Patria, august 1930 (Anul 12, nr. 159-183)

1930-08-01 / nr. 159

Pe secţie fl adnb­rittratte CLUJ. STRADA REGINA MARIA 36 Telefon Direcţiunea No. 13—34. Telefon Redacţia şi Adm. 13—31. DIRECŢIA POLITICA Comitetul de pres* al Partidului Naţional­ Tărineşfi secţia Ardealului abonament aNIAC*î Profesiuni libere........................................................... 300 Funcționari ............................................................................... 7 TI Autonitu­i și instituțiuni..............................................................151) In străinătate tablu. D. Moldovanra fostul director ministerial al Basara­biei, a fost ţinta celor mai abjecte a­­t­acuri din partea liberalilor. Se spu­nea despre dsa, că a fost dezertor din armata română şi ca atare a fost trass în judecata consiliului de război. Nu am cunoscut pe d. Moldovanu şi n’am auzit multe despre el. Cetă­ţeni cu numele de Moldovanu, au fost şi sunt mulţi. Lumea a rămas cant ză­păcită la auzul şi la văzul acestei campanii desmătate. Dar d. Moldo­­vanu nu s’a lăsat condamnat pe simple vorbe şi calomnii gazetăreşti. Dşa a cerut examinarea cazului sau de către forul cel mai competent: Mi­nisterul de război. Acest minister, a început cercetările, şi după minuţioa­­e lucrări, a publicat ori un comu­nicat. Ministerul armatei constată înainte de toate, că d. Moldovanu nu putea fi dezertor din armata română din simplul motiv, că era deja dezertor din armata austriacă, fiindcă înainte de război a fost cetăţean austriac. D. Moldovanu fiind cetăţean austriac, nu putea fi în ac­el­aş timp şi militar român. Dezertorii nu puteau fi încor­poraţi în armata altei ţari. Aceasta este laturea juridică a chestiunii. Dar ea mai are şi o lăture morală. D. Mol­­dovanu n’a fost un simplu dezertor, ci a fost urmărit de către statul au­striac pentru serviciile prestate în fa­voarea armatei române. Va să zică d. Moldovanu, a fost român bun. CEL PUTIN ATAT DE BUN ROMAN CA ŞI FOŞTII SECRETARI ŞI DEPUTATI AI CONTELUI TI­SZA, CARI AU FOST ALEŞI PRIN FURT DE URNE DE CĂTRE GU­VERNUL LIBERAL ŞI, DECO­RAŢI PE URMA. Chestiunea personală a dlui Moldo­vanu, este deci pe deplin lămurită. Dar fiindcă d. Moldovanu în zadar ar aştepta o satisfacţie din partea ace­lora, ea ei l-au calomniat, fiindcă a­­ceştia nu din sentimente patriotice l-au calomniat, ci din meschine inte­rese politicianiste,, este cazul, ca dlui Moldovanu să i se dea din partea fo­rurilor competente cea mai strălucită satisfacţie. Monopolul partidului liberal de-a unge de buni români pe renegaţi, da­că treceau la ei, şi de-a calomnia pe bunii patrioți, cari făceau pe adver­­b­ii lor, — a încetat demult. Şi pe impul acela a venit George şi a spus : eu sunt şeful liberalilor. Şi a răs­puns Vintilă : ură vouă, nu el, ci eu sunt şeful. Şi a apărut şi d. Duca la braţ cu d. Costica Argetoianu şi-a spus : să fiţi cu toţii ai lui Belzebub, că ne-a fi încurcat rău, eu trebuie să fiu şeful. Şi întunerec beznă s’a făcut, şi bieţii provinciali nu ştiau ce să creadă. Unii fineau cu Vin­tilă, dar îl simpatizau pe George. Alţii au trecut la George, dar aşteptau să de­misioneze Vintilă pentru ca să se refacă sub conducerea lui Duca. Duşmanii în­să nu-i cruţau şi îi pândeau la toate răs­­pântiie. Exact ca la prăbuşirea Ierusa­limului. Dacă totuşi se vor împrăştia şi libe­ralii, ca şi evreii, pe tot globul pământu­lui, vor avea satisfacţia să se vorbească de ei încă două mii de ani Altfel, poate i-ar fi înghiţit pământul după două a­­legeri libere CEH Avereşcanii cer să fie readuşi la gu­vern. In baza popularităţii lor ? Nu. In baza capacităţilor, cari ilustrează parti­dul ? Nu. Ei argumentează cam în felul următor : Dacă la 5 Iunie 1927 nu venea cărămida, averescanii rămânem la gu­vern exact patru ani, adică până în 10 Iulie 1930. Parlamentul se disolva pe aceeaşi dată şi trebuia să se facă alegeri in lung. Septembrie 1930. Fireşte alege­rile ar fi fost prezidate de d. mareşal A­­verescu. Prin urmare guvernul Maniu este un simplu uzurpator. Din partea noastră mai adaogăm atâ­ta: D. Maniu a fost uzurpator până în 10 Iulie. Dar dela 10 Iulie, guvernul a­­verescan putea fi concediat cu tot drep­tul. Prin urmare chiar în conformitate cu teoria averescană d. Maniu a intrat în legalitate. pop Aflăm acum după o campanie dusă cu atâta patimă, că d. Moldovanu, directo­rul ministerial al Basarabiei, nu este de­zertor, ci un patriot bucovinean, care a făcut unele servicii chiar armatei româ­ne. O stabileşte însuși ministerul arma­tei. Dar pentru „Viitorul“ nu acest mi­nister este competent să stabilească ceva în materie de penalitate militară. Care minister sau oficiu este competent în cauză ? Rămâne un mister. Liberalii nu ne d lesleagă enigma, cercăm să o facem noi... In materie de dezertare, oficiul competent este. Re­sortul comunicaţiilor, pentru că dezer­torii o iau la fugă, probabil ori cu tre­nul, ori cu automobilul pe şoseaua na­ţională. In materie de telefoane, compe­tent ar fi spre pildă oficiul îndiguirilor de obiceiu bulgari, cari locuiesc pe acolo. In materie şcolară este competent mini­sterul sănătăţii, fiindcă legile şcolare vo­tate până acuma dovedesc, că legife­­ranţii ar fi avut nevoie de îngrijire şi căutare, medicală în prealabil. Şi aşa mai departe. 2. /Tyvv­ ftvyvweiVTdT»?TfTTTT³ yyTTf­tm­ryTfTTTrT'rrtv fmtmmimwimwftffyysTssmvmTTyrTT­ ­SkA Azi nimeni nu se mai indoieşte asu­pra vinovăţiei liberalilor-virilişti în dezlănţuirea desordinelor din ultimul timp. Se poate stabili cu exactitatea, că ei sunt autorii morali ai atentatului să­vârşit săptămâna trecută. Dacă d. Mi­­halache, asupra seriozităţii căruia ni­meni nu se îndoieşte, a fost nevoit să ridice chestiunea în public, este evident, că deasupra dovezilor, cari le furnizea­ză zilnic presa subvenţionată de d­rail­ored, guvernul trebuie să fie in pose­siunea unor elemente hotărâtoare. Liberalii vroiau să zdruncine presti­giul guvernului prin provocarea de de­zordini, şi nu s’au sfiit să treacă la­­­­atentate. De curând ei au deschis o violentă agitaţie arătând asupra persoanei mi-­­­nistrului de interne, care silit de îm­prejurări ia măsuri represive.. Aceste măsuri sunt fixate drept alarmante. D. Vaida este descris, ca un tiran cu o­­chii sângeroşi, care vrea să distrugă pe toţi adversarii, abuzând de puterea peste care dispune. Dosare vechi sunt răscolite şi din nou prezentate in mod cu totul, tendenţios, l­ se atribuie, dlui Vaida, un rol pe care nu l-a avut în diferite conflicte. Se lu­crează cu mare aparat şi se pregăteşte o machinaţiune diabolică. O fiţuică vin­­iin­să trece în caraghioslâc peste toate marginile posibile şi îl scoate vinovat de complicitate chiar în săvârşirea re­centului atentat de la Interne. Absurdul este încins într’un dans nebun cu în­­drăseala de bandiţi simbriaşi. Deoparte se cer guvernului măsuri de rigoare, acuzându-i de slăbiciune, de altă parte însă îndată­ ce se iau oare­­cari măsuri studenţimea este invitată să răsbune pe criminalii descreeraţi. Nu ştim ce şi cum va răspunde guver­nul­ acestor ticăloşii. Ne place să cre­dem, ca lucrurile vor fi puse în grabă şi definitiv la punct. Dacă ar fi insa altfel — de ceea ce au ne ferească Dzeu, — noi avertizăm pe toţi magistrii laşi­tăţii, că nu va fi bine dacă se va în­tinde coarda prea mult. Noi îi asigu­răm, că avem ac de cojocul acestor sper­­ţari neobrăzaţi. situaţia MM confinau campania împotriva dim Alexandra Vaida-Voevod Exasperaţi pentru nereuşita atentatului împotriva dim­ constantin An­gh­elescu iiberalii-vechi asmuţă lumea împotriva dlui Alexandra Vaida-Voevod­­ Pretextul l-au găsit in masurile pentru menţine­rea şi asigurarea ordinei, cari sînt socotite drept provocatoare VRACURI ■ «■araransHiMi francisc ll, împărat al­­ustriei, 31 iulie 1004 impSrltla bictfalft • îiposaţilor itebsburgt tțT în­tinde origine!» pani in timpuriu ceţoase ele nftvi­­lirii barbarilor. Atunci Carol cel Mare, dupi nimi­­cirea compleţi a avarilor turbulenţi, începe sfi puni bazele unui stat nou, numit „Oetmark*, pe terito­riul Austriei de astăzi, făcând din el un bastion in contra puhoaielor de răsărit, cu menirea si apere graniţele vastului imperiu franc. ProceptU înjghe­bare de stat la 916 își ia numele de­­Österreich* şi se organizează sub stăpânirea familiei Badenberg. După stingerea acestei case, Rudolf, regele german şi împărat romano-german, ocupă mica ţărişoară, dăruind-o fiilor lzi Albert şi Rudolf, Întronând astfel la 1278 familia Habsburglor. De­ atunci prestigiul familiei creşte mereu, deve­nind nu peste mult timp cea mai vestită casă dom­nitoare a Europei. Prin înrudirile dese cu alte famili din sânul ei se recruteezi suveranii celor mai multe ţări de pe continent, pe cari le-a considerat proprie­tatea sa particulari şi pentru păstrarea cărora a purtat nenumărate războaie de succesiune, hopodo­­bindu-se cu orgoliosul titlu de împăraţi romano germani, Habsburg, printr'o diplomaţie dibace­e, chiar imorală, prin aplicarea cu rezultat a principiu­­lui :divide et impare* au reuşit şi multe neamuri Dar prin sec. XVIII steaua loc în­cepe să apună. Nesfârşitele războaie de succesiune cât şi cele napoleoniene i-au dat puturnicie lovituri şi influenţa lor în lumea apuseană a început să scadă. Atunci Francisc I privind realitatea în ţată şi-a lapidat inutilul titlu de împărat romano-german, luânduşi-l pe cel de­­împărat al Austriei* şi cău­­tând compensaţii In răsărit şi sud. Dar tendinţei» lor de stăpânire s’au lovit de rezistenţa conştientă a noilor popoare, trezite de fermentul naţionalist din sec. XIX şi astfel odată cu înfrângerea puteri­lor centrale se sapă şi mormântul uneia dintre marii» case domnitoare ale Europei. AZT.EC. 100X00------­

Next