Patria, septembrie 1932 (Anul 14, nr. 175-198)

1932-09-01 / nr. 175

Ao«l » XlV-lca No. 175 • REBAGflA ü AOXHfimAYKA »trad« Roglmt Huta Nr. II. (Redacția și Admin. 13­81 K­L*FOSÍ:j Direcțiunea . . . 18­81 DIRECȚIA POLITICĂ: Comitetul de preet al parrtidala] uuționul-tău­ Buu, aeed­s Ardealului ABONAMENT ANUALI Piuleiiun­ U8fixu-----------L«1­801 Pueflanui — — — >1 708 Amtorl­is] «1 iMtUudlual „ 1008 :<träinätate dul»lu. LOI S |$A£A roaxAiAi fftJLmm !N MUÄ1HAJB Kt. Organ al Partidului National țârănesc J2ki2>^£ S!2Sîî!Ll^H Citim în „Viitorul“ un titlu pompos „încercări d­e sinuci­deri“. ■— Am aflat că în același d. Duca a­ ținut un discurs în parlament. Un front comun? Al cui? "Năzbâtiile­­ politice ale dlui Iorga au avut danii d­e-­a ilu­stra im­ânească mai bine de-u un sfert de veajo își fărâ îndojiala o ar distra și azâ, dacă biata Românie întregită n’ar­ fi avut tristul prilej de a experimenta, aceste năzbâtii pe propria-i piele brăz­dată de sufei­iințe în trecutul apropiat. dl. Nicolae Iorga a fost întotdeauna, în politică, un buchet de naivități pue­rile­, naivități cu atât mai caraghioase cu cât bravul apostol de la Văleni le sprijinea, după împrejurări, cu vastul aparat istoriog­rafic, cu care răspole­ște veacurile d­e mult și de cele mai multe ori plecând de la simple capricii per­sonale. Cine și-a luat osteneala de a-i urmări „evoluția ipolitică“ va fi con­statat ușor, că­c. Iorga a uimit tax­a, până acum, cu vre-o 20—30 de „ati­tudini hotărâte“ și va fi­ remarcat a­­poi că dacă țara n’a folosit pe urma lor aproape­ nimic, ci. Iorga a Înregis­trat în schimb tot atâtea eșecuri ră­sunătoare, eșecuri cari se evidențiază iu ochii opiniei publice printr'o serile interminabilă de tâinguieli adunate în volume succesive, cu titlurile cele mai variate.­­S’ai‘ l­i crezut că după „puțintelul bine“, pe care i-a făcut acum de cu­rând, d­em­onsti­ând cu vârf și îndesat că regimul de opoziție de-o viață în­treagă la care a fost supus, era din cole mai drepte, șeful guvernului de ieri a învățat ceva, s'ar fi putut crede că dsa s’a vindecat de anume cores­­cențe hiperbolice ale unui eu în veci­­nate spectacol de operetă poltdce. O­­pini­a publică românească s’a înșelat, însă amar­, căci d. lor­ga nu e omul ca­re să vadă cu ușurință pragul de jos, când fruntea bombată i se lovește de cel de sus. Căci iată ce citim mai nou prin zia­­r e: d. lorga, neobositul energumen, lucrează actualmente la alcă­tuirea cât mai rapidă ,a unui front comun al o­­poziției, declarând im x r ăzboiu de ex­­tex’minar­e gi­vernxx lui Vaida, car­e — terribile dietu ! — are păcatul de a­­ fi urmat la câr­ma statului cu trei luni mai de grabă decât ar fi dorit mar­ele învățător al neaxmului românesc și, de­­siguur, și dascălul neamulu­ilor dimpre­jur ... Iată ce citim mai nou în ziar­e, în aceste zile de năduf cumplit, năduf e­xter­ior pentrul locuitorii țăriil, năduf interior, pentru ambiția rănită și ce­­rebrului consuumator ,le hârtie și cer­neală. * Căni unrueoxm­­ațiu i-ar putea nega <U'ui lorga dtx'cptul de a întreprinde acțiiunea de solidariizare a opoziției. Este doar' „șef de partid“ și în această. x'aiitate, ori­­cât de inexiistent i-ar fi par­tidul, are libertatea de acțiiune pe c­are în sxiș o dorește. Numai cât, fiind vorba de un „front comun“ avem dr­eptul să ne întrebăm cu cine-i va făuri d. lorga și pe baza căror afi­nități program­atiice? Și mai ales pe baza căalor raporturi pex'sorniale cu cei­lalți „șefi“ ? s­ă vedem. §eful aniuxxi­i agrare, il. xVvgetoia­­nu, l-a executat, d­e euroxxd, în Came­ră, iar în ce privește programul, fos­tul axlinistrix de finanțe vrea să sal­veze proprietatea agricolă, pe când­­ d. lorga a învitat-o să se se xxrunce în m­ax­e. Liberalii duciști? Dar nu se mândresc ei astăzi cu isprava de a fi trântit singuri „regilmul nefast“ de xicum câteva luni. Cât despre d. Gogu­., celalalt șef al un­­ui partid puteri­id, a­­jungă doar atât că­, în prim­ăvară, a com­parat guvernarea iorghistă cu o ridicolă plimbare prin n­­imt, poate singurul adevăr politic rostit d­e cas­telan până azi fără mi­unur de îm­potrivire din p­untea țării. Luați, în sfârșit, seria de articole copilărești aș­ternute pe hârtie, după căderea ruși­noasă, îm­­potriva tuturor și a toate, articole care au­­ stârnit atâta haz și com­pătim­ai­ile încât nu pot fi uitate ușor. Atunci, încă, odată, pe ca și baze progr­am­atice și pe ce relațîi personale prielnice se va fonda noxul front co­xuixn . Pe terxxei­urile tutur­or acțiuni­­­­lor politice fie până acum ale t­ui *, lorga. Pe nisip, pe ambiții deșarte și ridicole și se poate întâmpla, pe o serie de noi pupăciuni personaale d­es­­gustătoare, izvorâte dintr’o spinare politică dMin cele mai elastice, lăi date fiind condițiile îxx cari se va alcătui noua năzuție iorgh­istă diacă peste tot se va înfăptui, — nu suntem în drept să închen­em așa : un front con­iuu ? Al cui ? N. DAN. _Schioarea acordului comercial italo-roman ROMA, 31. — Acordul com­ercial itailo-român a fost semnat de d. Miss­­•soliixi și de d. Ghica ministrul Româ­niei la Roma. Acordul înt­âi în vigoare la 1 Sep­tembrie. <—03.» Muntgab­i^ 30 Aug. Ei, acum s-a ispăcit. Țara gem­e de un sevid de peste (M) zUe s­ ieb călcâiele umd gu­­verat de tiran­. Nu nu-i putem răbda — ca altcimeira să se plimbe cu Anclonul. Nu­­ p nu­­ fi harăfi nu. Și facă-te că decidem precum am decis-Vom scrie opt articole. Vom scoate mai mult bro­șuri: „Ispravat", „Transacțiunea“, Invidia“, „Ambiția“, etc., etc. Apoi ree vom Întruni la București unde vor vorbi mai m­ulți fruntafi­ dn­ B Tino,­­Jeorgescu, Ioins­cic, Dicescu, Petrescu, Ghiță Pritpălac . . . (ha­rod Ghiță Pitpalac mi va vorbi, ci va cânta . . .) Apoi se va înjgheba un front pentru re­cucerirea Lincolnndui. Ș­i țicneala se începe din nou. Toate acestea idei au răsărit de mult în capul nostru, dar nu le-am­ dat drumul decât atunci, când l-am văzut pe d. Vaida . . . la Haportul; Arai Chazl PARODIA ZILEI Campania de răsturnare începe... — Hotărîrile decizive ale dlui Iorga — Clipa memorabilă de Man­galia — Broșuri peste broșuri — Ad­eo! Ține-mă că de nu, îl sugrumi — Oda ticnitul nostru special — ala.t.ului Tjí. ■' /V. Confersiunca din nou Io ordinco Ulei Noël proiect de modificare a conferslapli freboic sci infrancescâ iDir’o colaborare folositoare idrll, toate partidele serioase UN­Ü.1, 31. — 111 viața socială se simte uneori nevoia unei depline sin­cerități. Caugi­ene ascunse prea multă vreme infectează întreg organism­ul sniu­al, așa încât marile reforme socia­le se impun de la sine. In­ aceste mo­mente rolul bisturiului chirurgical îl au marile reforme sociale, actele de dreptate brutală, care de multe ori depășesc limitele obișnuite ale texte­lor de lege, cari s’au infiltrat în con­știința cetățenilor cu­ puterea neci­t­ruita a dreptului obicinit etnic. Dup­ă războiu aproape toate statele au cunoscut necesitatea imperativă­­ de a încerca un nou dozaj de drepta­te pentru mulțimile flămănde. Rezul­tatele au fost pretutindeni b­inefăcă­­toare, mai ales în cazul când deoparte se aflau mulțimile satisfăcute, iar de cealaltă chiaburii unei vieți de omiu roman, a căror muncă socială se iden­tifica perfect cu speculațiunea. In România întregită, rolul acestor mari reforme sociale l-au­ avut sufra­giu­ universal și exproprierea pămân­turilor. Criza extrem de iregulară prin care trec­e acum întreagă econo­mia capitalistă ridică însă proiectul de lege al asanării datoriilor agricole la rangul unei adev­ărate reforme so­ciale pentru țara noastră. Iertarea da­toriilor și eșalonarea lor pe 30 de ani a fost interpretată de multă lume ca o adevărată exproprier­e a capitalului mobiliar, ca o călcare a constituției. Aducerea ac­estei legi se dovedea în­să atât de necesară încât­ la votarea ei în parlamentul trecut toate parti­dele au căzut de acord. 8’au­­ cel pu­țin așa se părea. Fapt este că în principiu acest acord era perfect. Era și drept, ca într-o țară în care săracii plătesc mai multe impozite de­cât bo­gații să se vină cu o asemenea lege. Proc­esul de exploatare socială a fost totdeauna reversibil, așa încât din când în când cei cari și-au adju­decat lor cele șapte pâini și cinci pești, erau siliți să le împrăștie în fărămituri tuturor acelora cari prin truda aspră de fiecare zi creiază și stimuilează pofta de mâncare a al­tora. Legea pentru asanarea datoriilor a­­gili­cole vine să repare într-un moment când stabilizarea trebuie să rămână definitivă, una din aceste cangrene care împiedică circulațiunea liberă și fecundă dintre muncă și capital. Sunt interesate la proiectul care se va dis­cuta în cursul acestei săptămâni, toate partidele politice cu grijă de viitorul economiei naționale. Mesajul regal a aflat cuvinte de îndemn mișcător pen­tru o­stilă și fructuoasă colaborare. Parlamentul va trebui să examineze cu seriozitate proiectul guvernului ca­re din legea trecută a tras acea con­cluzie inevitabilă că uneori „mai bi­nele este și el inamicul binelui“. Intr’adevăr legea dlui Argetoianu, care a vrut să împace cu ridicata toa­te nemulțumirile din țară, neținând seama decât de aceia cari cereau in­diferent, dacă erau îndreptățiți sau nuu, a creiat agricultori din toți aceia cjiri erau debitori în ța­r­a românească. Expunerea de motive a noului proiect constată în asemenea împrejurari cu toată dreptatea că „în loc de a veni în ajutorul debitorului ca să-și poată plăti datoriile, — In afară de camăta urcată ce trebuie înlăturată — legiui­torul a intervenit între debitor și cre­­aitor, îngăduind celui dintâi să nu plă­tească, sărăcind pe cel din urmă și a­­runcându-i pe amândoi în mizerie prin desființarea creditului.“ Principiul urmărit d­e noul proiect, este de a se aduce acestei legi modifi­cări de pe urma cărora să nu benefi­cieze de avantajele ei decât adevărații agricultori pentru împrumuturi cu a­­­vărat caracter agricol. Să nu se aducă aici o atingere finanțelor sta­tului și să nu se com­promită ideia de economisire și de credit. Nu poate să existe om politic care să nu afle de bine aceste idei. Cu atât mai puțin nu există nici un con­flict în guvern, iar desbaterile din Cameră vor dovedi că unitatea parti­dului este perfectă. Aceasta nu însemnează că pe cale de amendament, oameni cu experien­ță serioasă, să nu poată veni cu pro­puneri noi, cari să simplifice și mai mult luitrui­nie. După cum este firesc ca să n­e așteptăm la actele de i­rupa gaudă demagogică a tuturor acelor partide mici cari au fost creiate de hazard. . In zilele acestea a apărut în ziare unn proiect modificator al conversiu­­nII cu soluții și propuneri cari par a fi rezultatul unei mature chibzuiri asupra realităților sociale. El este fă­cut de către un eminent om de finan­țe de la Lluj, d. Marius Peculea, di­­rectorul băncii „Albina“. (Găsim foar­­­­te justă inovația de a nu fi luat în­­ conversiune acel debitor care este mai­­ bogat decât debitorul său. Precum și­­ aranjarea complectă a obligațiunei de impozit către stat înainte de a­­ se fa­ce cererea de asanare. Amintim aici acest fapt, ca o dova­dă că totdeauna colaborarea sinceră la o lege, poate să-i aducă reale îm­bunătățiri, chiar și atunci când acea colaborare vine din afara parlamen­tului. In așteptarea proiectului modifica­tor al cărui text încă nu-1 avem, să ne fie pensis a constata că dintre toate legile câte s’au votat în Țar’a ro­mânească după războiu singură legea conversiunii a fost aplicată integral. Sau mai bine zis s’a apucat ea­ însuși. Pentru că de câteva luni nimenea nu mai plăte­ște și nimeni nu mai ar­e dreptul să ceară. Râul cu apa limpede a creditului a înghețat împreună cu toți afluenții lui, iar peștii cei grași s’au retras în adâncuri pentr­u a nu muri de îngheț,­­ h . In momentul când s’a votat și o ler­­ge a revizuir­ii averilor, conversiunea trebuie să deschidă larg porii vieții finaciare. Acest scop și-l propune proiectul de modificare. SM­­IT HULER. Dieta AracalDlul din 1863 SlDűm­ istoric-juridic — de­ pr. VALERII­ raOLDOVANI (25) In calcxiliul ixolitic al h­absburgilor a trebuit­­ să ixurxieze foarte puuțin un popor de țărani, abia ie­șit dijx iobăgie și robie politică, lipsit total de aristocrație influexată, de o pătură burgheză, fără orașe, condus numai de o mână de intelectuali. Este iarăși o a­ltă chstiune, că abandonarea românilor avea să se răzbu­ne amar după abia un jumătate de veac. Desfințar­ ea m­onarhiei poli­glote și xxărxxii’aa tronului habsburgilor, este a se atr­ibui în bună parte xititudinii românilor și ce­­lților din cursul marelui război și după rerm­ui­­marea lui. Sesiune xi. a doua a dietei Ardeal x din a fost de-o durată ceva mai lungă, din 23 Mai — 29 Oct. 1864. In aceasta sesiiune s’a votat legea des]xre în­ființarea unui tribuna] suprem pentruu Ar’deal. Discuția asupra acestei legi a ocuipat aproape întreaga lună iunie, precum­ și trei ședințe din v Septembrie. Proeetul de lege prevedea înființarea unnei is­­tanțe supreme justițiare pentru toate cauzele ci­vile, urbariale și penale. Sediul tribunnalului era să fie în acelaș loc, unde va fi și „semunul oficial al guvernului“. Reședințele și consilierii vor fi numiți de împă­ratul, însă numai dintre transilvăneni. In ce privește limba de afaceri, Art. 14 al legii spune, că" „Se va­­ acontvoda dispozițiilor generale, cari se vor lua prin o lege specială despre întrebuințarea celor trei limbi ale țării în comunicațiunea publică oficială“. După votare legea a fost înaintată îm­păra­­tu­lui spre sancționare. Împăratul a sanc­ționat-o cu m­odificarea esențială, că sediul nu va fi în Ardeal, ci în Viena. Dieta, în luna Septembrie, a redeschis discu­ția în jurul acestei modificări și o seamă, de deputați au propus, ca dieta să facă o reprezen­tanță cătră împăratul rugându-l să revină asu­­p­ra modificării sediului. Discuția a fost extrem de vehementă. Repr­e­­zentanții români din guvern, ca de exemplu ba­ronul V. Pop, vice-președintele țării și-a permis chiar­ unele știri violente față de deputatul Dr. I. Rațiu, care pleda pentru sediul în Ardeal. Vice­­președintele dietei Ioan Aldeleanu a operat chiar ca o amenințare, semnalând „urmările grave“, ale „unei rezistențe față de prea, înaltul rescript împărătesc“. Dieta, cu m­ajoritate de voturi, a acceptat mo­dificarea cerută de împăratul. i legi . S’a mai discutat și votat următoarele două : : 1. Legea despre modul de sancționare și pu­­­­blicare a legilor. 2. Legea electorală transilvană. O initenție mai lungă a provocat cea dea doua, ocupând ședințele din jumătatea a doua din Iulie și întreaga lună August. Legea aceasta în­ urma precipitării eveni­mentelor politice, nici nu a mai fost sancționată. Dispozițiile ei de altcum nu se deosebesc esențial de legea electorală provizorie, în baza căreia s’a întrunit și funcționat dieta din 1863—64. Se menține centul de avere și cel intelectual. Se recunoaște d­reptul de reprezentare în dietă, cu deputați proprii, în favorul tuturor orașelor, cari până la 1848 au beneficiat de acest drept.. Se men­ține instituția regaliștilor. Prin împărțirea ra­­țională a circumscripțiilor electorale ,s’a intuit însă să se asigure tuturor națiunilor o repre­zentanță, corespunzătoare cu numărul și­­ în im­­­­ortanța lor. In ședința din 3 Sept., guvernul a prezentat un proiect de lege despre modificarea unor ar­­ticoții din patenta urbarială dela 21 Iunie 18,ă1. Deputatul S. Pușcariu prezentase deja la 1 Sept. un proiect de modificare al aceleiași pa­tente, în care cerea să se deie tuturor preoților și învățătorilor câte o sesiune, cel puțin în ex­tensiunea unui sasiuni coloniale mijlocii din co­mună. Pe deasupra mai cerea să li­ se deie com­­­petință proporțională și din pădurea și pășunea corajunală. Mai amintim temeinica reprezentațiune fă­­cută în chstiunea liniei ferate proiectate, de că­tre deputatul Dr. I. Rațiu, care pledează pentru o linie ferată Oradea—Cluj-Blaj­—Brașov, cu ramificații spre n­a­ad și Sibiu. Dieta a acceptat­­­ integra­l propunerea lui Dr. Rațiu. i Bâlai­a de la SedoD 1 Septesnfrie­idî. Ales împu­iat în 1852, cu peste șapte milioa­ne de voturi, Napoleon al III-lea era departe de ceea ce a fost unchiul său. Bun administra­tor intern, în politica externă a urmărit glo­ria pe care nu și-a putut-o menține nici prin diplomația nici pe calea armelor. In acea e­­pocă un rival al Franței și al lui personal era cancelarul Bismarck. Dornic de a vedea Statele germanice unite într-un imperiu pu­ternic el realizează Bü­nd­ul de Nord din care făcea fiarte : Prusia, Meklemburg-Schwerin, Oldembur­g și­­ Sax-Weimar. Astfel izbucnirea unui conflict între Germa­­nia și Franța, care lucra de așa natură ca Statele germane din Sud să nu se se realizeze Prusiei, era numai o chestie de timp. Trebuia găsit apoi și un motiv binecuvântat, din care să reiasă că Franța a declarat războiul. El se ivi la detronarea reginei Spaniei de către­­ mareșalul Prim care oferi tr­onul lui Leopold­­ de Hohenzollern. O asemenea încercuire a­­ Franței, Napoleon al III-lea o respinse cu toa­tă strășnicia. Celelalte puteri ale Europei de­­ asemenea nu vedeau cu ochi imni expansiu­­­­nea germană. In fața acestei situații Bis­marck ce dă dar­­­ avea grijă să jignească pe ambasadorul Franței la Berlin. Drept răspu­napoleon al III-lea declară război. Arma germană bine organizată se împărți în tr­ena de 50 mii oameni sub comanda gener­lului Steinmetz, a doua de, 150 de mii,­­ comanda lui Friederich Carol, iar a treia 160 mii era condusă de însuși prințul reg care mai avea o rezervă de 60 mii solde împăratul Franței abia adună 230 mii soldi rău îmbrăcați și prost pregătiți. După o m­­ie de lupte victorioase pentru germani, l tillia cea mare s-a dat la Sedan în ziua 1 Septemvrie 1870. Armata franceză atace în față de bavarezi, iar în spate tăindu-i retragerea de către trupe prusiene e silită capituleze. Prizonierii au fost : împăratul, generali, 230 ofițeri de stat major, 2600 o­țeri și 83.000 de soldați. Față de asemenea­­­zastru Gambeta va proclama, peste 4 zile, treia republică. Peste doi ani, 1 Sept. 1872, trupele gem­ne se vor retrage din Franța ducând cu Coroana imperială, cinci miliarde franci d păgubire și o Germanie putetrnică ca și voii de fier a cancelarului, care a creiat-o. A Polemici-e­x­p­r­e­s­s­e „CAJ­ jENDAI­ íUL“ — publică un­ articol întitulat „Reformele sunt impersonale“, semnat de d. Radu Dragnea, în care autorul îi atribuie această teorie dlui Maniu și o combate. Noi credem, că d. R. Drag­n­ea nu a ■re­fîz­at bine punctul de veidere al dlui­­ Maniu, fiind­că președintele partidului nn»țioi­al-țărăn­e­sc nu a pronuunțat principiul i de mai sus, că ade­că „reformele sunt impersonale“, ei exi totul altceva. Și anume: partidul liberal se laudă mereu, că­ci revine exclusiv meritul de a fi înfăptuit marile reforme, cea dctabilă și cea­ agrară. Ori d. Maniu a afirmat, că și una și cealaltă reformă a fost votată în formă de lege, — fiindcă ideia exista și nu­ a fo­st inventată de liberali — subb presu­m­ea eve­nimentelor. Atâta tot. Iar afirmația asta e de riguros exactă. Dovada, că odată reformele (electorală și cea agară) votate, în cursul în­făptuirii lor lăudăroșii autori și-aai bătut joc­ule ,,reformele“ atât de des trâmbițate. D. IORGA pornește în campanie de r­ăs­­turnare. Cam de­vreme șefule! Doar lumea nu a uitat încă i­ortofoliile imobilizate, învă­țătorii batjocoriți și toată slugamicia și exiși­­ta­tea de care sunt capabili unii ambițioși. D. STE­LICĂ POL­ LtSCU se­­ plânge în „Universul“ de „Mistica legiferării.“ (Ce o fi și asta?) Firește pe vremea dsale nu era nici o le­­giferare, fiindcă tot ce se putea ,,ferarel' d­­­uceau spettardi. O. O. , —OXO-­ Cap. IX. închiderea dietei. Concluziuni. In ultima ședință, ținută la 29 Oct., contele de Crexmville, a dat cetire decretului de pro­rogare a dietei sub durata sesiunii senatului im­perial. Sesiunea senatului imperial s-a deschis la 14 Noexubile 1864 și­ a durat cu mici vacanțe, pân­ă la 27 iulie 1865, când a fost închisă, în mod brusc, înainte de ce s-ar fi votat bugetul pe­ anul 1866. Faptul acesta a dat de bănuit, că îm­păratul pregătește o împăcare cu maghiarii și în consecință o schi­nbîrre radicaală de curs. Deja în­ 6 iunie 1865 împăratul a vizitat Bu­da­pe­sta, unde a­ fost primit cu mult alai, urmat apoi se exi­ibarea oaxKcelarului aulic pe ixtx’n Ungaria. Destminarea exoului cancelar în persoana contelui Maylath, a fost xm indiciu, pen­tru cele ce se pregătea și. Urmează convocarea dietei c­’oate, pe ziua de 2 Nov. 1865 și a celei ungare pin ziua­ de 10 Decembrie. Dl 20 Sept. îm­păratul adresează un manifest „către popoarele mele“, în car­e anunță „abroga­rea legilor despre reprezentanța imperială, adecă a diplomei din 20 Oct. și­ a patentei din 16 Fe­bruarie. Pe ziua de 19 Nov. 1865, a fost convocată o nouă dietă a Transilvaniei la Cluj. In rescripțiul de conv­ocare, împăratul anunță dizolvarea dietei convocată la Sibiu pe 1 iulie 1863. Com­puner­ea dietei de la Cluj avea să se facă în conformitate cu Art. I din 1791, iar obiectul unic al dietei era „revizuirea Art.­­ din 1848, de­spr­e unirea Transilvaniei cu Ungaria“. (Va urma).

Next