Patria, septembrie 1931 (Anul 13, nr. 190-213)
1931-09-01 / nr. 190
Anal al Xlll-lea No. 190 REDACȚU yl ADMINISTRAT^ i^luj, Stradt Regina Maria Nr. 36. TRI.ffiFON_Direcțiune« . . UMT redacti« ») Admin. I.t id DIRECȚIA politica : Comitetul de presă al partidului național-țărânesc, secția Ardealuluj. ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libere — — Lei 800 lunRndiuiri —----------— „ /'' Autorități și instituțiuni „ IBOfl In străinătate dubin. Lei 3 TATA PORTAJUL PLITITA IN NUMERAR No. 1117B/19M Biblioteca Palpitului Cult, Tit.Mures Marți 1 Septemvrie 1931 Cine purifică? D. Doktor dela München, d. '^ncred Constantinescu și d. noile serii să zică floarea cavalerilor de idustrie politică a ritmului nou. Bravos popor ! Suveranul trebuie să avizeze După declarațiile diul prim-ministru asupra genezei guvernului D. președinte al Consiliului în fața unei delegații de agriculturi la Constanța, a vorbit între altele și de geneza guvernului, prezidat de dsa. A spus, că „nu am decât doi miniștrii, pe dnii Hamangiu și Sisești, cei■ lalți sunt ai Regelui“. In comunicatul de desmințire (?) al preșidenției se vorbește în general de „videlicateța“ gazetarilor, de răutatea spionilor, cari au „denaturat“ vorbele rostite. Asemenea desmințiri oficiale n’au multă valoare materială, iar cea în speță are și mai puțină, și n'are nici valoare morală. Dar a intervenit un fapt nou. D. prefect al județului Constanța a trimis o scrisoare ziarului „Adevărul“ în care se reproduc vorbele rostite de d. lorga (mare deosebire nu-i în ce privește cele comunicate și textul rectificat) dar ceea ce este foarte grav, în ce privește pasagiul cu caracterizarea guvernului, d. prefect tace și lasă să se înțeleagă, că aici nu se poate rectifica și desminți nimic, pe lângă toată bunăvoința și tot sperzelul de care este capabil un prefect față de șeful guvernului. Astfel fiind cel puțin această parte a „conversației particulare“ trebuie privită, ca indiscutabilă. Prin declarațiile sale de prim-ministru Iorga a săvârșit o necuviință față de Suveran și în acelaș timp a recunoscut o stare de fapt, care este însă în contrazicere cu principiile constituționale și cu normele parlamentarismului. Zicem necuviință fiindcă nici un cetățean al țării, nici măcar primul miniștru nu se poate erija în rol asemănător cu Regele, vorbind de miniștrii săi în raport cu miniștrii Regelui. In teorie și guvernul și opoziția și toți cetățenii, sunt ai Regelui, fiindcă Regele personifică Suveranitatea națională. In limbagiul comun poate un prim-ministru să vorbească de „guvernul său" și de „miniștrii“ săi. Dar făcând comparație, și vorbind de „miniștrii săi“ și de-ai „Regelui", însemnează, că primul ministru ar recunoaște, că el face o politică, în deosebire de Rege, care face altă politică pe cont propriu, și că pentru acest scop are și „Regele miniștrii săi". O profundă erezie. Guvernul este al Regelui, cum este al țării, în egală măsură, ba am putea zice, ținând cont de anumite prerogative regale, că în practică, ministerul depinde mai mult de voința Regelui, decât de voința națională, fiindcă Regele îl poate demite oricând, dar națiunea numai în mod nemijlocit, prin parlament și numai cu ocazia alegerilor generale, cari se fac din patru în patru ani, îndată după constituirea guvernului Iorga, ziarul nostru și-a permis obiecțiunea, că noul guvern se bucură deocamdată numai de încrederea Suveranului și nu și de încrederea națiunii. Ne-am permis o critică modestă și cuviincioasă, spunând, că uzanța constituțională și parlamentară ar fi cerut să fie numit un guvern, căruia parlamentul să -i voteze încredere, sau dacă aceasta nu era cazul, opinia publică să aibă convingerea, că la apropiatele alegeri și în viitorul parlament, guvernul să întrunească majoritatea sufragiilor. Am fost îndată violent atacați și am fost învinuiți că ducem luptă împotriva Regelui. Atacurile au fost pe cât de nedrepte, pe atât de nebazate. La alegeri s’a falsificat voința manifestată a națiunii, este adevărat, că guvernul pentru a asigura reușita listelor sale, a trebuit să cerșească Sprijinul partidului liberal, este adevărat, că nici după abuzurile și falsurile săvârșite, listele guvernului n’au întrunit majoritatatea sufragiilor, este adevărat, că în parlament, guvernul n’a pus chestia de încredere, dar nu mai puțin adevărat este, că în realitate, guvernul s’a bucurat de o majoritate — ce-i drept infimă — în parlament. Ca să zică, guvernul pe lângă încrederea Suveranului și-a asigurat, bine rău, cum a putut și o încredere simulacru a națiunii. (sic!) Acum însă vine de prim-ministru și în loc să se bucure, că lumea a uitat de această greșeală de frumsețe, — pentru ca să nu-i zicem altfel, — ciia în persoană, readuce în discuție problema. Ceea ce n’ar fi tocmai așa de alarmant, dar o readuce într’un sens ciudat. D. prim-ministru în persoană trage acum la îndoială încrederea de care ar trebui să se bucure ministerul său din partea națiunii și a parlamentului, spunând: „numai doi miniștrii sunt ai mei, ceilalți sunt ai Regelui“. Cu alte cuvinte, numai doi miniștrii dețin încrederea forurilor politice ale națiunii, ceilalți dețin numai încrederea Regelui. Dacă ar fi adevărate constatările dlui prim-ministru, ar trebui să se alarmeze în primul rând guvernul și în al doilea rând Regele. Fiindcă nici guvernul nu poate trece indiferent pe lângă o asemenea constatare diminuativă, dar nici Regele nu poate să tolereze o atare clasificare, în care miniștrii lui sunt puși în inferioritate față de miniștrii primului ministru. Realitatea este, că atât din punctul de vedere al încrederei Suveranului, cât și din cel al parlamentului, toți membrii guvernului se bucură de egal raport. Fiindcă ne închipuim, dacă vre-un ministru „al Regelui“ ar primi vot de blam din partea parlamentului, ar trebui să demisioneze numaidecât. Și invers, dacă dnii Hamangiu și Sisești, ar avea numai prietenia dlui Iorga și ar fi căzuți în disgrație la Rege, n’ar putea să stea nici 24 de ore, în fruntea departamentelor, pe cari le girează. Totuși fiindcă un prim ministru poate vorbi cum a vorbit, adică de la egal la egal cu Regele, mărturisind singur defectele pe cari le au colaboratorii săi și neînțelegând să tragă consecințele firești din convingerile sale profesate în public, credem că este cazul, ca Suveranul să aviseze. NICI O zl nu mai poate sta Io ironicanofernatol D. Nicolae Iorga, care a ajuns Imtr’Oïl asemenea conflict cu Capul fârii, „Patria“. Viitorul buget de 25 de miliarde! — Sacrificiile se vor face tot la rubrica personalului — BiOLJREgli,n. — in cercurile miniisterului de finanțe se afirmă, că viitorul buget va fi redus la suma de 2.^ miliarde. Tot ân aceste cercuri se mai afirmă că cele mai mari sacrificii și amputări se vor face și de astă dată la capitolul „personal‘. Astfel, în urma acestor svonuri tot mai insistente, cercurile politice și funcționărești, cu toată desmințirea ministerului de finanțe, continuă să creadă că pe lângă o mulțime de desființări de posturi, se vor reduce din nou leturile funcționarilor. ■0X0— On Vă mai aduceți aminte de semnul „ferestrii“? Sau cum s’a zis de către unii propagandiști „obloane de temniță‘ ? Ia termeni oficiali, s’a numit dublul pătrat. Acesta a fost semnul „uniunii naționale*' în alegeri. Cu acest sems a candidat un domn, din gruparea țezistă, la alegerea dela Xeamț. Este adevărat, guvernul n’a avit un candidat oficial, declarat. Dar nu mai puțin adevărat este, că pe sub mână a sprijinit pe candidatul liberal-ducist. Și acum să vedem rezultatul?! • Candidatul țepist, cu semnul „uniunii naționale"*, adică este vorba de faimosul „dublu pătrat“, a întrunit 25, zi douăzeci și cinci de voturi- Nici a mila parte a tuturor voturilor. Și asta într’un județ, unde la alegerile generale „a reușit“ toată lista guvernului... . Dar poate eți zice, că la alegerile generale, guvernul a fost sprijinit de partidul liberl-ducist, care a purtat ponosul acestei tovărășii, dar dealtă parte a livrat cadrele. Ei bine, candidatul liberal-ducist, cu tot sprijinul declarat al evreilor — și sunt mulți în acel județ — și cu tot sprijinul ocult al administrației, cade, și cade cu triumf, întrunind abia 25.2 la sută a voturilor. Georgiștii s’au dovedit din nou puternici față de vechii liberali, mai puternici adică decum am fi crezut după gălăgia presei tacrediene. Poate ne va obiecționa cineva, că pentru ce jubilăm, devreme ce candidatul național-țărănist n’a fost ales. E adevărat, n’avem motive să săltăm de bucurie, dar ținând cont de împrejurarea, că în alegerile trecute lista național-țărănistă n’a întrunit decât abia 2000 voturi, iar acuma a primit peste 2 000, avem motive să fim mulțumiți, văzând cum în foarte scurtă vreme, numărul aderenților noștri a crescut cu mult peste dublu. Rezultatul constituie o vădită încurajare pentru noi. In ce privește succesul dlui Zelea Codreanu, el se datorește curentului puternic antisemit de acolo, apoi nemulțumirii mari a populației față de guvernarea de azi. Pentru că o alegere parțială, unde candidații agreați de guvern ni întrunesc decât abia 25 la sută a voturilor, însemnează pur și simplu un dezastru. • Rezultatul dela Neamț ne îndeamnă și mai mult, să cerem grabnica | demiței^ a^guvernului, care s’a compromis pe toată linia. —0X0“ Alegerea dela Neamț Din 2M69 de foluri 23 pentru candidatul cu semnul ferestrii Rușinoasa infrângere a trupurilor antemamentele - Diminia este o dinn lelea Codreana, dar ea se dotareste In primul rana imensei nemnilamiri a mosselor electorale - candidarii poriloinini noponalfaranesc infinnesse de trei anaiarea foiiri, ca in vnna înnle — 7jiare,‘ guvernamentale, semiguvernmwentale, cadre, camuflate, inspirate etc., toate spuneau înainte de alegerea de la Neamț, că lupta va fi decizivă, și rezultatul va constitui o indicație pentru cazul unei crize de guvern. Așa fiind nici n’ar trebui să fie discuție acuma, puterea ar trebui să le revină gardiștilor de fier. In ce mă privește nu sunt deloc îngrijorat. Dar cum rămânem cu popularitatea „imensă” și „indiscutabilă” a liberalilor, cari și-au bătut joc de candidatul național-țărănescf E povestea cu cei doi hoți din grădina sultanului. Unul care a furat o prună, celalalt care a furat un bostan. Și judecata a sunat, ca fiecărui să i s<? bage în nas ce-a furat. Cel cu prune, când tocmai decurgea operație a început să râdă. „Ce, râzi măif” s’au răstit la el pârcălabii. „Cum să nu râd, dacă mă gândesc ce o să para tovarășul meu cu bostonul”. ♦ După șeful delegației de agricultori primită in audiență de „conversație particulară” cu d. prim-ministru, iatd-l acuma și pe d. prefect de Constanța, cu o lungă epistolă, explicând, rectificând, modificând, interpretând și comentând declarațiile dlui prim-ministru. Se va naște o adevărată literatură in jurul acestor declarații. Azi mâine vor veni savanții și vor publica opere clasice intitulate: De declarationes iorghiensis in Tomis. Sau și mai bine ar fi dacă d. premier ne-ar surprinde cu o dramă: Barmațuchi, in fața spionilor, în trei acte, cu desmințire și foc bengalic. O știre alarmantă, planul uniunii vamale austro-germane a căzut definitiv în baltă. Noi credem, că nu-i pierdut totul. Ar trebui d. doritor de la München să scrie câteva articole de logică-teologică sau fizico-politică. Și situația ar fi salvată. Z. Aurel Vlaicu 1 31 Ami BSI 1913 Comemorăm a optsprezecea oară tragica moarte a inginerului Aurel Vlaicu. Ne reamintim durerea, de care toate sufletele românești au fost cuprinse, când a sosit vestea, că el n‘a putut trece Carpații și că avionul său s‘a priOuit de-asupra satului Bănești, în care ziarele s'au încadrat atunci în negru, simbolizând încadrarea în negru a tuturor inimilor, cari bateau românește. Aloarrea lui Aiu’el Vlaicu, întâmplată în 31 august 1931 a fost pentru Românii ardeleni un dureros prilej de jale fără mângâiere, fărarec poruncă sosită dela cei mai mari clopotele tuturor bisericilor românești au cântat la atunci jalea Ardealului românesc. Aurel Vlaicu s-au legat cele mai mari nădejdi. Feciorați de țăran din Bintina, sat, ce a?,i cu multă mândrie poartă numele lui, ne-a pus în uimire încă în cel dintâi an după terminarea studiilor. Vedeam în el pe viitorul om mare și de pe-atunci ne obișnuiam a-i trecem numele în cartea oamenilor nemuritori. Când, nu dorința lui de a-și servi întreg neamul a refuzat ofertele streinului și a trecut în Romania liberă, noi știam, că el iarăși o să vina, dar fără pașaport și fără să plătească vama la Predeal, ori la Turnu-Roșu. Ne-am bucurat de succesele lui și am admirat avionul de tip original, ce și l-a construit în arsenalele armatei române. In timpul când își construia la toți frații săi români, dela Nistru până la Tisa. După abia câteva luni de exercițiu cu avion executat virajuri mult admirate chiar și de către cei mai iscusiți piloți , serviciile ce prin îndrăznețea armatei române cu prlejul campaniei din Bulgaria. Toată lumea presimțea, ca de aceste servicii neamul românesc va avea nu peste multă vreme o și mai mare trebuință. ^ nervî ^ o încercare «memte în muzeul militar din București. Numele lui a rămas totuși, neuitat. Românii se vor gândi mereu la colonul de țăran româm ardelean, care acmîi c^sprezece ,ani a îndrăznit să se gândeas^^a desființarea vămilor din Carpați. Cronicar Batistele Jandarmeriei... — o campanie suspectă a presei liberale — Piasa oficioasă a liberalilor și cea subvenționată, sau să folosim un temen mai eufemistic, cea „inspirată“ de liberali, duce o varitanie in prezent pe tema hainelor dlui general Dumitrescu, inspectorul general al Jandarmeriei. Care este cazul? 1). inspector general al Jandarmeriei, a dat o circulară comandanților de legiuni, în care recomandă, ca jandarmii sa poarte în semn de atențiune față de spremul Șef al Țării, o cocardă sau o batistă cu chipul Regelui. Cu acest prilej, d. general face un călduros apel către jandarmi, cerând dela aceștia sa cultive sentimentele dinastice ,și să îndemne la acest lucru și pe săteni, cu ocazia contactului pe care-l au si lumea satelor. In „particular “ cum zice d. lorga, în camera caritatis, între patru pereți, admoterii și noi, se putea discuta, din punct de vedere al ..economiilor“ să se dea un asemenea „apel“, penera că nu poate fi vorba de „ordin“. Dar odată apelul publicat, orice discuție în jurul lui și mai ales în tonul adoptat de presa liberală, însemnează pur și simplu o necuviință. Această presă nu s’a alarmat și nu s’a indignat, când 1. ministerul sub regimul liberal silea autoritățile să vândă broșurile savanților liberali; 2. când aceleași ministere, desfăceau prin autorități, bilete de teatru și alte spectacole; 3. când se desfăceau chipurile miniștrilor liberali; 4. când se vindeau cocarde în formă de stele cu chipul dlui gen. Averesem; .3. când fel de fel de insignii „patriotice” se desfăceau cetățenilor pașnici. Indignarea, și revolta presei liberale a lipsit atunci. Iar azi, când e vorba de o propagandă dinastică, inofensivă și foarte modestă, aceeași presă înși nu o buciumașii în ordine de bataie. S’ar părea, că nu este nevoie de o propagandă dinastică, între împrejurări normale, dar azi când „puterea în județe și pe sate este dată în mâna „anticarliștilor“ noi găsim, că o asemenea propagandă, chiar dacă nu-i indispensabilă, ni strică la nici o întâmplare. VALEA DRAGANULUI - NOTE SI IMPRESII «e . N. DAN IV. 8â. incercam acum, în acest ultim articol, o fideie de ansamblu asupra Văii Drăganului, pentru a deștepta în cât mai mulți români interesul de a o vedea. In modestele descrieri anterioare, am arătat că această regiune fermecătoaa*e, care constituea fără exagerare un giuvaer al patrimoniului teritorial românesc, dispune de toate elementele necesare unei puternice atracții turistice. De stânci prăpăstioase, îngrămădite capricios și romantic de misterioasa scurgere a vremilor, de imense păduri de brad, de murmur sonor de ape năvalnice, cu un cuvânt de astfel de frumuseți naturale încât în fața lor multe din „peisagiile unice“ ale Elveției ar putea să roșească. In afară de darurile bogate ale naturii, vilegiaturistul sau excursionistul ocazional găsește însă, pe Valea Drăganului, și alte lucruri de văzut, pretutindenea în Munții Apuseni. Ca și aici întâlnim o populație românească dinitre cele mai străvechi, purtând întreaga pecete a autoniei noastre pe aceste plaiuri și oferind istoricului, etnografului, sociologului chiar fenomene și porbleme de deslegat dintre cele mai ispititoare. In adevăr, sub raportul „civilizației“, satele de pe Valea Drăganului, o unitate geografică distinctă, prezintă aceleaș caractere de primitivism străvechiu, pe care I-am fi întâlnit cu multe sute de ani în urmă. Postul oamenilor*, hrana lor sumar*a, or ientarea lor simplistă asupra lumii și lucrurile omenești sunt și azi cele din vremurile adânci. Tot astfel și mijloacele de train, atitudinea lor vagă față de frământările semenilor lor din regiuni mai puțin izolate, piersând însă în dosul tuturor acestor realități strămoșescul instinct de conservare peste toate cotiturile îndrăznețe ale vremurilor de azi. Pătimașa lor dragoste de pământ, de pășune sau de pădure și privirea, sfredelitoare asupra tuturor „străinilor“ cari le tulbură scotelile patriarhale, este tot cea veche și nu sunt lipsite de interese pentru cercetător nici legăturile acestei populații cu viața de stat adică atitudinea statului față de nevoile ei multiple, am zice, față de legendari ci sărăcie precum nu este lipsiită de interes nici atitudinea acestei populații față de raporturile ei cu statul. Mai adăugam la acest complex de probleme mari, oarecum perpetue și problemele izvorâte din actuala criză economică întropitoare, problemele de ordin sanitar și altele și veți admite, cred, că o astfel de fășie din pământ al nostru strămoșesc merită mai mult decât o atenție sumară, fugitivă. Realitățile de tot felul ,sunt atât de variate ** și atât de evidente, pe Valea Drăganului, încăt la o operă de migăloasă analiză toate branșele „intelectualității“ ar putea colabora cu folos. Cu folos imens pentru ea în primul rând și în al doilea rând ca folos pentru regiunea de care ne ocupăm ,și care până azi s’a învrednicit prea puțin •sau poate deloc, de atenția activă, conștient românească, a păturii noastre conducătoare. Cn „Munții .Apuseni** ne • mândrim doar*, cum prea bine știm, la fiecare pas. Eroismul lor din trecut îl admirăm, cântecele de jale cari răspat prin pădurile lor de ie ne înduioșează, adesea, până la lacrimi; de ce nu ne-am împlini deci, noi orășenii intelectualizați, o datorie elementară față de ei? unii dintre acești „intelectuali“ vor găsi poate, că le cerem prea mult, că o astfel de migăloasă operă de cercetări științifice nu ixrate pleca dintr’un simplu interes turistic și că ducerea ei la îndeplinire reclamă „motive determinante“ de altă natură. Unii ca aceștia, deși n’au dreptate, ar putea face însă și mai puțin pentru Valea Drăganului. Eu am văzut lucrător pe această vale, cari în schimbul unui pol, cu efigia proaspătă a regelui, sunt în stare să-ți facă servicii o zi întreagă. Banul, în aceste cumplite vremi, este, acolo în munți, o apariție atât de miraculoasă și atât de rară încât, la păzul lui, ochii localnicilor se scaldă în lacrimi de fericire. Câtă zmeură, câte fi*agi de pădure nu se pot cumpăra apoi pe Valea Drăganului cu un pol sau doi! Să nu uităm deci că. pirisosul de bani pe care-l destinăm în cursul anului pentru luna de recreație l-am putea risipi printre acești locuitori nevoiași cari sunt sânge din sângele nostru și copleșiți de nevoi până în gât. In loc să-l aruncăm cu stupidă fală romanească și în formă de bacșișuri grase chelnerilor din stațiunile climaterice din străinătate, mai bine l-am da acolo unde, oricât de mărunt ar fi, e în stare să șteargă o lacrimă și să înveselească o întreagă familie numeroasă. Iată ce credem noi că ar putea face și intelectualii comozi despre care am vorbit, în schimbul — repetăm, al unor frumuseți naturale fără pereche, situate la doi pași de Cluj în împărăția falnică a Munților Apuseni, cuib de eroi, dar și de mizerie vitednică de locuit. Și alături de ei ar putea săvârși această minune și alte categorii, de cetățeni, dornici de recreație după un an de activitate și având pulsul neaoș românesc. (Sfârșit) --Doxa-- N. DAN