Patria, ianuarie 1936 (Anul 18, nr. 1-24)

1936-01-01 / nr. 1

Anal ti XVIIMe« No. 1 J^f 2 DIRECTOR: Dr. AUREL BUTEANU. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA r CLUJ, Str. Red­na Muia No. 36.­­ TELEFON: 13—31. ABONAMENT: (Dela 1 Aprilie 1933): AlaaanMat anual — *----------— Lei 700.­Fracţiuni da an, lunar-------------Lei 1O.— Pentru funcţionari, anual — — — Lei 300— Fracţiuni de an, lunar — — — —• Lei 56.— Preoţi, învăţători, studenţi, ţărani, an. Lei 500.—­­Fracţiuni de an, lunar — — —. — Lei 48.— Pt* autorităţi, instituţii, bănci etc., an L. 1000— In străinătate im­blu- TJkXA POŞTALA PLAXCTA IN NUMEBAB Na UUfl/lttS Miercuri 1 Ianuarie 1936 PATRIA Organ al Partidului național țărânesc 'v6*~i Puncte de orientare VALERIU MOLDOVAN, vinei/roşcuiii, at F. ÎS. T. de .Vestim cu bucurie, ca am reuşit a grupa m juitui „m­aiuuea ’ — începând cu no­ui iaul — un manunchiu ne pu­­bncişti promţi, can -se vor peranoa cu articolie nine gana­te şi senulate iu aşa iei, ca pupucuti ceritor să se aleagă cel puţin de nouă an pe suptamânii, cu o m­am­ă politică şi cu o îndrumare asu­pra celor mai variate chestiuni şi prob­­leme de obşte. Gestul „Jianică” nu-i decât o reve­nire la vecii­ ae tradiţii ardeleneşti şi bânăţenie, când fiecare prefectual, îm­ ZASu­rat cu Olarul de aşi aşterne pe hâr­tie gânduri curate, îşi dădea contribu­ia intru a lumina, încuraja şi însufle­ţi pe cei angajaţi la iliupta de eliberare a neamului. In nume cadre de viaţă colectivă, în România mare şi presa s-a adaptat in mod fartat contingenţelor şi realităţilor social-poetice esenţial schimbate. Insiunea giongisa a presei ro­mâne din timipm stapanirei streine, de a­­vantgab­uâ şi de aparateUne curajoasă a patrunon-iuhii naţional, a căzut în ţara întregită pe pianul­ al doilea. Ni­meni nu aşteaptă azi dela presă, ca In faţa tuturor gesturilor şi ţipetelor răguşite şi disparate ,ale revizioniştilor de dincolo de Tisa să se dasfăşure ins­­inii de bătae şi­­să-şi piardă vremea cu respingerea lor. Nu se trage cu Inimii în vrăbii Gazetele noastre .au să se preocupe in­s linia primă de complicatele şi arză­toarele probleme ale politicei noastră interne contribuind astfel la consoli­darea şi progresul­­lent­­al patriei între­gite. Cum însă purtătorii de cuvânt şi di­riguitorii acestor probleme sunt par­tidele politice şi presa — înţeleg pe cea din Ardet­d — s’a transformat în­tre presă de partid. Să nu ne lăsăm amăgiţi de faţadele goale ale aşa- numitei prese indepen­dente, da nu coinstitue o excepţie. In dosul „independenţei” i pe care o afişează se ascund, — mai mult sau mai puţin mascate — ,anumite inte­rese de partid, ele clasă socială sau de tagma profesională. Primul punct cardinal de orientare pe care ţinem să-l subliniem, este deci, că „Patria” a fost şi rămâne or­gan al Partidului naţional-ţărănesc şi iu deosebi al organizaţiei lui regiona­le, pentru Ardeal şi Banat. Din aceasta punere la punct rezultă două concluziuni, esenţiale şi catego­rice: Întâi, că­ toate problemele de in­teres general regio­nal sau local, cari sunt şi vor fi susţinute în coloanele „Patriei”, trebuesc privite, studiate şi rezo­lvite exclusiv prin prizma ideolo­giei şi programului Partidului nta­ţio­­nid-ţărănesc. De la acest postulat nu se admi­t­­te nici­ o abatere. In locul ,al doilea, că intre limitele progranmatice ale partidului, „Patria” va da preferinţă problemelor speciale ale Ardealului şi Banatului,, iar pe ce­le de ordin general încă le va exami­na din punct de vedere regional, adi­că al intereselor speciale alle acestor provincii. Conform art. 30 al. c. al noului Sta­tut al F. N. T. organizaţia regională a­­re şi atribuţia de: "&) a sigura nevoile generale cu ca­­racter reginal in vederea încadrării lor in programul de partid". „Fativa" cund organul organizaţiei regionale de dincoace de Carpaţi va t­ace „regionalism”, dar exclusiv în sensul şi între Umiitele fixate prin Sta­tutul partidului. A­r fi deci un regionalism construc­tiv sănătos şi util pentru că nu va avea altă ţintă decât să formuleze astfel ne­voile cu caracter regional, ca ele să poată fi oncând încadrate in unitatea superioară a intereselor generale ur­mărite de întregul partid. După aceste declaraţii de ordin tac­tic şi programatic să examinăm pe scurt şi aspectul, ceva mai delicat, al „metodelor", al „practicilor” îndeo­sebi de ordin moral, cari ne vor călău­zi în scrisul nostru. Declarăm înainte de toate că ne vom menţine pe linia veche a tradiţii ardeleneşti: onestitatea. Onestitatea înseamnă două ‘hicruri credinţă şi bunăcuviinţă. Preferim o erezie isvoirâtă din o a­­dâncă convingere, unui adevăr rostit­­ numai de pe Duze. I In Luptele poetice chestiuni perso­nale sunt admise numai întrucât ape­­le pot să arunce o lumină asupra ac­tivităţii publice a cuiva Civilizaţi în formă dar severi in fond vom supune unor critici drepte şi obiective pe toţi aceiia cari sau a­­batiut aeia tran deţin­e şi condaita uioşter­­­n­tă dela înaintaşii noştri. Trauipo şi spi­ruuu ,ardelenesc au dat şi pana acului o couamniţie reală h­a­ttuiutiva şi consol­uarea noman­ei întregite. Unionia noastră este, ca şi pe vuitor să oferim întreg aportul sunetesc şi­­ moral al provincior de dincoace de Garpaţi, pentru că poporul român în­treg,­­ să-şi găsească formula cea mai proprie a mea evoluţii paşnee şi mereu ascendente. Aceasta evoluţie este azi tulburată prin neastâmpărul luncii ambiţioşi, cari voi' să ne îenceiască cu metode şi lozinci de împrumut, asupra cărora istoria încă nu şi-a rostit verdictul de­finitiv. , , I­­­­­bcrisul nostru al celor grupaţi în jurul „Patriei” se va inspira din pilda de idealism şi altruism al marilor e­­nergii din trece­tul Ardealului şi Bana­tului, cari s’au închinat şi au luptat pentru două obiective, împletite indi­solubil întriun singur mănunchiu: li­bertate naţională şi tibertăţi cetăţe­neşti. Nu ne vom aboate însă nici delia cea de-a treia poruncă care ne desprinde din paginile trecutului nostru, de-a munci din puteri şi pentru o renaşte­re morală a poporului nostru, în du­hul Evangheliei creştine, independenţa naţională în spre a­­fiară, instituţu­i şi libertăţi democra­tice în lăuntru şi primenirea morală !— iată sfânta troiţă, indispensabilă, pentru că neamul nostru, atât de în­zestrat, să-şi poată îndeplini mislunea lui istorică şi civilizatorică aici pe pă­­ mânt. /Iav.Licar Deputatul american Prignano a fost ucis şi prădat NEW-YORK, 31 (Radar).­­ Albert Prignano, deputat în parlamentul sta­tului Illinois, a fost ucis azi noapte şi prădat. Poliţia are indicii, că şi de data a­­ceasta, ca şi acum 8 zile, este vorba de o crimă politică. Sărbătoarea începutul unui nou an, toate po­poarele culte ale lumii îl sărbătoresc acum în ziua de 1 Ianuarie. Trecut­ul nu prea îndepărtat ne prezintă însă în privinţa aceasta o ciudată lipsă de uniformitate, uneori chiar şi înlăun­­trul aceleiaş ţări, la popoare de aceeaş religie. Daltfel ,Anul­ Nou l-au sărbătorit toate ipopolatele în toate timpurile. Chiar şi sălbatecii din Africa­, incluşiv canibali, prăznuesc această sărbă­toare, după cum ne asigură Stanley şi alţi călători prin întunecimea acestui continent, dar bine­înţeles, nu la ace­­iaş dată. Pentru zaua de Anul Nou ca­nibalii pun anume la îngrăşat an nu­măr însemnat de prizonieri ca astfel praznicul să fie în adevăratul înţeles al cuvântului­, praznic. La vechii­ Evrei, proorocul Moi­se a rânduit, ca prima lună a anului să­re Nissan (Martie—Aprilie), adică luna eliberării acestui popor dim robia E­­giptului. E interesant, că tocmai In timpul robiei babdoniene în puternica împărăţie a Babilon­ului s+a făcut Di­forma calendarului Babiloniu şi-au însuşit obiceiul Evmior de a prăznui Anului Nou de SEP­TI­MI IX POPA Anul Nou în­ prima zi a Iurtei Nissan, împrumutând dela Evrei chiar şi nu­mele unora dintre cele 12 lunii ale a­­nului. Vechii Perşa, cari ştiau p văd­t îm­părăţia pe ruinele Babidaniului au men­ţinut întrudatva obiaa lul împrumutat dela Evrei, sărbătorind Anul Nou în ziua echinocţiului de primăvară şi fa­cân­du-se­ în această za diferițiie cadouri, mai ales ouă. Duipă reîntoarcerea dwi robia, babloneană. Evreii și-au refor­mat din nou calendarul (o reformă cu caracter mai m­ult red­igios decat a­stro­­nomic). De atiinca el sărbătoresc Anul Nou in prima zi a lunea Tischin (Sep­temvrie— Octomvrie). Greaii dinui ve­­ichime începeau anul în z­ia, când d­u­pă solstiţiul de vară se ivea luna pli­nă. Reminiscenţele­ acestei, sărbători s-au păstrat până târziu la popoarele eu­ropeaie. Oamenii,­ aşteptăm, cu înfri­gurare visul, ce o să-l viseze în noap­tea Sânzienelor (Naşterea, Sf. Ion Bo­tezătorul, 24 iunaie), în crediiţa, că de acest vis depinde vitorul lor. Chiar şi la Român­, ziua Sânzienelor îşi are deosebita eui importanţă. In ipreseara -.arpătorii se împletesc cununi de exu­ ziane, aruncându-se pe acoperişul ca­sei, câte una de fiecare cap de om. Ră­­u«ramanet cununa pe acoper­i la om,. aruncatuia, aceasta iiseamna, că o­­mul cu pnana va avea noroc, iar ia caz ponu'air, acel om se poate aştepta la oaie știe ce nenoroc«a, cnwr sa ta moarte. rininezii cu străvechiul lor calendar sărbătoresc începutul anului vni ziua, când d upă intrarea soarelui în zona var-săturului de apă, se iveste pe cei luna nouă (adică, intre 20 ianuarie si Februarie). Fană în anul l6rz și Ja­ponezii urmau randuril­e paiaidarului chmnez, iar in acest an ei au priit ca­len­dar­ul gregorian. Până în timpul lui Iuliu Caesar, Rautoiua, cei vecini sarbătorieau miu» Nou la 1 Martie. Acesta « motivul, că chiar şi în zilele noastre a noua lu­nă a lanulii se numeşte Septemvrie, a zecea: Octomvrie, etc. E interesant, că până la anul 1250 chiar şi Ruşii în­­cepeau anul la 1 Martie. Iuliu Caesar însă, cum şti­i, a reformat calendarul. El­­a rânduit, ca anu­l nou să nu se în­ceapă în luna marelui zeu al războiu­lui, ci in prima zi a zeului lanus (Ia­nuarie), zeul începutului şi sfârşitu­lui, portarul cerului. Porţile marelui templu al zeului lanus în vreme de pace erau închise. Probabil, prin mă­surile luate în legătură cu sărbători­rea Anului Nou, Iuliu Caesar a voit să-şi arate dorinţa de­ a inaugura o e­­pocă a păcii binecuvântate. De-acum­, la Roma ziua de Anul Nou se prăznuiia în cadrele unor înăl­ţătoare festivitaţi, trei obişnuaţi să însingureze Anul Nou cu gândul la zeul războaielor, aduceau acum jertfe zeului păcii, organizau fel de fel de­­ serbări, la cari participau şi caesarii, îşi doreau unii altora tot binele şi toată fericirea. Cu alte cuvinte, lui Iu­­liu Caesar îi revine meritu­l de-a fi in­trodus obiceiul felicitărilor de­ Anul Nou. Sărbătoarea introdusă de Iuliu Cae­sar mai târziu şi-a avuit părţile ei um­broase. Patronii în această zi aşteptau dă d la clienţii lor anumite cadouri. Tot astfel împăraţii dela fruntaşii impe­riului. Lipsa cadoului avea consecinţe destul de grave pentru sărmanul cli­ent, ori pentru tot atât de... sărmanul fruntaş... " ! .P.­­ Abisinieinii sărbătoresc Anul Nou în ziua de 1 August. Nu ştiu, ce poate să lege pe Abisinieiii şi pe ceilalţi creş­tini-copţi de această zi. Probabil, ei îşi vor fi având motivele lor religioa­se, climaterice, ori de alt senn, pen­tru că orice sărbătoare îşi are însem­nătatea el Germania Evului Mediu a fost îm­părţită în diferite state, stătuleţe şi... diceze. Se poate spune că fiecare stat ori stătuleţ îşi avea „Amd Nou” deo­sebit de cel al­ altor state şi­ stătuleţe. Uneori, chiar şi două dieceze Înveci­nate se deosibeau în ce priveşte săr­bătoarea Anului Noui. De la 25 Martie până la 1 Ianuarie când ici, când co­lo, se făcea începutul unui nou an. Don Jm­anii acelor vremuri, după ce­­ plămuia­u Anul Nou la ei acasă, cu­treierau şi celelalte state, stătuleţe şi­­ dieceze aie Germaniei, ca să participe mereu la strălucitele serbări. Era­u supra­numiţi „tineri de Anul Nou” (Neujahrsjünglingen). Abia la anul 1550 s-a controdus în toată Germanie o­biceiul de­ a sărbători începutul Anu­lui Nou la 1 Ianuarie, după discuţii înverşunate, care au durat aproape a jumătate .-la scooL Tot pe urma unor discuţii aprinse s-a introdus sărbătorirea Anului No­u la 1 Ianuarie în Franţa (1563), Olanda (1575), Lotharingia (1579), Florenţa (1740),­­Anglia (1753) şi Veneţia (1797) Biserica răsăriteană încă în timpul lui Justinian a introdus obiceiul de-a face începutul anarui la 1 Septemvrie, in imperiul bizantin chiar şi începu­tul anului civil se făcea în această zi. S­­axarul din Monei, de la 1 Septem­vrie, ne spune, că „intru aceasta zi a făcut Dumnezeu lumea”. Punctul de vedere al Bizantinilor de altfel era destul de raţional. Principalul aliment al omenilor, grâul, se seamănă de obi­ceiu toamna și prin urmare era firesc, ca anul să se înceapă de-odată cu să­­mănatul grâului. E de însemnat, că­l­a în Muzeul Asociaţiunii Grattát An nou fericit, urăm tuturor sprijinitorilor, colaboratorilor, abonaţilor şi cititorilor ziarulu­i­ *. Lichidarea mişcării vaiachiste ' , ■ , , i f-, ^FrorifulJRoiriiTLrBese" fuge de alegerile par­­ţiale - Dnit O. tt. loanif­escu, Tilea şi Anghe­­lescu se orientează spre d­. Goga? -Nafio­­năi-creştinii nu­ pot candida lui Hunedoara ~~ Succesul P. N. J. la alegerile comunale — — Adevăratele indicaţii ale ţării — BUCUREŞTI, 31. (Dela coresp. nos­tru particular.) — Blocul parlamentar gogisto-vaidist s'a defectvat după ce n’a reuşit să facă altceva de cât câteva ru­şinoase scandaluri parlamentare. Sfâr­şitul lui se datoreze în bună parte n©­­înţelegerii de-a se ajunge la im­partel electoral, în vederea alegerilor parţiale. Căci teoret­etanii urei şi ai violenţei, amatori aventurilor de dictatură, nu şi-au putut aduce la numitor comun nici ambiţiile nici intrigi©. Am arătat din timp în ziarul nostru dificultăţile „Frontului Românesc” şi ale partidului naţional-creştin în preaj­ma fixării candidaturilor pentru alege­­rile parţiale. Sup­­­rat p© toţi colaboratorii săi, dar mai ales decepţionat de insuccesul tot mai vădit al mişcării pe care a pornit-o, d. Vaida Voevod a hotărât (după efecia tratativelor avute, ca Frontul Româ­­nesc să nu participe la rt­ici una din ale­gerile parţiale. In acest mod gruparea valachistă îşi recunoaşte ea însămi neputinţa şi lipsa de viabilitate. Pentru că această fugă de angerile parţiale — căci e o adevărată fugă — se face nu din principal că „se învră­jbesc elementele româneşti“, ci pentru că dupa cum a arătat şi ale­gerea de la Mehedin­ţi, se prevede o că­dere dezastruoasă a candidaţilor vala­­i­hişti. In urma acestei hotărâri a dini Vaida, precum şi în urma declaraţiilor defetiste făcute de dsa după audienţa vaumat Mmsmsmmimmm&ümrzmmämm ce a avut-o la Suveran, mişcarea «la chist» este în plină desagregare. Cercurile poliice bine informaite vor­besc acum tot mai insistent despre o­­rientarea dlor D. R. b­ajuţescu­, V. V. luca şi Ivngne­escu inspi« partidul na­­ţionalucreştin de sub conducerea duor Cuza şi Yoga. Pe de altă pane unii din­tre fruntaşii valachişti au sondat, caii ar fi pos.uiptaine unei rviniuarcen iu organizap-le partidului prin care nu plecat. Încă puţină vreme şi Iihidarea miş. cării vaiaciste va fi compnecta, des­tinul­ui împlinindu-se înainte de­ a i­ se împlini anul. de altă parte, situaţia nu e câtuşi mai puţn bună nici la naţional-creş­tini. Dacă d. Vlad nu îndrăzneşte sa candideze la Hunedoara, unde s’a ales încă pe vremea Ungurilor, d. Goga nu se încumetă nici dsa să-şi depună can­didatura în Ardealul a cărui sensibili­tate l-a respins mereu, în mod sistema­tic şi constant. Hotărârea guvernului da­ a candida la toate alegerile parţiale a adus o adevă­rată desorientare în tabăra dlor Goga şi Guza, cari contau pe sprijinul necon­diţionat al guvernului şi partidului li­beral. In rezumat situaţia Frontului Roma­­nesc şi a grupării dlui Goga a ajuns in aşa hat, meat neavand spionii ei diat ai guvernului, nu îndrăznesc să se pre­zinte in faţa corpului electoral. După cum se vede o popularitate vrednică de invidiat In timp ce lasă matadorii curentelor extremiste nu au curajul să se prezinte în faţa alegătoriilor, partidul naponal- țirănesc pumeşta o nouă dovadă a în­crederii masselor. In Prahova, unde partidul naţional­­ţărănesc a candidat la alegerile comu­nale din 26 comune iar partidul liberal în 30 comune, partidul naţional-ţâră­­nesc a ales 136 consilieri, iar liberală cu toate ingerinţele, ma traipazlâcurila Şi metodele arhicunoscute, 179 eposi­­bieri. Din totalul de 10440 voturi ex­primate, guvernul a aluat 4781.­­ Iar opoziţia 5669. In 5 comuna partidul naţional-ţărănesc a întrunit majoritatea absolută a voturilor iar In 4 comune a fost în paritate de voturi cu guvernul. In timp ce în consiliile comunal® au intrat 136 consilieri naţionalţărănişti, valachiştii au obţinut numai­ 23 man­­date de consilieri, iar georgiştii nu­mai 13. Iată indicaţiile adeva­rate ale ţării. Şi iată şi raporturile de forţă­ —(IMI) Novi colaborări la patria" Anunţăm cu deosebită plăcere,­­pa­rcepana cu noul an, coloanele ziaru­lui nostru se îmbogăţesc cu o serie eujiaiunui ae preţuiesc colaporan, au­­toruri unora amb­e cele ma ajunse figuri aie partiaum naţional-ţăranesc, tir­co­ul aq fond al „fainei", va a­­duce aproape zi de zi, contribuţia de gândire a unora dintre fruntaşii şi pu­­uvciştii noştri cei mai competenţi, cari îşi vor spune cuvântul de îndrumare d­in cadrele ideologice ale partidului naţional-ţărănesc, — asupra tuturor problemelor de la ordinea zilei. Putem anunţa de pe acuma, colabo­rarea constantă a dlor: dir. Valeriu Moldovan, prof. univ. şi vice­preşedin­­te al partidului naponal-ţărănesc, Ghi­­ţă Pop, fost ministru, prof. unv.­ Vla­dimir Ghidionescu, dr. Ioneli Pop, de­putat, Adonis Popov, secretar al org. regionale din Ardeal şi Banat al P. N. Ţ. Prof. dr. Augustin Popia, secretar al org. regionale, dr. M. Kernbach, prof. im.v., prof. Petre Sucui, prof. dr. V. Jinga prof. dr. Gh. Dragoş, etc. Distinsele colaborări cari i-au fost„ asigurate ,patriei” vor da o nouă czjj­i­goare şi im nou avânt acestui ziar re reprezintă tradiţia vechei presii ar­delene, şi care a rezistat tuturor­ greu­tăţior cu cari a avut de luptat. întâiul articol al acestei preţioase colaborări, semnat de d. prof. dr. Va­leriu Moldovan, vice-preşedinte al P. N. Ţ., apare, în numărul nostru de azi. Cu puteri noul, patria" intră azi În al 18-lea­ an de luptă și de apariție. A murit sft cel de al doilea aviator francez rfl* * tt In accidentul din Sudan CAIRO, 31 (Rador). — Aviatoru­­ francez Klein, grav rănit și d­­in acci­­demiul de avion de la Uadigalfa, dh Su­­­daarul egiptean a murit r­aza Klein și Phairabod, au încercat să par­curgă în cel mai scurt timp posibil Pa­­ris—Tannawaride, însă avionul a adpo­tat 1 r-1-'A.­JB Pharabod a murit pe loc. Colonelul Lindberg îşi va petrece Revelio­nul la Londra LIVERPOOL, 31 (Rador).­­ Colo­nelul Lindberg, dimpreimnă cu familia sa a sosit ieri în localitate. Nici o rudă sau prieteni de ai celeb­rului aviator nu se afla în port spre a-l primi. Lindberg nu şi-a rezervat nici o lo­cuinţă la nici unul din hotelele din localitate așa că se crede că de Anul Nou el va fi la Londra.

Next