Patria, ianuarie 1932 (Anul 14, nr. 1-22)

1932-01-01 / nr. 1

2 papsoaia româna a luat ca temă două cântece ro­mânești și le-a frământat cu variații atât de felurite și de magice, încât per­soanele ce erau față, neștiind cu ce să-și arate a lor mulțumire, murmurau cu sfi­ală un ibraivo care se repetă în tot sor­­onul. La­­ ceasuri din noapte s’a isprăvit aceasta soaree, care a lăsat suveniruri scumpe in inimile privitorilor, și admira­ția cea mai mare pentru rarul talent al sdilui Liszt“. („Vestitorul Românesc“, București la 21 Dec. 1846). Desigur niicăiri nu s’a primit cu interes mai viu și cu multumiire mai adâncă știrea despre excaptionalul eveniment cultural al descoperirei unei rapsodii românești de marele commpozitor Fr. Liszti decât în Ardeal și Banat. Aceasta s’a vă­zut și după numărul considerabil de ardeleni și bănățeni cari au tinut să ia parte la prima audiție de la Bucu­rești. Am arătat, nu un articol precedent, împre­­jurăril­e în care a fost creată ,,Rapsodia Română“ de Liszt, la anul 1846. Voind să notăm acum, pe seama acelo­rași cetitori ardeleni și bănățeni, — moște­nitori ai unei bogate tradiții culturale pe ca­re se cuvine să o păstreze și sporească —, câteva momente vrednice de luare aminte, dela prima audiție a acestei Rapsodii Ro­mâne în concertul pianistei Aurelia Cionca- Pipoș, de la Ateneul Român din București, nimic nu poate fi atât de evocator și de suge­stiv, ca citarea pasagiului de mai sus a scos din elocventa dare de seamă, ce a publi­cat, la timpul său, cronicarul gazetei semi­oficiale de pe vremuri, „Vestitorul Româ­nesc“ despre producția marelui Liszt la serata de la Palatul Domnesc din București la 19/31 Dec. 1846, fiind de satul tăriile Lor Preaînălțații noștri Domn și Doamnă“ (Gheorghe-Dimitrie Bibescu Vodă). S’au împlinit, deci, aproape exact la zi, 85 de ani, până să rămâne a doua­ oară­ în București, creația de inspirație românească a genialului muzician, desăvârșită în for­mă de rapsodie, admirabil închegată, rap­sodie românească,­­ alăturea de cea spa­niolă și de cele ungurești­ (variate și ele cu sclipitoare motive românești), — și care abia acum, după 85 ani de vitregie a ajuns la lumină, mulțumită fericitelor cercetări ale dlui Octavian BEU: încadrarea reluărei prezentate de ■ dis­tinsa interpretă lisztiană dna Aurelia Cion­­ca, profesoară la Conservatorul din Bucu­rești, a fost tot atât de strălucit­ă și de so­lemnă, ca cea din 1846. M. S. Regele Carol II, a fost de față, radios de mulțumire, și M. S. Regina Elisabeta a Greciei, deosebit de atentă, poate chiar emoționată: artista care vibra pe scenă, este, ca și marele Enescu, opera sufletească a luminoasei regine Car­men Sylva, și fiicăi a regretatului profesor loan Cionca,­­ întâiul dascăl de carte ro­mânească al Principelui Carol și al Princi­peselor regale. A fost de față și A. S. Principesa Sofia de Wied, venind anume de la Weimar, între­it interesată: ca vlăstar românesc, din veche vită boierească din Moldova; ca nepoată, prin alianțăi,, a fericitei Carmen Sylva; și, ca prezidentă de onoare a Uniunea mondia­le pentru cultul lui Liszt, cu sediul la Wei­mar. 1 . Cea mai i distinsă lume de intelecuali ro­mâni a umplut :sala Ateneului, ascultând cu religiozitate, în atmosfera sărbătorească a zilelor mari. Era impresionantă însăși pri­mirea peste asistenta aleasă, cufundată în penumbră, adâncită cu liniște nobiláigin ur­mărirea armoniilor cerești ce se revărsau de pe scena inundată de lumină. Pătrunsă de solemnitatea momentului, ar­tista a fost admirabilă în tălm­ăcia­la inspira­tă a programului ales, studiat cu grijă: Bach, Beethoven, Brahms,, Chopin, Szymanovischi. Dar lumea aștepta m­ai ales pe Liszt, cu misterioasa noutate postumă a Rapsodiei Române.. In :,Variațiunile" de Brahms (pp. 21 nr. 2), ardelenii și bănățenii, — prezenți în nu­măr considerabil care le face onoare, — re­­cunosc, ușor ca temă o melodie de colindă­ vecile dela ei, anume ,,colindita“: „...Scoală, gazde, suflă ’n foc”... Colindă românească la Brahms? Numai un ignorant s’ar putea mira. Prin public a trecut ca vază de presimți­re, ca un preludiu al grandioasei epopee m­uzicale care se va învăța odată, în lume, când duioasele noastre melodii poporale vor scăpa din umila soartă de Cenușereasa» în care se tine, fără milă. Milă teamă, nepăsa­rea vinovată a unei vitregii meschine și aspre. Ce minunat exemplu și­­ îndemn dăduse generosul Liszt, încă dela anul 1846... I Emoționată, doamna Aurelia Cionca înce­pe Ra­psodia așteptată, dorită. Un acord ne­­bănuit vibrea­ză sub­ mâna stângă, o into­nare românească, dar numai o clipă, căci numaidecât urmează genul cunoscut din rapsodiile obicinuite. A fost numai o nă­lu­­cire? Tremură un acord de timbaj, și se ter­mină scurta Introducere. A fost­­ evident, o cochetare șăgalnică a ilustrului maestru cu publicul ales care îl alinta, e vădit că Liszt a u­itut să potențeze farm­acul noutății prin surpriza contrastului. Căci, iată, lumi­nos răsare, ca venind din al șaptelea cer, elementul nou: licărirea melodiei românești, ceva cu totul deosebit de ce a premers, gra­țios se înșirue o suavă arie de Horă, o horă „ca la Sibiu„ — „Hermannstaedter“ preci­zează partitura, localizând izvorul inspir­a­­ției. Tema e tratată, cu bravură senină și modulată fermecător de geniul lui Liszt, el însuș vizibil fascinat de candoarea și gin­gășia comoarei­ descoperite. Hora aceasta, va rămâne o perlă a muzicei universale; o horă plină de grație și de lumină, ca pen­tru nunta lui Băt-Frumos cu Ileana Cosin­zeana. i­­­ly ..!.n­oscL!»da Dar geniul maestrului ;a prins și alte ele­mente ale muzici­i românești autohtone: ritmul grațios al Horei e urmat de sbuciu­­mul scăpăiat al unei Bătute, car­e îi dă pri­lej să producă, în mod firesc,­ în multiple reluări variate, minunate efecte de virtuozi­tate pianistică. Mijlocitor survine apoi miș­carea mai cumpătată a Investitei. Din aceste trei faze principale de lumi­noasă muzică românească e împletită „Ra­p­­sodia Română“, tratată muzical și pianis­tic cu virtuozitatea geniului îm, floare...­— Liszt avea atunci 35 ani, — care voind să se revanșeze față de generoșii săi amfitri­oni din București, li-a oferit acest dar im­­părătesc, șoptindu-le par’că — lor ațpici, și nouă acum: „Ale voastre dintru ale voastre,­ nobili fii ai Nației românești“... Flori, aplauze, ovații au încercat să răs­plătească larta și bravura doamnei Cionca în minun­ata interpretare a dificilei Rapsodii Române, care va tr­ece în repertoriul celor mai mari pia­niști ai lumei. Punctul­­ final al programului a fost încă un omagiu adus muzicei noastre poporale de către un muzician strein: ,,Dansiuni de­ pe Murăș“ e tot o admirabilă inspirație româ­nească, scrisă de talentatul compozitor ma­ghiar contimporan Z. Kodály. La cerere unanimă, dna A. Cionca va re­peta concertul cu Rapsodia Română de Liszt la București,­ apoi la Brașov, Sibiu, Cluj, Tg.­Murăș, Oradea, Arad, Timișoara, Lugoj, Iași, Cernăuți, Chișinău. Intre timp, d. Octavian Be.ul„, răsplătit de M. S. Regele cu „Meritul Cultural“, va pre­găti pentru tipar partiitura, împreună cu ma­terialul informativ ce tipic de „Rapsodia Ro­mână“ a lui Liga, înviată la viață nouă. Prof. CONSTANTIN NEDELCU După prima audiție, fr. liszt (impresii de la concertul cinei Aurella aonca la Ateneul Român). Aspecte de întâmplări din Târgu-Hure$. TG.­MUREȘ. 3L — Sărbătorile Cră­ciunului din acest an au trecut și în orașul nostru ca și în întreagă țara acoperite cu zăbranicul negru al ne­cazurilor și crizei. Colindătorii, putini n’au făcut altceva decât că au încer­cat prin glasurile lor să trezească a­­mintirea altor vremuri. In­­ Schimb locul lor a fost ocupat de mulțimea cerșetorilor. Crăciunul din acest an a fost sărbătoarea neno­rocirii și a mizeriei și Tg.­Mureșul falnic de odinioară s-a simțit și gustat din plin. învățătorilor neplătiți din Septem­brie li s’au scos ochii cu 1500 lei iar pensionarilor în loc de 30 milioane, s’au îndurat melochii vistieriei Ro­mâniei să le arunce 300.000 lei. Fără bani, fără hrană, rupți și des­­brăcați, iată aspectul sărbătoresc al acestui oraș mândru în zilele Crăciunu­lui din anul 1931, întâmplare tragica Dar pe lângă neajunsuri și sărăcie Tg.­Murășul a înregistrat în Crăciunului o întâmplare care ajunul prin tragicul ei a stârnit unanime regrete în toate cercurile. E vorba de tragica întâmplare a locotenentului Panait Herescu din str. Carmen Sylva care jucându-se cu revolverul, arma i s-a descărcat omorându-l pe loc. Herescu, care părăsind cadrele acti­ve, trăia în orașul nostru unde avea proprietate și era căsătorit, tocmai se reîntorsese din oraș Miercuri seara, unde se întâlnise cu mai mulți prie­teni și hotărâseră să plece în ajun la vânătoare de iepuri. R­eîntors și-a curățit arma de vânătoare, acasă și a­­pregătit merindea și apoi s-a pregă­tit de culcare. Pe noptieră se afla un revolver care avea scoasă cartuși era astfel că nefericita victimă era sigu­ră că arma e goală. Glumind cu so­ția sa i-a spus ridicând arma „Ce ar fi să mă împușc“ în clipa următoare arma s’a descărcat în tâmpla lui He­rescu, care s’a prăbușit la pământ. Moartea i-a fost instantanee. Avizate autoritățile s’au deplasat la fața locu­lui dispunând înmormântarea. întâm­plarea a făcut o impresie deosebită în toate cercurile: înhumarea a avut loc Sâmbătă luând parte un public nume­ros și reprezentanții armatei. CEL MAI TINAR DEPUTAT In urma demisiei dlui prof. Iuliu Hațiegan, a fost proclamat de depu­tat al județului Murăș d. Ciupe fiul consi­lierului Ciupe de la Curtea de A­­pel din orașul nostru. Noul parlamen­tar este cel mai tânăr deputat din ac­tualul parlament. SE DESFIINȚEAZĂ CURTEA DE APEL DIN Tg.­MUREȘ? Cercurile românești ale orașului no­stru sunt într’o fierbere neobișnuită de câteva zile din cauza zvonului ce s’a lansat în legătură cu Curtea de Apel. Se spune anume în actulul ministru al justiției d. Hamangiu în lipsă de alte ocupații și-a pus în gând să re­formeze multe și printre aceste să des­ființeze și Curtea de Apel din Tg.­­Mureș. întrucât zvonul acesta se va confirma Baroul advocaților ca și în­treg publicul românesc va lua atitudi­ne dârză împotriva acestui act care tinde să slăbească și mai mult afir­marea românismului aici în metropola secuimii. lor. Dupăi­­ istoricu­l, Xenopol, mai agresiv în viziiuniea sa sistematica a legitimității ro­mâne, și Înainte de eruditul Vasile Pârvan, mai minuțios în recensarea izvoarelor ori­ginale, Iorga reprezintă elanul unei elibe­rări, care se săvârși, trăgând după sine ră­mășițele lanțurilor sale. Ceea ce mă mișcă în această personalitate­, la aparență așa de deosebită de mediul convențional ln care ea lucrează, e faptul că ea exprimă, fără fățărnicie, și într’o confuzie, mărturisită de direcțiuni, de tradițiuni sau de simboluri, neliniștea profundă, singura neliniște a su­fletului românesc: aceea a definiției sale autentice în legătură cu trecutul și cu vii­­torul”.­­Serbările dra la Șimleul­ Silvaniei, cu pri­lejul desvălirii bustului de bronz a lui Si­­mion Bărnuțiu, a dat prilej dlui Romier, săl vază poporul din Sălaj și să ne dea por­tretul marelui fiu al Sălajului, d. lalin Ma­niu. „^Soarele e deja sus când noi sosim la Șimleul­ Silvaniei, unde se­­ inaugurează, înaintea unei mulțimi de țărani din toate sa­tele districtul­ui, bustul unuia din șefii mișcării române din 1848, Simion Bărnuțiu, un­chiu mare a dlui .Maniu. Acesta din ur­mă prezidează serbarea, înconjurat de rea­­derii­­ partidului național ardelean, în frun­tea cărora recunosc pe omul încântător (șarmant) care mă primi altădată la Bucu­rești, d. Vaida-Voevod, pe atunci ministru de interne și de externe. ,în timp ce se ridică spre cer cântările slujbei bisericești, săvârșită sub cer liber, și în timp ce cortegiile țăranilor, bărbați și fem­ei, în costume pestrițe, așteaptă, înghe­­suiți sub steagurile lor, semnalul de defi­lare, cu observ fnța scrupuloasă răbdătoare și­ voluntară a dlui Iuliu Maniu,,, apărăto­rul de altă dată a tradiției ardelenești con­tra exigențelor Buda­pestei și a intrigilor Vienei, administrator, astăzi, a libertății unui întreg popor pe care-l cuprinde Ro­mânia Mare. Corpul , drept și subțire în jachetă neagă, umnai­tor de cumpătat in gesturi, fizionomia atentă, dar fără curiozi­tate, expresia feței care indică direcția oda­tă fixată și mai mult grija permanentului decât neliniștea imediatului, dar, sub părul blond neted, un cap fin de aristocrat doc­trinar, detestând mojicia, e o­igură în care nu găsești nimic oriental, străină de carac­terul bizantin sau balcanic ca și de tempe­ramentul slav, un tip de intelectual din Europa centrală, moștenitorul unei familii de credință romană, în care sensul univer­salității catolice s’a precizat, ca o năzuin­ță de înălțare națională, sub dubla influen­ță a liberalismului francez și a romantis­mului german. Când Habsburgii reușiră să atragă la catolicism pe Românii din cen­trul și nordul Transilvaniei, ei crezură, că separându-i astfel de frații lor ortodocși, îi vor putea germaniisa, dar catolicismul, din potrivă, avea să trezească la ardeleni con­știința originii lor latine și, prin această latinitate, să deschidă spiritul lor la ideile de emancipare ale Apusului. Personalitatea unui Maniu lămurește reaicțiunea logică a istori­ei chiar și contra finncțelor jocului austro-ungar. Căci acest om, catolic prin credința sa și influențat de germanism prin educația sa, a fost cu atât mai vârtos ro­mân prin protesta­rea naționalității sale oprimate. Ochii săi aproape albaștri au blândețea pacinică și binevoitoare, dar și răbdarea încăpățin­ată a Ardeleanului, care, trâind cu puțin pe muntele său, așteptă, în curs de veacuri, ceea ce -1 socoti că este dreptul său”... r­.Acum țăranii­, defilează­, grupați pe sa­te, prin fața dlui Maniu. Ei îl salută, nu ca pe un șef feudal sau ca pe tun tribun, ci ca pe acela care poartă conștiința lor îno­­bilată în desbaterile partidelor și a națiu­nilor”. Am reprodus­ aceste trei portrete, fixate de un adânc -cunoscător al sufletului ome­nesc, fiindcă găsesc, că ele pot servi ca punct de raz­im 1 © explicarea situației poli­tice de astă­zi . , DR. GORIQLA 1Í SUCIU PATRIA mCA PUBLICITATE M­ilă 5 camere încălzit central in centru de vânzare. Adresa la admi­­nistrația ziarului._________________1087 aut bani cca 400000 Lei pentru terminarea unei vile cu două loc­ințe confortabile, eventual de vânzare. Oferte C la administrația­­ ziarului sub ,Solid*­­ostume de bal mascat pentru dame și domni se află in Strada Regina Maria No. 24, ușa 3.________1092 D­e închiriat o cameră frumos mo­­bilatâ în Calea Moților 9._________ C­ele m­ai practice și mai frumoase cadouri de Anul Nou sunt mobilele bune, frumoase și ieftine. Vizitați desfacerea totală a magazinului de mob­le Schneider, Str. S­igm­a 24. 9 O­T S­e caută agenți (vânzători) de auto­mobile (camioane, autobuse) in toate orașele importante din Ardeal și Banat. Oferte sub cifra „Automobil“ adresați Rudolf Mosse,­ București, VINERI, 1 Iiumari ®. Anii XTV. ~ No. 1. Sanatoriul „PARC din Cluj, Calea Moților No. 62 și-a deschis zilele acestea și secție neurologică și psihiatrică sub conducerea dlui Dr. FRANCISC PORSCHE. Administrația acestui senator având în vedere grelele împrejurări de zi a scăzut pensiunea precum urmează: CI. 1 (salon separat) 350 Lei CI. II................ 250 Lei CI. III..................150 Lei CU mâncare de 5 ori la zi. Un nou tarif scăzut a intrat în vigoare și în ceea ce privesc trata­mentele prin electro, hidro, roentgen și radium etc. Deasemenea baia sanatoriului stă la dispoziția publicului zilnic de la orele 8 dimineața până la 7 seara.­­1 Cruciați, tirani și bandiți Cartea dini Eile Doinea despre Siberia și Rusia sovieticâ. In vitrinele librăriilOr a apărut de cu­rând cartea dlui Elie Bufnea, fost volun­tar în Siberia,­­Cruciați, Tiranii și Bandiți, în două volume, descriind evenimentele din Rusia sovietelor și din Siberia. Cartea­ dlui Bufnea este într’adevăr uni­că. Nici literatura străină­ nu prea are o carte s­uprinzătoare asupra revoluției rusești și în special­­ asupra evenimentelor din Si­beria în cele mai aprige momente pentru re­voluționari. In primele capitole autorul povestește în fraze palpitante drum­ul parcurs dela Iași pân­ă­­ în Siberia în vremea când cea mai lurgisită troare roșie și cea mai îngrozitoa­re anarhie stăpâneau Rusia. Capitolele în pari­e descrie bunăoară pe Vladimir Serghee­­vici, (sau Sovietul din Balakovo și multe al­tele, vor rămâne pagini de profund adevăr social și de constatări ce vor putea servi ca adevărate documente tuturor cercetători­lor revoluției rusești, iar paginile obiective, bine închegate­­ și admira­bil­­,construite, în ca­re cele mai reci evenimente formează,,, prin scăldura și sobrietatea stilului, o atrăgătoa­re lectură, sunt adevăruri istorice, definitiv stabilite în cartea dlui Elie Bufnea. F­râmântările c cehoslovaciilor, a polo­nezi­lor, letonilor, fățișilor, precum și întreaga ac­tivitate­­ a trupelor de voluntari ro­mâni, sunt obiectiv expuse pe bază de documente și de evenimente trăite de autor, consacrând pen­tru totd­eauna rolul strălucit jucat, în­­ inter­­vențiunea­­ aliațior, de către voluntarii ro­mâni. Marile clipe istorice trăite de ruși sunt fidel și în mod amănunțit redate, pe bază de cunoștință (directă și pe bază de indiscu­tabile do­cumente, necunoscute încă opiniei publi­cie mondiale. Goirrea ne aduce de­­ asmenea noutăți asu­pra Siberiei într’o măsură în care numai N­icolae Milesc­u Spătaru­l a m­ai scris des­pre imensa provin­cie rusească. Dar în or­dinea socială, cartea dlui Bufinea stabilește­­ anumite premise cu caracter istoric în legă­tură cu viitorul Rusiei din punct de vedere a­l naționalităților. Atâtea regiuni, atâtea nea­muri își cer și își vor cere ca și Polone­zii, ca și Românii,, Letonii, și alții dreptul la viața națională autonomă. Evenimentele din timpul revoluției sunt redate cu un realism și o plasticitate care impresonează până la lacrimi,­­iar retrage­rea armatelor prin Siberia, — acel Pohod na Sibiu, — se vede a fi fost o tragedie fără pereche.­­ , „In săniile — scrie d. Bufnea — primi­re (se refugiază copiii și soțiile ofițerilor, —­­mame înebunite de groază, — unele strân­gând la sâni, cu mâinile înghețate, cada­vrele copiilor degerați, — altele gata să-și vândă demnitatea și onoarea pentru o bucă­țică de pâine pe care s’o ude cu lacrimi și s’o pună la gura copilului mort de foame... Și (Când tragicul convoiu se oprește topoa­rele răstoarnă câte un arbore, voluntarii fac foc și caii mai slabi sunt jertfiți pentru hrana oamenilor. Cei înghețați bărbați, și Liei și copii sunt desbrăcați de haine și aruncați în margimea șoselei, unde lupii le VOT spinteca și ciunti cadavrele“. „Și convoiul se mișcă apoi m­ai departe, sleit de viață, ducând cu el tifosul și co­lonii întregi de păduchi“. „Și ca solidaritaea să se mențină, ziarele de dreapta aduc statistica­­ oficială a jertfe­lor făcute de teroarea roșie în Rusia Eu­ropeană: 25 episcopi, 1200 preoți, 4000­­ Că­lugări, 40.000 ofițeri, 45.000 ofițeri de­­ poli­ție, 320.000 i­ntelectuali și 400.000 țărani..., iar generalul Kapel­l aleargă călare, când în fruntea convoiului să caute soldaților cel mai bun drum de retragere, când în coada coloanei să îmbărbăteze pe muribunzii în­­ghe­țați "Sau la mijlocul dramaticului lanț de sănii, să asigure femeile și copii, cu la­crimile Înghețate pe obraji,, că sunt în depli­nă siguranță, (C­ă)ci inamicul, care atacă ici­­colo, e respins pretutindeni“. Dar dumnezeescul inamic — iarna — nu poate fi respinsă,. Generalul solsit lângă un tren al Batalionului Mărășești, convins de­ o caldă primire,­­ el, eroul care a trasat o strălucită linie de vitejie în luptele de pe Vollga și din Urali, încearcă să descalece, dar nu mai poate. j­fedicinistul Cornel Danețiu îi dă ajutor și constată că generalul Kapel sare picioare­le și partea inferioară a stomacului îngh­­e­­țate. Transportat în vagonul infirmeriei, a­tacat și de­ o dublă pneumonie, generalul muri după câteva minute, în mijlocul ro­mânilor, departe deja de armata lui, care-și zice plina de mândrie: armata lui Kapel, „ kapelevții“. Despre cartea dlui lum­ea se pot scrie întregi coloane. Ea mai ste astăzi de-o ma­re actualitate prin desexarea evenimentelor din Extremul Orient și a revoluției din A­­sia, fiind prima­­ Carte românească care se ocupă și explică evenimetele politice și isociale din Orie­ntul îndeprtat în legătură cu problemele puse acolo în ultimele două veacuri și în special chiar acum în zilele no­astre prin confictul chine japonez. Nu ne îndoim, că scrierea dlui Bufnea va obține un meritat succes. L DRAGHICIU, avocat București Adolescență . NI. III. de CON NELMI ALBU. Eu vam­ urzit din pulbere de lună iii-acum vă țes din lacrimile mele .... O visurile, visurile mele Cum v’am pierdut pe veci. — Ca o nebună. Simt inima cum pieptul mi-l frământă. Și chipul tău in mine-l simt cum crește Și sufletu-mi te chiamă ... te oprește imagină ce veșnic nu cuvântă........... Stau nopți întregi privind nemărginirea Sem­nul­­ui albastru și iubirea Eu mi-o hrănesc cu pulbere de lună. Căci sunt un om îndrăgostit de vise. Un trubadur ce 'n sufletu-i adună iubiri adânci ca negrele abise........... Purtăm în noi fărâma creatoare A zilei de odihnă ’n care Zeul Ne-a tulburat pe veșnicie eul Creind o formă prea tulburătoare. De-atunci, când orizontul scânteiază Străluminat de mii și mii de stele, Cu glas domol, ca vântul prin vitrele, A sufletului aripă vibrează. Cu dar ne ’ntindem brațele spre h­aos Cerșetorind întruchiparea Evii, — Din searbă, scop, spre veșnicul Ropaos, Surâdem la venirea primăverii. Robit de-un vis, de-o veșnică himeră, Te caut printre flori și printre stele Inbătătoare formă efemeră. — Dar voi rămâne magul din poveste Ne ’ntruchipat sortit să-și vadă visul . . . . . . In van te chem . . . Îndrăgostit de tine Pe veci, pe veci, pierdut e Paradisul. Ravagiile Anemiei Mii de suferinzi vindecați și scapați din ghiarele anemiei. — Acțiunea reconstituanta (întăritoare) a Vinului Tonic supranumit elixirul vieței, preparația farmacistului Const. Ch­ihăescu, Chimist Puțin importă vârsta care o aveți, 15,­­ 30, 60 sau 80 de ani — vinul tonic Chihăescu fortifică la orice vârstă. Vinul tonic Const. Chihăescu nu este unul din acele formule clasice cum se prescriau în alte timpuri, ci este o com­binație arseno­fosforică Colob­inată de natură organo-vegetală a sucurilor pro­aspete din nucile de Gabon (Streculia Acuminata) chinchina, Ch­yssala, cari in­­corporate In vin de Malaga veritabil de 10 ani vechime formează unul din cele mai puternice fortifiante cunoscute. In starea actuală a științei este impo­sibil de a compune un fortifiant mai energic decât vinul supersonic Chihăescu — adevărat elixir al vi­ței. Vinul tonic Chihăescu fortifică celulele nervoase, regenerează globulele sângelui, mărește pofta de mâncare și favorizează digestia. D­e asemenea se obțin rezultate sur­prinzătoare de câte ori organismul este în pană și are nevoie de a fi remontat, întărind în special organismele debilitate în lupta crâncenă a zilelor de azi. Reacționează imediat In toate cazurile de anemie, neuro­stenip, pretuberculoză, in bătrânețea prematură. Pe timpul marilor călduri, Vinul Ionic Chihăescu formează un excelent digestiv — taie setea, amestecat cu sifon sau apă minerală. Chinizează organismul prin chinina ce conține fiind un specific al paludismului (frigurilor ascunse) înmulțind globulele roșii ale sângelui. Vinul d-lui Const. Chihăescu este apro­bat de onor. Consiliul s­anitar superior cu No. 41909 încă din 24 Octombrie 1909 — un frumos jubileu de 21 ani al ace­stui serios preparat românesc. La farmacii si drogherii. DR. ICS. mu Dr. A. TIERIAN DICȚIONARUL TERMINILOR TCHNICI ȘI UZUALI DE CLE FERATĂ MAGHIAR ROMÂN LEGAT IN PÂNZĂ Li 160 Librăria La page Ciuj Prin poștă cu imbursă franco. Reviste madicale germane, francee, engleze, maghiare la Librăria Leage Cluj. Expediție directă de la dhior la adresa abo­natului. Preții de editură. Cereți cataloage de I Librăria Lepage Cluj.

Next