Patria, martie 1936 (Anul 18, nr. 50-73)
1936-03-01 / nr. 50
Ana! *1 XVHI»!?* N®. 50 DIRECTOR: Dr AUREL BUTEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA CLUJ, Strada Regina Maria No. îl TELEFON: 13—31 r ~ ABONAMENT: (Dala 1 Aprlie 1935): Abonament anual — — _ Lai 700.— Fracţinai de an, lunar — —Lei 55— Pentru funcţionari, anual — Lei 603._ Fracfiuni de an, lunar — — — Lai 56.— Preoţi, InTătători, itndeni, ţărani, an. Lai 500. -Fracţiuni de an, lunar — __ Lai 45— Pt. autorităfi, instituţii, bănci, atc. aa. Lai jPOfi In străinătate dublu. Organ al Partidului Naţional Ţărâna Lel 2 Dsmn1necfi# 1 Martie 1036 Legea electorală la aspectul penalitâ(ii Actuala lege electorală este o operă imposibilă şi din punct de vedere constitujional şi privindu-o în lumina mor naiului politic. Ea apare, şi s a diovedit in frecventa maladivă a alegerilor fără sfârşit, a fi un instrument cai titlu de lege pentru a falsifica voinţa ţării în cea mai bună voie şi cu o înlesnire pâcătoiaşfă. De sine înţeles, că astfel fiind, reforma ei se impuneau o extremă urgenţă şi supremă necesitate. Dar cine să fie creatorul ei? — O întrebare aceasta, la care răspunsul se dă de la sine. Legea electorală de acum, — bine ştiut, — este opera partidului liberal, care a încredinţat pe cei mai tipici exponenţi ai săi cu confecţionarea acestei legi, ceaa ce explică momentan, pentrude ea este produsul diabolismului politic levantino-fanarobizantin. Zămislit şi trăit în rafineria bizantină, partidul liberal a ajuns la putere în anul 1922, pe calea celei mai temerare hoţii, ce a notat vreodată istoria în viaţa politică a ţărilor. încuibaţi odată la putere prin istoricul banditism electoral, organizat şi prezidat de însuş ministrul de interne de atunci, ei au căutat, ca mai ales legea electorală să fie o garanţie criminală a lor pentru a le asigura perpetuarea stăpânirei cu toate grozăveniile ei. O reformă a acestei legi încredinţată partidului liberal, ar însemna deci o perfecţionare a ei în sensul de a servi interesele infernale ale acestor ruinători de ţară. Este deci de necontestat, că competenţa morală, dogmatică şi doctrinară de a crea o nouă lege electorală, revine partidului naţional-ţărănesc, care în noul său program nu numai că reprezintă cele mai înţelepte orientări ale geniului omenesc, emanaţiuni alle concepţiei mondiale, dar este şi apostolul adevăratei democraţii, pe calea căreia trebue îndrumată viaţa ţării româneşti, căci democraţia şi civilizaţia sunt două concepţii deplin adactutate. Iar democraţia chiar în legea electorală îşi găseşte cel mai puternic mijloc de ileializiare. Fiecare drept de vot, realizează o bucată de democraţie, căci el asigură influenţa unor cercuri mai largi în formarea voinţei naţiunei, ceeeai ce este suprema garanţie a infalibilităţii voinfeiColectivităţii. Deci e o chestiune de desvolltare şi întărire a democraţiei noastre crearea unei legi electorale în spiritul programului partidului naţional-ţărănesc. Nu voiu discuta în cadrul acestui articol sistemul de adoptat în noua lege electorală, ci pun aci o singură chestiune: cea a penalităţilor electorale, care este independentă de felul sistemului electoral şi care va trebui, să fie considerată cu toată seriozitatea la alcătuirea ei de oricare sistem ar fi ea. Reglementarea înţeleaptă a penalităţilor în lgea electorală, comportă o mai mare importanţă decât celelalte reglementări ale ei, deoarrece, bineştiut este, că capitolul penalităţilor în orice lege este Cerberuşul, care stă la paza acelei legi. Oricât de înţeleaptă ar fi economia legii cu reglementările ei de fond, aceste nicicând nu se vor putea aplica, dacă nu va exista o reglementare eroică a penalităţilor electorale. Această reglementare trebue individualizată în sens de drept penal, adica conformată mentalităţii electorale speciale, ce caracterizează ţara noastră. Şi cu cât moravurile,aşa zisele obiceiuri ale pământului sunt mai stricate, astfel cu cât mentalitatea electorală este mai demoralizată, cuatât statuarea şi penalizarea infracţiunilor electorale trebue să fie mai radicală şi chiar draconică. Cunoaştem prea bine ţara noastră sub raportul moravurilor electorale. La noi a fi elector bun înseamnă a fi măiestrul tuturor fără de, legilor electorale. Um astfel de personaj n bucură de onoare şi prestigiu neînchipuit superioară celei de a fi ,prezidentul Academiei de ştiinţe. E firesc deci, dacă o astfel de concepţie rediectorala utilizează mijloacele cele mai detestabile: barbarismul cu tot fioţrul lui, înjugarea justiţiei cu reprezentanţii ei, procurori şi judecători în slujba celori mai ticăloase scopuri electorale tot aşa la servirea amatei, poliţiei, jandarmeriei, siguranţei, a funcţionarilor administrativi şi financiari cum şi a clor dela alte ^ servicii publice, In fine a tot, ce constîtue putere de stat, — aetor mai jospice interese de partid- Unde mai puni terorizarea cu toate ororile ni şi mijloacele de porumpare fără nici aia scrupul Şi stângenire: beutură, mâncare, ba mai nou s‘au aplcat în judeţul Hunedoara mijloace recent inventate: distribuirea de scânduri şi alt material lemnos die construcţie, di® uzinele statului, iertare de imipozie, taxe fiscale, amenzi şi altele, pe care numai bizantinismul greţos şi anarhic al liberalilor lid ştie iscodi. Felul, cum sunt reglementate penalităţile în legea electorală de acum, nu că e lamentabil, dar aste deja dreptul tendenţios. In afară de faptul, că penalităţile electorale sunt legiferate cu o mare insuficienţă, e păcătoasă procedura pentru judecarea lor aşa, că aceasta este proprie de a zădărnici toate redamaţiu® Ic în justiţie împotriva celor mai grave abuzuri electoralei. Ba experienţa ni-a arătat, că dată fiind aşa o procedură, instanţele judecătoreştii au creat o jurisprudanţă, i aşa dă insuportabilă in matern acestor penalităţi, că nu dă Dumnezeu, să poţi scoate vinovat pe un judecător hoţ sau măsluitor de urne. Trebue creat un cod Electoral, care să cuprindă la un loc tot, ce priveşe materiaelectorală. In acest cod cel mai de frunte capitol să fie: statuarea înţeleaptă a penalităţilor electorale de la cele mai grave pârul la cele mai uşoare neomiţând nimic din ceea ce poate constitui element penal şi apoi sancţionarea draconică a celor vinovaţi fără nici o milă şi îndurare. Completele de judecată să fie compuse din prezidenţii de seteţii ale tribunalelor în frunte cu primul preşedinte. Procedura pentru reclamarea şi judecarea acestor penalităţi să fie cât mai uşoară, cât mai lipsită de forme ucigătoare*, iar acţiunea publică să o deschidă ministerul public ,,ex officio“, jessizându-se de orice denunţ fie acesta chilăit anonim. Penalităţile electorale violează nu numai ordinea de drept în semus general, ci şi ordinea constituţională şi parlamentară, ele au deci per expallentam, caracterul de drept Public, deci e o supremă datorinţă a ministeriului public a se sesiza asupra lor şi ,a solicita sancţionarea lor din oficiu. Iniţiativa particulară a alegătorilor deci este exclusă prin concepţie în acţiunea penalităţilor electorale iar o retorsiune dreaptă şi serioasă a lor impune, ca ea să fie dată pe toată linia de instanţele ordinare cu judecători aleşi şi nu săli se aplice justiţia de loterie a curţilor cu juraţi. O instituţiune, care mai ales la noi e compromisă total. Numai un cod electoral citeat în virtutea acestor principii va convinge ţara de energiile morale alle partidului nostru şi va întări credinţa, că acest partid are şi sinceritatea şi capabilitatea de a întrona o viaţă de stat în adevăr democratică și un parlamentarism veritabil, pe care să nu-l poată falsifica nici chiar diabolismul bizantin al liberalilor. Dr. IUSTIN TOP. victima unui automobil ATENA, 29 (Rador). — Automobilul regal în care se afla chiar Regel. Georga s-a ciocnit violent cu o altă mașină- Automobilele au suferit grave avarii dar Suveranul a scăpat neatins. Regele GEORGE al Greciei BUCUREŞTI, 29 (Dela corasp. nostru particular). — Situaţia politica încordată în ultimele lu®i mai ales prin fracţiunile dintre partidul şi guvernul liberal şi prin complicitatea vădita a guvernului cu extremismul de dreapta, se pare că se apropie spre o limpezire. In streiinărita, în curtea largă a votului universal din ţară şi în parlament, factorii principali ai vieţii publice au condamnat sărbătăriile îşi violenţele extremismului şi în acelaş timp au înserat haosul şi degradarea autorticii spectacolul deprimant al unui guvern incapabil. In această situaţie cercurile politice aşteaptă cu viu interes audienţele ce vor începe în curând la Suveran Astfel, în cursul săptămânei viitoare e probabil să fie primiţi în audienţă de Suveran dd. Virgil Madgearu şi N. Costacnescu. M. Sa Regele începând seria audienţelor politice din cercurile politice serioase şi de răspundere a făcut o bună impresie atitudinea dlui Iorga în faţa acţiunei de violenţă a gogo-cuziştilor. Innorairea pe care a adus-o dsa în Senat ,,cămăşilior albastre” şi dezordinelor desfăşurate de acestea, este continuată în „Neamul Românesc” unde se răspunde ziarului „Porunca Vremii” care a întrebat: de ce are d. N. lorga resentimente contra dlui A. C. Cuza şi dlui Goga. Răspunsul fostului preşedinte de consiliu precizează că: „D. N. Iorga păstrează bune sentimente pentru persoana dlui Cuza şi pentru proezia dlui Goga, dar nu poate admite trei lucruri: 1. imitarea metodelor germane, peste rănilie sângerânde încă ale marelui război; 2. întrebuinţarea formaţiunilor militare şi ale violenţelor pentru a se ajunge la putere şi 3. Instalarea unei dictaturi care nu poate să aibe scuza unui geniu politic. Ziarele din Capitală comentând călătoria pe care va întreprinde-o d. Iuliu Maniu în streinatate, cu toate că dsa a declarat că această călătorie nu are un scop politic, anunţă totuşi ca fostul preşedinte de Conslin va avea importante întrevederi în streinătate, dsa întâlnind pe d. Milan Hodza, Schuschnigg şi Andre Tardeu. SITUAŢIA Importante audienţe la Suveran — D. Iorga despre acţiunea gogo-cuziştilor — — Călătoria dlui Iuliu Maniu — % . *t % ^ \ % C/l \\\ ? rsr \ O. % \ c. % \\% *•* \ Rebelii militari din Tokio s’au predat SANGHAY, 29 (Rador). Ambasada japoneză a primit din Tokio comunicare oficială că rebelii s’au predat la 11.30 ora japoneză, adică 4 30 ora Europei Orientale. După ce au ocupat trei zile principalele ministere rebelii au consimţit să intre în cazărmi în urma unui nou ordin dat de împărat, care anunța intervenția armatei împotriva lor. Ordinul a fost comunicat rebelilor cu ajutorul avioanelor care au aruncat ultimatumul deasupra clădirilor ocupate. Dece doi Diai ilue Orosz Cagero? Cererea de extrădare a fost respinsa si de Jugoslavia BUCURESTI, 29. (Dela coresp. nos- Cehoslovacia a refuzat tranzitul es- tul la legea devizelor ci nurtial pentru tru. part.) t'ilnuil scandalosului Grosz- . crocului. A rămas atunci drumul prin falsificarea autorizaţiilor de compensagere ţine de multă vreme afişul senzaţionalului şi îşi adaugă mereu noul şi nouă capitole. Patronii escrocului au încercat recent o lovitură în Cameră, prin care, — dacă reuşeau, —■ escrocul urma să beneficieze de amnestie. Senatul, prin amendamentul pe care l-a adăugat legii devizelor, a înlăturat însă această vinovată ticăloşie. Cu toate insistenţele oficiale pe cari le anunţă autorităţile că s’au depus şise depun, aducerea lui Grosz-Cagero in ţară întârzie mereu. Jugoslavia, unde s’a făcut cererea de extindere pe cale judiciară. Guvernul din Iugoslavia a respins această cerere, refuzând extrădarea lui Grosz, adică tranzitul lui prin Iugoslavia. Patronii şi complicii escrocului lucrează deci din răsputeri, atât pentru muşamalizarea afacerii în ţară, cât şi pentru împiedecarea extrădării lui. Se pare că sunt nădejdi ca Grosz să fie adus în ţară nu pe cale de extrădare judiciară ci pe cale administrativă, urmând să nu fie judecat pentru delicaţii. La tot cazul, complicii din umbră şi din lumină ai escrocului se sbat din răsputeri să-i micşoreze cât mai mult vina, pentru ca salvându-l pe Grosz să se salveze pe ei înşişi. Şi în timp ce o ţară întreagă rămâne scandalizată faţă de această paralizare a autorităţilor, escrocul Grosz-Cagero petrece confortbil in saloanele luxoase ale sanatorului vienez „Döblinger Sanatorium” unde întreţinerea lui costă zilnic 1000 de schilingi, ceea ce în banii noştri însemnează 25.000 lei. »»♦»O *«4**·«M^Mt*«***'»*«***«4 »»»»»»»»»»* »»»»»»»»•••♦♦♦»»♦»♦♦♦♦»»»»»»•o»*« Precizări în jurul concursului pentru catedre de Sociologie Cluj. Din coloanele unui cont naiie ioca a amanat ieri că „Societatea situdentnor in mierie şi r mosodie a pupucat un comumiciat, in care incuarcă o poiemcă cu ziarul nostru, pe chestiunea celor scrise de noi cu privire la incidentele recente de la Universitate. Nu înţelegem nici rostul nici justificarea acestui comunicat, prin care comitetul unei societăţi studenţeşti de sub controlul autorităţilor universitare, polemizează cu ziarul care n’a făcut altceva decât a regretat şi reprobat unele manifestaţiuni de umbrire a prestigiului academic. Nu am luat atitudine pentru niciunul dintre candidaţi, ne-am exprimat însă convingerea, că judecata asupra valorii ştiinţifice şi pedagogice a candidaţilor, nu o poate face decât comisia examinatoare, în plenul ei, şi că ori la acte streine de această comisie, pentru saucontra unora sau laltolta dintre candidaţi, nu pot fi decât regretabile. * In legătură cu concursul pentru ocuparea catedrei de Sociologie de la Universitatea din Cluj, d. prof. V. Ghidionescu, membru în comisia de examinare ne trimite următoarea precizare: Intr'un ziar din Cluj — „România Nouă"— s‘a publicat ştirea tendenţioasă, că fosta comisiune de concurs pentru catedra de Sociologie dela Facultatea de litere şi filosofie s’ar fi întrunit din nou joi (27 c.) lei orele 16 şi, în lipsa dlui prof. D. Gusti, ar fi stabilit printr’un aşa zis proces verbal, acest rezultat definitiv: candidatul C. Sudeţeanu cu media 18,78; candidatul T. Herseni cu media 18,75. In calitate de fost secretar al comisiunii mă simt obligat să nu las opinia publică indusă în eroare asupra rezultatului definitiv izvorât din mediile iuburor lecţiilor şi probelor practice, prestate de cei doi canidaţi amintiţi. Adevărul este că in cea di urmă şedinţă a comisiunii, Miercuri seara (26 c.), in sensul legii şi al regulamentului, a trebuit consemnat la proces verbal următorul rezultat stabilit în mod definitiv de către majoritatea membrilor comisiunii: candidatul Tr. Herseni cu media 18,75; candidatul C. Sudeţeanu cu media 18,68. Fiind lucrările încheiate şi comisiunea dizolvată chiar în ziua de Miercuri, actul redactat de fostul ei preşedinte M. Ştefănescu a doua zi, Joi, rămâne o chestiune personală, care îl priveşte exclusiv şi nu angajează nicidecum pe foştii membrii ai comisiunii. Nu corespunde adevărului nici afirmaţiunea că la redactarea pretinsului proces verbal de joi ar fi participat şi alţi membri ai fostei comisiuni, în afară de prof. Marin Ştefănescu şi Florian Ştefănescu-Goangă. Cluj, 29 Februarie 1936. Prof. VL. GHIDIONESCU fost secretar al comisiunii de concurs. Dd. Vaier Pop şi A. Bentoiu mai sunt încă miniştri? Decizia Înaltei Curţi de Casaţie, prin care d. general Cihosky a fost achitat cu unaninitate, de învinuirile cari i s’a adus prin trimiterea în judecată de către parlaimentuil liberal, — în orice ţară în care mai există moralitate politică, trebuia să aibă ca urmare sancţionarea morală a ajutorior acuzaţiilor nedrepte. La noi, autorii actului de dare în judecată ocupă însă şi astăzi, unul locul de ministru şi cellălalt locul de subsecretar de stat al departamentului justiţiei. Dr. Vaier Pop şi Aurelian Bentoiu, întâiul cel care a presidat comisia de anchetă în afacerea Skoda, iar al doilea cel care a întocmit raportul comisiunei de anchetă, au ajuns pentru aceste merite să primească recompensa conducerii Ministerului de Justiţie tocmai atunci, când „afacerea” Skoda a fost trimisă în judecata înaltei Curţi de Casaţie. Decizia de achitare a supremului for de justiţie, echivalează in fapt cu osândirea autorilor actului de dare în judecată. Pentru că achitând pe cel pe nedreptul acuzat, justiţia osândeşte în realitate pe autori acuzaţiunilorfalse şi neîntemeiate. Senini ca şi când nimic nu sar fi întâmplat, dd. Vaier Pop şi Aurelian Beniciu continuă să rămână în fruntea departamentului justiţiei. Nu ne mirăm nici de unul nici de altul. Tribulaţiunile politice ale unuia, cinismul şi spiritul de afacerism al celuilalt, sunt îndeajuns de cunoscute, pentru ca nimeni să nu-şi mai poată îngădui iluzia unei răspunderi morale. Ce spun însă ceilalţi membri ai guvernului? Ce spune partidul liberal Care a cunoscut totuşi şi cazuri de demnitate şi de morală politică? Câtă vreme vor mai rămânea încă miniştrii, dnii Vaier Pop şi Bentoiu? i. MM»»»*»» Conferinţa navală ătla Lunara De câteva zile in capitala Angliei s’au dus tratative pentru stăvilirea unui acord naval care să mulţumească puteri de talia Angliei, Statelor Unite, Franţei, Japoniei, Italiei şi Germaniei. Nu doar că alte state nu ar avea şi ele flota lor. Conferinţa navală a fost rezervată însă numai celor mari, celor cari se tem unul de altul. Căci ce contează pentru Marea Britanie flota Greciei sau a Portugaliei de pildă, sau pentru Statele Unite flota de război a cine ştie cărei republici sud-americane. Toate celelalte flote nu sunt decât simple păzitoare de coastă sau de anumite drumuri coloniale. Adevărul este că azi avem şase mari puteri navale, cărora în curând li se vor ataşa şi Sovietele. Împrejurările în cari s’au ţinut aceste conferinţe sunt deosebit de grele. Până şi vremurile sunt de aşa natură, încât, în viitorul război, flota şi aviaţia vor avea poate o importanţă mai mare decât infanteria, prin aceasta voim să spunem că se va da prioritate acestor arme de luptă, cari pot interveni mult mai eficace. La această conferinţă Anglia a luptat pentru apărarea prestigiului ei de stăpânitoare a mărilor. Puncte critice pentru ea sunt: Marea Baltică, de uinde ar putea să se ridice primejdia germană; Marea Mediterană, unde începe să fie serios ameninţată de Italia şi Extremul Orient, unde dominaţiunea britanică începe să devină tot mai indezirabilă şi în acelaş timp tot mai vulnerabilă. Statele Unite sunt preocupate serios de o puternică flotă în Atlantic, deşi grija lor întreagă este concentrată spre Oceanul Pacific, unde arhipelagul Hawai şi Filipinele constituesc punţi periculoase pentru vrăjmaşul care ar încerca un atac. Deasemenea cercurile politice din Washington îşi dau seama, că numai o flotă puternică poate apăra marile interese capitaliste ale Americei în China, interese cari sunt azi serios ameninţate atât de naţionaliştii chinezi de la Nanking, cât şi de Japonia. In ceia ce priveşte republica franceză, titularul departamentului marinei militare, a accentuat de nenumărate ori că Franţa, în calitate de convinsă pacifistă, vede în flota ei doar posibilitatea de a-şi menţine actualele colonii, de a fi dig împotriva unui năvălitor. Acest năvălitor nu ar putea fi, în Canalul Mânecii, decât Germania, iar în Marea Mediterană Italia. Şi e logic să fie aşa, căci din moment ce s’ar pune problema unui război naval între Italia şi Anglia, pentru dominaţiunea Mediteranei europene, iar acest război în mod teoretic s’ar termina cu victoria Italiei, nu mai încape nici o îndoială, că Franţei i s’ar rezerva un rol mult mai inferior decât cel pe care îl are astăzi. Rezultă din toate acestea că între Franţa, Statele Unite şi Anglia există perfectă identitate de vederi. Flotele lor nu sunt altceva decât flote puse în serviciul păcii, o pace care de altfel le convine, căci aceste trei puteri sunt beneficiarele unor situaţii excelente. Un alt caracter comun este că toate aceste trei state au rivali comuni: Germania, Italia, Japonia. Plecând dela aceste consideraţiuni, trebue să subliniem aci că Japonia s’a retras încă de la început din conferinţă. Italia, după ce a participat la toate lucrările, informându-se suficient, a declarat că nu este dispusă să semneze acordul, deoarece pe de o parte aşteaptă să vadă ce hotărâre va aduce Geneva cu privire la aplicarea sancţiunilor petrolifere, iar pe de altă parte lacuna dintre cuirasate şi crucişătoare este prea mare pentru a putea fi acceptată de regimul fascist. In felul acesta am ajuns la situaţia ca în loc de 6 puteri navale cari ar fi putut cădea la un acord, avem două constelaţii navale. De o parte pacifiştii, de altă parte cei cari vor revendicări teritoriale şi satisfacţii pentru o înfrângere ce nu poate fi uşor uitată. Conferinţa de la Londra echivalează desigur cu un eşec. Blocul anglo—americano —francez va continua să se înarmeze, iar celălalt va face tot ce-i va sta in putinţă, ca să facă acelaş lucru în mod nelimitat, fără nici o consideraţie la deirea finanţelor publice şi a economiilor lor naţionale. Sunt tot mai multe indicii că ne apropiem cu paşi grăbiţi de un nou conflict, care va fi fără precedent în istoria umanităţii Gormelhi Albu