Patria, august 1930 (Anul 12, nr. 159-183)
1930-08-01 / nr. 159
Pe secţie fl adnbrittratte CLUJ. STRADA REGINA MARIA 36 Telefon Direcţiunea No. 13—34. Telefon Redacţia şi Adm. 13—31. DIRECŢIA POLITICA Comitetul de pres* al Partidului Naţional Tărineşfi secţia Ardealului abonament aNIAC*î Profesiuni libere........................................................... 300 Funcționari ............................................................................... 7 TI Autonitui și instituțiuni..............................................................151) In străinătate tablu. D. Moldovanra fostul director ministerial al Basarabiei, a fost ţinta celor mai abjecte atacuri din partea liberalilor. Se spunea despre dsa, că a fost dezertor din armata română şi ca atare a fost trass în judecata consiliului de război. Nu am cunoscut pe d. Moldovanu şi n’am auzit multe despre el. Cetăţeni cu numele de Moldovanu, au fost şi sunt mulţi. Lumea a rămas cant zăpăcită la auzul şi la văzul acestei campanii desmătate. Dar d. Moldovanu nu s’a lăsat condamnat pe simple vorbe şi calomnii gazetăreşti. Dşa a cerut examinarea cazului sau de către forul cel mai competent: Ministerul de război. Acest minister, a început cercetările, şi după minuţioae lucrări, a publicat ori un comunicat. Ministerul armatei constată înainte de toate, că d. Moldovanu nu putea fi dezertor din armata română din simplul motiv, că era deja dezertor din armata austriacă, fiindcă înainte de război a fost cetăţean austriac. D. Moldovanu fiind cetăţean austriac, nu putea fi în acelaş timp şi militar român. Dezertorii nu puteau fi încorporaţi în armata altei ţari. Aceasta este laturea juridică a chestiunii. Dar ea mai are şi o lăture morală. D. Moldovanu n’a fost un simplu dezertor, ci a fost urmărit de către statul austriac pentru serviciile prestate în favoarea armatei române. Va să zică d. Moldovanu, a fost român bun. CEL PUTIN ATAT DE BUN ROMAN CA ŞI FOŞTII SECRETARI ŞI DEPUTATI AI CONTELUI TISZA, CARI AU FOST ALEŞI PRIN FURT DE URNE DE CĂTRE GUVERNUL LIBERAL ŞI, DECORAŢI PE URMA. Chestiunea personală a dlui Moldovanu, este deci pe deplin lămurită. Dar fiindcă d. Moldovanu în zadar ar aştepta o satisfacţie din partea acelora, ea ei l-au calomniat, fiindcă aceştia nu din sentimente patriotice l-au calomniat, ci din meschine interese politicianiste,, este cazul, ca dlui Moldovanu să i se dea din partea forurilor competente cea mai strălucită satisfacţie. Monopolul partidului liberal de-a unge de buni români pe renegaţi, dacă treceau la ei, şi de-a calomnia pe bunii patrioți, cari făceau pe adverbii lor, — a încetat demult. Şi pe impul acela a venit George şi a spus : eu sunt şeful liberalilor. Şi a răspuns Vintilă : ură vouă, nu el, ci eu sunt şeful. Şi a apărut şi d. Duca la braţ cu d. Costica Argetoianu şi-a spus : să fiţi cu toţii ai lui Belzebub, că ne-a fi încurcat rău, eu trebuie să fiu şeful. Şi întunerec beznă s’a făcut, şi bieţii provinciali nu ştiau ce să creadă. Unii fineau cu Vintilă, dar îl simpatizau pe George. Alţii au trecut la George, dar aşteptau să demisioneze Vintilă pentru ca să se refacă sub conducerea lui Duca. Duşmanii însă nu-i cruţau şi îi pândeau la toate răspântiie. Exact ca la prăbuşirea Ierusalimului. Dacă totuşi se vor împrăştia şi liberalii, ca şi evreii, pe tot globul pământului, vor avea satisfacţia să se vorbească de ei încă două mii de ani Altfel, poate i-ar fi înghiţit pământul după două alegeri libere CEH Avereşcanii cer să fie readuşi la guvern. In baza popularităţii lor ? Nu. In baza capacităţilor, cari ilustrează partidul ? Nu. Ei argumentează cam în felul următor : Dacă la 5 Iunie 1927 nu venea cărămida, averescanii rămânem la guvern exact patru ani, adică până în 10 Iulie 1930. Parlamentul se disolva pe aceeaşi dată şi trebuia să se facă alegeri in lung. Septembrie 1930. Fireşte alegerile ar fi fost prezidate de d. mareşal Averescu. Prin urmare guvernul Maniu este un simplu uzurpator. Din partea noastră mai adaogăm atâta: D. Maniu a fost uzurpator până în 10 Iulie. Dar dela 10 Iulie, guvernul averescan putea fi concediat cu tot dreptul. Prin urmare chiar în conformitate cu teoria averescană d. Maniu a intrat în legalitate. pop Aflăm acum după o campanie dusă cu atâta patimă, că d. Moldovanu, directorul ministerial al Basarabiei, nu este dezertor, ci un patriot bucovinean, care a făcut unele servicii chiar armatei române. O stabileşte însuși ministerul armatei. Dar pentru „Viitorul“ nu acest minister este competent să stabilească ceva în materie de penalitate militară. Care minister sau oficiu este competent în cauză ? Rămâne un mister. Liberalii nu ne d lesleagă enigma, cercăm să o facem noi... In materie de dezertare, oficiul competent este. Resortul comunicaţiilor, pentru că dezertorii o iau la fugă, probabil ori cu trenul, ori cu automobilul pe şoseaua naţională. In materie de telefoane, competent ar fi spre pildă oficiul îndiguirilor de obiceiu bulgari, cari locuiesc pe acolo. In materie şcolară este competent ministerul sănătăţii, fiindcă legile şcolare votate până acuma dovedesc, că legiferanţii ar fi avut nevoie de îngrijire şi căutare, medicală în prealabil. Şi aşa mai departe. 2. /Tyvv ftvyvweiVTdT»?TfTTTT³ yyTTftmryTfTTTrT'rrtv fmtmmimwimwftffyysTssmvmTTyrTT SkA Azi nimeni nu se mai indoieşte asupra vinovăţiei liberalilor-virilişti în dezlănţuirea desordinelor din ultimul timp. Se poate stabili cu exactitatea, că ei sunt autorii morali ai atentatului săvârşit săptămâna trecută. Dacă d. Mihalache, asupra seriozităţii căruia nimeni nu se îndoieşte, a fost nevoit să ridice chestiunea în public, este evident, că deasupra dovezilor, cari le furnizează zilnic presa subvenţionată de drailored, guvernul trebuie să fie in posesiunea unor elemente hotărâtoare. Liberalii vroiau să zdruncine prestigiul guvernului prin provocarea de dezordini, şi nu s’au sfiit să treacă laatentate. De curând ei au deschis o violentă agitaţie arătând asupra persoanei mi-nistrului de interne, care silit de împrejurări ia măsuri represive.. Aceste măsuri sunt fixate drept alarmante. D. Vaida este descris, ca un tiran cu ochii sângeroşi, care vrea să distrugă pe toţi adversarii, abuzând de puterea peste care dispune. Dosare vechi sunt răscolite şi din nou prezentate in mod cu totul, tendenţios, l se atribuie, dlui Vaida, un rol pe care nu l-a avut în diferite conflicte. Se lucrează cu mare aparat şi se pregăteşte o machinaţiune diabolică. O fiţuică viniinsă trece în caraghioslâc peste toate marginile posibile şi îl scoate vinovat de complicitate chiar în săvârşirea recentului atentat de la Interne. Absurdul este încins într’un dans nebun cu îndrăseala de bandiţi simbriaşi. Deoparte se cer guvernului măsuri de rigoare, acuzându-i de slăbiciune, de altă parte însă îndată ce se iau oarecari măsuri studenţimea este invitată să răsbune pe criminalii descreeraţi. Nu ştim ce şi cum va răspunde guvernul acestor ticăloşii. Ne place să credem, ca lucrurile vor fi puse în grabă şi definitiv la punct. Dacă ar fi insa altfel — de ceea ce au ne ferească Dzeu, — noi avertizăm pe toţi magistrii laşităţii, că nu va fi bine dacă se va întinde coarda prea mult. Noi îi asigurăm, că avem ac de cojocul acestor sperţari neobrăzaţi. situaţia MM confinau campania împotriva dim Alexandra Vaida-Voevod Exasperaţi pentru nereuşita atentatului împotriva dim constantin Anghelescu iiberalii-vechi asmuţă lumea împotriva dlui Alexandra Vaida-Voevod Pretextul l-au găsit in masurile pentru menţinerea şi asigurarea ordinei, cari sînt socotite drept provocatoare VRACURI ■ «■araransHiMi francisc ll, împărat alustriei, 31 iulie 1004 impSrltla bictfalft • îiposaţilor itebsburgt tțT întinde origine!» pani in timpuriu ceţoase ele nftvilirii barbarilor. Atunci Carol cel Mare, dupi nimicirea compleţi a avarilor turbulenţi, începe sfi puni bazele unui stat nou, numit „Oetmark*, pe teritoriul Austriei de astăzi, făcând din el un bastion in contra puhoaielor de răsărit, cu menirea si apere graniţele vastului imperiu franc. ProceptU înjghebare de stat la 916 își ia numele deÖsterreich* şi se organizează sub stăpânirea familiei Badenberg. După stingerea acestei case, Rudolf, regele german şi împărat romano-german, ocupă mica ţărişoară, dăruind-o fiilor lzi Albert şi Rudolf, Întronând astfel la 1278 familia Habsburglor. De atunci prestigiul familiei creşte mereu, devenind nu peste mult timp cea mai vestită casă domnitoare a Europei. Prin înrudirile dese cu alte famili din sânul ei se recruteezi suveranii celor mai multe ţări de pe continent, pe cari le-a considerat proprietatea sa particulari şi pentru păstrarea cărora a purtat nenumărate războaie de succesiune, hopodobindu-se cu orgoliosul titlu de împăraţi romano germani, Habsburg, printr'o diplomaţie dibacee, chiar imorală, prin aplicarea cu rezultat a principiului :divide et impare* au reuşit şi multe neamuri Dar prin sec. XVIII steaua loc începe să apună. Nesfârşitele războaie de succesiune cât şi cele napoleoniene i-au dat puturnicie lovituri şi influenţa lor în lumea apuseană a început să scadă. Atunci Francisc I privind realitatea în ţată şi-a lapidat inutilul titlu de împărat romano-german, luânduşi-l pe cel deîmpărat al Austriei* şi căutând compensaţii In răsărit şi sud. Dar tendinţei» lor de stăpânire s’au lovit de rezistenţa conştientă a noilor popoare, trezite de fermentul naţionalist din sec. XIX şi astfel odată cu înfrângerea puterilor centrale se sapă şi mormântul uneia dintre marii» case domnitoare ale Europei. AZT.EC. 100X00------