Patria, februarie 1936 (Anul 18, nr. 25-49)
1936-02-01 / nr. 25
Aottl ti XVill-tea Ho. % DIRECtoR: Dr. AUREL BIJTEANU. REDACŢÎă fi JLDSnmSTSÂtUi ttuVi, Sir. litBlu* Ksst* R«, M TEI.EFOR 1*—*1. ABONAMENT. (Del* 1 Aprlie 1935)i &bon*n»e»t bbbbr s—■ v—- -fracţiuni da «a, Ibbm---Pastra tnactlonftri, annil — fracţiuni d6 aa, Ibbh----Preoţi, bnvăţători, atadenţi, făj fracţiuni de en, Innar — — f 11 autorităţi, instituţii, bănci Iu atrlinăUta dahla* Lei 2 ~ tril7M- -- UI L*I«09.— LeiM.— BB. LW M0.~ — L«1 — * 130*m I l.r ■■ L.1009— Organ al Partidului naţional Ţărănesc -------------~ «r nsul^ Sâmbâtfi t Februarie 1936 « j w UIA MW» ALA FLAMfiA n anjMnui Marele Galeotto de: Dl IUSTIN POP adaugă şi dei cete mari se adună ca tot atâtea raze într un focus, pentru a-1 pune pe Ernesto intro lumină falsă, meşteşugită, şi iată-l pe acesta împins in lupta grea cu „monstrul cu una sută mii capete“, luptă inegală cu un adversar invincibil, aşa că Ernest trebuie să devină victima, căci voinţa lui a fost subminată pe încetul de seria nesfârşită a răutăţilor Marelui Galeotto doar păcatul e aşa da isteţ şi prudent, iar nevinovăţia este aşa de blajină. Lar o© sa zicem de ţara noastră, unie bizantinismul e aici stapânitor, viaţa politică vecinie otrăvită, moraluit pururea încălcat, iar morala în continuă dărâmare. Cine va contesta, că ianul, mare ie uaieuno, e domn amsolut, care mişcă şi conduce viaţa politică după preceptele sale dianonce şi po manuantul tete sane înlemnane ? Numai cât un lucru. Atunci când Ernesto, vecinic clevetit de Marele Gnacotto, a fost împins, să devină acea, ce ea nicicând n a gândit să fie, ceci işi face o determinare miraculoasă, din care se naşte o voinţă fabuloasă, capabilă de a face minuni, căci voinţa lui e o dublură: e o voinţă a lui proprie, care la început n‘a existat, ci ea s‘a creat în mod fortuit şi fatal prin opera Marelui Galeotto, iar cealaltă e voinţa dumei, care a existat dela început şi lumea atâta l‘a tot frământat pe Ernesto, până ce i a transmis acestuia o voinţă streină de el, dar care i-s a infiltrat pe calea unei endosmose psichice. Cine nu e convins, că Ernesto reprezintă eroismul şi moralul într'o accepţie superioară a acestor noţiuni? Dr. JUSTIN POP * I * I Acesta este titlul celebrei drame a lui Jose Ebchegaray, care este una cintre gtu/G mai marcate şi mai acosemte apariţii aute literaturii dramatice spaniole, iată, cum 11 apreciata critica literara pe Jose Echegaray.eşi ingmar, care şi-a câştigat titlul şi demnitatea de membru al Academiei de ştiinţe prin operele sale fizice şi matematice, el s-ia distins prin crearea unui gen specific al dramelor sociale numite: arame de proplemă. Aceste drame îşi fixează câte o problemă, dar nu din şirul celor obicinuite în viaţa societăţii, ci, ceea ce constitue o problemă aparte, specifică, cu caracterul excepţionalului, îinsă problema, el o prezintă ca o consecinţă de ultima analiză a vieţii societăţii, cu aşezămintele şi întreg complexul ei. El îşi alege eroi de cei ajunşi în una din acele situaţii specifice, pe care le produce viaţa societăţii cu capriciile ei şi apoi cu o măiestrie neîntrecută zugrăveşte acele conflicte, cari răscolesc cu o putere elementară imperiul dorminant al conştiinţei, al determinării şi al pasiunilor. Iar apoi arta lui Echegaray constă în ingeniozitatea neîntrecută de a şti să aleagă acele circumstanţe, în cari se naşte problema, acestea apoi le grupează aşa de luminos, aşa de clasic şi cu atâta simplitate, încât problema, pe care o pune, îşi face apariţia în faţa noastră în cea mai intensivă lumină, aşa că rezultatul final, spre care eram conduşi de ingeniosul autor, urmează cu o exactitate şi punctuozitate matematică. Oricine ceteşte o dramă de a lui Echegarray, la sfârşitul ei va trebui să exclame: viaţa sociială este cel mai mare autor dramatic! Cea mai cunoscută din dramele lui Echegaray este: El gran Galeotto ‘— Marele Galeotto. Dăm aci în scurt rezumat cuprinsul acestei drame zguduitoare. Un comerciant mai vârstnic, Don Julian şi tânăra lui soţie, Teodora, trăiesc întro familie cu Ernesto, fiul unui vechi amic al lor, care pe vremuri la salvat de la faliment pe Don Julian. Cele două suflete tinere, Teodora şi Ernesto, erau într'un raport ca de fraţi buni, lumea însă, care întotdeauna şi pretutindenea îi vede laolaltă, numaidecât e gata cu explicarea bănuitoare. Şi în adevăr, împrejurările concerteaă în aşa fel, încât ele dau dreptate presupunerilor eronate, ba pe patul său de molirte însuşi soţul, Don Julian e silit să creadă în vinovăţia soţiei sale, care în realitate era de o curăţenie îngerească. In cele dinurmă Ernesto, şi el de o puritate şi corectitate desăvârşită, numai asta poate salva onoairea Teodorei, că înfruntând toată lumea, o declară pe aceasta, că este a lui ,exclamând: Teodora e a mea, pentru eât lumea a vrut aşa! Astfel Inmre du suspectările ei greşite şi culpabile, a devenit proxenetul, adecă Galeotto al lor. Numele de Galeotto e al unui erou din romanul Roman de Lancelot, luat din epoca cavalerilor. Acesta e mijlocitorul în dragostea lui Lancelot du Lac pentru regina Ginevra, de aceea numele lui în evul meditu echivala cu sensul de proxenet, ca un simbol al acestuia. Echegaray însă atribue numele lui Galeotto lumei răutăcioase, der vetíteare și tentatoare la păcat. * Dar dacă fenomenul ciudat, înfăţişat de drama lui Echegaray, există în viaţa societăţii, pe care acesta o numeşte „monstru cu una sută mii de capete", ce să zicem la apariţiilie din lumea politică, unde răutatea omenească operează şi mai febril prin egoismul ei fără frâu, unde fluctuaţiile sunt mai agitate, valurile izbesc cu mai multă furia, căci patimele sunt mai aprinse. Aşa se urzeşte în această lume drama unui om, ajuns în situaţia specnică a lui Ernesto, care, oricât de divină ar fi curăţenia vederilor sale politice şi oricât de înalt ar fi patriotismul lui, lumea politică nu vd vrea aşa, ci altfel, într’o formă schimonosită, denaturată, ca să-l scoată din voinţa lui şi să-l împingă fatal spre o viteraţie care din clevetire să facă o realitate. Da, da, în viaţa politică, Marele Galeotto îşi are mai multe sute de mii de agenţi, text" urzitori ai uneltirii. Unul poate cu o singură vorbă, altul cu o privire bănuitoare, al treilea cu un surâs ironic. Toate aceste mici răutăţi. la cari se A Muzeul Asociaţi®^ ^ 0 P. Inculet prins cu minciuni In ce consum marile realizări irate localuri che ^coalâ — Poduri monumentale construite din douâ scânciuci — In loc de drumuri, nordfârâ fund — Documentele fotografice zdrobitoare ale dlui Ion Mihalache — SillttiOIli " v Cocioabe dărăpănate și ziduri pustii de la D. Gh. Tătărescu, preşedintele consiliului a avut năstruşnica ideie să oblige pe miniştrii cabinetului său, ca la sfârşitul anului maput să facă un raport al activităţii lor. D. Inculeţ ministrul internelor luând în serios acest îndemn al premierului, s’a grăbit să ceară sanbalterilor toate datele asupra realizărilor gospodăreşti făcute sub cei doi ani de cârmuire liberală. La Ministerul de Interne au început să sosească rapoartele din întreaga ţară şi d. Inculeţ radios de bucurie s a urcat la tribuna parlamentului şi pentru a da o lovitură de graţie şefului partidului naţional ţărănesc, a citat „grozavele” realizări făcute de libii în judeţul Muscel, fieful dlui Ion Mihalache, iar la urmă a declarat cu emfază că a adus numai un exemplu şi că în restul ţării liberalii iau lucrat la feb D. Mihalache, poate stropit încă de noroiul şoselelor mizerabile din Muscea şi având încă proaspătă imaginea zidurilor părăginite ale clădirilor şcolare începute cu mari sacrificii pe timpul guvernării naţional-ţărăniste, a ascultat năucit lăudăroşenia ministrului de interne despre sutele de kilometri de şosele pietruite, zecile de palate şcolare şi poduri monumentale ridic-',te in judeţul Muscel prin graţia admirabilei administraţii liberale. Nu i-a fost greu dlui Ion Mihalache să constate că nimic din cele ce a susţinut d. Inculeţ că s’a realizat în judeţul Muscel de către liberali, nu corespunde adevărului, raportul ministrului de interne bazândunse pe cele mai grosolane falsuri. Ca om bineintenţionat d. Mihalache a atras printr’o scrisoare atenţia dlui Inculeţ asupra farsei a cărei victimă a căzut. D. Inculeţ răspunde însă râtos susţinând exactitatea cifrelor din raportul său. Printr’o a doua scrisoare d. Mihailache invită pe ministrul de interne să meargă cu dânsul la faţa locuilui şi să verifice exactitatea raportului. La această ultimă scrisoare d. Incu,~, n’a mai răspuns şi ca omul prins cu minciuna s’a refugiat sub aripile ocrotitoare ale tăcerii. D. Ion Mihalache este însă o fire cu mult mai migăloasă decât să se mulţumească cu restabilirea parţială a adevărului. Preşedintele partidului naţional-ţărănesc a sacrificat câteva zile preţioase ale activităţii sale şi însoţit de un fotograf a imortalizat pe pelicula aparatului minunatele opere de artă ridicate de liberali în judeţul Muscel. Toate aceste documente fotografice au fost trimise presei însoţite de o nouă scrisoare a dlui Mihalache, în care precizează de astă dată în mod definitiv la ce se reduc realizările liberale din Muscel. Clişeele publicate din confratele „Dreptatea” ne dau o imargine perfectă despre zidurile pustii tarnate de d. Inculeţ drept clădiri monumentale, poduri construite din două scânduri şi în loc de şosele de piatră vedem noroaie tăiate brazdă de roţile carelor şi gropi adânci. In posesiunea acestor fotografii, documentele grăitoare ale relei credinţe de care a fost condus d. Inculeţ când a introdus în raportul său datele false, Ion Mihalache a adresat ministrului de interne următoarea scrisoare: Stimate d-le Ministru, Am primit scrisoarea dvoastră din 17 Ianuarie, ca răspuns la aceia pe care am avut onoarea să v’o trimit la 14 Ianuarie cum pare bine că nu persistați în modauuuta ce a fi propus penau verificarea lucrarilor.neia muscei doar prin prefectul avoastră care va maus in e route, şi că recunoaşteţi folosul unei verificări serioase facută aeavoastră împreună cu mine timp de o zi două la faţa locului in Muscel. Regret foarte mult că această recunoaştere o faceţi să devie inoperantă, fixând termenul tocmai în luna... Martie. Deoarece eram mai dinainte convins de acest lucru mi-am luat măsuri de verificări proprii, caz cu caz, parte personal, parte prin delegaţi pentru care îmi pot asuma răspunderi personale. Aceste „verificări la faţa locului" s-au făcut în zilele de 12, 15, 16 Ianuarie, luându-se fotografii şi declaraţii asupra punctelor ce am contestat. Vă trimit aci tabloul comparativ de cele ce aţi afirmat dvoastră şi de contestările mele verificate, însoţite de fotografiile şi declaraţiile luate în zilele menţionate. " Îmi voi îngădui deasemenea să le dau publicităţii pentru ca oricine dintre unii gazetari, dornici de informat corect opinia publică, sau persoane particulare care ar dori să constate greutatea afirmaţiilor în cifre şi date ale oamenilor politici ce poartă azi răspunderea grea a guvernării ţării, să se poată convinge imediat pe teren. Primiţi asigurarea stimei mele I. MIHALACHE D. Inculeţ nu a răspuns până acum. Şi nici nu credem că va răspunde, aparatul fotografic demascând „datele riguros exacte ale dlui Inculeţ“. D. ION MIHALACHE M. S. Regele Carol a sosit la Paris Londra, 31 (Rador). — In cursul zi-lei de ieri’ M. S. Regele Carol al României a vizitat la Londra expoziţia de artă chineză de la Academia regală de arte şi celebra colecţie A. Wallace. Suveranul a avut ca invitaţi la Dejun pe dd. Baldwin, Austin Chamberlain, lord Gambore, N. Titulescu și Laptev, ministrul României la Londra. La ora 17 M. S. Regele ia părăsit capitala Angliei, fiind condus la gară de Ducele de York, lordul Granard, generalul Rüttler, lordul Munters, ministri iugoslav, cehoslovac, grec, ministrul de externe turc Rustu Arras, ministrul Turciei la Londra, ministrul plenipotenţiar Laptev şi membrii Lepatiei române. Lordul Granard în casa căruia a fost găzduit Suveranul la Londra, a însoţit pe M. S. până la Paris. LA DOVER Londra, 31 (Rador). — La ora 18.30 trenul special care aducea pe Suveranul României a sosit la Dover. Pe peron M. S. Regele a fost întâmpinat de o companie de onoare de marinari şi de notabilităţi, s’a urcat apoi pe bardul crucișătorului Montrose, care s’a îndreptat spre Calais escortat de alte două distrugătoare. SOSIREA LA PARIS Paris, 31 (Rador). — La ora 0.10 M. S. Regele Carol al României a sosit la Paris, de la Calais fiind insolit de d. Dinu Gesianu, ministrul României la Paris. In gara de Nord Suveranul a fost întâmpinat de un reprezentant al preşedintelui republicei, de sub şefii Statului Major francez și de directorul protocolului din Ministerul de externe. „Ţara de mâine “ — Un popas La Cluj, apare din luna Mai, 1935, revista tinerească „ţara de Maine“, revistă cu caracter social, politic şi economic. Această revistă s a impus de la apariţie prin spirit de obiectivitate, seriozitate şi adâncire a problemelor, care frământă omenirea şi ţara noastră. Este o mare bucurie pentru noi de a face un mic bilanţ al acestei reviste, care trece pragul celui de al II leea an de rodnică existenţă. Intro vreme când tineretul nu prea face eforturi intelectuale, intr'o vreme când dreptul pumnului şi domnia bâtei constitui® criterii de selecţie şi titlul de nobleţe, apariţia acestei reviste tinereşti în inima Ardealului nu putea să nu trezească speranţe intr’un tineret, care era catalogat ca şi un fervent propagator al doctrinei führerismului şi drept credincioşi ai „argumentelor sdrobitoare ale bâtei.“ Şi în acest timp, când atâţia ora împotriva raţiunii, când conferenţiari fac elogiul prostiei, — dar nu cu talentul lui Erasmus, — când se calcă în picioare libertatea umană, idealul păcii, demnitatea conştiinţei umane, când asistăm la o laşitate a intelectualilor,, cari cred în bunurile mari ale omenirei, bunuri spirituale, dar stau în „templa serena“ ale laşităţii, în acest moment de anarhie, o parte din tineret a luat atitudine contra tuturor acelora ,cari vreau să adme canaii democraţiei, ai civilizaţiei, ai conştiinţei şi demnităţii conştiinţei umane. Revista „ţara de mâine" este expresia tineretului, care vrea să realimieze o generaţie discreditată. Cine citeşte „ţara de mâine“, respiră ozonul tomfiant al idealismului tineresc, pus im slujba marilor bunuri ale omenirii şi naţiunii: democraţia, naţionalismul şi ţărănismul. Ce este mai sugestiv pentru credinţele acestui tineret, decât cuvintele d l lui Iuliu Maniu, care stau pe frontispiciul revistei din nr. 1: «Nedreptatea şi imoralitatea pot să se menţină la suprafaţă vremelnic, dar mai curând sau mai târziu adevărul îşi face drum şi triumfă.” Problemele ceasului de faţă au fost tratate cu seriozitate, compatimţă, spirit ştiinţific şi într'un stil care arată pe finii mânuitori ai condeiului. Astfel, problema ideologiei statului naţional ţărănesc, d. prof. Valeriu Moldovan, subscrie un articol documentat: Contribuţii la ideologia şi programul naţional-ţărănesc. Tot despre statul ţărănesc publică un studiu d. prof. V. Jinga, în câteva numere din revistă: Statul ţărănesc înfăptuire revoluţionară şi caracterul revoluţionar al ţărănismului. . V - 3 - ■ .? '■i'' !w •'» Iată ce precizează inlegătură cu aceasta d-sa: i. „Ofensiva ţărănească vrea să pună stăpânire pe putere şi să organizeze Statul după chipul, nevoile şi aspiraţiunile ţărănimii; ţărănismul este o doctrină care îmbrăţişează toate problemele cardinale ale societăţii, democraţiei liberale şi individualiste îi opune democraţia socială organizată; capitalismului libertar, exploatator şi anarhic îi opune cooperatizarea integrală a economiei naţionale, în primul rând a sectorului ei agricol; Statului aservit intereselor plutocraţiilor oligarhice, îi opune Statul ţărănesc, pus în slujba intereselor tuturor claselor producătoare, în rândul cărora primarul îl deţine clasa ţărănească; acest Stat etatizează ramurile de activitate de interes general, care nu pot fi organizate şi dirijate, deocamdată, de cooperaţie." Tipii despre ţărănism scrie şi d. V lancea Ursu, o serie de articole: „Sensul Ţărănismulu.“ Gândite, documentate, muncite. Problema democraţiei şi a dictaturei este actuală; nu se putea deci ca în coloanele „Ţării de mâine“ să impi trateze obiectiv, dar cu talent şi nerv această problemă, care împarte omenirea în două. D. Gamil Suciu scrie un frumos şi documentat articol despre democraţie. : _ : , * Tot în legătură cu această problemă scrieun articol d. Iuiliu Gheţie: „Cultura în dictaturile moderne" şi un alt articol în legătură cu tendinţele de sugrumare a democraţiei ale unor cercuri oculte: Modificarea Constituţiei. Probleme de sociologie politică semnează domnul Bucur Şchiopu: Sociologia diversiunii. Studiază cu obiectivitatea şi spiritul de seninătate al omului de ştiinţă diversiunea, atât de folosită în zilele noastre, ca o armă a claiselor conducătoare, pentru a-şi eterniza exploatarea masseter. Problema cooperaţiei deasemenea e tratată în diverse numere din revers Astfel d. prof. V. Jinga scrie un articol în numărul lultim al revistei despre ideia de proprietate în doctrina cooperatistă. E un articol poliemic-ştiinţific , răspunsului prof. G. Taşcă. D. Augustin tătaru fixează poziţia ţărănismului faţă de cooperaţie în articolul documentat: „ţărănism şi Cooperaţie“. Goperaţia este singura doctrină economică ce are la bază prin eipii etice, fiind în aceiaş timp progresistă — prin posibilitatea ce o dă tuturor membrilor de a se cultiva şi a le satisface necesităţile— şi tradiţionale prin forma ce o adaptează societăţii respective. In Italia este fascistă, în Rusia comunistă, la noi nu va putea fi, decât adaptându-se formei şi structurai statului nostru ţărănesc. Problema frământărilor tinerei generaţii este analizată în câteva articole. Un judicios articol de alarmă de S. O. S. este al d-lui prof. Dragoş, distinsul redactor responsabil al revistei. D. prof. V. Jinga în articolul: „Tineretul intelectual şi activitatea politică‘ arată necesitatea de a îndruma tineretul spre sate, tot aşa cum spuneau Narodnik ruşi: „A merge în popor“. A merge în popor, şi a deştepta şi ia ridica pe robotarii gliei. D. Iuliu Gheţie într'un articol: „Frământările unei generaţii“ delimitează cele două tabere din tânăra generaţie. „Unii socot că pumnul şi mâna forte este soluţia tuturor relelor, unii cred că a sosit crepusculul gândirii şi asfinţitul inteligenţii, unii doresc să fie cioclii democraiţei. Noi credem că dreptul pumn al nu poate constitui blazonul unei generaţii. Noi credem că gândirea, spiritul critic ,ain epoci de persecuţie, iar domnia dogmatismului intaiuril e vremelnică. Noi credem că democraţia nu este la asfinţit, ci se întăreşte. In locul unei democraţii formale individualiste ia naştere o democraţie socială.“ Embleme de politică socială semnează d-nii: Mihalcea Adrian, Roman Moldovan, I. Ooancea-Ursu, Roman E. Moldovan, Suprapopularea rurală şi consecinţele ei. O problemă foarte actuală şi acută, tratată cu toată competinţa de d. R. Moldovan. Deasemenea semneazăun alt articol tot cu preocupări de politică socială. Schimbarea atitudinii clasei muncitoreşti faţă de Gratuit vernatorul Hoffmann a redeschis procesul Hauptmann TRENGTON, 31 (Rador). Guvernatorul Hoffman din New Jersy a trimis o scrisoare șefului poliției din acest stat prin care îi cere să continue cercetările pentru descoperirea tuturor persoanelor implicate în afacerea Hauptmann, deoarece crede că Hauptmann nu a săvârşit singur crea ce i se impută. Scrisoarea a produs enormă senzaţie. Prin ea ancheta asupra răpirii cuplului Lindberg este virtualmente redeschisă şi nu este exclus să se ajungă la grave complicaţii Sinuciderea fiicei fostului guvernator Burile BUCUREŞTI, 31 (Sir). Aseară s’a sinuci la locuinţa sa din Bulevardul Carol 33 unde locuia cu cele trei surori ale ei dşoara Elena Burteanu, fiica fostului guvernator al Băncii Naţionale. In vrâsta de 22 de ani. In stare disperată sinucigaşa a fost transportată la spital, sunt ină puţine speranţe că va scăpa cu viaţă. Sinucigasa a lăsat o scrisoare in care arată că s’a sinucis din cauză că nu poate suporta greutăţile vieţii. Această explcaţie nu poate fi insă admisă, deorece dşoara Burileanu trăia în condiţiuni forte bune şi n’a avut griji materiale. In schimb familia susţine că nu este vorba de sinucidere ci de un accident, dşoara Burileanu jucându-se cu un revolver care s’a descărcat. Ziarele anunţând cazul arată că motivele acestei sinucideri sunt înconjurate de mister. Noul cercetări în afacerea Tita Cristescu Bucureşti 31, (St). — Deşi apelul parchetului împotriva infirmării mandatului de arestare al inginerului Ciulei nu s’a judecat, cercetările în afecerea Titu Cristescu au continuat în cursul zilei de eri. La cabinetul de instrucţie s’a prezentat croitoreasa Maria Popa, care a arătat că în repetate rânduri Tita Cristescu i-a mărturisit, că dacă nu se va putea mărita cu acel pe care 11 iubeşte, se va sinucide. Un al doilea martor susţine că a fost însărcinat de ing. Ciulei să urmărească in caitate de detectiv pe Tita Cristescu, şi dă unele relaţiuni fără mare importanţă. Cabinetul de instrucţie a îndreptat cercetările în direcţia cumpărării imobilului avocatului Gregorian, cu banii defunctei artiste. iminent război la granița manciuro-mongolă TOKIO, 31 (Rador). — Din Capitali Manciuried se anunţă că 50.000 de soldaţi din Mongolia ar fi cncentraţi în Realitatea Neikului, punct strategic foarte însemnat la frontiera maneiuromongolă-Se adaugă şi aceia că forţele mongole s-ar ridica la 150 000 de soldați cari dispun de 20 de tancuri și 4000 de autocamioane.