Patria, martie 1932 (Anul 14, nr. 40-56)

1932-03-01 / nr. 40

AíMl ti XlV-fet Nd. 40 iioioriA ii áDMoniniÁyiá Olmi Btmá« tittM Kufe M«. M. OIREGTU Pomncii Oamb­ebü­i» fxwi ■­ partidalil »«i­legal­ țăTiiH—, wwha AiAwümlmL ABONAMENT ANUALi Pionulchi liban —------Lai 800 Fuietiaiuul ^ ~ >1­700 Aalailtitl fi laatItaNwii 1600 In itiilnătaila Ambla. L«i 9 lAXA POflAlJB HArOBS IN NUMENAB Na. 11176/ltai, Organ al Partidului National Țărănesc v»1 MARȚI 1 Martie 1932 »Bazele energiei naționale, cari trecând prin prisma suferințelor nu s’au­ rupt ci s’au întărit, vor scoate națiunea din lâncezeala In care a ajuns și vor face ca să se manifeste cu tărie, cu dreptate și cu noblețe“. (Din discursul rostit de d. Iuliu Maniu, la aniversarea de 60 de ani a d-lui Al. Vaida-Voevod). Omagiu pentru Alexandru Vaida Voevod­ ­am very glad to join in the congratulations to Monsieur Alexandre Vaida- Voevod on the occasion oj his 6o-th birthday and to add my tri­bute of appreciation. I had the pleasure of tneeting Monsieur Alexandre Vaida Voevod when he was the Prime Minister of Roumania, and I was much impressed with his breadth of mind, his sympathy and his ability. / found him a most attractive personality, and I recall with warm pleasure my intercourse with him. I trust that he has many years before him in which to serve the country Jor which he has already done so much, and to see his work bearing fruit in its prosperity. London 24th February, i9J2. D. Lloyd George Sunt foarte fericit de a mă alătura la felicitările către domnul Alexandru Vaida-Voevod cu ocazia anului al 60-lea al nașterei, dăn­­dumi totodată tributul de apreciere. Am avut plăcerea să cunosc pe dl Alexandru Vaida-Voevod cănd a fost Prim ministru al Româ­niei și am fost foarte impresionat de mărimea spiritului său inte­ligenței sale, de simpatia și abilitatea sa. L’am găsit o personalitate foarte atregătoare și îmi reamintesc cu călduroasă plăcere întâlni­rile cu el. Sperez că va avea mulți ani înaintea sa ca să-și ser­vească țara pentru care deja a făcut așa multe, și sper să văd că munca lui va aduce roade și prosperitate. Londra 24 Februarie 1932. De Lloyd George Jlex. Vaida-Voevod — campionul ideii naționale History will always link the names of Alexander Vaida and Ju­lius Maniu, not merely as courageous and untiring champions of the Roumanian idea under the difficult circumstances of a foreign yoke, but also as the champions of free institutions and an ordered and pro­gressive constitutional development under the even more difficult and unexpected circumstances of the postwar period in „Romania Mare‘\ The friends of Vaida in the West, who knew and trusted him unreservedly in those old days, greet him warmly on his sixtieth birth­day, and fervently trust that he still has before him many years of fruitful effort and constructive statesmanship. London 21 February 1992. R. W. Seton-Watson Istoria va impreuna totdeauna numele lui Alexandru Vaida-Voevod si Iuliu Maniu, nu numai ca șampionii curagioși și neobosiți a ideei ro­mâne, sub împrejurările deficite a jugului străin, dar și ca luptători pentru instituții libere și o desvoltare constituțională ordonată și progresivă sub împrejurările și mai grele și neașteptate periodei de după război din „România Mare“. . „ .... j , j Prietenii lui Vaida din apus, cari l’au cunoscut și îi acordau încredere nemărginită în acele zile trecute, îl felicită călduros la al 60-lea an de naștere­ și îi doresc ferbinte să aibă înaintea lui încă mulți ani de efort cu succes și activitate de bărbat de stat constructiv. R. W. SE­ON-WATSON Un apostol al noamulul românesc Le 60-etne aniversatre du Dr. Alexan­dre Vaida-Voevod tn’inspire des refle­xions sur un passé mouvementé, qui s’é­­tend jusqu’au pretniéres années du sié­­cle. C’est, en effet, vers 1903 que j’en­­tendis pour la premiere fois son nőm, comme celui d’un des plus jeunes et plus ardents protagonistes de la cause natio­nale roumaine en Transylvanie. Un pen plus tard je fis sa connaiss­­sance. Aussitót je confus pour lui une amitié qui ne s’est jamais démentie. Les lüttes auxquelles il prit part, tant en Transylvanie qu’ä la Chambre Hon­­groise, comme les privations et les per­­sécution qu’il subit, appartiennent de­­puis longtemps ä l’histoire de sa nation. Ce fut un vaillant, et ä cőté de lui, la vaillance de sa femme le soutient â tra­vers miile épreuves. Au début de 1919, j’eus la joie de le revoir á Paris, délégué de la Roumanie ä la Conférence de la Paris. La encore la grace et le courage de sa fidéle Cam­pagne lui furent un appoint précieux. Le premier Präsident du Conseil de le Roumanie nouvelle était déjá conu des hommes d’État qui tenaient dans leurs mains le sort dé l’Europe renaissante; et ce fut sans difficulté que le ^ Dr. Vaida-Voevod fit entendre la, voix, et trolivá un appui pour les justes reven­­dications de la Nation Roumaine, lors de sa visite á Londres en 1920. A son peuple incombe le devoir d’a­­précier les services qu’il lui a rendus au cours de ces derniéres années. Mais, á la veille de son soixantiéme aniversaire, ses amis ă l’étranger ne peuvent ne pás se souvenir de cette figure de lutteur, d’apótre, de diplomate, et d’homme d’É­tat dönt le rayonnement valut á sa Transylvanie natale, et á la Roumanie entiére, des sympathies qui, aux mo­ments difficiles de l’histoire nationale, se traduisirent en actes et dépassérent les limites des belles paroles. Ces amis lui souhaitent, done á lui et á Madame Vaida-Voevod, de longues années de travail fécond pour la gran­deur et la prospérité du peuple roumain, á la liberté et au bonheur duquel ils ont consacré leurs vies. Londres, 21 Février 1932. WICKHAM STEED. A 60-a aniversare a dlui dr. Ale­xandru Vaida-Voevod își inspiră re­flexii asupra unui trecut zbuciumat, care se întinde până la primii ani ai secolului. Intr’adevăr, către 1903 aud pentru prima dată numele său ca a unuia dintre cei mai tineri și mai ar­denți protagoniști ai cauzei naționale române din Transilvania. Cu ceva m­ai târziu, i-am făcut cu­noștința, îndată am și simțit pentru el o prietenie, care nu s’a desmințit niciodată. Luptele la cari el a participat atât în Transilvania cât și în Camera un­gurească, ca și privațiunile și perse­cuțiile pe cari le-a suferit, aparțin de multă vreme istoriei națiunei sale. A fost un brav și alături de el bra­vura soției sale îl susține peste mii de încercări. La începutul anului 1919 am avut 1 CLUJ, 29 Febr. Ne sunt încă în prosperă memorie înălțătoarele clipă ale sărbătoririi d-lui ALEXANDRU tVAIDA-VOEVOD. Suntem încă sub impresia duioaselor momente, cănd un însemnat număr de membri ai partidu­lui național-țărănesc de toate gradele și vârstele, au dat expresiune sentimen­telor ce ei le nutresc față de distinsul bărbat în pragul intrării în cel de-al șaptelea deceniu al vieții. Discursul dlui IULIU MANIU a fost un adevărat­ cu­vânt al recunoștinței, ce Ardealul româ­nesc o datoresc aceluia, care m­ai întâia a vestit împlinirea uisift­lui mult visat, și care după această realizare a continuat să lupte cu acelaș tineresc avânt pentru consoli­darea României întregite. Sărbătoritul a împlinit 60 ani de viață, dar nu în­cetat să fie tânăr. Pe arena vieții pu­blice nici nu ni-l putem imagina decât tânăr până în ceasul, când se va scrie și ultima pagină a voluminoasei cărți, în care el a împodobit biblioteca nea­mului său. Fără considerare la clipele ce se vor mai scurge, tânăr va fi și în clipa, când va rosti ultimele cuvinte: Luptă bună am luptat, cursul am plinit, credința am păzit. Sărbătorirea s’a făcut Sâmbătă în 27 Februarie la orele 12. O delegație de membri ai partidului național-țărănesc, în frunte cu d. IULIU MANIU s’au pre­­izentat la casa d-lui Alexandru Vaida­­­ Voevod, pentru a da expresiune senti­mentelor, ce o țară întreagă le nutrește față de dânsul. In acelaș timp a sosit și P. S. La Episcopul IULIU HOSSU al Clujului și Gherlei. Asistența Iuliu Maniu, Episcopul Iuliu Hossu, Cassiu Maniu, Emil Hațegan, Valentin Poruțiu, Sever Dan, Părintele I. Agâr­­biceanu, Dr. Marius Sturza, Dr. Iuliu Moldovan, Petre Poruțiu, Al. Borza, Dna Ollu Deleu, Dna Mihail Șerban, Dna Val­. Poruțiu, Adam Popa, Sabin Mure­­șan, Nemeș Simion, Dr. Liviu Pop, Dr. Teofil Dragomir, insp. Traian German, Joe Gherman, Păr. I. Curea, Păr. Ramon­­țianu, V. Ciurdariu, Zaharia Boila, Adrian Oțoiu, N. Birtolonu, Flaviu Laurențiu, I. Tolciu, Mihail Șerban, A. T. Muresan Aurel Buteanu, Teofil Bugnariu, P. Pavel, Liviu Hulea, Gheorghe Giurgiu, Nicolae Buta, Victor Jinga, Zaharie Pop, I. Go­­ciman, Traian Nașcu, Moldovan Victor, Ilarie Banciu, prof. Zaharie Gherman, A. Merza, Ionel Pop, Petre Borteș, Emil Pop, Păr. Handrea, R. Tuffli, Hariton Moldovan, Paul Boila, Col. Stoica, Ti­beriu Orosfăian, Coriolan Orosfăian, insp. Tarția, I. Martalogu, etc. etc. In salonul tixit până la ultimul loc de lume cuvântul cel dintâi l-a rostit d. Iuliu Maniu. Dăm aici un rezumat al acestui discurs învoit din adâncimile inimei, care în acelaș timp redă tot ceea ce simte neamul românesc în acea­stă zi, um discurs, despre care cu drept cuvânt se poate spune, că e graiul nea­mului. Discursul D-lui Iuliu Maniu Iubite Alexandre ! Cei ce te cunosc și te știu în plină vigoare trupească și sufletească și cu temperamentul viu care îl pui în fiecare acțiune, se vor mira că azi iți sărbătorim 60 de ani ai vieții tale; se vor întreba, cum, Vaida Alexandru e de 60 de ani? Alții cari cunosc pro­digioasa ta activitate și numeroasele peripeții prin cari ai trecut în cursul vieții tale sbuciumate, se vor mira și se vor mira, cum, Vaida Alexa­­dru numai de 60 de ani? Intr’adevăr ni se pare tuturor un timp foarte lung de atunci, de când ca tânăr student universitar, abea de 20 de ani, erai centrul mișcărilor stu­dențești în jurul acțiunii memoran­­diste, până ce ai fost prezidentul pri­mului consiliu de miniștrii al întregii Românii Mari, de atunci de când ai fost scos din adunarea studenților ma­ghiari din Budapesta și pe urmă din parlamentul din Budapesta, pentru că nu ai putut tolera fără cuvânt de pro­testare minciuna că Ardealul și Bana­tul nu este românesc, până la ziua când ai fost scos din parlamentul din București, fiindcă nu puteai suferi pa­rodia ridicolă din acele zile, de atunci când perindai dela Sighetul Marma­­ției până la Orșova, toate colțurile Ar­dealului și Banatului, pentru a deștep­ta conștiința națională a poporului ro­mânesc, până atunci, când pătrundeai de la Chișinău până la Timișoara toa­te ținuturile României Mari, pentru a trezi la conștiință cetățenească un în­treg neam, de atunci, când ca om tâ­năr plecat la ordinul doctorului Ion Rațiu te-au ajuns în saloanele din Bu­curești grele umiliri, fiindcă propagat principiul că politica de partid n are ce căuta pe terenul luptelor naționale și până când ai mers la rugarea noa­stră și la porunca Regelui tuturor Ro­mânilor, la Paris, unde în saloanele conferinței de pace ai afirmat dreptul națiunii de a se uni într’un singur stat al întregului popor românesc și de atunci de când ai citit în parlamentul din Budapesta declarația de rupere Ardealului și Banatului de la Ungaria, a până când ai publicat acum limi mișcătoarea declarație de a câteva ni lua parte la un simulacru umilitor de alegeri parlamentare, în propria noa­stră țară — câte frământări n’au mun­cit creerul tău, câte dureri n’ai sfâșiat inima ta și câte peripeții n’a petrecut ființa ta, toate pentru un singur gând: binele obștesc și mărirea pațiunii. Când ni le reamintim toate­ acestea, ne cuprinde o uimire cam­ au suportat nervii tăi și fizicul tău această tindă și nesfârșite chinuiri. A trebuit să fii făurit din lutul ardelenesc de pe Someș și din granitul Car­paților cari suportă dinții vremii și vijelia furtunilor. Dar și mai mult ne cuprinde mira­rea, cum tu animatorul masselor, omul mulțimii ai știut să pătrunzi în culi­sele și tainele diplomației și tu care știai transpune fibrele­ pasionate ale sufletului tău în sufletul maselor pen­tru a preface gândul tău în voința lur; ai știut să pătrunzi prin labirintul di­plomației pentru a afirma în orice îm­prejurare drepturile națiunii Cunoscându-te, explicația ai noastre, găsit-o: picioarele tale pe care se vedea încă praful bulgărilor de la Olpret,­­alunecat pe parchetele lustruite n’au ale palatelor imperiale, nici nu s-au îm­piedicat în covoarele lor de mătase pentru a-ți apleca spinarea. Iar de altă parte clocotul glasului mulțimii, fie că te glorifica, fie că te contrazicea, nu-ți clătina voința nici nu-ți împiedi­ca limpezimea minții. Mergeai pe ca­lea ta pe care ți-o poruncea glasul sângelui și rațiunea omului vremurilor de azi. (Aplauze îndelungata) Acest glas al sângelui și această ra­țiune cristalizată prin experiență și știință, te-au ajutat ca în opoziție să Continuare pe pagina A. . . 5 . Sermrr PBa înălț­itoare a dnui alexandru Ilaida-Dnevad întreg pomănismul aduce omagii mare­­lui bărbat de stat, un pragul celui de al 66-lea an al vieții sale. O impozantă de­legație a organizației paptidului națio­nal-țărănesc din Cluj, in frunte cu dl Iuliu Maniu, a f­elicitat pe neînfricatul luptător. Discursul omagial al Dlui Iuliu Maniu plăcerea să-l revăd la Paris, delegat al României la conferința de pace. Și acolo, grația și curajul soției sale fi­dele, i-au fost un sprijin prețios. Pri­mul președinte de consiliu al Româ­niei noul fusese deja cunoscut de că­tre oamenii de stat care țineau mâinile lor soarta Europei renăscân­dn de­­și doctorul Alexandru Vaida-Voe­vod a putut să-și facă vocea asculta­tă, fără dificultăți, și a găsit un spri­jin pentru justele revendicării ale națiunei române, cu prilejul vizitei sale la Londra în 1920. Poporului său îi incumbă datoria de a aprecia serviciile pe care i­ le-a fă­cut în cursul acestor ultimi ani. Dar în pragul celei de a 60-a aniversare, prietenii săi din străinătate nu pot să nu-și amintească de aceasta figură de luptător, de apostol, de diplomat și de om de stat, a cărui strălucire au dat Transilvaniei sale natale și Româ­niei întregi simpatii, cari în momen­tele dificile a­le istoriei naționale, s’au tradus în acte și au depășit Urni­tele cuvintelor frumoase. Prietenii lui deci îi doresc lui și Doamnei Vaida-Voevod mulți ani de muncă fecundă pentru grandoarea și prosperitatea poporului român, spre libertate și fericire, cărora ei și-au consacrat viața lor. Londra, 21 Febr. 1932. WICKHAM STEED.

Next