Patria, septembrie 1932 (Anul 14, nr. 175-198)
1932-09-01 / nr. 175
Ao«l » XlV-lca No. 175 • REBAGflA ü AOXHfimAYKA »trad« Roglmt Huta Nr. II. (Redacția și Admin. 1381 KL*FOSÍ:j Direcțiunea . . . 1881 DIRECȚIA POLITICĂ: Comitetul de preet al parrtidala] uuționul-tău Buu, aeeds Ardealului ABONAMENT ANUALI Piuleiiun U8fixu-----------L«1801 Pueflanui — — — >1 708 Amtorlis] «1 iMtUudlual „ 1008 :<träinätate dul»lu. LOI S |$A£A roaxAiAi fftJLmm !N MUÄ1HAJB Kt. Organ al Partidului National țârănesc J2ki2>^£ S!2Sîî!Ll^H Citim în „Viitorul“ un titlu pompos „încercări de sinucideri“. ■— Am aflat că în același d. Duca a ținut un discurs în parlament. Un front comun? Al cui? "Năzbâtiile politice ale dlui Iorga au avut danii de-a ilustra imânească mai bine de-u un sfert de veajo își fărâ îndojiala o ar distra și azâ, dacă biata Românie întregită n’ar fi avut tristul prilej de a experimenta, aceste năzbâtii pe propria-i piele brăzdată de sufeiiințe în trecutul apropiat. dl. Nicolae Iorga a fost întotdeauna, în politică, un buchet de naivități puerile, naivități cu atât mai caraghioase cu cât bravul apostol de la Văleni le sprijinea, după împrejurări, cu vastul aparat istoriografic, cu care răspolește veacurile de mult și de cele mai multe ori plecând de la simple capricii personale. Cine și-a luat osteneala de a-i urmări „evoluția ipolitică“ va fi constatat ușor, căc. Iorga a uimit taxa, până acum, cu vre-o 20—30 de „atitudini hotărâte“ și va fi remarcat apoi că dacă țara n’a folosit pe urma lor aproape nimic, ci. Iorga a Înregistrat în schimb tot atâtea eșecuri răsunătoare, eșecuri cari se evidențiază iu ochii opiniei publice printr'o serile interminabilă de tâinguieli adunate în volume succesive, cu titlurile cele mai variate.S’ai‘ li crezut că după „puțintelul bine“, pe care i-a făcut acum de curând, demonstiând cu vârf și îndesat că regimul de opoziție de-o viață întreagă la care a fost supus, era din cole mai drepte, șeful guvernului de ieri a învățat ceva, s'ar fi putut crede că dsa s’a vindecat de anume corescențe hiperbolice ale unui eu în vecinate spectacol de operetă poltdce. Opinia publică românească s’a înșelat, însă amar, căci d. lorga nu e omul care să vadă cu ușurință pragul de jos, când fruntea bombată i se lovește de cel de sus. Căci iată ce citim mai nou prin ziar e: d. lorga, neobositul energumen, lucrează actualmente la alcătuirea cât mai rapidă ,a unui front comun al opoziției, declarând im x r ăzboiu de extex’minare givernxx lui Vaida, care — terribile dietu ! — are păcatul de a fi urmat la cârma statului cu trei luni mai de grabă decât ar fi dorit marele învățător al neaxmului românesc și, desiguur, și dascălul neamuluilor dimprejur ... Iată ce citim mai nou în ziare, în aceste zile de năduf cumplit, năduf exterior pentrul locuitorii țăriil, năduf interior, pentru ambiția rănită și cerebrului consuumator ,le hârtie și cerneală. * Căni unrueoxmațiu i-ar putea nega <U'ui lorga dtx'cptul de a întreprinde acțiiunea de solidariizare a opoziției. Este doar' „șef de partid“ și în această. x'aiitate, oricât de inexiistent i-ar fi partidul, are libertatea de acțiiune pe care în sxiș o dorește. Numai cât, fiind vorba de un „front comun“ avem dreptul să ne întrebăm cu cine-i va făuri d. lorga și pe baza căror afinități programatiice? Și mai ales pe baza căalor raporturi pex'sorniale cu ceilalți „șefi“ ? să vedem. §eful aniuxxii agrare, il. xVvgetoianu, l-a executat, de euroxxd, în Cameră, iar în ce privește programul, fostul axlinistrix de finanțe vrea să salveze proprietatea agricolă, pe când d. lorga a învitat-o să se se xxrunce în maxe. Liberalii duciști? Dar nu se mândresc ei astăzi cu isprava de a fi trântit singuri „regilmul nefast“ de xicum câteva luni. Cât despre d. Gogu., celalalt șef al unui partid puteriid, ajungă doar atât că, în primăvară, a comparat guvernarea iorghistă cu o ridicolă plimbare prin nimt, poate singurul adevăr politic rostit de castelan până azi fără miunur de împotrivire din puntea țării. Luați, în sfârșit, seria de articole copilărești așternute pe hârtie, după căderea rușinoasă, împotriva tuturor și a toate, articole care au stârnit atâta haz și compătimaiile încât nu pot fi uitate ușor. Atunci, încă, odată, pe ca și baze programatice și pe ce relațîi personale prielnice se va fonda noxul front coxuixn . Pe terxxeiurile tuturor acțiunilor politice fie până acum ale tui *, lorga. Pe nisip, pe ambiții deșarte și ridicole și se poate întâmpla, pe o serie de noi pupăciuni personaale desgustătoare, izvorâte dintr’o spinare politică dMin cele mai elastice, lăi date fiind condițiile îxx cari se va alcătui noua năzuție iorghistă diacă peste tot se va înfăptui, — nu suntem în drept să închenem așa : un front coniuu ? Al cui ? N. DAN. _Schioarea acordului comercial italo-roman ROMA, 31. — Acordul comercial itailo-român a fost semnat de d. Miss•soliixi și de d. Ghica ministrul României la Roma. Acordul întâi în vigoare la 1 Septembrie. <—03.» Muntgabi^ 30 Aug. Ei, acum s-a ispăcit. Țara geme de un sevid de peste (M) zUe s ieb călcâiele umd guverat de tiran. Nu nu-i putem răbda — ca altcimeira să se plimbe cu Anclonul. Nu p nu fi harăfi nu. Și facă-te că decidem precum am decis-Vom scrie opt articole. Vom scoate mai mult broșuri: „Ispravat", „Transacțiunea“, Invidia“, „Ambiția“, etc., etc. Apoi ree vom Întruni la București unde vor vorbi mai mulți fruntafi dn B Tino,Jeorgescu, Ioinscic, Dicescu, Petrescu, Ghiță Pritpălac . . . (harod Ghiță Pitpalac mi va vorbi, ci va cânta . . .) Apoi se va înjgheba un front pentru recucerirea Lincolnndui. Și țicneala se începe din nou. Toate acestea idei au răsărit de mult în capul nostru, dar nu le-am dat drumul decât atunci, când l-am văzut pe d. Vaida . . . la Haportul; Arai Chazl PARODIA ZILEI Campania de răsturnare începe... — Hotărîrile decizive ale dlui Iorga — Clipa memorabilă de Mangalia — Broșuri peste broșuri — Adeo! Ține-mă că de nu, îl sugrumi — Oda ticnitul nostru special — ala.t.ului Tjí. ■' /V. Confersiunca din nou Io ordinco Ulei Noël proiect de modificare a conferslapli freboic sci infrancescâ iDir’o colaborare folositoare idrll, toate partidele serioase UNÜ.1, 31. — 111 viața socială se simte uneori nevoia unei depline sincerități. Caugiene ascunse prea multă vreme infectează întreg organismul sniual, așa încât marile reforme sociale se impun de la sine. In aceste momente rolul bisturiului chirurgical îl au marile reforme sociale, actele de dreptate brutală, care de multe ori depășesc limitele obișnuite ale textelor de lege, cari s’au infiltrat în conștiința cetățenilor cu puterea necitruita a dreptului obicinit etnic. După războiu aproape toate statele au cunoscut necesitatea imperativă de a încerca un nou dozaj de dreptate pentru mulțimile flămănde. Rezultatele au fost pretutindeni binefăcătoare, mai ales în cazul când deoparte se aflau mulțimile satisfăcute, iar de cealaltă chiaburii unei vieți de omiu roman, a căror muncă socială se identifica perfect cu speculațiunea. In România întregită, rolul acestor mari reforme sociale l-au avut sufragiu universal și exproprierea pământurilor. Criza extrem de iregulară prin care trece acum întreagă economia capitalistă ridică însă proiectul de lege al asanării datoriilor agricole la rangul unei adevărate reforme sociale pentru țara noastră. Iertarea datoriilor și eșalonarea lor pe 30 de ani a fost interpretată de multă lume ca o adevărată expropriere a capitalului mobiliar, ca o călcare a constituției. Aducerea acestei legi se dovedea însă atât de necesară încât la votarea ei în parlamentul trecut toate partidele au căzut de acord. 8’au cel puțin așa se părea. Fapt este că în principiu acest acord era perfect. Era și drept, ca într-o țară în care săracii plătesc mai multe impozite decât bogații să se vină cu o asemenea lege. Procesul de exploatare socială a fost totdeauna reversibil, așa încât din când în când cei cari și-au adjudecat lor cele șapte pâini și cinci pești, erau siliți să le împrăștie în fărămituri tuturor acelora cari prin truda aspră de fiecare zi creiază și stimuilează pofta de mâncare a altora. Legea pentru asanarea datoriilor agilicole vine să repare într-un moment când stabilizarea trebuie să rămână definitivă, una din aceste cangrene care împiedică circulațiunea liberă și fecundă dintre muncă și capital. Sunt interesate la proiectul care se va discuta în cursul acestei săptămâni, toate partidele politice cu grijă de viitorul economiei naționale. Mesajul regal a aflat cuvinte de îndemn mișcător pentru ostilă și fructuoasă colaborare. Parlamentul va trebui să examineze cu seriozitate proiectul guvernului care din legea trecută a tras acea concluzie inevitabilă că uneori „mai binele este și el inamicul binelui“. Intr’adevăr legea dlui Argetoianu, care a vrut să împace cu ridicata toate nemulțumirile din țară, neținând seama decât de aceia cari cereau indiferent, dacă erau îndreptățiți sau nuu, a creiat agricultori din toți aceia cjiri erau debitori în țara românească. Expunerea de motive a noului proiect constată în asemenea împrejurari cu toată dreptatea că „în loc de a veni în ajutorul debitorului ca să-și poată plăti datoriile, — In afară de camăta urcată ce trebuie înlăturată — legiuitorul a intervenit între debitor și creaitor, îngăduind celui dintâi să nu plătească, sărăcind pe cel din urmă și aruncându-i pe amândoi în mizerie prin desființarea creditului.“ Principiul urmărit de noul proiect, este de a se aduce acestei legi modificări de pe urma cărora să nu beneficieze de avantajele ei decât adevărații agricultori pentru împrumuturi cu avărat caracter agricol. Să nu se aducă aici o atingere finanțelor statului și să nu se compromită ideia de economisire și de credit. Nu poate să existe om politic care să nu afle de bine aceste idei. Cu atât mai puțin nu există nici un conflict în guvern, iar desbaterile din Cameră vor dovedi că unitatea partidului este perfectă. Aceasta nu însemnează că pe cale de amendament, oameni cu experiență serioasă, să nu poată veni cu propuneri noi, cari să simplifice și mai mult luitruinie. După cum este firesc ca să ne așteptăm la actele de irupa gaudă demagogică a tuturor acelor partide mici cari au fost creiate de hazard. . In zilele acestea a apărut în ziare unn proiect modificator al conversiunII cu soluții și propuneri cari par a fi rezultatul unei mature chibzuiri asupra realităților sociale. El este făcut de către un eminent om de finanțe de la Lluj, d. Marius Peculea, directorul băncii „Albina“. (Găsim foarte justă inovația de a nu fi luat în conversiune acel debitor care este mai bogat decât debitorul său. Precum și aranjarea complectă a obligațiunei de impozit către stat înainte de a se face cererea de asanare. Amintim aici acest fapt, ca o dovadă că totdeauna colaborarea sinceră la o lege, poate să-i aducă reale îmbunătățiri, chiar și atunci când acea colaborare vine din afara parlamentului. In așteptarea proiectului modificator al cărui text încă nu-1 avem, să ne fie pensis a constata că dintre toate legile câte s’au votat în Țar’a românească după războiu singură legea conversiunii a fost aplicată integral. Sau mai bine zis s’a apucat ea însuși. Pentru că de câteva luni nimenea nu mai plătește și nimeni nu mai are dreptul să ceară. Râul cu apa limpede a creditului a înghețat împreună cu toți afluenții lui, iar peștii cei grași s’au retras în adâncuri pentru a nu muri de îngheț, h . In momentul când s’a votat și o lerge a revizuirii averilor, conversiunea trebuie să deschidă larg porii vieții finaciare. Acest scop și-l propune proiectul de modificare. SMIT HULER. Dieta AracalDlul din 1863 SlDűm istoric-juridic — de pr. VALERII raOLDOVANI (25) In calcxiliul ixolitic al habsburgilor a trebuit să ixurxieze foarte puuțin un popor de țărani, abia ieșit dijx iobăgie și robie politică, lipsit total de aristocrație influexată, de o pătură burgheză, fără orașe, condus numai de o mână de intelectuali. Este iarăși o altă chstiune, că abandonarea românilor avea să se răzbune amar după abia un jumătate de veac. Desfințar ea monarhiei poliglote și xxărxxii’aa tronului habsburgilor, este a se atribui în bună parte xititudinii românilor și celților din cursul marelui război și după rermuimarea lui. Sesiune xi. a doua a dietei Ardeal x din a fost de-o durată ceva mai lungă, din 23 Mai — 29 Oct. 1864. In aceasta sesiiune s’a votat legea des]xre înființarea unui tribuna] suprem pentruu Ar’deal. Discuția asupra acestei legi a ocuipat aproape întreaga lună iunie, precum și trei ședințe din v Septembrie. Proeetul de lege prevedea înființarea unnei istanțe supreme justițiare pentru toate cauzele civile, urbariale și penale. Sediul tribunnalului era să fie în acelaș loc, unde va fi și „semunul oficial al guvernului“. Reședințele și consilierii vor fi numiți de împăratul, însă numai dintre transilvăneni. In ce privește limba de afaceri, Art. 14 al legii spune, că" „Se va acontvoda dispozițiilor generale, cari se vor lua prin o lege specială despre întrebuințarea celor trei limbi ale țării în comunicațiunea publică oficială“. După votare legea a fost înaintată împăratului spre sancționare. Împăratul a sancționat-o cu modificarea esențială, că sediul nu va fi în Ardeal, ci în Viena. Dieta, în luna Septembrie, a redeschis discuția în jurul acestei modificări și o seamă, de deputați au propus, ca dieta să facă o reprezentanță cătră împăratul rugându-l să revină asupra modificării sediului. Discuția a fost extrem de vehementă. Reprezentanții români din guvern, ca de exemplu baronul V. Pop, vice-președintele țării și-a permis chiar unele știri violente față de deputatul Dr. I. Rațiu, care pleda pentru sediul în Ardeal. Vicepreședintele dietei Ioan Aldeleanu a operat chiar ca o amenințare, semnalând „urmările grave“, ale „unei rezistențe față de prea, înaltul rescript împărătesc“. Dieta, cu majoritate de voturi, a acceptat modificarea cerută de împăratul. i legi . S’a mai discutat și votat următoarele două : : 1. Legea despre modul de sancționare și publicare a legilor. 2. Legea electorală transilvană. O initenție mai lungă a provocat cea dea doua, ocupând ședințele din jumătatea a doua din Iulie și întreaga lună August. Legea aceasta în urma precipitării evenimentelor politice, nici nu a mai fost sancționată. Dispozițiile ei de altcum nu se deosebesc esențial de legea electorală provizorie, în baza căreia s’a întrunit și funcționat dieta din 1863—64. Se menține centul de avere și cel intelectual. Se recunoaște dreptul de reprezentare în dietă, cu deputați proprii, în favorul tuturor orașelor, cari până la 1848 au beneficiat de acest drept.. Se menține instituția regaliștilor. Prin împărțirea rațională a circumscripțiilor electorale ,s’a intuit însă să se asigure tuturor națiunilor o reprezentanță, corespunzătoare cu numărul și în imortanța lor. In ședința din 3 Sept., guvernul a prezentat un proiect de lege despre modificarea unor articoții din patenta urbarială dela 21 Iunie 18,ă1. Deputatul S. Pușcariu prezentase deja la 1 Sept. un proiect de modificare al aceleiași patente, în care cerea să se deie tuturor preoților și învățătorilor câte o sesiune, cel puțin în extensiunea unui sasiuni coloniale mijlocii din comună. Pe deasupra mai cerea să li se deie competință proporțională și din pădurea și pășunea corajunală. Mai amintim temeinica reprezentațiune făcută în chstiunea liniei ferate proiectate, de către deputatul Dr. I. Rațiu, care pledează pentru o linie ferată Oradea—Cluj-Blaj—Brașov, cu ramificații spre naad și Sibiu. Dieta a acceptat integral propunerea lui Dr. Rațiu. i Bâlaia de la SedoD 1 Septesnfrieidî. Ales împuiat în 1852, cu peste șapte milioane de voturi, Napoleon al III-lea era departe de ceea ce a fost unchiul său. Bun administrator intern, în politica externă a urmărit gloria pe care nu și-a putut-o menține nici prin diplomația nici pe calea armelor. In acea epocă un rival al Franței și al lui personal era cancelarul Bismarck. Dornic de a vedea Statele germanice unite într-un imperiu puternic el realizează Bündul de Nord din care făcea fiarte : Prusia, Meklemburg-Schwerin, Oldemburg și Sax-Weimar. Astfel izbucnirea unui conflict între Germania și Franța, care lucra de așa natură ca Statele germane din Sud să nu se se realizeze Prusiei, era numai o chestie de timp. Trebuia găsit apoi și un motiv binecuvântat, din care să reiasă că Franța a declarat războiul. El se ivi la detronarea reginei Spaniei de către mareșalul Prim care oferi tronul lui Leopold de Hohenzollern. O asemenea încercuire a Franței, Napoleon al III-lea o respinse cu toată strășnicia. Celelalte puteri ale Europei de asemenea nu vedeau cu ochi imni expansiunea germană. In fața acestei situații Bismarck ce dă dar avea grijă să jignească pe ambasadorul Franței la Berlin. Drept răspunapoleon al III-lea declară război. Arma germană bine organizată se împărți în trena de 50 mii oameni sub comanda generlului Steinmetz, a doua de, 150 de mii, comanda lui Friederich Carol, iar a treia 160 mii era condusă de însuși prințul reg care mai avea o rezervă de 60 mii solde împăratul Franței abia adună 230 mii soldi rău îmbrăcați și prost pregătiți. După o mie de lupte victorioase pentru germani, l tillia cea mare s-a dat la Sedan în ziua 1 Septemvrie 1870. Armata franceză atace în față de bavarezi, iar în spate tăindu-i retragerea de către trupe prusiene e silită capituleze. Prizonierii au fost : împăratul, generali, 230 ofițeri de stat major, 2600 oțeri și 83.000 de soldați. Față de asemeneazastru Gambeta va proclama, peste 4 zile, treia republică. Peste doi ani, 1 Sept. 1872, trupele gemne se vor retrage din Franța ducând cu Coroana imperială, cinci miliarde franci d păgubire și o Germanie putetrnică ca și voii de fier a cancelarului, care a creiat-o. A Polemici-expresse „CAJ jENDAI íUL“ — publică un articol întitulat „Reformele sunt impersonale“, semnat de d. Radu Dragnea, în care autorul îi atribuie această teorie dlui Maniu și o combate. Noi credem, că d. R. Dragnea nu a ■refîzat bine punctul de veidere al dlui Maniu, fiindcă președintele partidului nn»țioial-țărănesc nu a pronuunțat principiul i de mai sus, că adecă „reformele sunt impersonale“, ei exi totul altceva. Și anume: partidul liberal se laudă mereu, căci revine exclusiv meritul de a fi înfăptuit marile reforme, cea dctabilă și cea agrară. Ori d. Maniu a afirmat, că și una și cealaltă reformă a fost votată în formă de lege, — fiindcă ideia exista și nu a fost inventată de liberali — subb presumea evenimentelor. Atâta tot. Iar afirmația asta e de riguros exactă. Dovada, că odată reformele (electorală și cea agară) votate, în cursul înfăptuirii lor lăudăroșii autori și-aai bătut jocule ,,reformele“ atât de des trâmbițate. D. IORGA pornește în campanie de răsturnare. Cam devreme șefule! Doar lumea nu a uitat încă iortofoliile imobilizate, învățătorii batjocoriți și toată slugamicia și exișitatea de care sunt capabili unii ambițioși. D. STELICĂ POL LtSCU se plânge în „Universul“ de „Mistica legiferării.“ (Ce o fi și asta?) Firește pe vremea dsale nu era nici o legiferare, fiindcă tot ce se putea ,,ferarel' duceau spettardi. O. O. , —OXO- Cap. IX. închiderea dietei. Concluziuni. In ultima ședință, ținută la 29 Oct., contele de Crexmville, a dat cetire decretului de prorogare a dietei sub durata sesiunii senatului imperial. Sesiunea senatului imperial s-a deschis la 14 Noexubile 1864 și a durat cu mici vacanțe, până la 27 iulie 1865, când a fost închisă, în mod brusc, înainte de ce s-ar fi votat bugetul pe anul 1866. Faptul acesta a dat de bănuit, că împăratul pregătește o împăcare cu maghiarii și în consecință o schinbîrre radicaală de curs. Deja în 6 iunie 1865 împăratul a vizitat Budapesta, unde a fost primit cu mult alai, urmat apoi se exiibarea oaxKcelarului aulic pe ixtx’n Ungaria. Destminarea exoului cancelar în persoana contelui Maylath, a fost xm indiciu, pentru cele ce se pregătea și. Urmează convocarea dietei c’oate, pe ziua de 2 Nov. 1865 și a celei ungare pin ziua de 10 Decembrie. Dl 20 Sept. împăratul adresează un manifest „către popoarele mele“, în care anunță „abrogarea legilor despre reprezentanța imperială, adecă a diplomei din 20 Oct. și a patentei din 16 Februarie. Pe ziua de 19 Nov. 1865, a fost convocată o nouă dietă a Transilvaniei la Cluj. In rescripțiul de convocare, împăratul anunță dizolvarea dietei convocată la Sibiu pe 1 iulie 1863. Compunerea dietei de la Cluj avea să se facă în conformitate cu Art. I din 1791, iar obiectul unic al dietei era „revizuirea Art. din 1848, despre unirea Transilvaniei cu Ungaria“. (Va urma).