Patria, noiembrie 1930 (Anul 12, nr. 234-258)
1930-11-26 / nr. 254
Anul al XIHea. No 254 IEDAGȚIA fi ADHHUiTEATOti Blmț, Stilei Maria Ma. H. T I la ( Madac|ia |1 aâiaialaUaţla IMI 1 1 { DlraaHauiaa------------- »-BI direcţia POLITICA i Comitatul da fiaai al futUalel ■■Jional-țăi imnfo, aacția Ailaala lml. ABONAMENT AHUAL: Piaiaalaai libara-----------Lai BOI f« me (io mail---------------i. 7BB Autorități |i imatie|lmml - IBM ImailUmbata imblm. LA S TAXA POȘTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR No. 11178/929 Omul datoriei: Mihaiu Popovici Oamenii publici, adică oamenii reprezentativi ai unui popor sau ai unei epoci,, sunt de multe categorii,una din aceste categorii, destul de frecventă în istoria politică a umanităţii, este categoria lacomilor după o irezistibilă popularitate. Această categorie,_care se recrutează exclusiv din doritorii de a parveni, din galeria piestrită a demagogilor din toate vremurile, privesc popularitatea, adică încrederea obştei faţă de ei înşişi, ca un scop în sine, ca o culme a succesului personal, care, dacă ai atins-o, îţi dă dreptul sacrosanct de a te culca, tihnit, pe laurii biruinţă ca o iarbă a tuturor fiarelor, care-ţi deschide, ca prin vrajă, şi prin chiar faptul existenţei ei, porţile celui mai avar panteon de nemuritori... Fireşte, această categorie de oameni publici, cu psihologie de primadone vanitoase, nu-şi alege mijloacele de acţiune. Scopul scuzând aceste mijloace, ea face bucuros concesii de principii, ba chiar se abate radical de la punctul ei de plecare iniţial, căci în urechile ei, ciulite de apururi spre atitudinea străzilor, răsună necontenit zgomotul de fanfare şi mângâierea dulce a osanalelor colective. Cunoaştem însă şi o altă categorie de oameni reprezentativi, pentru cari popularitatea, adică beţia de entuziasm a mulţimilor pentru persoana lor fizică şi morală, constitue un simplu punct de mânecare pentru energia lor creatoare, pentru învolburata dragoste de umanitate sau naţiune, care clocoteşte în toate măruntaiele lor, împingându-i spre culmile măreţe ale marilor realizări tăcute... Un punct de mâncare şi o simplă justificare pentru toate înfăptuirile eroice, cari încep după desmeticirea din vraja aclamaţiunilor publice, după ce strada, convinsă de desăvârşita lor onestitate de intenţii, se împrăştie, încredinţându-le cu drag destinele sale gingaşe. Din această categorie a conştiinţelor morale superioare fac parte, fără îndoială, puţini, căci vorba veche „mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi“ reprezintă o chintesenţă de experienţă populară străveche. • Dar tocmai fiindcă astfel de exemplare de umanitate, în speţă, de românism, activ, sunt rari, ele trebuesc semnalate la timp opiniei publice şi cred că săvârşim o datorie elementară faţă de obştea românească întreagă plasând pe d. Mihaiu Popoviciu, actualul Ministru de Finanţe al ţării, în categoria din urmă. Căci pentru a-i caracteriza activitatea publică, activitate desfăşurată eroic la cel mai gingaş resort al vieţii noastre publice, nici un mănunchiu de cuvinte introductive nu mi s’a părut mai just decât elementara distincţie de mai sus. Dar să luăm lucrurile pe rând, pentru a nu fi acuzaţi că am judecat pripit şi fără temeiu. . . Din fragedă tinereţă d. Mihaiu Popoviciu a fost un ostaş convins şi neînfricat al partidului naţional, devenit mai târziu naţional-ţărănesc. A gustat prin urmare din toate izbânzile lui curate precum şi din toate loviturile meschine, dar trecătoare, de care acest partid a avut parte şi în momentul în care, adică în toamna anului 1928, i se încredinţă înalta demnitate de vistiernic al României întregite, la spatele partidului şi deci şi alesale se înşiruiau milioanele de iobagi mântuiţi din robia liberală, se rânduiau milioanele de glasuri răspicate, cari au uimit Europa întreagă prin i luminata lor conştiinţă civică. Visteria însăş era o ruină. O archivă turcească în care documentele se aruncă sumari în saci de urzică pentru a nu le putea face nici măcar inventarul sumar. Generaţii întregi de furnizori ai statului neachitaţi, leul — o biată javră lugărâtă care-şi pleca sau îşi ridica coada la cel mai mic zgomot internaţional şi în plus aceea orientală anarchie şi perfidie contabilicească din care a rezultat deficitul de 18 miliarde, care a compromis onoarea statului român peste hotare şi ne-a pogorât peste cap expresia usturătoare: Walachische Wirtschaft. Şi ştiţi ce forme concrete luase, pe timpul vistiernicului Vintilă Brătianu , această umilitoare carcterizare: ghişeurile băncilor străine ni se închiseseră ermetic, ca în faţa unei epidemii, trântinduni-se în nas oride câte ori pocăinţa târzie a „marelui” bărbat de stat cerşea o fărâmă de generozitate dincolo de fruntarii. Ce-ar fi făcut un simplu iubitor de popularitate în locul d ’Mihaiu Popovici? Ar fi închis ochii discret, s’ar fi mulţumit cu o nouă doză de mistificare a mulţimilor neştiutoare şi ar fi lăsat motanul somnoros să doarmă mai departe... Dar d. Mihaiu Popovici a făcut altfel. A răsturnat conţinutul misterios al sacilor de fărădelegi financiare şi şi-a închegat, mai întâiu, o imagine clară despre „realizările epocale“ din primii zece ani posteriori Unirii. Şi ca unul care şi-a înţeles stufoasa şi teribila misiune istorică a început prompt tămăduirea finanţelor publice. S’a prezentat străinătăţii, cu tabloul sincer al mizeriei noastre obşteşti, dar cu voinţa fermă de a salva obrazul neamului întreg peste hotare şi cu aceste două elemente de o irezistibilă forţă morală a înfăptuit stabilizarea. Pentru a acoperi prăpăstiile deficitare, moştenite de la glorioşii înaintaşi, a urcat apoi, cu inima frântă de durere, impozitele, a redus chirurgical posibilităţile de defraudare a fiscului, izbind fără cruţare în toţi cavalerii castelor scutite de control eficace. Erau acestea „acte de guvernământ” menite să sporească sau să menţină măcar o popularitate incontestabilă ? Nu, desigur, dar omul cu privirea înfiptă în perspectivele viitorului n’a ezitat să o sacrifice pe altarul datoriei împlinite cu vârf şi îndesat. Mai adăugaţi acum la toate aceste acte de sinceritate şi neînduplecată voinţă politică înfăptuitoare, recentele măsuri drastice, menite să neutralizeze efectele dezastruoase ale crizei economice mondiale asupra noastră şi veţi admite, cred, că omul datoriei înţelege să-şi ducă sarcina povarnică până la izbăvirea noastră deplină. Nu-i impresionează nici urletele celor călcaţi pe bătături, nici interesatele campanii calomnioase şi, dacă-mi permiteţi, nici chiar pretinsa nemulţumire a „tuturor claselor noastre sociale“. Că prin această dârjenie financiară i s’ar putea măcina popularitatea? Se poate, dar — repetăm -- pentru d. Mihaiu Popoviciu popularitatea nu este stafia de oprire a omului public, ci modesta haltă de plecare... Ştie aşa perfect de bine, şi-o ştiu toţi cei ce sunt deprinşi să trăiască, dincolo de neajunsurile momentului, în lumina viitorului, că hulirile de azi se vor trasforma, mâine, într’o sinceră gratitudine, în robusta recunoştinţă a unei ţări salvate din ghiarele pietrei. N. BUTA Măsurile contra deputaţilor opoziţionişti In Polonia Varşovia, 25. — Se anunţă oficial, că judecătorul de instrucţie a dispus punerea în libertate pe o cauţiune de 5000 de zloţi, a 3 deputaţi soccial-democraţi. Deputatul Korfanty a fost adus la închisoarea din Varşovia iar ceilalţi deputaţi opoziţionişti continuă a fi ţinuţi arestaţi în aşteptarea procesului. * 1 2 3 4 * 1 2 3 4 rrrrrrvvwrmr?vnrT?0v??v?v? ParildikNiaidai-TiiriDesc csic si rămâne solidar de desbinare, vor rămâne fârâ ecou şî färä’urmäri — Şcoala democraţiei neînţeleasa de oamenii vechi şi naufragiaţii politici In timpul din urmă, s’au produs unele acte, cari nu însemnează nici lipsă de disciplină şi nici răsvrătire, ci sunt o dovadă în plus, că în acest organism puternic, care se chiamă partid naţional-ţărănesc, pulsează o viaţă mai viguroasă, decât în alte formaţiuni politice. Unii dintre adversarii noştri s-au simţit îndemnaţi să creadă, că ar exista în sânul nostru curente centrifugale şi tendinţi separatiste. Nu este cazul. Adversarii noştri s-au bucurat prea devreme. Nu în zadar ne-am unit cu elementele sănătoase ale vieţii publice din vechiul Regat, pentru ca să destrămăm acest formidabil organism pentru mici divergenţe, de multe ori de caracter tactic, şi să ne dăm în spectacol urât. Deprinşi cu mentalitatea vechie de a vedea un singur şef, o singură voinţă, sau, mai exact un singur capriciu şi de multe ori o singură pasiune, pentru multă lume este neînţeleasă apariţia, că membriiaceluiaş partid să aibă diferite vederi asupra unor chestiuni actuale, sau să discute în public aceste divergenţe. In Franţa sau în Anglia, acest lucru n’ar mira pe nimeni. La noi, el apare ca o monstruositate. Un fost ministru crede, că ar fi o greşeală să se ia cutare sau cutare decizie, într’o chestiune administrativă, publică deci un articol, — tonul nu importă. Imediat toată presa se alarmează. „Conflict grav în sânul partidului*4. Altădată un grup parlamentar dintr’o regiune oarecare, se consfătuieşte pentru a cădea de acord asupra problemelor locale; a doua zi presa denunţă mişcarea ca fiind separatistă şi cu caracter destructiv. Două din numeroasele ziare cari susţin politica partidului, îşi fac reciproc observări asupra atitudinei ce ar trebui să o observe în cutare chestiune concretă, numaidecât presa întreagă relevă cazul şi îl timbrează, ca fiind extraordinar. Pentru stările dela noi, momentele prin cari am trecut şi poate vom trece încă, sunt într’adevăr extraordinare. Dar ele însemnează, că în ţara românească s’a schimbat totuşi ceva. Se studiază temeinic, se discută serios şi se dau lupte de principii. Dar din aceste ciocniri nu o să rezulte niciodată decadenţa democraţiei şi cu atât mai puţin desfacerea partidului naţional-ţărănesc. Dimpotrivă, din partea noastră suntem gata să aducem cele mai grele jertfe, pentruca să menţinem, ceea ce s’a înjghebat atât de greu, fiindcă aşa o reclamă interesele mari ale statului. Aşa fiind, războiul stârnit în arona ultimelor evenimente, este cel puţin deplasat. Partidul îşi urmează cursul înainte, spre binele patriei. Supărarea averescanilor pe d. larga este crâncenă. Dovadă, că unul dintre cei măi abili și de spirit publiciști ai dlor, d. Brăiescu, a fost comandat să-l execute pe d. profesor. Cică d. larga este Don Quichote, că este bizantin, etc. etc. Se discută foarte serios, că cele 3— 4000 voturi, care le-a primit cartelul dlor au fost date din simaptia faţă de d- Iorga sau faţă de d. Averescu. E într’adevăr nostim. Dar dacă d. Brăiescu trece drept un logician impecabil n’ar fi cu bănat, dacă n’ar destăinui secretul, că dacă într’adevăr d. Iorga a fost o cantitate atât de neglijabilă, pentru ce s’au aliat cu dsa averescanii? In politică nu se glumeşte şi mai ales în acel timp averescanii nu prea aveau chef de glume. D. mareşal crede, că nu s’au terminat manevrele, pentrucă la Chişinău, afirmative, a vorbit de un marş asupra palatului Cantacuzino. Armatele vor porni din patru puncte diferite. Cea de la Capşa va fi probabil condusă de d. Savu, care e îngropat demult acolo în tranşele, şi aşteaptă numai un semn, pentru ca să înfigă steagul averescanismului pe palatul preşedinţiei. B. Căluţiu fireşte va merge călare, dar cine va duce ordonanţa de plată asupra celor 13 milioane? Fiindcă vedeţi, cu asemenea ocaziuni solemne, decoraţiile sunt purtate în triumf în faţa frontului. Şi să mai spună cineva, că românii nu se ştiu amuza, în clipele cele mai grele. Se vede, că d. Taneved se înfurie, ca taurii de mantaua roşie a toreadorilor, de câteori i se aminteşte de revizuirea averilor. Indată ce am fost mai concişi asupra problemei, se vede, că d. Taneved a dat ordin ziarului său personal,, să ţipe. Mai eficace ar fi să-şi publice odată bilanţul asupra averii. Lumea întreagă i-ar fi recunoscătoare. Z. STATUTELE SINDICATULUI PRESEI ROMÂNE DIN ARDEAL ŞI BANAT N. 1 . ART. X. Atribuţiile speciale în comitet se vor repartiza astfel : 1) Preşedintele reprezintă Sindicatul în orice împrejurare, convoacă şedinţele comitetului şi adunările generale, ale căror desbateri le conduce, supraveghează respectarea statutelor şi regulamentului Sindicatului, controlează lucrările secretarului şi casierului precum şi întreaga activitate a personalului, răspunde de executarea hotărârilor comitetului şi adunărilor generale. 2) Vicepreşedintele exercită aceleaşi atribuţii în lipsa preşedintelui sau în temeiul împuternicirii scrise a acestuia. 3) Secretarei are în grija sa sigilul şi arhiva Sindicatului, cu contra-semnătura preşedintelui, ţine registrul proceselor-verbale şi păstrează dosarul tuturor situaţiilor personale ale membrilor Sindicatului. 4) Casierul este personal răspunzător de păstrarea intactă a fondurilor Sindicatului, ţine registru-inventar despre averea acestuia, poartă contabilitatea Sindicatului şi are grija ca toate pretenţiile băneşti ale acestuia să fie încasate la vreme. Casierul va prezintă comitetului din trei în trei luni şi adunării generale la fiecare sfârşit de an un blianţ al gestiunii financiare. Actele emanate de la casier sunt valabile numai, cu contrasemnătura preşedintelui. ART. XI. Censorii sunt datori să controleze cel puţin odată la trei luni actele şi registrele de contabilitate ale casierului, încheiând proces-verbal despre constatările făcute. Ei raportează adunării generale despre administrarea averii Sindicatului şi starea gestiunii financiare. Censorii sunt răspunzători în mod solidar cu membrii comitetului pentru neregulele evidente survenite în administrarea averii Sindicatului, când au trecut șase luni fără să fie relevate. ART. XII. Adunările generale ale Sindicatului sunt de două feluri : ordinare și extraordinare. ART. XIII. Adunările generale ordinare deliberează asupra următoarelor : 1) Primeşte şi-şi dă avizul asupra raportului anual al comitetului. 2) Primeşte şi dă descărcare asupra raportului anual de gestiune. 3) încuviinţează orice cheltuială extraordinară şi votează bugetul anual al cheltuielilor obişnuite. 4) Rezolvă în ultimă instanţă toate chestiunile privitoare la scopul şi mersul Sindicatului. 5) Se pronunţă în ultimă instanţă asupra înscrierilor membrilor în Sindicat. 6) Supraveghează respectarea statutelor şi aprobă regulamentul interior al Sindicatului. 7) Sancţionează orice abatere de la îndatoririle cinstei şi solidarităţii profesionale. ART. XIV. Adunările generale ordinare se ţin odată pe an la sediul Sindicatului în intervalul de la 1 Martie la 1 Mai. Ele trebuiesc convocate cu cel puţin 15 zile înainte, arătându-se lămurit ordinea de zi. ART. XV. Comitetul cu o majoritate de 2/3, censorii la unanimitate, sau un sfert din numărul total al membrilor activi pot convoca adunări generale extraordinare, în cazul când o necesitate grabnică o cere. ART. XVI. Adunările generale pot aduce hotărâri valide fiind prezenţi cel puţin jumătate plus unul din numărul membrilor activi. Membrii cari sunt împiedecaţi să ia parte pot fi reprezentaţi de unul din colegii lor, în temeiul unei procuri speciale, scrise şi subscrise de ei înşişi. Nici un membru nu poate avea asupra sa mai mult de o singură procură şi nu poate exprima, deci, mai mult de două voturi. Dacă la prima convocare nu se întruneşte numărul necesar de membrii adunarea se va ţine fără altă convocare în aceeaş zi a săptămânei următoare, când se ţine cu oricâţi membri prezenţi. In lipsa preşedintelui, desbaterile sunt conduse de vicepreşedinte, iar dacă lipseşte şi acesta, de cel mai în vârstă dintre membrii prezenţi. ART. XVII. Pentru aplanarea neînţelegerilor şi conflictelor dintre membrii Sindicatului *se va constitui de la caz la caz un juriu de arbitri, fiecare parte litigioasă desemnând câte un arbitru iar comitetul Sindicatului delegând prin vot secret un membru al său ca supra-arbitru. Nerespectarea hotărârilor juriului de arbitri atrage după sine excluderea din Sindicat. ART. XVIII. Adunarea generală va alege pe termen de un an un consiliu de disciplină compus dinn cinci membrii activi, dintre cari unul va fi, de drept, secretarul Sindicatului. Consiliul de disciplină, fiind sesizat, poate pronunţa următoarele sancţiuni: 1) Avertismentul colegial. 2) Desaprobarea publică a actului săvârşit. 3) Pentru fapte grave poate propune adunării generale sau unei adunări generale extraordinare excluderea membrului vinovat. Hotărârea de excludere va trebui să obţină 2/3 din voturile adunării generale. ART. XIX. Veniturile Sindicatului sunt formate din taxele de înscriere şi cotizaţiile membrilor săi, fixate printr’un vot al adunării generale, din legate şi donaţiuni, din produsul serbărilor, spectacolelor, şezătorilor sau concertelor organizate în scopul sporirii fondurilor, din produsul capitalurilor plasate sau a averii administrate de Sindicat, ş. a. m. d. Fondurile Sindicatului vor fi depuse la Banca Naţională, sau la o bancă particulară cu liber de depunere sau cont curent, în acest din urmă caz pe răspunderea personală a celor cari au hotărât depunerea. La cassa Sindicatului nu poate rămânea, niciodată în numerar o sumă mai mare de trei mii lei, pentru cheltuieli mărunte. ART. XX. Averea Sindicatului se declară ca fond inalienabil. Pentru cheltuielile Sindicatului nu se vor putea întrebuința decât cel mult 70 la sută din venituri. Restul de 30 la sută se adaugă la fondul de mai sus, la sfârșitul fiecăruri an. • ...• ART. XXI. Sindicatul va putea acorda : ajutoare ocazionale, printr’un vot al comitetului și ajutoare permanente printr’un vot al adunării generale, în limita prevederilor bugetare. ART. XXII. Orice chestiune de afiliere, colaborare sau fuziune se discută şi se hotăresc exclusiv în adunare generală, cu două teimi din numărul membrilor activi înscrişi în Sindicat ART. XXIII. Sindicatul nu va putea fi desfiinţat decât prin hotărârea unei adunări generale şi numai atunci când numărul membrilor săi va scădea subt şapte. Asupra destinaţiei fondurilor va hotărî ultima adunare generală. In orice caz, averea Sindicatului nu va putea trece asupra unor persoane particulare. ART. XXIV. Modificarea acestor statute se va putea face numai prin hotărârea generală luată cu2/3 din membrii prezenți, la propunerea scrisă și motivată comitetului sau a unei treimi din membrii activi. — SFÂRȘIT. — SIIU afla I CL.TPR SI VRACITRI Primul trani ral electric in Răcoreşti, 26 Noemvrie 1894 Una dintra caracteristicile vieţii moderne este creiarea centrelor mari de populaţie. Antichitatea n'a cunoscut aglomerarea milioanelor de oameni într-un singur oraş. Roma, capitala celui mai vast şi mai bine organizat imperiu din câte a cunoscut istoria omenirii, oraşul spre care duceau toate drumurile lumii cunoscute pe atunci, n'a avut mai mult de un milion locuitori. Iar restul imperiului abia cunoaşte câteva centre de populaţie de oarecare importanţă, înmulţirea rapidă a genului uman în ultimele secole şi industrialismul vieţii moderne a avut ca urmare îngrămădirea milioanelor de oameni în acelaş centru. Fabricile cu zeci de mii de muncitori au contribuit mult la acest fenomen caractistic timpurilor noi. Astfel vedem răsărind uneori ca din senin pe un loc pustiu câte o metropolă, centru industrial şi de cultură. Voinţa lui Petru cel Mare al Rusiei a creiat în câteva luni o capitală a unui imperiu, care în timp de 200 ani a atins cifra de două milioane. Îndrăzneala şi tempoul precipitat al vieţii americane a clădit în câteva decenii Chicagoul cu milioane de locuitori. Aceste oraşe moderne întinse pe un vast teritoriu necesitau şi mijloace de comunicaţie şi locomoţie, cari să scurteze distanţele. Tramvaiele cu cai au fost primele vehicule accesibile mulţimii şi indispensabile oraşelor mari. După captarea de către mintea omenească a acelei miraculoase puteri, care se numeşte electricitate, Siemens Werner la expoziţia industrială din Berlin, ţinută la 1879 a prezentat primul tramvai electric, care a luat în scurt timp o desvoltare şi răspândire uimitoare. Bucureştii noştri zidiţi pe un teritoriu foarte întins, după ce au devenit capitala unei ţări mărite prin Unirea de la 1859, a urmat şi el drumul oraşelor moderne. Tramvaiele cu cai, cari s-au înlocuit definitiv abia în anii din urmă, au vechime în Bucureşti. Mai târziu, la 16 ani după invenţia lui Werner se inaugurează în Capitala noastră prima linie de tramvai la Bulevardul Carol şi Elisabeta. Azi Bucureştii se pot mândri cu tramvaie moderne, curate şi frumoase, cari pot sta alături de cele ale metropolelor europene. " AZLEC — . ... Rezultatul alegerilor pentru Senat din Polonia Varşovia, 25. — Rezultatele provizorii ale alegerilor pentru Senat arată o nouă şi mare victorie a blocului de colaborare cu guvernul. Din totalul de 111 mandate, care constituie Senatul, blocul de colaborare cu guvernul a obţinut 76 mandate. In Senatul precedent, blocul dispunea de 46 mandate. Partidele de opoziţie coalizate în blocul „centru-stânga” au obţinut 14 mandate, partidul naţional-democrat 12, partidul ucrainian 4, blocul german 3, partidul democraţiei creştine 2 mandate. Miercuri, 26 Noimvrie 1930 „Guvernul partidului nostru, prin muncă desinteresată, de care a dat dovadă până acum, va scoate ţara la liman“. (Din discursul dlui ministru Ion Mihalache rostit Duminecă la Cernăuţi.) Semnificaţia manifestaţiei de la Sibiu De doi ani de zile, opoziţia se trudeşte să-şi ataşeze massele populare, şi de doi ani, liberalii nu au reuşit încă să lămurească poporul, că d. Vintilă Brătianu l-a fericit şi că, sistemele lor vor mântui ţara, iar averescanii de tot atâta vreme, umblă zadarnic cu narcoticele inventate de d. Goga, pentru captarea mulţimilor. Şi, totuşi, in acest timp, guvernul a avut o operă greu de realizat, venind, nu odată, cu măsuri cari dacă nu erau neapărat necesare, ar fi fost de natură a şi uza cumplit popularitatea. E insă, acest fapt, o înaltă dovadă despre calităţile politice extraordinare ale masselor populare, mărturia acelui simţ al dreptei cântăriri, care nu a părăsit pe român niciodată nici în cele mai grele momente de suferinţă, şi mai ales în astfel de momente. Manifestaţia naţional-ţărănistă de la Sibiu, are această profundă semnificaţie. In adevăr, în acţiunea de desfăşurare In mijlocul poporului a naţional-ţărăniştilor, s’a scris — e drept la Bucureşti şi de oameni cari poate nu au călcat aceste părţi — că... se pierde Ardealul. Ambele partide opoziţioniste având cadre In oraşele ardelene, s’au grăbit să dea asaltul pentru a proba afirmaţia. încercarea lor, a amândurora s’a «Ut în părţile sudice, ale Sibiului; dar acolo au mâncat ruşinea ce avea păreche in înfrângerile anterioare din ultimii zece anL Sirienii au arătat odată mai mult că rămân strâns uniţi in jurul dlui Iuliu Maniu şi a partidului naţional-ţărănesc. Manifestaţia de Duminecă, a fost marea dovadă. O încrestim printre actele de eroism — eroismul de a rămânea, cu toate greutăţile prin cari trece ţara, statornic in credinţă — ale acestui admirabil popor românesc; şirul acestor acte ne dau siguranţa viitorului mai bun Partidul naţional-ţărănesc va şti să folosească desigur această victorie, care e o victorie a ţării. Va prinde noi forţe pentru a duce la bun sfârşit opera care cere atâtea jertfe, având Încrederea ţării, şi — ceea ce e foarte mult în împrejurările actuale,această strălucită probă a înţelegerii ţării, va avea mai multă tărie să-i ceară noi jertfe. Cât pentru opoziţie, Sirienii i-au dovedit că speră zadarnic să se procopsească pe urma acestor jertfe.