Patria, martie 1928 (Anul 10, nr. 47-73)

1928-03-01 / nr. 47

2 cuvânt tot ceia ce constitue nebulosul subconştient a lui Freud. Natura însă nu ne arată că pot sta împreună, lucruri preaneasemănătoare sau neadaptabile. In inconştient se pusese alături extazul sfântului cu impulsivitatea, criminalului, era ca şi cum s'ar fi căutat o casă pentru o viaţă, comună intre porumbiţă şi viperă Aceste împrejurări au condus o categorie de psihologi la crearea domeniului de Supraconstient. Scoţând din inconstiente sau din necunoscut faptele ce păreau îniraculiuse, inspiraţiile geniale, voinţele puternice etc. şi punându-le în supraconscient, oamenii de ştiinţă vroiau , arate, că aici nu este vorba de o conştiinţă mai mică, dar de una, mai diferită şi mai specială, ca cea nomfială. Şi pentru a arăta importanţa acestei stări suprapuse stărei noastre ,sufleteşti latente, suspendate mediei noastre de viaţă, i s’a mai zis acestui Supraconştient şi Afflatus. • Acest din urmă cuvânt, vine de la cuvântul italian Afflato şi ar simboliza: suflul de inspiraţiune, isbucnirea de progres, ţişnitură dinamogenică pornită din cel mai superior loc al corpului nostru, sau voinţa ,supraomenească care supune coi totul conştiinţei superioare inconştientul sau subconştientul. Inconştientul nostru comun, normal, încă am putea distinge părţi care învederează percepţiuni şi reacţiuni comune (şi care au multă, legătură cu viaţa organo-vegetativă) şi părţi în care aceste reacţiuni «sunt îmbrăcate în haina scumpă a eticei şi moralei,adică a binelui, frumosuluişi adevărului. Aceasta din urmă ari constitui conştiinţa morală. Această conştiinţă o putem deci considera, stând pe pragul, sau în antecamera supreconscientului. Din cele expuse până în prezent, am putea conclude că, între inconştientul şi supraconscientul omului, ar exista oscară cu numeroase trepte. Şi că începând de la treptele cele de jos, unde găsim taxiile, tropismele, tactilismele sau instinctele vieţei noastre celulare, cu un cuvânt conştiinţile rudimentare (inconştiente pentru noi), am păşi treptat către cele mai superioare ale subconştientului, care conţin înclinările, tendinţele, aptitudinile, obişnuinţele, suvenirurile etc. dobândite în viaţă, dar trecute în uitare, şi ne-am ridica apoi prin conştientul comun spre cel maisuperiorizat (în înţelesul etic şi moral), atingând supraconscientul, adică domeniul prin care pare că luăm contact mai de aproape cu divinitatea. Dacă conscientul nostru comun ar fi comparat cu un far, supraconştientul sau Afflatusul ar fi luminile Intermitente pe care el, ni le-ar da. Toate aceste teorii plausibile, ne arată încă, că, filosofia lui Auguste Comte care susţinea cum că toata cunoştinţele urmează să fie trecute prin cele 3 faze: (teologică sau fictivă, metafizică sau abstractă şi ştiinţifică sau pozitivă), cadrează numai, cu ştiinţa timpului său şi că toate fenomenele cosmice, fizice, chimice, mecanice, biologice etc. care au fost aduse odinioară la formule dogmatice, unele s’au pulverizat, altele s’au buleversat readucându-se din nou în discuţie. Descoperirile şi dogmele noui bazate şi ele pe calcule subtile, dar în care fenomenele devin fluente în o relativitate generală, ne face să zicem un mare adio: la adevărurile raţionale ale timplui şi a spaţiului unde se înşira, în continuitatea eterului, fenomenele cosmice, sub cele două aspecte ale infinitului; la întrasigenţa şi invariabilitatea mişcărilor cosmice; la eterul aşa de comod pentru continuitatea, rigiditatea şi elasticitatea sa; la nesecabilul atom, care pare că se sfarmă în praf şi sesubtilizează în fluid electric, la bătrânele postulate ale lui Euclide, caresocotea aşa de solidă geometria statică, devenită astăzi neputincioasă faţă de calculele, care duc dementele în spaţiul, la equaţiune vechi, rigide Care pretind a domni şi fixa pentru totdeauna legile mecani PATRIA lax 1 Martie. — Anii X. — Me. 47. Culturale-Literare- Artistice CONFERINŢELE DE LA CONSERVATORUL ROMÂN Fiziologia vocii şi a cântului Cluj, 29. — Duminecă d. prof. Predescu-Rico, a ţinut a doua conferinţă la Conservator, tratând tot despre Fiziologia vocii şi a cântului. Casa a început prin a arăta modul de formare a sunetelui. Cu cât coarda (implicit gâtul) e mai întinsă, cu atât sunetul va fi mai înalt, şi invers. Ca să obţinem o voce, trebuiesc următoarele stări: glota trebuie să fie închisă, coardele bine apropiate, căci poantele vocale obosite, se depărtează şi aerul trece printre ele.Apoi o presiune puternică şi o tensiune a coardelor vocale. — o coardă, vocală obosită nu poate produce vocea. Calităţile sunetului: 1) Intensitatea în legătură cu desvoltarea toracică şi muşchii respiratori, ea e direct proporţională cu densitatea aerului şi invers proporţională cu pătratul distanţei. 2. Muiţimea, proporţională cu numărul vibraţiunilor. 3) Timbrul vocii. Conferenţiarul vorbeşte apoi despre felul cum trebuiesc articulate cuvintele. -r şi anume, unde se formează vocalele. Dacă cineva încearcă să schimbe locul unde de fapt e dat de la natură să se formeze anumite vocale, căutând spre exemplu să-l formeze pe „A“, în fundul gâtului, iar pe „I“, care de fapt se formează în fundul gâtului, să-l aducă in cerul gurii, acela, va avea o articulaţiune cu totul rea. Vorbirea trebuie educată, — şi această educaţie este in strânsă legătură cu urechia. Pentru a arăta importanţa, fiziologiei în arta căutatului, conferenţiarul arată rolul tuturor organelor de vorbire. Termină, arătând rolul buzelor la cântăreţi şi vorbitori. Trecând la partea calitativă, vorbeşte despre registul, — grav şi inuit, — despre pasagiu! de la vocea de cap, la cea de piept, — adăugând că tenorii nu trebuie să facă abuz de vocea de piept . Important mai e pozarea vocii. Nota trebuie susţinută egal: aici joacă un mare rol debitul de aer ce-i are cântăreţul-Demonstrează apoi cu parlophonul ce însemnează o voce bine articulată şi bine pozată. Duminecă 4 Martie domnul prof. Prosi eseuri lion, va vorbi despre „Igiena vocii şi a cântului“, încheind cu aceasta şirul conferinţelor de specialitate. Rep. Răboj 0 POLEMICA NEAŞTEPTATA, în genul cefei declanşate cu ocazia piesei lui Al. Davila, vestita „Viaton Vodă“, a luat fiinţă zilele acestea. E vorba anume, desprepiesa atât de bine primită a d-lui G. Cigman: Omul cu mârţoaga, care a fost poate cel mai frumos succes dramatic al anului trecut şi care a fost reprezentată cu turneul autorului şi pe scena teatrului din Cluj. Intr-unul din „Biletele sale de Papagal“, care muşcă în toate părţile cu ciocul lor încovoiat, dar ascuţit d. T. Arghezi- ironic dar serios, a contestet piesei paternitatea d-lui G. Ciprian, spimiâd că, recunoaşte în ea talentul şi munca lui Urmuz, scriitorul de-o viomvă şi amară, ironie, care şi-a sfârşit viaţa cu gestul tragic al apăsării pe un trăgaci de revolver îndreptat spre frunte. Cum d. Giprian a fost cel mai bun prieten al d-lui Hormuz, d. Arghezi făcând o paralelă între ceea ce a scris Hurmuz şi „Omul cu mârţoaga“, a tras concluzii puţin măgulitoare pentru d. Ciprian. Cităm: „Dar o pauză, l-am văzut pe Urmuz, care murise, strecurându-se cu surâsul luiprintre staluri, salutând cucoanele deranjate şi venind In urechia mea îmi şopti — Nu e de Ciprianl De zece ori. l-am alungat, de zece ori a fugit și. s’a inters prin întunericul sălii până la urechia mea... Ntt am acuzat niciodată. pe nimeni rolul de acuzator e trist in fala uimi. tribunal. Am evitat pe d. Cipram de teama să nu mă întrebe ce părere mi-am făcut de spectacol şi de ce nu am publicat-o. Ciprian se afla într’un moment dificil al carierii de autor aplaudat: avea nevoie de succese şi o tlorturătoare trebuinţă de bani. L-am lăsat în pace." Acum, în „Cuvântul“ a apărut şi mult aşteptatul răspuns al d-llui G. Ciprian, care am lipsit nici el de miei corective la adresa d-lui Arghezi, ba cihiar nici de vulgarităţi şi ameninţări. Însemnând acest început de polemică, cităm şi din răspunsul d-lui Giprian: „Piesa mea a biruit, prin elementul uman care ţâşneşte din dosul replicilor. Opera lui Urmuz se menţine prin biciuirea nemiloasă a musului general al existenţei." D-sa mai arată apoi că a mai scris şi alte lucrări, intre cari o piesă respinsă la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu referatul: „este o ciumă bubonică un pericol social", şi-şi sfârşeşte scrisoarea au următoarele rânduri de ameninţare scriitoricească: „In caetieile in care sunt conceptele ..Omului cu mârţoaga“, pe contrapagină este schiţată o altă piesă de teatru. Eroul e luat din viaţă, ca şi Chirică, şi dacă nu mă înşel, e chiar d. Tudor Arghezi. E vorba de un temut polemist care se pierde în articole mărunte și căruia nevasta, îi pune chestia de încrede: ori produce o operă de artă ca lumea, ori îl lasă. Voiu termina această bazaconie, de dragul domnului Arghezi.“ Obiectivi, am dat aceste însemnări numai din punct de vedere informativ, așteptând continuarea acestei interesante dar şi serioase polemici. * SCRIITORUL SĂRBĂTORIT săptămămânile trecute cu sincer entuziasm. Al. Brătescu-Voineşti, drept răspuns însufleţitei sărbătoriri cu care a fost onorat, a publicatîn numărul din urmă al „Adevărului literar“, o minunată sfcriuţă, în care literatura delicată se amestecă cu crâmpee de confesiuni biografice. Minune. După o îndelungată tăcere, acest zugrav al sufletelor de omenie şi de liniştită vieţuire, povesteşte cu acelaş talent alliniei delicate, şi cu aceeaşi caldă comunicativitate a întâiului său volum, scena acvatică a unei descântări de șerpi, la Snagov. Fraza curge liniștită și distinsă. FTTTVVTTTTTTVVTTTTTţnrrVTTTTTTTryTTVVTyTT47TTTTTrrrrTTTTTTţnr ce şi fizice, chiar la legile vechi ale vieţei fizico-chimice, pentru care un substrat, material nu mai ajunge astăzi. Entităţile noi energetice, care infiltră metafizica, oat uită să explice totul. Ele însă nu au realităţi materiale, ca entităţile speculative ale vechilor şcoale. Prevederile lui A. Gonite deci, că ştiinţa se va scobori spre pozitivismul cras, nu se realizează. Din contră ea ■ pare a se ridica, infiltrând metafizica. Va merge oare până la faza Teologică? Este posibil. Căci Filozofia actuală, angajată cu neotomista, nu vizează decât posibilitatea, demonstraţiei existenţei lui Dumnezeu (cauza cauzelor şi forţa forţelor) precum şi acea asufletului nemuritor. (Forţa diriguitoare a energiilor individuale, sail a elaboraţiunei de interacţiuni după Osborn). Dr. I. Preda gândul se desfăşoară, şi el potolit şi luminos şi lasă în sufletul cetitorului imaginea unei delicate gravuri cu peniţa. De aceea nu înţelegem atacul lipsit de eleganţă morală al d-lui T. Arghezi, care în numărul din 29 Febr. al „Biletelor de papagal“ are o ieşire vehementă faţă, de acest minunat scriitor, nu atâ faţă de schiţa din„Adevărul literar“ pe care o ia ca pretext, cât faţă de însăşi această sărbătorire. S’au «să fie „Papagal“ d-lui Arghezi atât de pătimaş, încât, să-l doară şi sărbătorirea unui scriitor, lucru atât de rar în ţara românească? Mai ales când ea e atât de meritată. * PAMFLETUL, această armă cu două tăişuri, paradoxală mărturie psihologică de slăbiciune şi de tărie, a pătruns de multe în mod organic în cultura românească. Viaţă proprie i-a dat însă falanga de gazetari combativi, cari s’au afirmat îndeosebi după intericiu, când eflorescenţa lui a ajutat-o mult şi starea, tulbure a socităţii noastre. Despre pamfletul românesc, se vorbeşte mai pe larg în numărul din turnă al „Vieţii literare“ gazeta de critică, şi informaţii a d-lui Valerian. Scriu despre acest mijloc de biciuire şi de îndreptare d-nii: Emanuil Bucată, G. Cătinescu, Al. Bădăuţă ,şi vorbesc în interview d-nii: Lovinescu, Pamfil Şeicaru şi T. Arghezi Numărul e o interesantă încercare de lămurire a rolului pamfletului în societate şi de fixare a conturelor pamfletului românesc. * IN RĂBOJUL nostru de ieri despre „Pavilionul cu Umbre“ s-a strecurat o evidentă greşală de dată publicându-se în loc de data de 3 Martie, când va avea loc la București premiera acestei viguroase piese, data de 3 Ianuarie. Cetitorul e rugat să facă cuvenita îndreptare. Un concert original In seara de 8 Martie c. se va da în sala grim.uizulin catolic din strada. Kogălniceanu No. 2, un concert exotic, o muzică necunoscută încă în părţile noastre. Este vorba de muzica unui vechia instrument oriented cu coarde asemănător viorii, însă diferit ca formă şi intonaţie numit Kemancia, cântat în versuri de poetul armecn Haiti Now. bt 1756. Concertistul este un talentat artist armean G. Pupen, despre care „Universul" scrie următoarele cu prilejul, unui concert, dat la Craiova: „Al doilea concert al celebratul kemancist armean Pupen, dat nu şita Teatrului Belle-Vue, a avut ca şi primul un covârşitor succes. Rügen face din Komancia un instrument foarte popular în Armenia tot ce vrea, redând cu duioşie şi fineţe cele mai grele, bucăţi Programul compus aproape exclusiv din bucăţi armeneşti populare, fantezii, opere a fost executat uimitor de bine, stârnind entuziasmul general al publicului, care a ovaţionat pe artist." In programul de la Cluj d. Pupen are şi o doină românească. Prin originalitatea, lui concertul artistului armean devine de o febrilă atracţiune. \ \ Au sosit la Librăria filorii Király › I Clujy Piaţa Unirii No. 15 › › cele mai nouft reviste de moda I › de primăvara şi varft )i foarte eftine ............................................................ IN SĂPTĂMÂNA ALBĂ LA MAGAZINUL EUGEN SZABO 1 m. opalin alb . . L 27Ml 1 m. pânză albă I.cal L 3311 1 buc. servetă albi L 81| Vizitaţi galantarele noastre!