Patria, aprilie 1933 (Anul 15, nr. 72-93)
1933-04-01 / nr. 72
Anui al XV-Iea No. 72 REDACţiA fi ADMINISTRA HA Cin), Strada Regina Mula Na. SS. TELEFONRedacţia ţi Adm. 13-81 Direcţiunea 18-84 DIRECŢIA POLITICA: Comitetul de presă al partidului naţional-ţărănesc, Secţ. Ardealului. ABONAMENT ANUAL. Profesiuni libere------Lei 800 Funcţionari--------------„ 700 Autorităţi şi Instituţiuni „ 1800 In străinătate dublu. Lei 3 TAXA POŞTALA PLĂTITĂ W NUMERAR No. 11178/KSS. Organ al Partidului Naţional Ţărănesc Ziarul dlui Oct.Gog primăvara aduce cu teri de viaţă. — Şi o nouă slăbiciune... după putere. Acţiunea «lui Titulescu După ce a lămurit în faţa parlamentului, şi a opiniei publice româneşti, motivele şi cuprinsul fidel al pactului Micii Antante, d. Nicolae Titulescu a plecat din nou în străinătate. Plecarea dsale la Geneva şi de acolo în centrele europene unde se decide soarta lumii şi se pun la cale ofensivele sau defensivele politicii internaţionale, era necesară în cel mai înalt grad- Planul de desarmare elaborat de d. Mussolini şi primit „principial“ de către d. Macdonald a răscolit, întreaga opinie publică mondială, pricinuindu-i friguri pe care nu le-a mai cunoscut, poate, din vara anului 1914, premergătoare deslănţuirii marelui războiu. D. Macdonald, în discursul pe care l-a rostit de curând în Camera Comunelor, a afirmat că a acceptat principiile planului Mussolini pentru a feri Europa de primejdia de a se sfășia în două tabere mari, adică tabăra nemulţumiţilor cu actualele tratate şi tabăra acelor state, care găsesc că orice ştirbire arbitrară a acestor tratate implică în sine o reală primejdie de războiu. D. Macdonald pare a fi uitat însă, în desfăşurarea argumentelor sale, pentru planul mussolinian, ce era mai esenţial şi anume că tocmai „principiile acestui plan sunt acelea care vor provoca cu o riguroasă necesitate logică, împărţirea Europei în două tabere diametral opuse şi ireductibil, adverse. Printre aceste „pricipii“ se găseşte şi elem revizuirii tratatelor, adică dorinţa Italiei de a-şi lărgi hotarele în dauna altor state şi mai ales tendinţa Ungariei şi Germaniei, sprijinită de politica externă italiană, de a-şi căpăta acel mult ahtiat „loc sub soare“, pe care noi îl cunoaştem din suferinţe negrăite de mai bine de o mie de ani. Nu era deci logic ca acest „principiu“, menit să tulbure pacea europeană, să găsească cea mai dârză împotrivire din partea celor mai multe state europene ! Era logic, firesc. Dar încă ceva. Planul Mussolini vizează, pe cât se pare în primul rând, hotarele Micii Antante. Putea deci Mica Antantă să urmărească cu mâinile în sân acţiunea pentru punerea lui în practică. Desigur, nu şi faptul că d- Nicolae Titulescu a plecat imediat se datoreşte tocmai conştiinţei clare pe care o are Mica înţelegere despre misiunea ei pacifică în concertul statelor europene. Ce a lucrat d. Titulescu în străinătate de când a părăsit ţara , împreună cu cei doi miniştri de externe ai ţărilor aliate, a redactat acel comunicat al Micii Antante despre ere ne-am ocupat în ziarul nostru şi care comunicat înseamnă un veto categoric împotriva ideei directorului marilor puteri, a expus la conferinţa desarmarii şi ministrului de externe al Angliei punctul de vedere clar şi demn al Micei Antante, uimind lumea întreagă prin îndrăzneala şi cuminţenia acestui punct de vedere. La succesul dlui Titulescu, în afară de darurile excepţionale ale ministrului nostru de externe, a contribuit în primul rând faptul că de astă dată vorbea în numele unui bloc de puteri din centrul Europei, cari la un loc dispun de 46 milioane de suflete, adică formează o putere europeană de primul rang. Dar d. Titulescu nu s-a mulţumit cu atât. De la Geneva, unde acţiunea dsale a repurtat succese răsunătoare, a plecat la Paris, unde îşi va continua acţiunea de contracarare a planului mussolinian, iar de acolo pleacă la Londra unde, suntem siguri, va săvârşi cu acelaş succes, operă cuminte şi pacifică, arătând celor în drept panta primejdioasă, pe care se angajează Europa dacă acceptă ideea revizuirii pe alte căi decât cele indicate de pactul fundamental al Societăţii Naţiunilor şi peste capul statelor vizate prin revizuire. Ca un ecou al prezenţei dlui Titulescu în capitala Franţei putem înregistra azi atitudinea energică a presei franceze împotriva planului anglo-italian şi declaraţiile oficiale ale guvernului francez, ea nu va ceda o iotă din demnitatea şi interesele superioare ale Franţei şi nici nu-şi va părăsi pe aliaţii săi credincioşi în nici o împrejurare. Va reuşi d. Titulescu în acţiunea dsale uriaşe ? Nu ne îndoim. D. Titulescu a reuşit până azi ori de câte ori s-a angajat în vre-o acţiune mare- „Marele european“ nu e debutant pe scena internaţională. Este o personalitate uriaşă, înconjurată de stimă şi înaltă apreciere unanimă. Glasul său autorizat şi mintea sa strălucită s-a impus de atâtea ori lumii politice internaţionale încât nu mai e nevoe să o mai amintim. De ce nu ar izbuti deci acum, când d. Titulescu vorbeşte ca amabasador a 47 milioane de suflete ? Să fim deci cu încredere în ziua de mâine, căci dacă s-a încercat subminarea prestigiului tratatelor de pace, tot atât de viu şi de categoric este şi răspunsul menit să-l reconfirme. O va dovedi aceasta, să sperăm, acţiunea şi activitatea neobosită a ministrului nostru de externe, urmărit de atenţia încordată a întregei suflări româneşti, N. DAN. —exo— Escroc arestat BUCUREŞTI, 31. Ieri a fost arestat escrocul Hari Faldherr, care a încasat sume foarte mari sub diferite nume, falsificând ordinele de plată ale sucursalelor Băncii Comerciale Italo-Române din Braşov, Sighişoara, Sibiu, Cluj, Arad şi TimişoaraAutorităţile continuă cercetările pentru descoperirea complicilor cari au înlesnit operațiile excropului Hart Feldherr. D. I. Maniu a sosit în Capitală^ — Călduroasa primire din Gara de Nord — BUCUREŞTI, 31. D. Iuliu Maniu preşedintele partidului naţionalţărănesc a sosit aseară în Capitală venind cu rapidul „Ardeal“. In Gara de Nord, d. Iuliu Maniu a fost întâmpinat de un numeros grup de parlamentari, deputaţi şi senatori în frunte cu d. Mihai Popovici ministrul justiţiei, cari l-au salutat cu multă căldură. La orele 9 seara dd. G. G. Mironescu şi Mihai Popovici au făcut o lungă vizită dlui Iuliu Maniu la locuinţa sa din str. Clopotarii vechi. Cu acest prilej a avut loc o consfătuire asupra problemelor importante la ordinea zilei şi în special asupra conversiunei. Seara d. Iuliu Maniu a luat masa la d. ministru Mihai Popovici. In cursul nopţii preşedintele partidului naţional-ţărănesc a avut o întrevedere cu d. dr. Alexandru Vaid-Voevod preşedintele Consiliului de miniștrii. —CX0— „Păstrarea capacităţii de acţiune naţională a statului“ — Bugetul este cadrul prin care trebue să pulseze viaţa naţională — Jaloanele acţiunii economice şi financiare a statului — — Lămurirea Completă a opiniei publice — Proiectul bugetului general al statului a fost votat de către Cameră după o discuţie temeinică, la care au luat parte în mod strălucit şi câţiva dintre reprezentanţii generaţiei tinere a partidului naţional-ţărănesc. Contribuţia opoziţiei a ramas şi de astădată în smârcurile politicianismului mărunt, iară a se putea ridica la analiza obiectivă şi ştiinţifică a evenimentelor economice şi financiare în curs, care influenţează în mod fatal bugetul luat ca un cadru de acţiune naţională a statului. După clasicul obicei al pământului, pusă în faţa problemelor mari şi serioase ale bugetului, opoziţia a preferat să se refugieze în tămbălăul cazului Seletzki, lăsând discuţia bugetului pe al doiiea plan. In marele său discurs de lămurire a opiniei publice asupra noului buget, d. ministru de finanţe Virgil Madgearu a făcut o prezentare convingătoare pentru toată lumea, a necesităţilor şi împrejurărilor economice şi financiare, — naţionale şi mondiale, — cam influenţat întocmirea bugetului pe anul 1933. Nu a fost o simplă expunere a nevoilor ţării şi a mechanismului finaciar şi economic care adună şi scade coloanele de cifre ale bugetului. Nu a fost numai un referat asupra tuturor punctelor de vedere, luate în considerare atunci când s-au întocmit poziţiile noului buget. Discursul dlui ministru de finanţe a rezumat în mod luminos liniile principale ale unui întreg program de politică economică şi financiara, menita să ridice ţara din marasmul de astazi, el fiind o jalonare a acţiunei d de guvern a partidului naţional-ţaranesc pentru redresarea statului. Luat ca un cadru de acţiune naţională a statului, bugetul este organul prin care trebue să pulseze viaţa naţională cât mai vie în deplinătatea ei. El trebue să oglindească nu numai realităţile imediate dar şi străduinţele continue pentru îmbunătăţire, şi aplicarea practică a principiilor nouilor orientări ideologice. Cel din anul acesta reprezintă un optimum de ordine şi economie, un echilibru just intre fiscalitate şi comprimarea cheltuelilor, fiind întocmit în cadrul unei concepţii politice şi economice sănătoase a statului luat ca armonizator al tuturor intereselor. In acest înţeles, fireşte, bugetul nu mai este şi nu mai poate fi o formă goală din coloane de cifre sarbede, cu excedente imaginare şi cu mizerii şi deficite imense, după cum s-a dovedit a fi în trecut. El este realitatea aşa cum e, cu tendinţele ei înspre mai bine, în imaginea cifrelor. Politica economică şi financiară a partidului naţional-ţărănesc se străduieşte prin toate mijloacele şi în primul rând prin buget să păstreze capacitatea de acţiune naţională a statului, fără a o lăsa să slăbească sau să se diminueze. Străduinţele pentru acest lucru sunt grupate atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional. Discursul dlui ministru de finanţe ne-a aratat şi pe uinere şi pe celefane. Ediiliurulunuiciar, restrângerea cnetiueii lor, restaurirea afluxiuni de capnal strein, noua politică agrară, punerea în valoare a bogăţiilor statului, realizarea ordinei uscale şi degrevarea contribuabililor, sunt principalele mijloace interne. Reducerea plăţilor interne şi strădaniile pentru dezarmarea economică, sunt punctele urmărite pe plan internaţional pentru îmbunătăţirea situaţiei interne. Toate aceste mijloace, toate principiile acţiunii economice a guvernului, au fost prezentate limpede în faţa Camerei de către d. ministru de finanţe, care într-un discurs de 4 ceasuri, a spulberat toate calomniile şi campaniile de rea credinţă debitate timp de 4 ani de către opoziţie. Criticele ce s‘au adus guvernului şi dlui ministru de finanţe, s‘au referit aproape toate la fiscalsmul excesiv pe care l-a introdus d. Madgearu. S-a arătat,însă, că acest fiscalism nu este decât ordinea instaurată în finanţele publice, căci în realitate noul buget aduce importante degrevări fiscale pentru păturile largi ale contribuabililor. Toţi cei cari vor plăti anul acesta — datorită degrevărilor — mai puţine impozite decât anul trecut, vor şti să aprecieze în adevărata lui lumină aceist „fiscalism“ sui generis care în loc de împovorări, aduce reduceri remarcabile. —0X0— Vizita dini Titulescu la Paris Un interesant articol al ziarului „Le Temp‘ întrevederile cu d. Daladier și Paul Boncour PARIS, 31. — Ziarul „Le Temps“ publică un articol de fond consacrat vizitei dln Nicolae Titulescu la Paris. Ziarul scrie că această vizită a provocat un interes deosebit în cercurle internaţionale. „Le Temps“ scrie: „Se pare că demersul eminentului om de stat nu face un scop bine limitat şi că nu este vorba să se discute la Paris un program bine fixat. Este însă evident că, convorbirile pe care le va avea cu primul ministru şi ministrul de externe, îi vor permite ca să discute toate chestiunile care se pun acum şi chestiunea dezarmării, aceia a pactului aicei înţelegeri, sau a propunerii italiene în favoarea unui pact de cooperaţie a celor 4 mari puteri principale. Partea pe care d. Titulescu a luat-o personal în redactarea comunicatului Micei înţelegeri şi în hotărârileacestei grupări de a nu admite ca probleme cari privesc direct ţările Micei înţelegeri să poată fi hotărâte în afară de grupare, pun în evidenţă importanţa acţiunei sale diplomatice întreprinsă desigur de acord cu guvernele din Praga şi Belgrad“. Ziarul mai departe spune: „Nu putem fi suprinşi că fruntaşii răspunzătoriai ţărilor Micea înţelegeri sunt neliniştiţi cu privire la condiţiunile în cari iar fi chemaţi eventual ca să colaboreze pe teren internaţional în interesul păcii, după cum nu putem fi surprinşi că ezită să subscrie la orice fel de reducere a farmamentelor înainte de a avea siguranţa absolută că nu se va dispune de ei în fără de dânşii. De aci nu trebue să se conchidă că Mica înţelegere şi Polonia sunt ireductibil opuse unei colaborări ale Miarilor Puteri. Dar este tot atât de natural să se conchidă, că planul italian trebue să fie examinat foarte de aproape. Trebuesc cântărite tavantagiile și inconvenientele ce trebue să urmeze realizării practice a planului italian, pentru a se împiedica orice întreprindere „ animătoare“. „Le Temps“ sfârşeşte: „Referinţa la pactul Societăţii Naţiunilor şi la procedura Genevei, e indispensabilă mai ales că este vorba de revizuirea tratatelor care nu se poate face decât în cadrul articolului XIX şi cu sprijinul efectiv al puterilor semnatare. Diplomaţia trebue să lucrezeacum la integrarea propunerii italiene în mechanismul Societăţii Naţiunilor în aşa fel încât temerile celorlalte state în privinţa respectării drepturilor lor legitime, să fie risipite. Dacă nimeni nu poate să se sustragă în mod rezonabil unei colaborări, nimeni nu poate să abandoneze la hazardul unor improvizări prelungite. Aliaţii şi Balcanii — O pagină din istoria războiului mondial — de ERNEST ARMEANCA Deosebirile de vederi, ori maibine, antagonismul uneori acut, ce se manifestă azi între foştii aliaţi, nu poate să surprindă decât pe observatorul neatent al evenimentelor. Ele sunt expresia deosebirilor de interese în ciocnire, ce au existat în decursul războiului, şi au continuat să persevereze şi după ce tunurile ucigătoare au amuţit. Ba, se poate spune, că lupta ce se dă la masa verde, este tot atât de tenace, dacă nu mai mult, decât cea desfăşurată pe câmpul de bătaie, cri deosebirea doar, că ea este fără morţi şi răniţi. Victime sunt însă şi acuma, pierderi şi câştiguri de poziţii de asemenea, cu rănile inevitabile ale susceptibilităţilor naţionale şi care, în regimul democratic în care trăim, pot fi generatoare de antagonisme împinse până la ura colectivă, pregătindu-se terenul, în mod conştient sau nu, spre o nouă răfuială, spre o nouă jertfă de sânge omenesc. Nimic mai îngrozitor decât miopia oamenilor de stat, depozitarii vremelnici ai puterii şi ai răspunderilor, aceşti masoni ai destinelor de popoare. Miopie fatală, accentuată prin optica intereselor naţionale egoiste, incapabilă sub presiunea democraţiei tendenţios formate, de gestul generos şi salvator. ,Cât sânge, cât timp şi cheltuială inutilă s-ar fi putut cruţa, evitându-se poate dezastrul economic de azi, şi atenuându-se criza morală prin care trecem, a întregei noastre civilizaţii, pe care o simţim la marginea prăpastiei, dacă gestul generos s-ar fi produs la timp. Interesele generale erau primejduite, ba chiar sabotate uneori, tocmai fiindcă se urmăreau ţinte laterale din domeniul obiectivelor naţionale înguste. Memoriile lui Foch sau cele ale lui Clémenceau sunt revelatoare în această privinţă. Din ele se vede, câtă perseverare era necesară pentru ea, după lungi şi chinuitoare târgueli, hotărârile luate să fie în sensul intereselor generale. In timp ce puterile centrale realizează comandamentul unic şi unitatea direcţiei politice a răsboiului, în tabăra aliaţilor e nevoe de toată gama intervenţiilor diplomatice pentru coordonarea operaţiunilor militare, sau pentru ea trecerea peste teritoriul unui stat civilizat a armatelor aliate, să fie posibilă. In asemenea condiţiuni e firesc, ca Germania să se fi aflat la două degete dela câştigarea răsboiului! Dacă astfel stăteau lucrurile pe frontul apusean, ele nu erau mai bune nici în imbrabil nostru balcanic, considerat mult timp, pe nedrept, ca o zonă secundară a frontului de încercuire a puterilor centrale-Iată dar că acum — post festum — Se încearcă, — într-o lucrare recentă asupra Balcanilor în marele răsboi, scrisă de un militar francez, maiorul Larcher, — o înțelegere justă a rolului ce l-a avut, ori, mai bine, ar fi trebuit să-l aibă statele balcanice în conflagraţia continentală din 1914—1918, dacă aliaţii, căutând să vadă clar în această regiune tulbure a Europei, ar fi procedat desinteresat, în vederea scopului final — câştigarea răsboiului! — şi în cadrul unui plan de acţiune bine determinat. Fiindcă importanţa Balcanilor nu se poate contesta. Doar aici a prins scânteia răsboiului, după cum tot aici, în Balcani, s-a produs, după victoria dela Dobropolie, începutuldeznodământului din teribila dramă a ariilor de răsboiu, seria de capitulări ale puterilor centrale şi victoria atât de lung scontata a aliaţilor. La începutul încăerării generale, statele balcanice, luate izolat, practic, nu prezentau nici o importanţă pentru aliaţi. Iar o coaliţie a lor, din cauza Bulgariei, elementul principal de discordie, a fost o imposibilitate a doua zi după zădărnicirea visurilor imperialiste ale ţarului Ferdinand, şi cari vizau reconstituirea imperiului bulgar medieval, bineînţeles pe spinarea statelor vecine. Dar înseşi aliaţii n'au avut o politică bine fixată, şi mai ales unitară, faţă de această configuraţie geografică — Balcanii — considerată ca viesparul Europei. Astfel Rusia, sub masca ipocrită de protectoare a Slavilor şi a ortodoxiei, îşi ascuţea dinţii asupra Constantinopolului, neliniştindu-ne deodată pe noi, pe Bulgari şi pe Greci. Anglia în schimb favoriza Grecia, pentru a contrabalansa veleităţile Ruşilor, susţinând şi pe Bulgari, şi făcând concesii Italienilor, deşi aparţineau Triplei Alianţe, şi, a căror antagonism faţă de Sârbi nu este de dată recentă. Singură Franţa nu avea interese politice în Balcani, unde influenţa ei se exercita doar în domeniul cultural şi mai ales financiar. E firesc deci, ca ei să-i fi revenit rolul nu prea uşor de a stimula o încadrare a operaţiunilor balcanice în planul de ansamblu al acţiunii politice şi militare aliate. Insă acţiunea aliaţilor, care s-a produs atât de penibil, şi de cele mai multe ori târziu, nu a găsit teren virgin în nici unul din statele balcanice. Germania se bucura, hotărât, de multe şi mari simpatii, iar influenţa ei era o crudă realitate. Să ne gândim numai, că înseşi ţara noastră avea o alianţă militară secretă — ce-i drept neratificată de parlament, dar încheiată de înseşi regele Carol — cu Germania, iar ţarul Ferdinand al Bulgariei, ca şi regele Constantin al Greciei, cumnatul împăratului Wilhelm, exercitau, fiecare în ţara sa o influenţă puternică în favoa- ■ rea Triplei Alianţe- iar în Turcia — e lucru ştiut — Junii Turci simpatizau ‘ cu Nemţii; misiunea militară a generalului Liman von Sanders, este o dovadă suficientă. O intervenţie a Balcanilor în marele răsboi, la început, era de o imperioasă necesitate mai ales pentru Germania; îndeosebi o intervenţie a României ar fi fost binevenită, pentru a flanca pe Ruşi, a căror mobilizare complectă, din cauza teritoriului imens, şi al mijloacelor insuficientede comunicaţie, întârzia fatal. Germania ar fi avut mai mult răgaz, ca prin operaţiunile lor militare fulgerătoare să-şi anihileze duşmanul la Vest, pentru a putea termina apoi victoria faţă de Ruşi. Iată tâlcul vorbelor lui Wilhelm în sensul cărora toţi mobilizaţii vor fi la vetrele lor pe când . . . frunzele vor cădea! " Astfel chiar la începutul ostilităţilor, două curente opuse au început să se desemneze în toate ţările balcanice, curtate cu stăruinţă de către ambele grupări de forţe duşmane. Deocamdată însă cochetăriile insistente, invitaţia la dansul macabru a întâmpinat rezistenţe. In hora morţii nu au intrat decât Sârbii, şi, nu peste mult, în 2 August 1914, Turcii, de frica Ruşilor, România, invitată de puterile centrale să-şi facă datorinţa de aliată, obiecţionează răul tratament al Ungurilor faţă de transilvăneni, şi nu se lasă înduplecată nici prin cedarea Basarabiei. Cu atât mai puţin o satisfăceau micile rectificări de la graniţa ardeleană- Be v:A's +1 Sâmbătă, 1 Aprilie! ISsi politica de care depinde întregul viitor al Europei“. ÎNTREVEDERILE DLUI NICOLAE TITULESCU Paris, 31. D. Nicolae Titulescu ministrul de externe al României, a făcut în cursul zilei de ieri o lungă vizită dlui Paul Boncour ministrul de externe al Franţei. Dsa va fi primit azi în audienţă de către d. prim-ministru Daladier. Ieri după masă d. Daladier a avut o întrevedere cu Lordul Pyrrel ministrul Angliei la Paris, cu care a discutat planul englez de dezarmare şi chestiunea datoriilor către America. In cursul zilei de azi, d. Nicolae Titulescu a făcut o lungă vizită dlui Leger secretarul general al Ministerului de Externe francez cu care a examinat chestiunile de politică internaţională la ordinea zilei. Convorbirea cu d. Leger va continua azi seară la dineul oferit în onoarea dlui Nicolae Titulescu de către Ministerul de Externe francez. 20X0— Festivalul Şoimilor Individualismul conservativ pierde tot mai mult terenul, câştigat de colectivism. In educaţia fizică gimnas- tica anilor 1850—1960, care este în parte individualistă, şi-a schimbat metoda şi scopul în folosul social al celor umezi. Gimnastica sec. XIX nu a avut caracter educativ, până când gimnastica modernă, are un caracter precis educativ, atât în ce priveşte individul, cât şi societatea. Serbarea din 2 Aprilie 1933 a Asociaţiei „Şoimii Carpaţilor“ din Cluj, caută să prezinte aspecte, iizuinţi şi repâlizări programatice în sens educativ al fizicului. Exerciţiile libere de ansamblu, disciplinate, exerciţiile libere de ansamblu programatice, exerciţiile ritmice, toate poartă pecetea educativă a organismullui omenesc, care trebue împrospătat, reconfortat, capabil de eforturi, de rezistenţă, ţinând seamă şi de armură şi putinţa de executare. Festivalul Şoimilor pe lângă exerciţiile de ansamblu, are şi puncte de gimnastică artistică şi la aparate, având caracter de specializare şi prin aceasta de perfecţionare în executare, disciplină şi forţă. Exerciţiile „la pământ“ încadrate cu piramide de ansamblu, pot să arate că prin stăruinţă şi exerciţii sistematice, raţionale, se poate ajunge la o forţă musculară deosebită, fără o deformare a fizicului, ci din contră dându-i o expresie reliefată prin dezvoltarea tuturor muşchilor, in folosul organismului, şi nu în dauna unor organe, cum este gimnastica profesionistului. Exerciţiile şoimunelor vor impune atât prin noutatea lor, cât şi prin natura şi felul de executare. Gimnastica suedeză de ansamblu şi cea ritmică, este mişcarea omului nervos al zilei de azi, care cere o mişcare ordonată, de destindere, de întărire şi de realizarea frumosului, a vigoarei şi armoniei fizicului. Festivalul din 2 Aprilie este un pas mai departe în munca de realizări şi propagandă a educaţiei fizice, factor important, integrant, al educaţiei, inteligenţei şi inimii. 8ui. i --0X0-