Patria, noiembrie 1929 (Anul 11, nr. 241-264)

1929-11-01 / nr. 241

2 Sociologia ne arată constituirea fa­miliei, din ea a clanului, a cetăţii, a Statului. Urmează constituirea între­gii omeniri, organizaţie având de ba­ză dreptatea largă, pentru toţi indi­vizii cari o compun. Politis e om de­­ştiinţă şi îşi dă sea­ma de greutatea unei asemenea rea­lizări, dar crede în ea. In felul acesta ia loc, alături de toţi aceia, cari cred în triumful final al binelui şi al drep­tăţii. Cu o dialectică uimitoare aran­­jază materialul cel mai inert şi arată tirul după cari se realizează eveni­mentele. Până în prezent păstrează a­­titudinea cercetătorului obişnuit cu­­disciplina ştiinţifică, dar la capătul celalt al firului vede mirajul care ii dă accente de inspirat. Are dreptate?­­De fapt se va coborî cândva pacea pe pământ ? E discutabil. In credinţa lui însă, căci e o credinţă, Politis are de partea lui cel puţin jumătatea ome­nirii. Aceasta e tăria poziţiei. Cea­laltă parte însă se îndoieşte sau lup­tă chiar contra acestei realizări, re­ducând la nimic începuturile cari s’au făcut, iar viitorul nu se lasă cercetat mai de aproape. O. F. Popa. Farmaciile de serviciu 28 OCTOM­VRIE—4 NOEMVRIE l­r.­llvitz, piaţa Unirii, 27. Halász, piaţa Cuza-Vodă, Flohr, calea Reg. Ferdinand 70. PATRIA Vineri I Noem­b. An. XI. No. 241 iterare-Culturale-Artisfice Case de vânzare! Vile frumoase, case familiare, moşii etc. Agenţia „DUMKY“ Cluj, Piaţa Univ.! No. 10 cam medicale franceze, germ., engleze Lepage Clei ? Cereţi cataloage • € € € € *1 € € *1 *1 frf. I* fa b* fa g* Oamenii la etate a peste 40 de ani în general sufere de arte­rie sclerose. Durerile de cap, ameţeala, surditatea, simţul de amorţire, inturbulenţa în circu­laţia sângelui, sunt toate simp­tom­ele boalei arteric sclerose. Excelenta rezultată therapeutică se obţine contra acestora cu apa minerală cu mare conţinut de iod. „Lfldtw'cus“ Cigelka indicat ca remediu de nenumă­raţi medici savanţi. După între­buinţarea anual timp de 6—8 săptămâni 20—25 de sticle, or­­ganizmul se înviorează şi pofta de mâncare se ridică în mare mă­­sură. Cereţi pretutindeni. Pros­pecte la dorinţă trimite imediat Reprezentanţa Generală pentru România a isvoarelor din Ci­gelka, AR1N1S, jud. Sălaj. fa fa fa fa fa fa fa fa fa fa fa fa fa . . ----------­.* *• * '#"#■ •* ##• -4i ■4 SI 4! -ti«!| •«Si *441 -4 3­­! *5­3 -*! .UJUAAAA.*AAAA».AAAiÂ,*,?,.XAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAg| CINEMA SULPCT___ Premiers! seczaționi­lu! Wintergarten (Vedeta de la Cristal Palace) dramă puternică cu renumitele at­racții ale lui Wintergarten din Berlin, cu Pod! RiClMer Monopol Erofilm. CINEMA URANIA Omul care nu vrea să sinucide dramă din viaţa unui soldat cu: Haini­ Forbes şi Marcelina Pay (Partnerii­lei Naiec fotograf) Monopol Metro-Goldwyn. cronica dramatica Un optimist incorigibil (Când „Regele petrece“) — comedie in 4 acte de Victor Papilian — — O premieră originală pe scena tea­trului clujan... Un eveniment sau o nouă decepţie?... Va putea teatrul nos­tru, cel puţin de astădată să-şi justifice ideea fundamentală a existenţii lui: în­curajarea producţiei originale româ­neşti? Iată tot atâtea întrebări care ne învăluiau sufletul de îngrijorare, îna­inte de ridicarea cortinei deasupra spec­tacolului de Marţi seara. „Un optimist incorigibil“ ne-a spulbe­rat aceste îngrijorări. Ne-a dat spe­ranţa că teatrul românesc n’a murit în­că, nici în acest oropsit oraş de provin­cie, unde această instituţie se sbate în­tre melodramă şi comedia bulevardieră de cea mai proastă specie. Chiar dacă piesa dlui Papilian e vulnerabilă în multe nune­te, totuşi vigoarea originali­tăţii care calege în ea ne îndritueşte să ne umplem sufletul de nădejdi. Amabilul profesor de la Facultatea noastră de medicină este un spirit fră­mântat de întrebări, neliniştit de proble­me cari se întind în cele mai variate do­menii. Un „Faust“ neostoit — şi licet pat­ra cum magnis componere­.. (De alt­fel apropieri de eroul lui Goethe vom mai avea, în cursul acestei cronici). Această nesăţioasă curiositate spiri­tuală este o mare calitate. Cu o singură condiţie: să ai în tine un laborator pro­priu sufletesc, în care materialul scor­monit, într''atâtea mine să fie topit şi turnat în forme originale de creaţie. ,,Un om incorigibil“ ne-a indicat gradul până la care d. Papilian a ajuns în con­struirea acestui laborator. Trebue să o spunem, fără înconjur, că pe lângă ma­şini capabile de lucru, laboratorul cu­prinde încă piese care scârţie. Ele nu pot cuprinde curioasitatea spiri­tuală a autorului. Plesnesc sub greuta­tea materialului, de aceea trebuie schim­bate. Şi nădăjduim că neobositul autor o va face... Ne vom restrânge în această cronică la câteva consideraţii generale, spaţiul nepermiţându-ne să ne întindem la de­talii. „Un optimist incorigibil“ este o sati­ră a societăţii noastre, în special pro­vinciale, care aspiră să fie o satiră a u­­manităţii. Ştiţi variatele şi îndrăzneţele aspiraţii ale autorului. Satira năravurilor noastre, a meschi­nei vieţi, provinciale a cărui mobil nu e decât satisfacerea intereselor egoiste, prin politică îndeosebi —­ este reuşită, pe unele locuri chiar foarte reuşită. D. Papilian a văzut o societate româneas­că cu sufletul lipsit de orice sensibilitate morală şi­­ a văzut-o bine. A văzut în­să mai puţin indivizi — români. Am dori să-i caute şi pe aceştia. Arta ade­vărată, şi în special arta dramatică, un­de ciocnirile între indivizi vii e condi­ţie fundamentală, nu se face fără acea­stă însuşire. Satira umanităţii încă e reuşită, în parte. „Incorigibilul“, doctorul Stratu, îşi umple viaţa amuzându-se de neca­­zu­rile altora pe care el le provoacă şi le creşte, cu o cruzime diabolică. Doctorul acesta este un Mefisto care simte o plă­cere nebună să regizeze eternul specta­col al nimicniciei omeneşti. (Pentru ce îl numeşte optimist? Nu era mai bine pur şi simplu, „Regele petrece“ sau „Mefis­to“?) Din pasiunea aceasta autorul vrea să facă o pasiune general omenească; de altfel ea e ideea centrală a piesei. Satira atinge culmea în actul final unde doctorul şi un... prost ajung să predice morală societăţii. E o şarjă în­drăzneaţă, care aminteşte de Caragiale, unde comediile sfârşesc prin împingerea comicului la extrem. La d. Papilian ne pare însă că efectul e mai puţin reuşit. Prea e facil şi melodramatic. Acestea ar fi ideile principale. In co­medie se mai găsesc însă şi altele. Ştiţi curiozitatea spirituală a dlui Papilian... De pildă, întreg spectacolul e urmărit de doi privitori e— dintre cari unul nu­mai observă — un romancier şi un fi­losof sceptic, care e şi om politic şi în­că şef (de ce i-a dat oare această mese-’ rie? Se potriveşte ea cu scepticismul lui?). Pentru sceptic regisorul faptelor omeneşti » — luna. Şi luna e adusă pe scenă, pentru a i­ se închina ode. E o în­drăzneală simpatică această simboliza­re a lunei, privitoarea­ eternă şi neclin­tită a durerilor şi bucuriilor noastre. Ea însă putea să rămână — într’asta piesă. Prea suntem hărţuiţi de proble­me diferite. Acţiunea, care şi aşa e lip­sită de unităţi, slăbeşte. Din aceste sumare observaţii se poate constata că d. Papilian nu se teme de teatrul modern, îl iubeşte şi vrea să-l realizeze. Ii aplaudăm cu entusiasm în­drăzneala. Cu toate că piesa a fost cam lungă,­­ea n’a obosit. Publicul a fost într’o ani­maţie continuă — chiar dacă puţini au înţeles misterioasa intervenţie a Junei. Animaţia aceasta se datoreşte, de bu­nă seamă calităţilor dramatice ale pie­sei, dar şi priceperii cu care d. Brabo­­rescu a realizat punerea în scenă. Ta­bloul vieţii noastre provinciale era plin de vioiciune. Actorii se simţeau acasă... Relevăm jocul dlui Tâlvan, care a a­­vut de astă dată un rol potrivit, apoi pe d. Simionescu şi Mateescu. (ib) Expoziţia pictorului Trăian Bilţiu-Dancuş Pictorul mar­amur­eşan, d. Traian Bilţiu-Dăncuş, îşi va deschide în prime­le zile ale lunei Noemvrie, noua dsale expoziţie de pictură, în sala de expozi­ţii a prefecturii din oraşul nostru. !"Acea­stă expoziţie marcând o etapă mai lun­gă a pictorului maramurăşan, adunăn­­du-şi în ea lucrările cele mai reprezen­tative ale activităţii ele până acum, este aşteptată cu viu interes. HW»»H «MMM Spectacole Teat­ni Naţional şi opera Joi: Paris Godunow. Vineri Cardinalul. Cinematograful„Carmen“ şi UUfa lacrimilor, cu Maria Iacobini o comedie în 2 acte. Cnemafograful „Corso“ Oglinda misterioasă, un jurnal şi o comedie. Cinematograful „Edison“ Obrăznicuţa, comedie în 8 acte, cu Harry Liedlke. Mâna cu cârligul de fier. dramă de aventuri în 8 acte, cu Dolores Costello Doina Dobo­ ­ (De la corespondentul nostru) Orăştie, 28 Ocomvrie. Chipul fetiţei adorabile —a dlui dr. Dulce din Orăştie — a fost reprodus zilele trecute de revista „Gazeta Noa­stră ilustrată“ cu indicaţia că este o mică celebritate a Ardealului. Merită să ne oprim un moment pri­virea asupra acestei imagini drăgă­laşe de copil nevinovat, care întruchi­pează talentul şi temperamentul viol.t al rasei noastre. Doina Dobo de la frageda etate de 6 ani a fermecat publicul auditoriu din sala festivă a „Centralului“ din Orăştie, cu cântece şi dansuri execu­tate pe scenă cu gesturi şi mimică de o adevărată artistă. Cine a avut odată prilejul să ad­mire pe această „copilă minune“ nu putea să mai lipsească de la reprezen­taţi­a unde avea să debuteze. Astfel vedem în anii din urmă nu­­mele ei f­igurând aproape pe toate pro­gramele festivalurilor date de diferi­tele Societăţi în scopuri de binefa­cere. Ea era cel mai atractiv punct care umplea sala cu public numeros. Reuniunea femeilor române din loc, Societatea Principele Mircea, Asocia­ţia — în frunte cu d. colonel Ari­ton­o­­vici — pentru ridicarea unui monu­ment Regelui Ferdinand I, în mare parte acestei copile au să mulţumeas­că sporirea fondurilor cu zeci, ba chiar, cu sute de mii de lei, pentru scopu­rile lor măreţe. O mai vedem apoi la toate ocaziu­­nile ca : Ziua Eroilor, a Aviaţiei, Prin­cipelui Mircea etc., strângând cu cheia sume înseninate. Nimenea nu putea să refuze pe ado­rabila copilă. De aceia toate Societă­ţile de binefacere apelau la con­cursul ei. Faima Doinei Dobo a mers şi în alte oraşe şi iată-o în scurt timp invitata să debuteze în mai multe centre româ­neşti din Ardeal. Abia împlinise 7 ani când a fost invitată de comitetul aranjator la Za­lău şi Sălaj să debuteze cu prilejul serbărilor Astrei. In 1927 , în scopul de a spori fon­dul pentru ridicarea Monumentului Regelui Ferdinand la Orăştie, a făcut un turneu în oraşele mai apropiate ca: Alba-Iulia, Deva, Hunedoara, Haţeg etc. A mai debutat la Aiud pentru So­cietatea Principele Mircea, la Arad, invitată de Reuniunea femeilor româ­ne ortodoxe şi la Satu-Mare de Socie­tatea femeilor române greco-catolice. Pretutindeni mica artistă a fost pri­mită cu multă dragoste şi răsplătită cu flori, aplauze şi scrisori de recu­noştinţă. Actualul nostru Ministru al Artelor, care a avut adeseori prilejul să ad­mire drăgălaşa apariţie, a înţeles să aprecieze acest fenomenal talent şi prin acordarea unei burse i-a dat po­sibilitatea de a se desvolta şi cultiva. A fost o ideie cât se poate de bună. Bursa acordată micei artiste e abia o părticică din sumele frumoase can s’au strâns şi incasat cu concursul ei în favorul atâtor Societăţi de bine­facere. Doina Dobo a fost primită la Paris în studio Malaczoff, unde urmează şcoala de canto şi dans. In toamna aceasta va avea să debu­teze pentru prima oară într’un însem­nat rol ce i s’a rezervat într’o ope­retă. Vom fi mândri să auzim că a reușit să cucerească și publicul din Metro­pola Artelor, cum a cucerit inimile noastre. Aurelia Pop.­ ­“—**-00X00———

Next