Patria, februarie 1936 (Anul 18, nr. 25-49)

1936-02-01 / nr. 25

Aottl ti XVill-tea Ho. % DIRECtoR: Dr. AUREL BIJTEANU. REDACŢÎă fi JLDSnmSTSÂtUi ttuVi, Sir. litBlu* Ksst* R«, M TEI.EFOR 1*—*1. ABONAMENT. (Del* 1 Aprlie 1935)i &bon*n»e»t bbbbr s—■­ v—- -fracţiuni da «a, Ibbm---­Pastra tnactlonftri, annil — fracţiuni d6 aa, Ibbh----­Preoţi, bnvăţători, atadenţi, făj fracţiuni de en, Innar — — f 11 autorităţi, instituţii, bănci Iu atrlinăUta dahla* Lei 2 ~ tril7M- -- UI­­ L*I«09.­— LeiM.— BB. LW M0.~ — L«1 — * 130*m I l.r ■■ L.1009— Organ al Partidului naţional Ţărănesc -------------~ «r nsul^ Sâmbâtfi t Februarie 1936 « j w UIA MW» ALA FLAMfiA n anjMnui Marele Galeotto de: Dl IUSTIN POP adaugă şi dei cete mari se adună ca tot atâtea raze într un focus, pentru a-1 pune pe Ernesto intro lumină falsă, meşteşugită, şi iată-l pe acesta împins in lupta grea cu „monstrul­ cu una sută mii capete“, luptă inegală cu un ad­versar invincibil, aşa­ că Ernest­ tre­buie să devină victima, căci voinţa lui a fost subminată pe încetul de seria nesfârşită a răutăţilor Marelui Galeotto doar păcatul e aşa da isteţ şi prudent, iar nevinovăţia este aşa de blajină. L­ar o© sa zicem de ţara noastră, unie bizantinismul e aici stapânitor, viaţa politică vecinie otrăvită, moraluit pururea încălcat, iar morala în con­tinuă dărâmare. Cine va contesta, că ia­nul, mare ie uaieuno, e domn amso­­lut, care mişcă şi conduce viaţa poli­tică după preceptele sale dianonce şi po manuantul tete sane înlemnane ? Numai cât un lucru. Atunci când Er­nesto, vecinic clevetit de Marele Gn­­acotto, a fost împins, să devină acea, ce ea nicicând n a gândit să fie, c­eci işi face o determinare miraculoasă, din care se naşte o voinţă fabuloasă, capabilă de a face minuni, căci voinţa lui e o dublură: e o voinţă a lui pro­prie, care la început n‘a existat, ci ea s‘a creat în mod fortuit şi fatal prin opera Marelui Galeotto, iar cealaltă e voinţa dumei, care a existat dela înce­put şi lumea atâta l‘a tot frământat pe Ernesto, până ce i a transmis acestuia o voinţă streină de el, dar care i-s a infiltrat pe calea unei endosmose psi­­chice. Cine nu e convins, că Ernesto re­prezintă eroismul şi moralul într'o ac­cepţie superioară a acestor noţiuni? Dr. JUSTIN POP * I * I Acesta este titlul celebrei drame a lui Jose Ebch­egaray, car­e este una cin­­tre gtu/G m­ai marcate şi mai acosem­­te apariţii aute literaturii dramatice spa­­niole, iată, cum 11 apreciata critica li­terara pe Jose Echegaray.­­­eşi ingmar, care şi-a câştigat titlul şi demnitatea de membru al Acade­­miei de ştiinţe prin operele sale fizice şi matematice, el s-ia distins prin crea­­rea unui gen specific al dramelor so­ciale numite: arame de proplemă. A­­ceste drame îşi fixează câte o proble­mă, dar nu din şirul celor obicinuite în viaţa societăţii, ci, ceea ce constitue o problemă a­parte, specifică, cu ca­racterul excepţionalului, îinsă proble­ma, el o prezintă ca o consecinţă de ultima analiză a vieţii societăţii, cu a­­şezămintele şi întreg complexul ei. El îşi alege eroi de cei ajunşi în una din acele situaţii specifice, pe care le pro­duce viaţa societăţii cu capriciile ei şi apoi cu o măiestrie neîntrecută zugră­veşte acele conflicte, cari răscolesc cu o putere elementară imperiul dormi­nant al conştiinţei, al determinării şi al pasiunilor. Iar apoi arta lui Echega­­ray constă în ingeniozitatea neîntre­cută de a şti să aleagă acele circum­stanţe, în cari se naşte problema, a­­cestea apoi le grupează aşa de lumi­nos, aşa de clasic şi cu atâta simplita­te, încât problema, pe care o pune, îşi face apariţia în faţa­ noastră în cea mai intensivă lumină, aşa că rezulta­tul final, spre care eram conduşi de ingeniosul autor, urmează cu o exacti­tate şi punctuozitate matematică. Oricine ceteşte o dramă de a lui E­­chegarray, la sfârşitul ei va trebui să exclame: viaţa socii­al­­ă este cel mai mare autor dramatic! Cea mai cunoscută din dramele lui Echegaray este: El gran Galeotto ‘— Marele Galeotto. Dăm aci în scurt re­zumat cuprinsul acestei drame zgu­duitoare. Un comerciant mai vârstnic, Don Julian şi tânăra lui soţie, Teodora, tră­iesc întro familie cu Ernesto, fiul u­­nui vechi amic al lor, care pe vremuri la salvat de la faliment pe Don Julian. Cele două suflete tinere, Teodora şi Ernesto, erau într'un raport ca de fraţi buni, lumea însă, care întotdeauna şi pretutindenea îi vede laolaltă, numai­decât e gata cu explicarea bănuitoare. Şi în adevăr, împrejurările concertea­­­ă în aşa fel, încât ele dau dreptate presupunerilor eronate, ba pe patul său de molirte însuşi soţul, Don Julian e silit să creadă în vinovăţia soţiei sa­le, care în realitate era de o curăţenie îngerească. In cele din­­urmă Ernesto, şi el de o puritate şi corectitate desă­vârşită, numai asta poate salva onoa­­irea Teodorei, că înfruntând toată lu­mea, o declară pe aceasta, că este a lui ,exclamând: Teodora e a mea, pen­­tru eât lumea a vrut aşa! Astfel Inmre du suspectările ei greşite şi culpabile, a devenit proxenetul, adecă Galeotto al lor. Numele de Galeotto e al unui erou din romanul Roman de Lancelot, luat din epoca cavalerilor. Acesta e mijlo­citorul în dragostea lui Lancelot du Lac pentru regina Ginevra, de aceea numele lui în evul meditu echivala cu sensul de proxenet, ca un simbol al a­­cestuia. Echegaray însă atribue nume­le lui Galeotto lumei răutăcioase, d­er vetíteare și tentatoare la păcat. * Dar dacă fenomenul ciudat, înfăţişat de drama lui Echegaray, există în via­ţa­ societăţii, pe care acesta o numeşte „monstru cu una sută mii de capete", ce să zicem la apariţiilie din lumea po­litică, unde răutatea omenească ope­rează şi mai febril prin egoismul ei fără frâu, unde fluctuaţiile sunt mai agitate, valurile izbesc cu mai multă furia, căci patimele sunt mai aprinse. Aşa se urzeşte în această lume drama unui om, ajuns în situaţia specnică a lui Ernesto, care, oricât de divină ar fi curăţenia vederilor sale politice şi oricât de înalt ar fi patriotismul lui, lumea politică nu vd vrea aşa, ci altfel, într’o formă schimonosită, denaturată, ca să-l scoată din voinţa lui şi să-l îm­pingă fatal spre o viteraţie care din clevetire să facă o realitate. Da, da, în viaţa politică, Marele Galeotto îşi are mai multe sute de mii de agenţi, text" urzitori ai uneltirii. Unul poate cu o singură vorbă, altul cu o privire bă­nuitoare, al treilea cu un surâs ironic. Toate aceste mici răutăţi. la cari se A Muzeul Asociaţi®^ ^ 0 P. Inculet prins cu minciuni In ce consum­ marile realizări irate localuri che ^coalâ — Poduri monumentale construite din douâ scânciuci — In loc de drumuri, nord­fârâ fund — Documentele fotografice zdrobitoare ale dlui Ion Mihalache — Sill­ttiOIli " v Cocioabe dărăpănate și ziduri pustii de la­­ D. Gh. Tătăre­scu, preşedintele consi­liului a avut năstruşnica ideie să oblige pe miniştrii cabinetului său, ca la sfâr­şitul anului m­aput să facă un raport al activităţii lor. D. Inculeţ ministrul internelor luând în serios acest îndemn al premierului, s’a grăbit să ceară sanb­­alterilor toa­te datele asupra realiză­rilor gospodăreşti făcute sub cei doi ani de cârmuire liberală. La Ministerul de Interne au început să sosească rapoartele din întreaga ţa­ră şi d. Inculeţ radios de bucurie s a urcat la tribuna parlamentului şi pen­tru a da o lovitură de graţie şefului partidului naţional ţărănesc, a citat „grozavele” realizări făcute de libi­i în judeţul Muscel, fieful dlui Ion Mi­halache, iar la urmă a declarat cu em­fază că a adus numai un exemplu şi că în restul ţării liberalii iau lucrat la feb D. Mihalache, poate stropit încă­ de no­roiul şoselelor mizerabile din Muscea şi având încă proaspătă imaginea zi­durilor părăginite ale clădirilor şcola­re începute cu mari sacrificii pe tim­pul guvernării naţional-ţărăniste, a as­cultat năucit lăudăroşenia ministrului de interne despre sutele de kilometri de şosele pietruite, zecile de palate şcolare şi poduri monumentale ridic-',­­te in judeţul Muscel prin graţia admi­rabilei administraţii liberale. Nu i-­a fost greu dlui Ion Mihalache să constate că nimic din cele ce a sus­ţinut d. Inculeţ că s’a realizat în ju­deţul Muscel de către liberali, nu co­respunde adevărului, raportul minis­trului de interne bazândunse pe cele mai grosolane falsuri. Ca om binein­­tenţion­at d. Mihalache a atras printr’o scrisoare atenţia dlui Inculeţ asupra farsei a cărei victimă a căzut. D. In­­cu­leţ răspunde însă râtos susţinând e­­xactitatea cifrelor din raportul său. Printr’o a doua scrisoare d. Mihaila­­che invită pe ministrul de interne să meargă cu dânsul la faţa locuilui şi să verifice exactitatea raportului. La a­­ce­astă ultimă scrisoare d. Incu,~, n’a mai răspuns şi ca omul prins cu min­ciuna s’a refugiat sub aripile ocrotitoa­re ale tăcerii. D. Ion Mihalache este însă o fire cu mult mai migăloasă decât să se mul­ţumească cu restabilirea parţială a ade­vărului. Preşedintele partidului na­ţio­­nal-ţărănesc a sacrificat câteva zile preţioase ale activităţii sale şi însoţit de un fotograf a imortalizat pe pelicu­la aparatului minunatele opere de ar­tă ridicate de liberali în judeţul Mus­cel.­ ­ Toate aceste documente fotografice au fost trimise presei însoţite de o nouă scrisoare a dlui Mihalache, în ca­re precizează de astă dată în mod de­finitiv la ce se reduc realizările libera­le din Muscel. Clişeele publicate din confratele „Dreptatea” ne dau o imar­gine perfectă despre zidurile pustii tar­nate de d. Inculeţ drept clădiri monu­mentale, poduri construite din două scânduri şi în loc de şosele de piatră vedem noroaie tăiate brazdă de roţile carelor şi gropi adânci. In posesiunea acestor fotografii, do­cumentele grăitoare ale relei credinţe de care a fost condus d. Inculeţ când a introdus în raportul său datele false,­­ Ion Mihalache a adresat ministrului de interne următoarea scri­soare: Stimate d-le Ministru, Am primit scrisoarea dvoastră din 17 Ianuarie, ca răspuns la aceia pe ca­re am avut onoarea să v’o trimit la 14 Ianuarie c­um pare bine că nu persistați în mo­­dauuuta ce a­ fi propus penau verifi­car­ea lucrarilor.neia m­uscei d­oar prin prefectul avoastră care va maus in e­ route, şi că recunoaşteţi folosul unei verificări serioase facută ae­avoastră împreună cu mine timp de o zi două la faţa locului in Muscel. Regret foarte mult că această recu­noaştere o faceţi să devie inoperantă, fixând termenul tocmai în luna... Mar­tie. Deoarece eram mai dinainte convins de acest lucru mi-am luat măsuri de verificări proprii, caz cu caz, parte personal, parte prin delegaţi pentru ca­re îmi pot asuma răspunderi perso­­nale. Aceste „verificări la faţa locului" s-au făcut în zilele de 12, 15, 16 Ianua­rie, luându-se fotografii şi declaraţii a­­supra punctelor ce am­ contestat. Vă trimit aci tabloul comparativ de cele ce aţi afirmat dvoastră şi de con­testările mele verificate, însoţite de fo­­tografiile şi declaraţiile luate în zilele menţionate. " Îmi voi îngădui deasemenea să le dau publicităţii pentru ca ori­cine din­tre unii gazetari, dornici de informat corect opinia publică, sau persoane particulare care ar dori să constate greutatea afirmaţiilor în cifre şi date ale oamenilor politici ce poartă azi răspunderea grea a guvernării ţării, să se poată convinge imediat pe teren. Primiţi asigurarea stimei mele I. MIHALACHE D. Inculeţ nu a răspuns până acum. Şi nici nu credem că va răspunde, a­­paratul fotografic demascând „datele riguros exacte ale dlui Inculeţ“.­ ­ D. ION MIHALACHE M. S. Regele Carol a sosit la Paris Londra, 31 (Rador). — In cursul zi-­­­lei de ieri’ M. S. Regele Carol al Româ­niei a vizitat la Londra expoziţia de artă chineză de la Academia regală de arte­ şi celebra colecţie A. Wallace. Su­veranul a avut ca invitaţi la Dejun pe dd. Baldwin, Austin Chamberlain, lord Gambore, N. Titulescu și Laptev­, mi­nistrul României la Londra. La ora 17 M. S. Regele ia pără­sit ca­pitala Angliei, fiind condus la gară de Ducele de York, lordul Granard, gene­ralul Rüttler, lordul Munters, ministri iugoslav, cehoslovac, grec, ministrul de externe turc Rustu Arras, ministrul Turciei la Londra, ministrul plenipo­tenţiar Laptev şi membrii Lepatiei ro­mâne. Lordul Granard în casa căruia a fost găzduit Suveranul la Londra, a însoţit pe M. S. până la Paris. LA DOVER Londra, 31 (Rador). — La ora 18.30 trenul special care aducea pe Suvera­nul României a sosit la Dover. Pe pe­ron M. S. Regele a fost întâmpinat de o companie de onoare de marinari şi de notabilităţi, s’a urcat apoi pe bar­dul crucișătorului Montrose, care s’a îndreptat spre Calais escortat de alte două distrugătoare. SOSIREA LA PARIS Paris, 31 (Rador). — La ora 0.10 M. S. Regele Carol al României a sosit la Paris, de la Calais fiind insolit de d. Dinu Gesianu, ministrul României la Paris. In gara de Nord Suveranul a fost întâmpinat de un reprezentant al preşedintelui republicei, de sub şefii Statului Major francez și de directorul protocolului din Ministerul de externe. „Ţara de mâine “ — Un popas La Cluj, apare din luna Mai, 1935, revista tinerească „ţara de Maine“, re­vistă cu caracter social, politic şi e­­conomic. Această revistă s a impus de la apariţie prin spirit de obiectivitate, seriozitate şi adâncire a problemelor, care frământă omenirea şi ţara noas­tră. Este o ma­re bucurie pentru noi de a face un mic bilanţ al­ acestei re­viste, care trece pragul celui de al II leea an de rodnică existenţă. Intro vreme când tineretul nu prea face e­­forturi intelectuale, intr'o vreme când dreptul pumnului şi domnia bâtei con­stitui® criterii de selecţie şi titlul de nobleţe, apariţia acestei reviste tine­reşti în inima Ardealului nu putea să nu trezească speranţe int­r’un tineret, care era cata­logat ca şi un fervent propagator al doctrinei führerismului şi drept credincioşi ai „argumentelor sdrobitoare ale bâtei.“ Şi în acest timp, când atâţia ora împotriva raţiunii, când conferenţiari fac elogiul prostiei, — dar nu cu ta­lentul lui Erasmus, — când se calcă în picioare libertatea umană, idealul pă­cii, demnitatea conştiinţei umane, când asistăm la o laşitate a intelectua­lilor,, cari cred în bunurile mari ale o­­menirei, bunuri spirituale, dar stau în „templa serena“ ale laşităţii, în acest moment de anarhie, o parte din tine­ret a luat atitudine­­ contra tuturor ace­lora ,cari vreau să adm­­e canaii demo­craţiei, ai civilizaţiei, ai conştiinţei şi demnităţii conştiinţei umane. Revista „ţara de mâine" este expre­sia tineretului, care vrea să realimieze o generaţie discreditată. Cine citeşte „­ţara de mâine“, respiră ozonul tom­­fiant al idealismului tineresc, pus im slujba marilor bunuri ale omenirii şi naţiunii: democraţia, naţionalismul şi ţărănismul. Ce este mai sugestiv pen­tru credinţele acestui tineret, decât cu­vintele d l lui Iuliu Maniu, care stau pe frontispiciul revistei din nr. 1: «Ne­dreptatea şi imoralitatea pot să se menţină la suprafaţă vremelnic, dar mai curând sau mai târziu adevărul îşi face drum şi triumfă.” Problemele ceasului de faţă au fost tratate cu seriozitate, compatimţă, spirit ştiinţific şi într'un stil care a­rată pe finii mânuitori ai condeiului. Astfel, problema ideologiei statului naţional ţărănesc, d. prof. Valeriu Moldovan, subscrie un articol documentat: Con­tribuţii la ideologia şi programul na­­ţional-ţărănesc. Tot despre statul ţă­rănesc publică un studiu d. prof. V. Jinga, în câteva numere din revistă: Statul ţărănesc înfăptuire revoluţiona­ră şi caracterul revoluţionar al ţără­nismului. . V - 3 - ■ .? '■i'' !w •'» Iată ce precizează in­­legătură cu a­­ceasta d-sa: i.­­ „Ofensiva ţărănească vrea să pună stăpânire pe putere şi să organizeze Statul după chipul, nevoile şi aspira­­ţiunile ţărănimii; ţărănismul este o doctrină care îm­brăţişează toate problemele cardinale ale societăţii, democraţiei liberale şi individualiste îi opune democraţia socială organi­zată; capitalismului libertar, exploatator şi anarhic îi opune cooperatizarea in­tegrală a economiei naţionale, în pri­mul rând a sectorului ei agricol; Statului aservit intereselor plutocra­­ţiilor oligarhice, îi opune Statul ţără­nesc, pus în slujba intereselor tuturor claselor producătoare, în rândul căro­ra primarul îl deţine clasa ţărănească; acest Stat etatizează ramurile de acti­vitate de interes general, care nu pot fi organizate şi dirijate, deocamdată, de cooperaţie." Tipii despre ţărănism scrie şi d. V lan­cea Ursu, o serie de articole: „Sensul Ţărănismulu.“ Gândite, documentate, muncite. Problema democraţiei şi a dictatu­­rei este actuală; nu se putea deci ca în coloanele „Ţării de mâine“ să im­pi trateze obiectiv, dar cu talent şi nerv­ această problemă, care împarte ome­nirea în două. D. Gamil Suciu scrie un frumos şi documentat articol despre democraţie. : _ :­­ , * Tot în legătură cu această problemă scrie­­un articol d. Iuiliu Gheţie: „Cul­tura în dictaturile moderne" şi un alt articol în legătură cu tendinţele de su­grumare a democraţiei ale unor cer­curi oculte: Modificarea Constituţiei. Probleme de sociologie politică sem­nează domnul Bucur Şchiopu: So­ciologia diversiunii. Studiază cu obiectivitatea şi spiritul de seninătate al omului de ştiinţă diversiunea, atât de folosită în zilele noastre, ca o armă a claiselor conducătoare, pentru a-şi e­­terniza exploatarea masseter. Problema cooperaţiei deasemenea e tratată în diverse numere din revers Astfel d. prof. V. Jinga scrie un arti­­col în numărul lultim al revistei des­pre ideia de proprietate în doctrina cooperatistă. E un articol poliemic-şti­­inţific , răspuns­ului prof. G. Taşcă. D. Augustin t­ătaru fixează poziţia ţă­rănismului faţă de cooperaţie în arti­colul documentat: „ţărănism şi Co­operaţie“. Goperaţia este singura doc­trină economică ce are la bază prin ei­pii etice, fiind în ace­iaş timp progre­sistă — prin posibilitatea ce o dă tutu­ror membrilor de a se cultiva şi a le satisface necesităţile­­— şi tradiţionale prin forma ce o ad­a­ptează societăţii respective. In Italia este fascistă, în Rusia comunistă, la noi nu va putea fi, decât adaptându-se formei şi structu­rai statului nostru ţărănesc. Problema frământărilor tinerei ge­neraţii este analizată în câteva artico­le. Un judicios articol de alarmă de S. O. S. este al d-lui prof. Dragoş, dis­tinsul redactor responsabil al revistei. D. prof. V. Jinga în articolul: „Tine­retul intelectual şi activitatea pol­itică‘­ arată necesitatea de a îndruma tinere­tul spre sate, tot aşa cum spuneau Na­rodnik­ ruşi: „A merge în popor“. A merge în popor, şi a deştepta şi ia ridi­ca pe robotarii gliei. D. Iuliu Gheţie într'un articol: „Fră­mântările unei generaţii“ delimitează cele două tabere din tânăra generaţie. „Unii socot că pumnul şi mâna forte este soluţia tuturor relelor, unii cre­d că a sosit crepusculul gândirii şi asfin­ţitul inteligenţii, unii doresc să fie cio­clii democraiţ­ei. Noi credem că drep­tul pumn al­ nu poate constitui blazo­nul unei generaţii. Noi credem că gân­direa, spiritul critic ,ain epoci de perse­cuţie, iar domnia dogmatismului in­­taiuril e vremelnică. Noi credem că democraţia nu este la asfinţit, ci se în­tăreşte. In locul unei democraţii for­male individualiste ia naştere o demo­craţie socială.“ Embleme de politică socială sem­nează d-nii: Mihalcea Adrian, Roman Moldovan, I. Ooancea-Ursu, Roman E. Moldovan, Suprapopularea rurală şi consecinţele ei. O problemă foarte ac­tuală şi acută, tratată cu toată compe­­tinţa de d. R. Moldovan. Deasemenea semnează­­un alt articol tot cu preocu­pări de politică socială. Schimbarea atitudinii clasei muncitoreşti faţă de Gratuit vernatorul Hoffmann a redeschis procesul Hauptmann TRENGTON, 31 (Rador). Guvernatorul Hoffman din New­ Jersy a trimis o scrisoare șefului poliției din acest stat prin care îi cere să continue cercetările pentru desco­perirea tuturor persoanelor implicate în afacerea Haupt­mann, deoarece crede că Hauptmann nu a săvârşit sin­gur cr­ea ce i se impută. Scrisoarea a produs enormă senzaţie. Prin ea ancheta asupra răpirii cuplului Lindberg este virtualmente redes­chisă şi nu este exclus să se ajungă la grave complicaţii Sinuciderea fiicei fostului guverna­tor Burile BUCUREŞTI, 31 (Sir). Aseară s’a sinuci la locuinţa sa din Bulevar­­dul Carol 33 unde locuia cu cele trei surori ale ei dşoara Elena Bu­rt­eanu, fiica fostului guvernator al Băncii Naţionale. In vrâsta de 22 de ani. In stare disperată sinuciga­şa a fost transportată la spital, sunt in­ă puţine speranţe că va scăpa cu viaţă. Sinucigasa a lăsat o scrisoare in care arată că s’a sinucis din cauză că nu poate suporta greutăţile vi­eţii. Această expl­caţie nu poate fi insă admisă, deorece dşoara Buri­leanu trăia în condiţiuni for­t­e bu­ne şi n’a avut griji materiale. In schimb familia susţine că nu este vorba de sinucidere ci de un acci­dent, dşoara Burileanu jucându-se cu un revolver care s’a descărcat. Ziarele anunţând cazul arată că motivele acestei sinucideri sunt în­conjurate de mister. Noul cercetări în afacerea Tita Cristescu Bucureşti 31, (St). — Deşi apelul parchetului împotriva infir­mării mandatului de arestare al in­ginerului Ciulei nu s’a judecat, cer­cetările în afecerea Titu Cristescu au continuat în cursul zilei de eri. La cabinetul de instrucţie s’a pre­zentat croitoreasa Maria Popa, care a arătat că în repetate rânduri Tita Cristescu i-a mărturisit, că dacă nu se va putea mărita cu acel pe care 11 iubeşte, se va sinucide. Un al doilea martor susţine că a fost în­sărcinat de ing. Ciulei să urmărea­scă in ca­itate de detectiv pe Tita Cristescu, şi dă unele relaţiuni fără mare importanţă. Cabinetul de instrucţie a îndrep­tat cercetările în direcţia cumpărării imobilului avocatului Gregorian, cu banii defunctei artiste. iminent război la granița manciuro-mongolă TOKIO, 31 (Rador). — Din Capitali Manci­uried se anunţă că 50.000 de sol­daţi din Mongolia ar fi cncentraţi în Realitatea Neikului, punct strategic foarte însemnat la frontiera manei­uro­­mongolă-Se adaugă şi aceia că forţele mongole s-ar ridica la 150­ 000 de soldați cari dispun de 20 de tancuri și 4000 de au­tocamioane.

Next