Patria, februarie 1928 (Anul 10, nr. 23-46)

1928-02-02 / nr. 23

laşul a dat-o. Aci a fost Alex­­Ioan Cuza, emancipatorul tirani­lor, a cărui amintire e veşnică în sufletele fiecărui ardelean. Recu­noştinţa cea mai fierbinte coboară în sufletele noastre, ale ardeleni­lor, când vorbim de generaţiile mari ale Moldovei, pe cari le-a călauzit iubirea de adevăr. De aceea trebue să ne între­băm azi aci, e în țara noastră stăpân­ie adevărată? Nu. Stăpâ­­nire mincinoasă. „Minciuna stă cu regele la masă“, cum,a spus cu accente de desnâdejde poetul Vlahuţă. Când am venit la Iași, am cre­zut că vom găsi în acest centru intelectual al Moldovei, atmosferă de pace şi de adevăr. Dar n’am găsit-o, căci şi aci fii de tăta­n îmbrăcaţi în haine de jandarmi, împiedică cu baioneta pe părinţii lor să vină la adunarea unde îşi exercită drepturile lor cetăţeneşti. In ultimele şedinţe ale Camerei, d. Duca ne-a spus că vom avea la această adunare complectă libertate. Vă întreb pe dv.: aţi avut-o ? Strigăte : NU ! NU ! D. VAIDA: Dv. ziceţi nu, iar acesta a fost cuvântul unui mi­nistru. Mulţimea strigă : Minciună, min­ciună ! D. AL. VAIDA: Să ne între­băm : oare pentru cine păstrează ei ordinea? Cine vine aci să tul­bure ordinea ? E cineva din dv. care are asemenea intenţii ? Mulţimea strigă: Nimeni. D. AL. VAIDA: Nu. Nu. Nu vrem tulburarea ordinei, ci­­ adevărata ordine. Vrem că dacă s’a adus sufragiul universal, pro­mis pe când tara era în triunghiul morţii, să se şi respecte, mai ales azi când tara e din nou pe cale de a ajunge într’un triunghiu al morţii, dacă nu vom şti să respectăm libertăţile cetă­ţenilor ei. Ce este regionalismul Guvernul liberal se bazează pe minciună, insinuare şi calomnie. O astfel de minciună e povestea cu regionalismul. En care am fost acuzat ca cel mai însemnat exponent al acestui curent şi ca autor al formulei: „Ardealul pentru ardeleni“, discut această chestiune aci, şi vă întreb: ştiţi de ce am spus eu „Ardealul pentru arde­leni“? Pentru că mă doare că la noi în Ardeal, unde trăim cu atâtea cetăţeni de alt neam, se poate întâmpla ca în sediul unui judeţ să fie trimis ca prefect de poliţie un fost artist exhibiţionist de ca­baret, că în Ardeal se poate „a­­vansa“ un dregător care a comis fraude în vechiul regat, pentru ca să ne fure avutul poporului. Ne doare cu adevărat când, pro­testând contra acestor metode, ni se aruncă vorba că nu suntem buni români. Noi ne-am zis: nu se poate ca aceşti oameni să în­chege şi românismul în Ardeal, atâta vreme cât avem atâţia oameni de cinste. Vrem să se pătreze în sufletele noastre dragostea pentru Oltenia, Muntenia, Moldova, care ne-au sădit p părinţii noştri. Noi, acei d­in Ardeal cari con­ducem destinde poporului fie ecollo, cu toţii avem originea noastră în opincă. De aceea am rămas credincioşi poporului. Ne bu­curăm că am găsit in vechiul regat fi aţi adevăraţi, fie fii ai po­porului, fie ridicaţi de popor şi că am găsit o pleiadă de tineret ca­­re-şi are origina în satul româ­nesc-Cârtol am dat mâna cu ei, nu ne-au putut calomnia că suntem regionalişti, dar ne-au calomniat pe motivul că avem printre noi pe basarabeni, în frunte cu Peli­­van, Halippa şi Stere. Ne-au mai acuzat că noi ardelenii vrem să fim numai miniştri. O, fraţilor, dacă ar fi aşa, puţină minte ar trebui să avem în cap. Puteam să o facem, căci ar fi fost foarte uşor. N’am vrut însă şi n'am făcut-o, pentru că nu puteem ajuta astfel m­o­ti­mea care ne-a ridicat prin jertfa şi sudoarea ei. După aceasa, d. Vaida anali­zează compunerea guvernului ac­­t­al şi spune că acest guvern, cu şeful poliţist Duca, un nnstal de şiretenie, şi care chiar pentru a-­­­easta nu se poate ascunde şi-l pe­re toată lumea, vrea să se gu­verneze cu baionetele. Dar gu­vernul nu-şi dă seama că, prin acest mijloc, unui guvern îi e imposibil să dăinuiască. Dar sfânta Moldovă se va pune în mişcare şi va întinde puhoiul spre u­ra întreagă şi acest guvern se va da deopar­e spre a face loc cinstei, progresului şi libertăţii. Ovaţii acopăr ultimele cuvinte ale dlui Va­da. Cuvântul dlui Pan Halippa Acum zece ani. Basarabia a fost cea dintâi bucurie în amarul războiului. Totuşi guvernul ne-a desbrăcat de toate aşezămintele noastre. Faţă de aceste nelegiuiri, noi ne-am plâns răposatului rege Fer­dinand. Azi nici acel rege nu mai e ca să ne ducem şi să ne plângem. Venim deci în faţa majestăţii voastre a poporului. Noi azi de o altă dreptate nu ştim în ţara românească. Vei fi în stare să ne satisfaci cererile, maiestate? VOCI: da! D. PAN HALIPPA: La luptă deci, majestate! Discursul dlui Stere D.­­ STERE arată că admi­nistraţia şi justiţia sunt degra­date sau corupte, numai pentru a frauda glasul cetăţenesc. Cuvântarea diui I. Mihalache Ia cuvântul d. Ion Mihalache-Am venit să vă mobilizăm. De­cretăm mobilizarea conştiinţei na­ţionale pentru ca la zece ani ducă unirea provinciilor ce ne aparţin să putem sărbători unirea sufle­telor­ Sunt mai entuziasmat ca ori­când la văzui dv. al miilor de ţă­rani căci şi eu am fost chiar ori victima jandarmilor astfel încât îmi închipui cu câtă greutate răz­­bateţi dv. aci. Vorbitorul spune că’n politica lor liberalii eu târât autorităţile administrative şi chiar armata, fiii noştri, jandarmii sunt puşi de gu­vernanţi să dea cu arma, plă­­ţi tot de noi, î­i ţărănime. Adresăm un apel călduros armatei , gând-o să se ferească de a se pune în slujba politicei. Vrem ca guverna­rea ţării să se facă de către Ma­ies­t­ea sa Popami prin valorii­ mai de seamă ale lui. Iar de nu va fi posibil aceasta, în numele eliberărei patriei, vom porni ca tăvălugul toți la Alba-Iulia. Să-i ferească Dumnezeu pe liberali ca tăvălugul să cadă peste ei. Vii aplauze. PATRIA Miercuri, 2 Fetit., Anul X., Vo. 23. H.»||....| Discursul dlui Iuliu Maniu D. IULIU MANIU: Fraţilor! Inainte de a mă afla în faţa măreţei adunări, daţi-mi voie să mă închin înaint­ea tradiţiei, înaintea mari­or voevo­i ai Moldovei. înainte de a vă mulţumi dvoastră, dap-mi voe să mu­lumesc acelor mari suflete, cari au făcut ca azi întregul neam românesc să aibă un singur suflet. Să nu uitafi dv. că noi, cari am fost sub stăpânire străină, ne-am pă­strat sufletul românesc prin numele mare al lui Ştefan cel Mare şi al al­tora, cari de aci din Moldova au lu-­­ minat sufletele noastre. Copii mici ne­­ încălzeam sufletele noastre la pove­ştile înaintaşilor voştri, iubiţi moldo­veni. Vă mulţumesc că am venit la a­­ceasta mare manifestaţie a conşti­inţei cetăţeneşti. Când reprezentanţi ai Basarabiei, când reprezentanţi ai Bucovinei, ai Ardealului şi ai tuturor claselor producătoare, vin într’un singur cuget, şi dovedesc că stările din tara noastră nu mai pot dăinui, a trebuit să venim aci la Iaşi să ne consfătuim cum să salvăm ţara. Deosebirea dintre stat şi popor Datoria noastră e să facem tot po­sibilul ca locuitorii ei să fie mulţu­miţi şi fericiţi. Afi auzit starea îngro­zitoare in care suntem. De ce am a­­juns noi ? Fiindcă la noi sunt deosebite două l­ucruri cari ar trebui să fie u­­nul singur: Statul şi poporul. Intre Stat şi popor, există un abis din care rezultă toată nenorocirea de azi. Acest abis trebuie să dispară pentru ca Statul, la un loc cu poporul, să fie o unitate. Vom examina manifestarea vie­­ței politice de 10 ani încoace și vom constata că ea a fost condusă de un organism care încasează bani, care duce la închisori, dar care în nici o ocazie nu lasă popo­rul să ajungă la cuvânt. Această stare de lucruri nu mai poate dăi­nui. Reforna electorală și cea agrară Fraților, s'a făcut unitatea nâfio­­nălâ și. în legătură cu ea. s au făcut m­afî referttie. AceaStâ imitate națio* dată rt’a trecut, cum fcr fi trebuit, din primul eeaslîn sufletele și în hv sbkimnîe mebile e o ser vi. Reforma Afectorav, teenîtS a (ă;i SSP- pSistii naţionale, sa pref­etrt în maltratarea acestei naţiuni. Dreptul de vot, dat cu o mână, a fost furat cu zece mâini. In loc ca acest drept al nos­tru, de a spune cuvântul, să fie o oca­­ziune de închegare a naţiunei ca Stat, e un mijloc de batjocură. In urma reformei agrare, de unde ar fi trebuit să răsară o stare bună pentru ţărănime, sătenii sărăcesc pe zi ce tre­ce, în schimb se îmbogăţesc speculanţii şi consilierii agricoli. Situaţia politică Dar să examinăm mai departe situaţia politică. După patru ani de guvernare liberală, când înşişi liberalii au constatat că nu mai pot guverna ţara, s’a adus un guvern aservit lor, care însă a fost demis de regele Ferdinand. Apoi s 'a dat guvernul lui Ştirbey, însă, pentrucă noi n’am acceptat să punem liste comune cu liberalii, a fost demis şi acesta. Cum au venit liberalii la putere Cum putem numi procedeul de a se aduce din nou partidul liberal la cârma ţării, decât o batjocură şi o sfidare la adresa naţiunii? Au venit alegerile, despre cari e ru­şine să vorbeşti, fiindcă s’au găsit oa­meni cari să le facă şi cari să le suporte. Curând s’a produs moarte regelui Fer­dinand, după care nu are nimic mai fi­resc, decât ca, în conformitate cu toate usanţele parlamentare, să se schimbe guvernul. Regenţa a însărcinat însă şi mai departe pe Ionel Brătianu cu gira­rea guvernului, pe motivul că se încre­­dea în experienţa şi patriotismul lui. Nu e nimeni care să se îndoiască de patriotismul lui Ionel Brătianu, însă, starea de azi a ţării ne dă tot dreptul să ne îndoim de experienţa liberalilor. Dar Ionel Brătianu a decedat. Atunci Regenţa, care a putut invoca, până la a­­cest moment, moştenirea ce o avea de­la regele Ferdinand, putea să procedeze la schimbarea regimului. Partidul naţio­­nal-ţărănesc, ţinând seamă că guvernul e nu numai contra voinţei ţării, ci duce şi întreaga ţara îo­mină, atât din punc­tul de vedere al demnităţii cetăţeneşti cât şi din acela al instinctului de con­servare, are datoria să acţioneze ca gu- Vemtd să fie ftimntniUt. Cerem alegeri libere! CerfcxK ÎSÎâtârăroc gttVefbatul. Cpfcttt îîftediate alegeri libere şi legale. Să se UWrtfcrte adevărata voinţă » nathuvri. Cererea noastră e cu atât mai întemeia­tă, cu cât pe orizont apar nori grei. Nu ştim azi greul pe care neamul nostru va trebui să-l învingă, pentru că să-şi asigu­re un mers ascendent. Dar pentru acea­stă trebuie să instaurăm o stare de lu­cruri, care să nască încredere generală în destinele acestei ţări. Nimeni nu contestă că opinia publică este cu noi. Au recunoscut-o în mod oficial, miniştri de pe banca minis­terială. Şi nimeni nu contestă adesiu­­nea corpului electoral la principiile şi metodele de guvernare ale partidului no­stru. Contestă însă că am avea intelec­tuali suficienţi, competenţi pentru gu­vernarea şi administrarea ţării şi se fac a nu cunoaşte ţelurile noastre pe care vrem să le atingem prin activitatea noastră de guvern. Ar fi destul să privească cineva la impunătorul număr al atâtor bărbaţi prezenţi aici, cu pregătire superioară ştiinţifică şi cu dovada, dată deja, des­pre puterea lor morală şi iscusinţa lor de guvernare şi administrare a ţării. Dar dacă ne mai dăm seamă că în acest partid se găsesc toţi aceia care, în pro­vinciile unite, după decretarea Unirii, au luat în mână guvernarea acelor pro­vincii şi, din haosul de după revoluţie, au făcut din el putere organizată şi, distrugerea instituţiilor publice de pe vremurile urgiei streine, au creat noui in­stituţiiIntra toate corespunzătoare şi ne­cesităţilor de Stat şi vederilor de guver­nare modernă, — nu vom putea, şi nu va putea nimeni să ezite a recunoaşte fap­tul, că avem atât în vechiul regat, cât şi în provinciile unite, pentru guverna­rea şi pentru administrarea ţării, cele mai puternice cadre, compuse nu numai din oameni capabili, ci — ceea ce este mai important — oameni de caracter şi de ireproşabilă cinste. Dacă este vorba de experienţă, tre­buie să recunoaştem că nu avem, — dar nici nu ne trebuie — experienţa bizan­tină şi fanariotă a cadrelor liberale, ca­re vedem, şi cu durere constatăm, unde au dus ţara în ce mod înspăimântător au viclat viaţa publică. Nouă ne trebuie experienţa vieţii tru­ditoare, experienţa legilor şi mai ales ex­perienţa de a guvernă ţăra prin popor, pentru popor. Ari în biat niste problemă este a cu­­ifhraşte sufletul, miisselor populari, şi n-l îm­b­ins activităţii necesare pentru viaţa (fp’-sfat­­éáy prin forţa lui, paterica statu-

Next