un consemn. Măreția clipei în care mâna morții spulberă de pe pagini de dureri și înălțătoare momente colbul uitării și îmbină hibridul, prezent ca un trecut demn și bărbătesc, nu poate fi tulburată nici de o adânc nerecunoștința, sau o regretabilă uitare. Noi Chemăriștii, cari privim faptele trecutului ca un adevărat și scump tezaur național, fiindcă trecutul generaților apuse dă hrana sufletească generațiilor tinere pentru luptele din prezentul, noi Chemăriștii cari chiar prin existența noastră dăm dovadă, că am găsit adevăratul izvor de premenire a gândirilor și de întărire a credințelor noastre în cultul eroilor și a martirilor neamului, facem promisiune aici in fața acestui sicriu, — și undam putea face într’un loc mai potrivit —, că vom păstra acest tezaur; în acțiunile noastre vom fi conduși de cinstea și bărbăția de care a dat dovada octogenarul martir Iuliu Coroianu și tovarășii săi, cari n’au uitat măreția clipelor de martiraji niciodată Facem promisiune că în ceasuri de grea cumpănă die acest tezaur ne vom întări luând curaj în lupta ce se va da pentru binele acestui neam, pentru care atâția au suferit martiraj. Din suferințele ce le-ați îndurat lua tăria de a înfrunta toate ce vom neajunsurile cari ne-ar lovi și vom desfide oportunismul, lașitatea și compromisurile de conștiință. In numele ,Chemării Tinerimei Române“, cu o adâncă venerațiune față de bravii luptători și apărători ai cazei naționale din vremuri grele, depun omagiul și adânca recunoștință a tuturor organizațiilor noastre în fața stilului care închide pe veci, corpul neinsuflețit al neinfrioșatului luptător național Iuliu Coroianu, rugând buni Dziu să-i dea răsplata bine meritată de care a fost lipsit din partea oamenilor pentru care a luptat cu atâta bărbăție Să zicem cu toți să-i fie memoria binecuvintată și țărina ușoară! Cuvântul studenților din partea studenților în drept a vorbit dl Caius Bardoși, reliefând naționalismul președintele defunctului, care a fost sociatății ,Iulian. Studențimea de azi prelungește linia națională a studenților români din vechea Ungarie. Convoiul După terminarea solemnei ceremonii a prohodului, slujită de glasul Îndurerat alor șapte preoți veniți din toate părțile Ardealului să dea ultima închinare rămășițelor marelui defunct, convoiul funebral sa pornit dela Biserica .Schimbării la față“ îmbrăcată în veșmânt cernit, de jale, pe strada Regina Maria și prin Piața Unirii spre cimitirul central al orașului. Convoiul, solemn și grandios, compus din rudeniile și cunoscuții defunctului, intre carinoul Iuliu Maniu iar din partea comitetului central al partidului Național-Țărănesc din Al. Vaida-Voivod și Mihail Popovici precum și o mulțime de parlamentari de-ai partidului, dintr’un grup numeros de chemăriști, din intelectualitatea Clujului și a împrejurimilor, din studenți și din țărani veniți din satele din apropiere, a trecut îndurerat spre ultimul loc de odihnă, pășind rar, în în cadența tristă a corului. Simplu dar înălțător în simplitatea lui, convoiul civil, fără nici o urmă de fast de autorități a reamintit înmormântările luptătorilor din Ardealul vechi, când ultimul drum pământesc al celui răposat în cinste și în credință era cinstit de lungul șir al intelectualilor noștrii modești adiunați la trista solemnitate, din toate colțurile Ardealului. La mormântul lacom deschis, a mai vorbit dl Ionel Mureșeanu vicepreș. societății Someșana. Și apoi sicriul care conținea rămășițele pământești ale răposatului, a fost coborât încet, încet, in întunecata locuință din urmă, a mormântului, și bulgării umezi de pământ, grei de plumbul tristeței au început să bulne frânt și Înfundat peste scândura rece și uscată. Baia de Arieș In ziua de 25 Martie, societatea studențeasă „Valea Arieșului“ a venit în comuna noastră, unde au ținut conferințe pentru popor. Prima conferință a fost „Despre tovărășii", iar a 2-a Sifilisul, care a fost urmată de proecții cinematografice, lămurind mai bine cele spuse despre această boală. — Cadavru găsit. Pe teritorul comunei Brâtești s’a găsit un cadavru în apele Arieșului. In urma cercetărilor s’a sublit că este D. Rădulea din Lupșa. — In ziua de 27 c. s’a ținut comemorarea lui Beethoven de către gimnaziul de băieții din loc. A vorbt dl R. Popa, arătând în frumoase cuvinte viața și opera marelui Beethoven. Coresp. Comisia mixtă românocehoslovacă București, 31. — Astăzi Încep lucrările comisiei mixte româno-cehoslovace pentru alcătuirea unui statut de frontieră. PATRIA Partidul Național-Țărănesc adânc îndoliat anunță trecerea la cele eterne a devotatului său fruntaș Iuliu Coroianu fost advocat și senator reposat în ziua de 29 Martie în orașul Cojocna. Rămășițele defunctului au fost aduse la Cluj și înmormântate în Cimitirul Central la 31 c. Serviciile aduse marilor interese naționale au deschis vrednicului dispărut la sfârșitul vieții sale porțile Pantheonului, destinat să ocrotească în sânul său rămășițele celor mai distinși fii ai neamului. Fie-i țărâna ușoară și memoria vecinie păstrată în sufletul urmașilor. Adânc îndurerați aducem spre știre trecerea la cele eterne a iubitului nostru coleg Iuliu Coroianu senior advocat, fost senator care în ziua de 29 Martie a încetat din viață în Cojocna. Serviciile mari, ce le-a adus Neamului în cursul frumoasei sale vieți și mult d stinsele calități, cari l-au ilustrat ca pe coleg, asigură adormitului în Domnul loc de frunte între înaintașii noștri. Înmormântarea rămășițelor pământești ale defunctului se va celebra în ziua de 31 Martie c. în Str. Bserică gr. cat. din Cluj (Str. Regina Maria) la orele 3 d. m. Fie i amintirea în veci binecuvântată! Cluj, 29 Martie 1927. BAROUL ADVOCAȚILOR CLUJ. CULTURALE . Dl Toni Bulandra despre Marioara Ventura. După ce automobilul marei artiste a dispărut în noapte m’am întors acasă. Dintr’o obișnuință care limi fu de astădată ca noroc am Intrat la Bodega Teatrului. Aici l-am găsit pe strălucitul partener al Marioarei Ventura. Am fost prezentat de către dl Piatta de la Teatrul nostru. Convorbirea decurse Intr’un tempo mai degajat. Stăteam adică în fața unui bărbat și in mână țineam un pahar cu vin. Îmi arătai ținta. — Interview însă să nu-mi ceri — observă. — Interview dedgur că nu, ci o simplă convorbire. Șă-mi vorbești ceva despre distinsa noastră artistă . Am început deodată conservatorul în 1900. Am fost așadar colegi. Eu am plecat pe urmă la Paris. N’am fost destul de indăzneț ca să rămân acolo. Regretul vieții mele. Nottara îmi scria Încontinuu să mă reîntorc. „Scena românească are nevoie deține“, — era lertal motiv a fiecărei scrisori cari îmi venea de la bătrânul maestru. Și m’am reîntors. Marioara Ventura a fost mai îndrăzneață. Războiul l-a făcut ca infimiera in spitalele franceze, la 1919 a revenit in țară și a jucat un an întreg la Teatrul Regina Maria. S’a Întors apoi iarăși la Paris, unde s’a angajat la Comedia Franceză. In răstimp îmi arătai admirația nețărmurită față de jocul societarei de la Comedia Franceză. Veni vorba de piesa care s’a reprezentat „Omul de altădată“. — Piesa e veche, de vre-o 17 ani se joacă. A trecut întâi prin teatrele de bulevard din Paris. La Comedia franceză a fost primită de vreo 5—6 ani. De 5 acte Porto-Riche a redus-o la 4. Avea multe digresiuni inutile și ti*rade frumoase ca literatură, dar cari erau un balast pentru scenă. I-am amintit apoi de cuvintele, cari mi le-a spus marea voastră artistă in legătură cu Blaga. — Am vorbit cu dl Nichifor Crainic și spunea că „Daria“ e primită în repertoriul Teatrului Național din București. M’am grăbit să-i spun „că a fost totuși respnsă“ la dorința dlui Al. Hodoș. — NI știm de aici dela Cluj pe dl Hodoș — »puneam — de când ser ia articole de fond la revista ,Comseana" și cronici rimate la „Țara noastră“. Are o ideologie care balamează între Sămănătorism și Rădurescu-Nlger, e refractar oricărei noutăți. Dl Toni Bulandra tăcu. Apoi remă, Lucian Blaga are în ,Daria“ scăpărări un adevăr geniale. Nu m-ași mira dacă ne-ar Întâmpina cu o capodoperă. — Tomai — adăugai — suntem informați pe cale indirectă că are o dramă in manuscris și poate vi se va impuni crezul. Ridicarăm ultimile pahare de vin. Afară ii aștepta trăsura pentru gară. Imi întinse mâna și plecă. Novice SPECTACOLE Teatrul Național: Sâmbătă 2 Aprilie: Domnul dela ora cinci. Duminecă 3 Aprilie (matineu) Nebuniile dragostei și Morcovei. Opera Română: Vineri, 1 Aprilie 1927: „Balul mascat“. Duminică, 3 Aprilie 1927: „Vasul Fantoma“. Teatrul Maghiar: Vineri: Păpușa. (Abonament de zi No. 62 B. Seria 350). Sâmbătă, orele 3: Gül baba. (a 17. vară. Reprezentație pentru tinerime cu prețul de tot reduse. Cu Irene Lengyel. Seria 351). Orele 8: In noaptea nunții. (Comedie franceză. Premieră Abonament de premieră No. 63 Seria 352). Duminică, orele 10*a: Festivalul de gimnastică K. K. A. S. E. (în beneficiul orfanilor lui Alexandru Varga, Seria 353).