Patria, septembrie 1931 (Anul 13, nr. 190-213)

1931-09-01 / nr. 190

Anal al Xlll-lea No. 190 REDACȚU yl ADMINISTRAT^ i^luj, Stradt Regina Maria Nr. 36. TRI.ffiFON_­Direcțiune« . . UM­­T redacti« ») Admin. I.t id DIRECȚIA politica : Comitetul de presă al partidului național-țărânesc, secția Ardealuluj. ABONAMENT ANUAL: Profesiuni libere — — Lei 800 l­unRn­diuiri —----------— „ /­'' Autorități și instituțiuni „ IBOfl In străinătate dubin. Lei 3 TATA PORTAJUL PLITITA IN NUMERAR No. 1117B/19M Biblioteca Palpitului Cult, Tit.­Mures Marți 1 Septemvrie 1931 Cine purifică? D. Doktor dela München, d. '^ncred Constantine­scu și d. noile ser­­ii să zică floarea cavalerilor de idustrie politică a ritmului nou. Bravos popor ! Suveranul trebuie să avizeze După declarațiile diul prim-mini­­stru asupra genezei guvernului D. președinte al Consiliului în fața unei delegații de agriculturi la Cons­tanța, a vorbit între altele și de ge­neza guvernului, prezidat de dsa. A spus, că „nu am decât doi miniștrii, pe dnii Hamangiu și Sisești, cei­­■ lalți sunt ai Regelui“. In comuni­catul de desmințire (?) al preșiden­­ției se vorbește în general de „vi­­delicateța“ gazetarilor, de răutatea spionilor, cari au „denaturat“ vor­bele rostite. Asemenea desmințiri oficiale n’au multă valoare materială, iar cea în speță are și mai puțină, și n'are nici valoare morală. Dar a intervenit un fapt nou. D. prefect al județului Constanța a trimis o scri­soare ziarului „Adevărul“ în care se reproduc vorbele rostite de d. lorga (mare deosebire nu-i în ce privește cele comunicate și textul rectificat) dar ceea ce este foarte grav, în ce privește pasagiul cu caracterizarea guvernului, d. prefect tace și lasă­­ să se înțeleagă, că aici nu se poate rectifica și desminți nimic, pe lângă toată bunăvoința și tot sperzelul de care este capabil un prefect față de șeful guvernului. Astfel fiind cel pu­țin această parte a „conversației particulare“ trebuie privită, ca indis­­­­cutabilă. Prin declarațiile sale de prim-mi­­nistru Iorga a săvârșit o necuviință față de Suveran și în acelaș timp a recunoscut o stare de fapt, care este însă în contrazicere cu princi­piile constituționale și cu normele parlamentarismului. Zicem necuviință fiindcă nici un cetățean al țării, nici măcar primul miniștru­ nu se poate erija în rol asemănător cu Regele, vorbind de miniștrii săi în raport cu miniștrii Regelui. In teorie și guver­nul și opoziția și toți cetățenii, sunt ai Regelui, fiindcă Regele personifică Suveranitatea națională. In limbagiul comun poate un prim-ministru să vorbească de „guvernul său" și de „miniștrii“ săi. Dar făcând compa­rație, și vorbind de „miniștrii săi“ și de-ai „Regelui", însemnează, că primul ministru ar recunoaște, că el face o politică, în deosebire de Rege, care face altă politică pe cont pro­priu, și că pentru acest scop are și „Regele miniștrii săi". O profundă erezie. Guvernul este al Regelui, cum este al țării, în egală măsură, ba am putea zice, ținând cont de anumite prerogative regale, că în practică, ministerul depinde mai mult de voința Regelui, decât de voința națională, fiindcă Regele îl poate demite oricând, dar națiunea numai în mod nemijlocit, prin par­lament și numai cu ocazia alegerilor generale, cari se fac din patru în patru ani, îndată după constituirea guvernului Iorga, ziarul nostru și-a permis obiecțiunea, că noul guvern se bucură deocamdată numai de încrederea Suveranului și nu și­ de încrederea națiunii. Ne-am permis o critică modestă și cuviincioasă, spu­nând, că uzanța constituțională și parlamentară ar fi cerut să fie nu­mit un guvern, căruia parlamentul să -i voteze încredere, sau dacă a­­ceasta nu era cazul, opinia publică să aibă convingerea, că la apropia­tele alegeri și în viitorul parlament, guvernul să întrunească majoritatea sufragiilor. Am fost îndată violent atacați și am fost învinuiți că ducem luptă împotriva Regelui. Atacurile au fost pe cât de nedrepte, pe atât de nebazate. La alegeri s’a falsificat voința ma­nifestată a națiunii, este adevărat, că guvernul pentru a asigura reușita listelor sale, a trebuit să cerșească Sprijinul partidului liberal, este ade­vărat, că nici după abuzurile și fal­surile săvârșite, listele guvernului n’au întrunit majoritatatea sufragiilor, este adevărat, că în parlament, gu­vernul n’a pus chestia de încredere, dar nu mai puțin adevărat este, că în realitate, guvernul s’a bucurat de o majoritate — ce-i drept infimă — în parlament. Ca să zică, guvernul pe lângă în­­crederea Suveranului și-a asigurat, bine rău, cum a putut și o încredere simulacru a națiunii. (sic!) Acum însă vine de prim-ministru și în loc să se bucure, că lumea a uitat de această greșeală de frumsețe, — pentru ca să nu-i zicem altfel, — ciia în persoană, readuce în discuție pro­blema. Ceea ce n’ar fi tocmai așa de alarmant, dar o readuce într’un sens ciudat. D. prim-ministru în persoană trage acum la­­ îndoială încrederea de care ar trebui să se bucure mi­nisterul său din partea națiunii și a parlamentului, spunând: „numai doi miniștrii sunt ai mei, ceilalți sunt ai Regelui“. Cu alte cuvinte, numai doi miniștrii dețin încrederea forurilor po­litice ale națiunii, ceilalți dețin numai încrederea Regelui. Dacă ar fi ade­vărate constatările dlui prim-ministru, ar trebui să se alarmez­e în primul rând guvernul și în al doilea rând Regele. Fiindcă nici guvernul nu poate trece indiferent pe lângă o asemenea cons­tatare diminuativă, dar nici Regele nu poate să tolereze o atare clasi­ficare, în care miniștrii lui sunt puși în inferioritate față de miniștrii pri­mului ministru. Realitatea este, că atât din punc­tul de vedere al încrederei Suvera­nului, cât și din cel al parlamentului, toți membrii guvernului se bucură de egal raport. Fiindcă ne închipuim, dacă vre-un ministru „al Regelui“ ar primi vot de blam din partea parla­mentului, ar trebui să demisioneze numai­decât. Și invers, dacă dnii Ha­mangiu și Sisești, ar avea numai prietenia dlui Iorga și­ ar fi căzuți în disgrație la Rege, n’ar putea să stea nici 24 de ore, în fruntea departa­mentelor, pe cari le girează. Totuși fiindcă un prim ministru poate vorbi cum a vorbit, adică de la egal la egal cu Regele, mărturisind singur defectele pe cari le au cola­boratorii săi și neînțelegând să tragă consecințele firești din convingerile sale profesate în public, credem că este cazul, ca Suveranul să aviseze. NICI O zl nu mai poate sta Io ironica­nofernatol D. Ni­­colae Iorga, care a ajuns Im­­tr’Oïl asemenea conflict cu Ca­pul fârii, „Patria“. Viitorul buget­ de 25 de miliarde! — Sacrificiile se vor face tot la rubrica personalului — Bi­OLJREgl­i,­­n. — in cercurile m­iniisteru­lui de finanțe se afirmă, că viitorul buget va fi redus la su­ma de 2.^ miliarde. Tot ân aceste cer­­curi se mai afirmă că cele mai mari sacrificii și amputări se vor face și de astă d­ată la capitolul „personal‘. Astfel, în urma acestor svonuri tot mai insistente, cercurile politice și funcționăr­ești, cu toată desmințir­ea mini­sterului de finanțe, continuă să creadă că pe lângă o mulțime de des­ființări de posturi, se vor reduce din nou leturile funcționarilor. ■0X0— On V­ă mai aduceți aminte de semnul „ferestrii“? Sau cum s’a zis de că­tre unii propagandiști „obloane de tem­niță‘ ? Ia termeni oficiali, s’a nu­mit dublul pătrat. Acesta a fost sem­nul „uniunii naționale*' în alegeri. Cu acest sems a candidat un domn, din gruparea țezistă, la alegerea dela Xeamț. Este adevărat, guvernul n­’a av­it un cand­idat oficial, declarat. Dar­ nu mai puțin adevărat este, că pe sub mână a sprijinit pe candida­tul liberal-ducist. Și acum să vedem rezultatul­?! • Candidatul țepist, cu­­ semnul „uni­­unii naționale"*, adică este vorba de faimosul „dublu pătrat“, a întrunit 25, zi douăzeci și cinci de voturi- Nici a mila parte a tuturor voturilor. Și asta în­tr’un județ, unde la alegerile generale „a reușit“ toată lista gu­vernului... . Dar­ poate­­ eți zice, că la alegerile generale, guvernul a fost sprijinit de partidul liberl-ducist, care a pur­tat ponosul acestei tovărășii, dar de­­altă par­te a livrat cadrele. Ei bine, candidatul liberal-ducist, cu tot spri­jinul declarat al evreilor — și sunt mulți în­ acel județ — și cu tot spriji­nul ocult al administrației, cade, și cade cu triumf, întrunind abia 25.2 la sută a voturilor. Georgiștii s’au dovedit din nou puternici față de vechii liberali, mai puternici adică decum am fi crezut după gălăgia presei tacrediene. Poate ne va obiecționa­­ cineva, că pen­tru­ ce jubilăm, devreme ce candida­tul n­ațional-țărănist n’a fost ales. E adevărat, n­’avem motive să săltăm de bucurie, dar ținând cont de îm­prejurarea, că în alegerile trecute li­­­sta național-țărănistă n’a întrunit decât abia 2000 voturi, iar acuma a primit peste­­ 2 000, avem motive să fim mulțumiți, văzând cum în foarte scurtă vreme, numărul aderenților noștri a crescut cu mult peste dublu. Rezultatul constituie o vădită încu­rajare pentru noi. In ce privește­­ succesul dlui Zelea Codrean­u, el se datorește curentului puternic antisemit de acolo, apoi ne­­mulțum­irii mari a populației față de guvernarea de azi. Pentru că o ale­gere parțială, unde candidații agre­ați de guvern ni întrunesc decât a­­bia 25 la sută a voturilor, însemnea­ză pur și simplu un dezastru. • Rezulta­tul dela Neamț ne îndeam­nă și m­­ai mult, să cerem grabnica | demiței­^ a^guvernului, care s’a com­­prom­­is pe toată linia. —0X0“ Alegerea dela Neamț Din 2M69 de foluri 23 pentru candidatul cu semnul ferestrii Rușinoasa infrângere a trupurilor antemamentele - Dim­inia este o dinn lelea Codreana, dar ea se dotareste In primul rana imensei nemnilamiri a mosselor electorale - candidarii poriloinini noponal­­faranesc infinnesse de trei an­aiarea foiiri, ca in vnna înnle — 7jiare,‘ guvernamentale, semiguver­nmwentale, cadre, camuflate, inspira­te etc., toate spuneau înainte de alege­rea de la Neamț, că lupta va fi decizi­­vă, și rezu­ltatul va constitui o indica­ție pentru cazul unei crize de guvern. Așa fiind nici n’ar trebui să fie dis­cuție acuma, puterea ar trebui să le revină gardiștilor de fier. In ce mă privește nu sunt deloc în­­grijorat. Dar cum rămânem cu popu­laritatea „imensă” și „indiscutabilă” a liberalilor, cari și-au bătut joc de can­didatul național-țărănescf E povestea cu cei doi hoți din grădina sultanu­lui. Unul care a furat o prună, celalalt care a furat un bostan. Și judecata a sunat, ca fiecărui să i­­ s<? bage în­ nas ce-a furat. Cel cu prune, când tocmai decurgea operație a început să râdă. „Ce, râzi măif” s’au răstit la el pârcă­labii. „Cu­m să­ nu râd, dacă mă gân­desc ce o să para tovarășul meu cu bo­ston­ul”. ♦ După șeful delegației de agricultori primită in audiență de „conversație particulară” cu d. prim­-ministru, ia­­td-l acuma și pe d. prefect de Constan­ța, cu o lungă epistolă, explicând, rec­tificând, modificând, interpretând și comentând declarațiile dlui prim-mi­­­nistru. Se va naște o adevărată literatură in jurul acestor declarații. Azi mâine vor veni savanții și vor publica opere clasice intitulate: De declarationes iorghiensis in Tomis. Sau și mai bine ar fi dacă d. premier ne-ar surprinde cu o dramă: Barmațuchi, in fața spi­onilor, în trei acte, cu desmințire și foc bengalic. O știre alarmantă, planul uniunii va­male austro-germane a căzut definitiv în baltă. Noi credem, că nu-i pierdut totul. Ar trebui d. doritor de la München să scrie câteva articole de logică-teologi­­că sau fizico-politică. Și situația ar fi salvată. Z. Aurel Vlaicu 1 31 Ami BSI 1913 Comemorăm a optsprezecea­ oară tragica mo­arte a inginerului Aurel Vlaicu. Ne reamintim du­rerea, de care toate suf­letele românești au fost cuprinse, când a sosit vestea, că el n‘a putut trece Carpații și că avionul său s‘a pri­­­Ouit de-asupra satului Bănești, în care ziarele s'au încadrat atunci în negru, simbolizând în­cadrarea în negru a tuturor inimilor, cari ba­teau românește. Aloarrea­ lui Aiu’el Vlaicu, întâmplată în 31­­ august 1931 a fost pentru Românii ardeleni un dureros prilej de jale fără mângâiere, f­ăra­­­re­c poruncă sosită dela cei mai mari clopo­tele tuturor bisericilor românești au cântat l­a atunci jalea Ardealului românesc. Aurel Vlaicu s-au legat cele mai mari nă­dejdi. Feciorați de țăran din Bintina, sat, ce a?,i cu multă mândrie poartă numele lui, ne-a pus în uimire încă în cel dintâi an după ter­minarea studiilor. Vedeam în el pe viitorul om mare și de pe-atunci ne obișnuiam a-i trece­m numele în cartea oamenilor nemuritori. Când, nu dorința lui de a-și servi întreg neamul a refuzat ofertele streinului și a trecut în Ro­­mania liberă, noi știam, că el iarăși o să vi­­na, dar fără pașaport și fără să plătească va­ma la Predeal, ori la Turnu-Roșu. Ne-am bu­curat de succesele lui și am admirat avionul de tip original, ce și l-a construit în arsenalele armatei române. In t­impul când își­­ con­struia la toți frații săi români, dela Nistru până la Tisa. După abia câteva luni de exercițiu cu avio­­n executat virajuri mult admi­­rate chiar și de către cei mai iscusiți piloți , serviciile ce prin îndrăznețe­a armatei române cu prlejul campaniei din Bulgaria. Toată lumea presimțea, ca de aceste servicii neamul rom­â­­nesc va avea­ nu peste multă vreme o și mai mare trebuință. ^ nervî ^ o încercare «memte în muzeul militar din București. Numele lui a rămas to­tuși, neuitat. Românii se vor gândi mereu­ la colonul de țăran româm ardelean, care acmîi c^sprezece ,ani a îndrăznit să se gândeas^^a desființarea văm­ilor din Carpați. Cronicar Batistele Jandarmeriei... — o campanie suspectă a presei liberale — Pi­asa oficioasă a liberalilor­ și cea subvenționată, sau să folosim­ un te­­­men mai eufemistic, cea „i­nspirată“ de liberali, duce o varitanie in pre­zent pe tema hainelor dlui general Dumitrescu, inspectorul general al Jandarmeriei. Ca­re e­ste cazul? 1). in­spector gene­ral al Jandarmeriei, a dat o circulară comandanților de legiuni, în care re­comandă, ca jandarmii sa poarte în semn de atențiune față de spremul Șef al Țării, o cocardă sau o batistă cu chipul Regelui. Cu acest prilej, d. gene­ral face un călduros apel către jan­­dar­mi, cerând dela aceștia sa­ cultive sentimentele dinastice ,și să îndemne la acest lucru și pe săteni, cu ocazia contactului pe care-l au­­­ si lumea sa­telor. In „particular “ cum zice d. lorga, în camera caritatis, între patru­ pe­reți, admoterii și noi, se putea discuta, din punct de vedere al ..economiilor“ să se­ dea un asemenea „apel“, pen­era că nu poate fi vorba de „ordin“. Dar odată apelul publicat, orice discu­ție în jurul lui și mai ales în tonul a­­doptat de presa liberală, însemnează pur și simplu o necuviință. Această presă nu s’a alarmat și nu s’a indignat, când 1. ministerul sub regimul liberal silea autoritățile să vândă broșu­­rile savanților liberali; 2. când aceleași ministere, desfă­ceau prin autorități, bilete de tea­tru și alte spectacole; 3. când se desfăceau chipurile miniștrilor liberali; 4. când se vindeau cocarde în formă de stele cu chipul dlui gen. Averesem; .3. când fel de fel de insignii „pa­triotice” se desfăceau cetățenilor paș­nici. Indignarea, și revolta presei libera­le a lipsit atunci. Iar azi, când e vor­ba de o pr­opagandă dina­stică, inofen­sivă și foar­te modestă, aceeași presă în­și nu o buciumașii în ordine­­ de bata­­ie. S’ar părea, că nu este nevoie de o propagandă dinastică, între împreju­­r­ăr­i normale, dar azi când „puterea în județe și pe sate este dată în mâna „anticarliștilor“ noi găsim, că o ase­menea propagandă, chiar dacă nu-i indispensabilă, ni strică la nici o în­tâmplare. VALEA DRAGANULUI - NOTE SI IMPRESII «e . N. DAN IV. 8â. incercam acum, în­ acest ultim articol, o fideie de ansam­blu asupra Văii Drăganului, pentru a deștepta în cât m­ai mulți români interesul de a o vedea. In modestele de­scrieri anterioare, am arătat că această regiune ferme­­cătoaa*e, car­e constitue­a fără­ exage­rare un giuvaer al patrimoniului teritorial românesc, dispune de toate elementele necesare unei puternice a­­tracții turistice. De stânci prăpăstioa­se, îngrămădite capricios și romantic de misterioasa scurgere a vremilor, de imense păduri de brad, de murmur so­nor de ape năvalnice, cu un cuvânt­ de astfel de frumuseți naturale încât în fața lor multe din „peisagiile uni­ce“ ale Elveției ar putea să roșească. In afară de darurile bogate ale natu­­­rii, vilegiaturistul sau excursionistul ocazional găsește însă, pe Valea Dră­­ganului, și alte lucruri de văzut, pretutindenea în Munții Apuseni. Ca și aici întâln­im o populație românească dinitre cele mai străvechi, purtând în­treaga pecete a auto­niei noastre pe aceste plaiuri și oferind istoricului, etnografului, sociologului chiar feno­­­mene și porbleme de deslegat dintre­­ cele mai ispititoare. In adevăr, sub ra­­­­portul „civilizației“, satele de pe Va­lea Drăganului, o unitate geografică distinctă, prezintă aceleaș caractere de primitivism străvechiu, pe care I­­-am fi întâlnit cu multe­­ sute de ani în urmă. Pos­tul oamenilor*, hrana lor sum­ar*a, or­ ientarea lor simplistă asu­pra lumii și lucrurile­ om­en­ești sunt și azi cele din vremurile adânci. Tot astfel și mijloacele de train, atitudi­nea lor­ vagă față de frământările se­menilor lor din regiuni mai puțin izo­late, piersând însă în dosul tuturor a­­cestor realități strămo­șescul instin­ct de conservar­e peste toate cotiturile în­drăznețe a­le vremurilor de azi. Păti­mașa lor­ dragoste de pă­mânt, de pă­șune sau de pădure și privirea, sfrede­litoare asupra tuturor „străinilor“ cari le tulbură s­cotelile patriarhale, este tot cea veche și nu sunt lipsite de in­teres­e pentru cercetător nici legături­le acestei populații cu viața de stat a­­dică atitudinea statului față de nevo­ile ei multiple, am zice, față de legen­dari ci sărăcie precum nu este lipsiită de interes nici atitudinea acestei po­­pulații față de raportur­ile ei cu sta­tul. Mai adăugam la acest complex de probleme mari, oarecum perpetue și problemele izvorâte din actuala criză economică întropitoare, problemele de ordin sanitar și altele și veți admite, cred, că o astfel de fășie din pămân­t a­l nostru strămoșesc merită mai mult decât o atenție sumară, fugitivă. Rea­­litățile de tot felul ,sunt atât de varia­te ** și atât­­ de evidente, pe Valea Dr­ăganului, încăt la o operă de migă­loasă analiză toate branșele „intelec­­tualității“ ar putea colabora cu folos. Cu folos imens p­entru ea în primul rând și în al doilea rând ca folos pen­tru regiunea de care ne ocupăm ,și ca­re până azi s’a în­vredni­cit prea puțin •sau poate de­loc, de atenția activă, con­știent românească, a păturii noastre conducătoare. Cn „Munții .Apuseni** ne • mândrim doar*, cum prea bine știm, la fieca­­re pas. Eroismul lor din­­ trecut îl admirăm, cântecele de jale cari răspat prin pădurile lor de ie ne înduioșează, adesea, până la lacrimi; de ce nu n­e-am împlini deci, noi oră­șenii intelectu­alizați, o datorie ele­mentară față de ei? u­nii dintre acești „intelectuali“ vor găsi poate, că le cerem prea mult, că o astfel de migăloasă operă de cerce­tări științifice nu ixrate pleca din­­tr’un simplu­­ interes turistic și că du­cerea ei la îndeplinire reclamă „moti­ve determinante“ de altă natură. Unii ca aceștia, deși n’au dreptate, ar pu­tea face însă și mai­ puțin pentru Va­lea Drăganului. Eu am­ văzut lucră­tor pe această vale, cari în schimbul unui pol, cu efigia proaspătă a rege­lui, sunt în­ stare să-ți facă servicii o zi întreagă. Banul, în aceste cumplite vremi, este, acolo în munți, o apari­ție atât de miraculoasă și atât de ra­ră încât, la p­ăzul lui, ochii localnicilor se scaldă în lacrimi de fericire. Câtă zmeură, câte fi*agi de pădure nu se pot cumpăra apo­­i pe Valea Drăganului cu un pol sau doi! Să nu uităm deci că. pirisosul de bani pe care-l destinăm în cursul anului pentru luna de recre­ație l-am putea risipi­­ printre acești locuitor­i nevoiași cari sunt sânge din­­ sângele no­stru și copleșiți de nevoi pâ­nă în gât. In loc să-l aruncăm cu stu­pidă fală r­omanească și în formă de bacșișuri grase chelnerilor din stați­unile climaterice din străinătate, mai bine l-am da acolo unde, oricât de mă­runt ar fi, e în stare să șteargă o la­crimă și să înveselească o întreagă fa­milie numeroasă. Iată ce credem noi că ar putea face și intelectualii co­mozi despr­e care am vorbit, în schim­­­bul — repetăm, al­ unor frumuseți na­turale făr­ă pereche, situate la doi pași de Cluj în împărăția falnică a Munți­lor Apuseni, cuib de eroi, dar și de mizerie vitednică de locuit. Și alături de ei ar putea­­ săvârși această minune și alte categorii, de cetățeni, dornici de recreație după un an de activitate și având pulsul neaoș românesc. (Sfârșit) --Doxa-- N. DAN

Next