Patria, mai 1929 (Anul 11, nr. 94-116)

1929-05-01 / nr. 94

2 In­ Rnassean a fost numai catehis­mul revoluţiei franceze. „Capita­­lul lui Karl Marx a fost biblia bolşevismului rusesc. Lenin la rân­­du-i n’a fost un doctrinar, ci un om de acţuime. El a instalat bolşe­vismul în Rusia, Întemeiat pe for­ţa morală a doctrinei marxiste. Aici trebue căutat înţelesul adânc al înfrăţirii universale a muncitori­lor în ziua de întâiu Mari. Ei sunt cu toţii credincioşii aceleiaşi bise­rici şi împreună serbează, învierea lor viitoare de sub lanţurile capi­talismului". O umbră de nedumerire stăruia pe faţa prietenului şi un gând as­cuns par’ că-i muncia. ...„Dar cum se poate ca marxis­mul, teorie prin excelenţă a vio­lenţii şi a luptei de clasă să ţină loc­ul unei credinţe religioase, pâ­nă când ideile democratice aşa de umane nu stârnesc decât un entu­ziasm efemer şi’n ultima analiză interesat“? Ajunşi pe culmea dealului, în fa­ţă ni se desfăşura splendida pano­ramă a oraşului, scăldat în lumi­nă. Un vânt răcoritor începui deo­dată să sufle.« „Cauzele sunt mai multe — i-am răspuns prietenu­lui, — şi de natură diferită. De­si­gur interesul şi solidaritatea de clasă este chiagul cel mai puternic care ţine laolaltă pe muncitorii so­cialişti, până când democraţii se adresează tuturor claselor sociale, pierzând prin chiar acest fapt din coheziunea ei. O altă cauză este de ordin eco­nomic. Democraţia are drept călă­uză economică principiile şcoalei individualiste. La baza politicei sa­le economice stă libera concurenţă. Iar această doctrină cu toată ri­goarea ei ştienţifică, cu toate fo­loasele ei materiale pentru civili­zaţie, rămâne totuşi cea mai îngu­stă şi mai lipsită de orice valoare etică. Ea consacră, — doar ca alţi termeni— tot dreptul pumnului, tot dreptul celui mai tare, celui mai înzestrat cu inferioarele cali­tăţi ale prevederii şi vicleşugului animal. Omul este lăsat singur să dea luptă aprigă, fără cruţare — adevărat în anumite condiţii mai civilizate — contra semenilor săi. Capitalistul speculează muşchii şi nervii muncitorului, iar neguţăto­rul, lipsa de organizare şi prevede­re a clientului. „Bellum omnium contra omnes“ este în definitiv lo­zinca şcoalelor individualiste. De aceia, când genialul Saint-Simon demonstrând pentru prima dată în chip teoretic menirea oamenilor de-a lupta împreună la exploata­rea bunurilor pământeşti şi nu de-a lupta unul contra altuia a rostit cuvântul socialism, opunân­­d­u-l individualismului, acest cu­vânt a fost o adevărată revelaţie pentru începutul secolului al XIX- lea. Şi într'adevăr sub toate for­mele sale fie ca self-help englezesc, esenţa trade-uniunilor, fie în chip de cooperaţie de consum sau pro­ducţie, de sindicat socialist sau ce­­lulă comunistă, socialismul se fun­dează pe solidaritatea dintre oa­meni. Dar adevăratul viţiu al demo­craţiei îmi pare de natură filozofi­ca. Ea este produsul, aplicarea în politica a filozofiei raţionaliste a secollui al XVIII-Iea. Suverană şi sceptică raţiunea a impietat a­­supra inimei, dar n a fost în stare s’o cucerească. Principiile ei aşa de frumoase de egalităţi, de frăţie şi libertate, odată stinsă flacăra re­­voluţiunii, au fost exham­iate de forţa lor efectivă şi s’au­ văzut re­duse la nişte cuvinte goale şi răsu­nătoare. Iar aceia, în sufletul că­rora ele au dăinuit mai departe, îmbrăcând haina credinţii, au­ că­zut jertfă iluzionării lor; în pri­mul rând, marele Jaurrés. Toţi ea­m­a când­­socialismul a făcut con­cesii democraţiei sau compromi­suri cu ideile revoluţiei franceze, a slăbit în puterea sa de acţiune. Aici rezidă tragicul, democraţiei. In incapacitatea ei de-a atinge co­ardele adânci din sufletul maselor. Abstracţiunile au fost şi vor fi pu­rurea inaccesibile mulţimii. In schimb însă democraţia, ca orice produs al minţii omeneşti, pe lângă părţile ei de umbră, are şi părţi luminoase. Şi mai ales meri­tul ei rezulta dintr'o atitudine in­dulgentă, şi înţelegătoare faţă de complexele fenomene sociale. Toleranţa îi dă astfel un aer no­bil, iar scepticismul iertător face din conducătorii ei spirite de elită ale umanităţii. De­sigur şi bărba­ţii politici ai României democrate vor înţelege distincţiunea doctri­nei care-i încunună cu o mândra au­reolă, dar îi obligă în acelaşi timp să cumpănească bine limitele un­de trebue să ierţi şi unde să loveas­că pe fanaticii credinţei celei no­­ua . ...„Soarele se apropia de asfin­ţit. Părăsindu­-mi tovarăşul, mă îndreptai spre oraş, în coşurile uzi­nelor fumul cenuşiu se înălţa spre boltă albastră ca un simbol al jert­fei aduse de munca pururea birui­toare. P. DRAGHICE, prof. secundar F A T B I A ^íercnrl, 1 Mala. An. XI. — Nr. II r A ____ _ ____ Dna Aca de Barbu la Opera din Bucureşti Excelenta cântăreaţă de la Opera Română din Cluj, dna Aca de Barbu, care de ani de zile este o podoabă a scenei capitalei Ardea­lului, a fost invitată de către Ope­ra Română din Bucureşti pentru a cânta rolurile principale din „Tosca" şi „Balul Mascat“. Dna Aca de Barbu a şi plecat a­­seară cu acceleratul la Bucureşti şi va cânta joi în „Tosca“ alături de tenerul Giudice, iar Vineri în „Balul Mascat“ alături de Notto, ambii de la Scala din Milano, cân­tăreţi de primul rang. Credem, că alături de cei doi dis­tinşi cântăreţi ai Scalei, vocea a-i tăt de plăcută, tehnica bine stabi-­­ lită şi puternicul joc de scenă a dnei Aca de Barbu va reuşi să cu­cerească aceiaş simpatie pe scena capitalei de care se bucură în me­tropola Ardealului. Vedem cum în această mare ar­tistă se realizează sufletul nostru în expresia unei arte de a cânta autohtone în care se îmbină minu­nat toate calităţile artistice ale rasei noastre cu creaţiile mari ale artei occidentale. E un proces de sinteză sufletească rezultantă a educaţiei sale muzicale şi auten­ticităţii talentului său necontestat. Radio la sate De zece ani se vântură o vorbă dintr’o parte în alta a ţării: cul­tură. Acum adică, după ce unirea s’a făcut, după ce suntem adunaţi toţi într’o ţară, trebuie să ne ridi­căm în şirul popoarelor celor mai învăţate. Am dat dovezi destule că putem face aşa ceva. Români, oa­meni învăţaţi, cu renume în strei­­nătate sunt destui. La noi se în­tâmplă un lucru, care pare minu­ne. Un copil de ţăran, crescut în sat, fără rudenii de la cari să în­veţe, fără bani şi fără legături, poate ajunge până la cele mai mari trepte numai prin capul lui. La alţii nu se întâmplă aşa. Trebuie un mare număr de ani pentru ca copilul să devină întâi orăşan, a­­poi copilul lui profesor sau medic, şi abia nepotul nepotului ajunge ceva. Nu-i vorba însă de aceasta. Oa­meni culţi avem, ar trebui însă ca întreg poporul să fie mai cult. Lu­­crul’e prefect adevărat. Atunci însă s’a mai pornit încă o vorbă la vân­turat: propagandă. Şi aşa s’a în­ceput propaganda culturală. O droaie de oameni au început să se cheme propagandişti. De fapt ei erau o ceată fără căpătâi, care nu şi-a putut găsi un rost nicăiri. Un gând bun era astfel batjocurit. D. ministru Vaida-Voevod, vă­zând toate lucrurile acestea s'a gândit să îndrepteze totul. Şi aşa se cheltuieşte destul cu propagan­da aceasta culturală, de ce n’am face cel puţin un lucru bun din ea? Şi s’a gândit să introducă ra­dio la sate. In felul acesta costă maşina la început, e adevărat, dar după aceea e uşor. Un om priceput o poate mânui cu uşurinţă. Dar cu cât se îndreptează toate lucrurile? In timpul verii, toată Dumineca, iar iarna toată ziua, sătenii pot auzi cele mai nouă ştiri. In Bucureşti vor cânta cei mai buni cântăreţi, vor vorbi cei mai buni vorbitori, sătenii vor auzi to­tul. Aşa se poate face cultură, în­­tr’adevăr. Nu mai vine cutare Stan, sau Brâu, să vorbească, ci oameni cari sunt chemaţi. D. Vaida-Voevod însă, ar vrea ca maşinile cât mai bune, să se capete cât mai ieftin. Pentru sate e o bi­nefacere. Liberalii,ca totdeauna au început să scrie prin gazete con­tra acestui gând bun. El însă se va împlini, cu grije părintească de avutul ţării, şi de ţăranii cari me­rită îngrijirea aceasta. Stop. Spectacole TEATRUL NATIONAL SI OPERA ROMANA !­V Marţi, 30 Aprilie: Finul coaiţii (Reluare). Miercuri, 1 Mai: Regele Insului cu d. Jean Athanasiu. Joi, 2 Mai: Mătuşa lui Carol pentru şcolari. Vineri, 3 Mai: Rigoletto cu Joan At­hanasiu. TEATRUL MAGHIAR Luni seara la orele 9, îmi place să-mi petrec. Marți seara la orele 9: Pista neani. Miercuri ora 3 p. m.: Reprezentație românească pentru copii.; ora 6 p. m.: Cântec de leagăn.; ora 9 Seara: n^~ ~ Administrația ziarului nostru s-a mutat la Str. Reg. Maria 36. y P Lei OÎÎ m. Americă bună sL O și rezistentă Lei 26 m. Sifon nescrobit re­zistent și perfect la spălat Lei28 m. Americă superioară. Lei30 m. Zefir garantat la spă­lat foarte recomandabil Lei32 Sifon creț superior foarte recomandabil Lei33 m Oxford englezesc culori garantate. Lei Lei34 m. Indian fin pentru rufărie Percaluri și Stămburi c ■ om desene garantate la spălat. Lei A șj CD. Indian superior lat i 100 cm. Lei Im. Lenei fran ce* desene J garantate lat SO cm. Lei A m SEeHr de cămăşi TlJ desene moderne Lei­­­m. Renforse fin pt. J lingerie și trusou.­i La 51­­ m. Zefir englezesc extra • rezistent culori garantate Lei MJ Grade! sup. rezistent J pt. rufărie bărbătească Lei 61­0 m. Fular extrafin J cu desene moderne Lei I Opal și Marcfu­zet extra fin 3 pt. rufărie cui garantate Lei Blu m. Poplină superioară J cu desene mod.pt. cămăși Lei 91 “ţ* m. de cearceafuri practică foarte rezistentă ** lat 150 cm. Lei UJJI m. Pânză de cearcea­ 1 furi superioară 150 cm. Lei125 Pânză de cearceafuri prac­tică rezistentă Lei 13, El m. Pânză de cearceafuri kl superioară lăt. 200­ cm. Lei “15!7 m. Pânză de cearceafuri J superioară lăh 220 cm. Lei •]91 1 m. SSoîă de lână pură pt. J rochi, culori moderne Lei 221^ m. Olandă veritabilă 3 lăţime 150 cm. K 231*1 m. Rafa veritabilă de J lână diferite culori Lei 29!» m. Poplîn de lână pt. J rochi specialitatea casei Lei 3III î m. CSSandă veritabi­l 1 lăţime 200 cm. Lei 14 ITI m- Toi,e francez de I § SJj mătase pentru rufărie, dubluri etr­a a excepţional de convenabil. Lei QCfl­i. Crepe de Chine englez Lilai 100 de perfectă calitate Şifcane şi Olăndur f­ranceze, eh­­ipze, bosriene, eveţi pe în toate lă­ţim­lePânzărie, MSlăsuriCiorapi Secţiune specială de I ' Yîafe~Engleis; """" " 3 Stofa Franceze Stofe moderney de Dame şi bărbaţî din cele mai renumite fabrici vinde cel mai convenabil . Furnizorul Curţii Regale QRGHIDUN Casă Fondată în anul 1878. — Depo­zitarul sifoanelor Schroll. — Expediem in provincie prin postă cu ramburs, Str. Pînzari 11 Hucurești ___________Sect. f.______

Next