Patria, ianuarie 1933 (Anul 15, nr. 1-22)

1933-01-01 / nr. 1

căn'! ACEST INEL preţios a fost găsit într’o cameră a hotelului nostru câteva minute după plecarea pasagerului­P­rsonalul hotelului nos­tru este compus din oameni a căror cinste este pusă la încercare înainte de a fi definitivi angajap. Când un pasager pleacă, personalul de serviciu este oblgat de a controla ime­diat camera părăsită. Nu de mult, după un astfel de control, s’a găsit pe lavoarul unei camere, un inel preţios. Direcţiunea fiind imediat înştiinţată, automobilul hotelului îm­preună cu un om de serviciu au plecat de îndată spre gară în cău­tarea pasagerului. Închipuiţi-vă sur­priza acestuia sind îi s’a înmânat inelul, care pe lân­­găt H reprezenta o valoare con­siderabilă, mai era şi o a­­mintire scumpă. Hotelul nostru mai oferă pe lângă un serviciu ireproşa­bil, camere confortabile ca băț şi telefon, apă caldă şi rece la orice oră ascensor, un hali elegant, unde pa­sagerii pot primi vizitele oamenilor de afaceri şi ale prietenilor, o sală de lectură şi cel mai modern res­taurant din Bucu­­rş­ti cu or­chestra maestr­ă G­loraş Dwicu şi J­e­­­nen­gsburg- Seldman Un alt avantaj e acela că hotelul e situat chiar in inima Bucureştiului, în plin centru co­mercial, alături de cel mai frumos ma­gazin al Capitalei Gaielles Lafayette. GRAND HOTEL „Lafaytte“ din Bucureşti, Calea Victoriei 11 merge cu timpul Deviza sa este: confort, serviciu ireproşabil, cinste exemplară şi preţuri modeste. Camere de la Lei 13*0 an şi el nu aminteşte deloc de obârşia pur svăjbească a acestuia, dar o dă drept tip reprezentativ al sufletului maghiar de azi. Amesteo de reacredinţă şi de confu­zde neghioabă, tendinţă de a preface în epigoni sau tributari umili ai culturii ungureşti pe cei mai robuşti purtători şi condeiului românesc, sau de a se­chestra pur şi simplu pe acelea dintre cu­lorile noastre pe care nici cea mai deşănţată aventură asociativă nu le poate pune la vre­o legătură cu Un­garia, de a sugera un vid imens în centrul spiritual şi geografic al româ­­nismu­lui, pentru a lăsa să se creadă că putina şi accidentala gândire româ­nească cât o fi existând nu pulsează decât la, periferii — și în special la periferia ungurească: iată coloana, ver­tebrală a acestei încercări de misti­fi­­care a cărei nu cea din urmă picante­rie este că autorul ei — semnează L. O­­— pretinde a fi Român, vorbind în re­petate rânduri de „notre littérature" — complicând astfel, dacă această afir­­oftaţi® este adevărată, prostia prin slo­­aărnidogi­­. 1­21 Circulă de câțiva ani, pe aici prin Ardeal, o istorie ungurească a litera­turii universale, scrisă pe baza operei lui Paul Wiegier („Dichtung fremder Völker“), de Mércei Benedek. Marcel Benedek e fiul povestitorului ardelean Alexe Benedek şi ca unul ce păstrează tacă legături vii cu scriitorii de aici, avea toate ocaziile de a se documenta asupra datelor principale din literatu­ra românească — lucru, pe care l-a și Mont într’o altă lucrare a sa — o en­­ciclopedie a literaturii universale (Vi­lágirodalmi lexikon), in care partea privitoare la literatura românească este redactată — onest — de d. Arpăc T Bitay. ... In pomenita Istorie a literaturii uni­versale, literatura românească are și ea o pagină. O pagină patologică însă. Ascultaţi: „In anul 1750(1 I­un Sos, cu numele Klein (citeşte : Samuil Micu), redactează o gramatică română. Operă de purificare a limbii face şi Germanul Petre Maior ... Anton Pan este ţigan etc. etc. etc. Nu mai continuăm cu citatele şi nu le combatem. Nu se poate lua contact cu asemenea aberaţii. Le regretăm doar, gândindu-ne la încercările de apropiere dintre scriitorii noştri şi literaţii unguri din Ardeal, încercări pe care le pre­­ţuiam ca pe un semn de echitate şi o­­menie cărturărească. O, suntem departe de epoca naivelor superlative şi dacă în ce ne priveşte, re­nunţăm să ni le acordăm noi înşine, nu le vom cere, se înţelege, altora. Ce­rem însă puţin bun simţ pe care cre­dem că nici un fel de parapon politic n’ar trebui să-l umbrească. Constatările acestea nu diminuiază, bine­înţeles, gravitatea omisiunilor noa­stre. Au putut trece, iată, luni de zile, fără ca rătăciri de­ natura celor ară­tate î­n acest articol să fie semnalate. Cine nu vede că prin interpretări pie­zişe ca cele de mai sus se încearcă o sistematică dărăpănare a­ unităţii noa­stre sufleteşti, crearea unui front re­­ionist în cele spirituale ? Aceste încercări trebuie urmărite cu atenţie şi obiectivitate, — ceea ce n’am prea făcut — şi mă întreb : când o să începem ? I. Socotea­nu. Farm r I de seribclis: Dr. Hîntz, P'^ţt Unirii. Dr. Halasz, Piaţă Cuză-Vodă. FI hr, Calea Rigdle Ferdinand. Diana, Strada Nicolae Iorga. P­A­T­R­IA * -r ;r i Frescă­ite dintre culisele Teatrului ittonal — Actori şi actriţe — Intre viaţă şi vi* sau intre scenă şi realitat Inter­preţii aşa cum sunt ei şi aşa cum îi vede lumea — Cluj 1. In criza de azi abia teatrul a mai păstrat ceva din ecoul voluptoasei şi sburdalnicei vieţi de altădată. Dar şi el numai în timpul spectacolelor, în cele câteva acte ale unei piese de repertoriu general, la desfăşurarea cărora asistăm cu aceleaşi sentimente de curiozitate şi de surpriză, ca şi publicul select al celei dintâi premiere. Viaţa obişnuită, de toate zilele, cu deal şi vale, se află într’o permanentă devenire. Râu! ei tumultos sparge munţi sau se furişează printre ei, croindu-şi mereu alini şi poteci noi spre nemărginire. Ea este mai mult un­ început dinamic, de viaţă. in teatru este mai mult staticism. in teatru viaţa urmează un drum circular cu avans şi recul permanent. O dramă antică evocă întreaga atmosferă a unei epoci cu contul de profit şi pierdere definitiv în­cheiat. Tot astfel o piesă cu tendinţe simboliste, poate să prefaţeze cu mult succes, zorii unor întâmplări şi eveni­mente, imaginare azi, dar cari vor deveni realităţi peste muchea veacurilor viitoare. Iată de ce dintre toate existenţele, cea mai frământată este aceea a actorului, care trăieşte pe scenă o pluralitate de vieţi, încât adesea nu şi-o mai recunoaşte pe a lui. Executându-se de rolul care i­ se încredinţează — cum îi place cronicarului dramatic să se exprime îndoielnic şi pe sc­urt — actorul suferă şi iubeşte, lucrează într’un ritm vertiginos cu toate organele sensibilităţii lui, n’are timp ca alţi slujbaşi să-şi aprindă o ţigară, decât dacă autorul i-a permis în text şi nu poate să spună spectatorului din stat sau toge, ca cel din urmă egent de percepţie, „ia mata loc te rog şi aşteaptă puţin", ci într’o perma­nentă încordare de nervi, trebuie să-şi ducă replicile până la capăt, râzând dacă este trist, simulând saturaţia chiar dacă este flămând şi făcând pe milionarul ata­cat de „spleen", chiar dacă acasă i­ se taie curentul electric, iar poşta de dimi­neaţă îi aduce câteva poliţe protestate. Pe lângă satisfacţiile încondeiate în lu­mina rampei, iată că meseria de actor, comportă în ea şi o oarecare doză de martiraj, care în mod logic ar trebui să ducă la epuizare. Cu toate acestea acto­rul este cel mai ahtiat exemplar de om, pentru ași exercita fără de repaos mese­ria lui. Nu există actor — ca în politică — pe care să­­ mulțumească ridicarea lefii pe degeaba. Să fie oare atât de puternică înclinarea dramatică? Dacă piesele s’ar juca într’o sală goală, numai din dragostea pură pentru artă, atunci nu ar mai rămânea actori decât ace­a cărora le face o deosebită plăcere mistuirea în văpaie. F­aptul vînsă d­., munca actoricească sec află mereu sub controlul public, sugtslio­neazâ In mod halucinant ch­ar și pe cel mai mediocru figurat, aie cărui gesturi şi cuvinte iau aspectul unor crâmpeie din sbuciumata frământare colectivă a publi­cului care priveşte şi ascultă cu respiraţia oprită Pentru câ drama sau comedia nu se joacă pe scenă între pereţii de mucava, ci in suflete­le spectatorilor. Pe scenă su­­fla aer de realitate. Teatrul se află în sală. Ce ar mai reprezenta un ROMEO sau o JULIETTA, dacă sala nu ar fi plină nu­mai de ei? Dacă toţi am fi actori şi toţi am fi în acelaş timp autori dramatici, ne-am juca piesele în perfectă reciprocitate şi viaţa s’ar scurge într’un ritm monoton. Aşa cum trăim însă noi, cu replici și cu atitudini spontane, cu sentimente elas­tice ca argintul viu din termometre în zilele babelor, suntem mult mai dramatici, mai scenici chiar decât actorii de profesie. Este atât de adevărat acest fapt, încât nu se mai ține azi în secret, că autorul dramatic se plimbă pe la cafenele, ceaiuri dansante şi întruniri politice, pentru aşi căuta per­sonagii. Iar dacă se întâmplă uneori să rătăcească, atunci se repetă cazul când se pornesc „şase personagii în căutarea unui autor“ şi îl găsesc pe LUIGI PIRAN­DELLO, care este mai bătrân şi inspiră mai multă încredere, fi­nd de mi­serie profesor. Ce sunt atunci în teatru actorii pro­fesionişti ? Figuri ireale din alte lumi, cari trăiesc la priză de la orele opt seara, până la miezul nopţii când se termină reprezen­taţia. Sau dacă vreţi nişte evadaţi fericţii din marele teatru al vieţii, cari trăiesc pe scenă, sub ocrotirea regisorului şi a pom­pierului, clipe de adevărat realism. Căci pe scenă actorul, fie el bun sau rău, este un om complect Soarta lui este sigură, pentrucâ­ este scrisă nu în stele ci la maşină şi la tipar. Şi pentrucâ şi-o ştie pe dinafară. In viaţa de toate zilele însă nici el nu este altceva decât un biet păcătos ca toţi ceilalţi semeni ai lui. Unul căruia îi arunci în faţă că joacă teatru, dată refuză să-ţi plătească datoria spu­nând, că nu are parale. Pe scenă însă este mult mai greu să se spună la fel. Teatrul se joacă în vis­ţa de toate zi­lele, pentrucâ la baza lui stă interesul. Pe scenă însă, odată ce s’a ridicat cor­tina, actorul ce interes poate să mai aibă? întreaga armură de prejudecăţi sociale, şi-a lăsat-o afară. In trei sau patru acte el trăieşte o viaţă reală, pe care nu i-o mai poate falsifica nimenea. „ Din cadrul acestei tagme actoriceşti vrem să desemnăm azi în creion, câteva profiluri interesante. Caracterizări succinte ale acelora cari ne fac să râdem şi să ne înduioşați şi pe cari ar trebui sâ-i cu­noaştem mai bine, pânâ ce nu se înstă­pâneşte în lume ca universal valabil, principiul anonimatului în artă. ZAHARIA BÂRSAN. Joaca în perma­nenţă pe directorul, un rol care îi vine ca o mănuşă. Este de un calm duios şi cârmuieşte ca însuşiri de ingenios­ diplo­mat. In timpul războiului după ce „S’a potolit furtuna" va mai aduceţi aminte că „Se face ziuă" tot de Zahar­ia Bâr­san, care a fost primit la Cluj cu un splendid buchet din „Trandafirii roşii“. Este­­ singurul actor, care a scris piese reuşite, în versuri admirabile. Pentru aceste vremuri de criză este o adevărată binefacere că directorul este poet. Vede situaţia în roz, ceea ce nu-l împiedecă uneori să constate, că treburile stau ca pe spini. Şi atunci dă-i în reper­toriu cu o comedie ca „Topaze“, cu care se mai face haz de necaz. Rolul de director al lui „nenea“, cum îi spun elevii buni de conservator, ar vrea să-l joace mulţi dintre actori. Nu mai vezi că nu au manuscris din care să-l înveţe. Dna OLIMPIA BÂRSAN.\\Artistă distinsă, al cărei talent parcurge cu recu­noscută virtuozi­tate, claviatura cea mai compli ■­­pată a sentimen­elor omeneşti. Cea mai curată dicţiune din în­treg teatrul, po­sibilităţi şi re­surse bogate pen­tru toate genu­rile. Pentru toate genurile de teatru... ale genului fe­­menin. Sjpmvăţfi ! * ŞTEFAN 1U2ABORESCU. Aspect ri­gid de magistrat ,sentenţios, cu surprinză­toare expansiuni de adolescent întârziat. Stoic prin educaţie şi totuşi un senti­mental epicurean. Mimică de armonică. Cultura variată şi un bun­ simţ, care îl face să fie un ad­mirabil director de scenă. A îmbătrânit în succese iar acum se bucură, de viaţă ca o călugăriţă de eternitate. Are o amantă pe care o ară, o seamănă, o scarmană şi o seceră în acelaşi timp cu o pasiune extraordinară. O cheamă. . . „Scena“. N. NEAMŢU OTTONEL. Interpretul predilect al rolurilor în care pauza are o semnificaţie mai ma­re, decât cuvântul. Arta cu care dsa ştie să umple aceste­­ pauze cu atitudini­­ simbolice, îl perse­­­­cută şi în viaţa pri­văm. Ai zice că este un , preot brahman Care oficiază în faţa uiui templu, spini tecmnd aerul c­r ges­turi geometrice. :■ Toate rolurile Ic studiază cu preciziunie mecanică. Dsa' ştie ix-jef. câţi paşi are de făcut întrro piesă. Da-or. ţine pasul bine de tot. ■*' VIRGIL \V \SILESCU. I-am jmea zice şi Virgilică." Mai a­es că este rotofei şi jovial ca un de­putat majoritar. Săl­tăreţ şi locvace ca un greere citadin, simpaticul interpret al lui Frifuridi, care ne-a dat gata în Topaze, se asea­mănă şi cu un mo­şier chiabur, debar­cat proaspăt la oraş, pentru aranjarea u­­nor arami urgente cu caracter extra­­agricol şi­ maiVales extra-conjugal . . . profundă verosimilitate, oricine poate des­coperi, pe artistul depozit­ar al celui mai ■spumos umor. Virgile, Virgile . ..1 9 VOICU POPESCU. Dacă-i zicem nu­mai „Mae“, atunci­­ cunoaşte toată lumea. Şi vnjjteatru este un fel de : „Nae ici Nuc colea Nas pretutindenea“. Tip specific de băr­bat —o reclamă gratuită — care reliefează un talent de la Dumnezeu cu egală măsură atât în dramă, cât şi în comedie. Căsătorit eu . . . leafa. * ION T­Â­L­VA­N. Cel mai simpatic hăr­ţilor coram popule. Este actorul prin excelenţă indispensabil, de o con­ştiinciozitate paradoxa­lă, cu care se poate pleca sigur la drum. D. Ion Tâlvan în dis­tribuţie asigură specta­colului 99 la­ sută d­in succes. Aceasta a con­statat-o asa personal. * NATALIA ŞTEFĂNESCU. Tanti Liţa este buna dispoziţie per­sonificată. Spune una şi Înţelegi două. E tare în Caragiale, de par’c’ar fi supt acelaş lapte. (Evi­dent numai în cazul dacă răposatul Caragiale, n’a supt de mic copil vin curat). V SILLY MUNTEANU. Este fetiţa care aduce anotimpurile. Ingenuă blondă, A sa are în teatru privilegiul râsului sănătos. Voce sonoră şi cochetă perfectă, îşi stu­diază rolul cu minuţiozitate şi acolo unde alte artiste ar tranşa un conflict sufletesc de dramă, tăind nodul care încurcă iţele, d-şoara Munteanu îl desnoadă. iţi * ' VIORICA LAPTEŞ. Delicată şi întot­deauna cu ochii mari la poveştile pe cari i­ le spun actorii cu cari joacă pe scenă. C-sa este naiva tea­trului și ca atare titu­lară în rolul lui Grät­­chen. In calmul aparent al privirilor sale azurate stăruie insistent clo­cotul unei întrebări: " „Când mai joc ? — Ce­­ mai joc?" Pentru d-soara Grâtchen, autorii dra­mafiei sunt un fel de „Moşi Crăciuni“ cari aduc jucării la copiii buni. Nu şi-a stricat până acum nici o jucărie. SOŢII DIMITRIU. O căsnicie teatrală care este în permanent desacord... pe scenă. Un cuplu fericit la cari nu prinde nici o intrigă dramatică, îşi împart suc­cesele pe din două, iar femeia se ţine de preceptul biblic urmându-şi bărbatul în fiecare piesă. CORNELIU POTCOAVĂ. Umorist „sans je savait". Intrarea lui pe scenă produce imediat efectul unui gaz hilariant. Talent indiscutabil creat pare­­că anume să dea viaţă tipului epizodic din e­­terna comedie a vieţii. Nu poate juca decât ro­luri de comedie. La o reprezentaţie d. Po­tcoavă trebuia să moară rănit de o săgeată. S’a şi întins cu gemetele pe pământ, dar publicul a râs in cascadă.­­ Cineva din sală a făcut observaţia: „Uite-l pe Potcoavă că face pe mortul în popuşoiu". „D’ale Carnavalului“ el este „bibliu“­ IOSIF VANCIU. As. al asociaţiilor spor­tive din Ardeal şi Banat — scena îm­prumută pentru dsa proporţiile,*# impor­tant­­ unui stadion — chiar în rolurile secundare. Mers sigur şi ca­denţat, privire de o atenţie hipnotizantă şi gesturi când largi şi in­spirată ca ale unui toreador, când scurte şi fără ri­postă ca ale lui Moţi Spacov. Wifi MARY CUP CE A. Greta Garbo al Tea­­trului Naţional de Cluj. Deşi proaspătă pe sce­nă a isbutit să se re­leve în câteva roluri mai mici iar în Tofana din „Patima roşie" a repur­tat un succes strălucit. Glas puţin cam voa­lat, dar cu rezonanţe adânci, subpământene, care o indică pentru drama interioară cu şerpuiri iscoditoare în mrejele profunde al sufletului omenesc. « c c ililTa csfc sul­eim camfJiefiHS TITUSES. Un actor, care se ca«­ţără cu îndărătnicie pe scara succesului. în­clinări speciale pentru rolurile masive de băr­baţi întregi. Bărbat întreg pe scenă căci in viaţa particulară îşi are şi d-sa... jumătatea. Pe d-na Viorica Iuga- Lapteş. ATHENAITRESCU. Apariţia im­presionantă a mp“ meridional d-sa a isbutit în succesului din „AnuU*, să­­câştige iv sufragiile publicului clujan. Smană la a refuza chiar şi artei poleial­ lucitoare a minciunilor convenţional Dispune de plică provită şi tran­şantă, care îs definitiv orice discuţie. 1 9 TITI SIMIONESCU. Ştrengarul teatrului, ale cărui trucuri sunt inepuizabile. Amorf« ^ .ilmliu şi pe scenă ca şi In particular. (Vă r­ugăm discreţie). Pe Puiu lancovescu, • "are să-l bată într’o z\... pe umăr. Iv MIŞU ŞTEFînu. Vechiu actor din­tre aceia pentru cari teatrul era un templu şi meseria de his­trion un apostolat. A făcut parte din vestitul ansamblu al campaniei Davila. A jucat pe urmă ope­retă pentru ca azi să se afle din nou în plină dramă a crizei financiare. Are predilecţie pen­tru tirada molieri Cu debutul verbal... hiperaccelerat! MARCELA BOI Una din cele parce ale scenei - jene,— aceia care, firul vieţii tuturor­ lor împinşi de la­tate în mrejele ace incomparabile vii­toareShekespeare-i­ ^ Excelează în rol / Şi de bătrână cicălitoa,entrU interpretarea cărora trebuie multă tinereţe. MIHAIL MATEEţ. Trestia de mare a Thaliei clujene. Yement de valoare, care joacă foarte bun­ unchii cu ţâcărie. Neexploatat încă stent.­­ .. IMITICĂ CONS­­NTINESCU. Un ! dacă vreţi. Un­­ ?r care nu in­­purte niciodată, mai ales portar viabil — nu la tu — al echipei ipolo l­a Univer­­al, smaradul exce- U căruia i­ se va lia statuie. Acesta este teatrul camenii lui. Me­dalioane argintate, cari iese viaţă plu­­rală, cu emoţii simţite peste cam­ noi oamenii de rând trecem multe ori fără să ne dăm seama şi spre existenţa cărora nu luăm cunoştindecât din cârţi. t et Comp. •••• MICA PUmjlTATE D e închiriat locuinţz camere contort, cn «alo Al februa­­rie. sir. \. lanca 401 proprie* lorii casei,_________ Gr­â­­ngerie pentru doam şi domni mun model vienez, confecţioază cu pre­ţurile cele mai ieftine, chis şi din ma­terial adus. Salonul vienei de lingerie, Str. Regele Ferdinand 22. 850 P­rofesor Medico-Pedrg, fost Insti­tutor, corectează defecte de vorbire elevilor curs primar, securr şi medi­tează copii turbulenţi în fitilie după metode moderne italiene-fraieze. Ono­rarul foarte modeste. Calea probanţilor 60 Cluj. 1020 Cofetar şi bucătar pentru ofet, caută ori şi ce serviciu. Adresa ziar. D­e închiriat cameră mobilat cu Intrare separată pt. 2 persoane ncălzit şi baie de închiriat cu 1 Ian. CEAI DE SLĂBIRE Incfeoziv organimului PREŢUL 51 LEI. Farmacia Demact Cluj, Calea Moţilor Nr. 2 In faţă cu prefectura jtreţului. w­ fc ifQflgffffgsa^jgww Mare MîdUilmtrii la calm­easaMETROPOL Tombolă­­­i și loterie­rele purcel­ei şampanie Dar în closid acestor aparenţe, de o spatelui, vopsitul p ctirâiului insindor mmm­te ..(U­U“ Ciul. Anal XL ** 1

Next