Patria, martie 1936 (Anul 18, nr. 50-73)

1936-03-01 / nr. 50

Ana! *1 XVHI»!?* N®. 50 DIRECTOR:­­ Dr AUREL BUTEANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA­­ CLUJ, Strada Regina Maria No. îl TELEFON: 13—31 r ~ ABONAMENT: (Dala 1 Aprlie 1935): Abonament anual — — _ Lai 700.— Fracţinai de an, lunar — —Lei 55— Pentru funcţionari, anual — Lei 603._ Fracfiuni de an, lunar — — — Lai 56.— Preoţi, InTătători, itnden­i, ţărani, an. Lai 500. -Fracţiuni de an, lunar — __ Lai 45— Pt. autorităfi, instituţii, bănci, atc. aa. Lai jPOfi In străinătate dublu. Organ al Partidului Naţional Ţărâna Lel 2 Dsmn1necfi# 1 Martie 1036 Legea electorală la aspectul penalitâ(ii Actuala lege electorală este o operă imposibilă şi din punct de vedere con­­stitujional şi privindu-o în lumina mor naiului politic. Ea apare, şi s a dio­vedit in frecventa maladivă a alegerilor fă­ră sfârşit, a fi un instrument cai titlu de lege pentru a falsifica voinţa ţării în cea mai bună voie şi cu o înlesnire pâ­­cătoiaşfă. De sine înţeles, că astfel fiind, reforma ei se impune­au o extremă urgenţă şi supremă necesitate. Dar cine să fie creatorul ei? — O întrebare aceasta, la care răspunsul se dă de la sine. Legea electorală de a­­cum, — bine ştiut, — este opera parti­dului liberal, care a încredinţat pe cei mai tipici exponenţi ai săi cu confec­ţionarea acestei legi, ceaa ce explică momentan, pentrud­e ea este produsul diabolismului politic levantino-fanaro­­bizantin. Zămislit şi trăit în rafineria bizantină, partidul liberal a ajuns la putere în anul 1922, pe calea celei mai temerare hoţii, ce a notat vreodată is­toria în viaţa politică a ţărilor. încui­baţi odată la putere prin istoricul ban­ditism electoral, organizat şi prezidat de însuş ministrul de interne de atunci, ei au căutat, ca mai ales legea electo­rală să fie o garanţie criminală a lor pentru a le asigura perpetuarea stăpâ­­nirei cu toate grozăveniile ei. O refor­mă a acestei legi încredinţată partidu­lui liberal, ar­ însemna deci o perfec­­ţion­a­re a ei în sensul de a servi inte­resele infernale ale acestor ruinători de ţară. Este deci de necontestat, că competenţa morală, dogmatică şi doc­trinară de a crea o nouă lege electora­lă, revine partidului naţional-ţărănesc, care în noul său program nu numai că reprezintă cele mai înţelepte orientări ale geniului omenesc, emanaţiuni alle concepţiei mondiale, dar este şi aposto­lul adevăratei democraţii, pe calea că­reia trebue îndrumată viaţa ţării ro­mâneşti, căci democraţia şi civilizaţia sunt două concepţii deplin adactutate. Iar democraţia chiar în legea electora­lă îşi găseşte cel mai puternic mijloc de ileializiare. Fiecare drept de vot, re­alizează o bucată de democraţie, căci el asigură influenţa unor cercuri mai largi în formarea voinţei naţiunei, ce­­eeai ce este suprema garanţie a infalibi­­lităţii voin­fei­­Colectivităţii. Deci e o chestiune de desvolltare şi întărire a democraţiei noastre crearea unei legi electorale în spiritul programului par­tidului naţional-ţărănesc. Nu voiu discuta în cadrul acestui ar­ticol sistemul de adoptat în noua lege electorală, ci pun aci o singură chesti­une: cea a penalităţilor electorale, ca­re este independentă de felul sistemu­lui electoral şi care v­a trebui, să fie considerată cu toată seriozitatea la al­cătuirea ei de oricare sistem ar fi ea. Reglementarea înţeleaptă a penalită­ţilor în lgea electorală, comportă o mai mare importanţă decât celelalte reglementări ale ei, deoarrece, bin­e­­ştiut este, că capitolul penalităţilor în orice lege este Cerberuşul, care stă la paza acelei legi. Oricât de înţeleaptă a­r fi economia legii cu reglementările ei de fond, aceste nicicând nu se vor pu­tea aplica, dacă nu va exista o regle­mentare eroică a penalităţilor electo­rale.­­ Această reglementare trebue indivi­dualizată în sens de drept penal, adica conformată mentalităţii electorale spe­ciale, ce caracterizează ţara noastră. Şi cu cât moravurile,­­aşa zisele­ obice­iuri ale pământului sunt mai stricate, astfel cu cât mentalitatea electorală es­te mai demoralizată, cu­­atât statuarea şi penalizarea infracţiunilor electorale trebue să fie mai radicală şi chiar dra­conică. Cunoaştem prea bine ţara noastră sub raportul moravurilor electorale. La noi a fi elector bun înseamnă a fi mă­iestrul tuturor fără de, legilor electo­rale. Um astfel de personaj n bucură de onoare şi prestigiu neînchipuit superi­oară celei de a fi ,prezidentul Academiei de ştiinţe. E firesc deci, dacă­ o astfel de concepţie rediectorala utilizează mijloa­cele cele mai detestabile: barbarismul cu tot fioţrul lui, înjugarea justiţiei cu reprezentanţii ei, procurori şi judecă­tori în slujba celor­i mai­ ticăloase sco­puri electorale tot aşa la s­ervirea am­a­­tei, poliţiei, jandarm­er­iei, siguranţei, a funcţionarilor administrativi şi finan­ciari cum şi a c­lor dela al­te ^ servicii publice, In fine a tot, ce constîtue pu­tere de stat, — aetor mai jospice in­terese de partid- Unde mai puni tero­rizarea cu toate ororile ni şi mijloacele de porumpare fără nici aia scrupul Şi stângenire: beutură, mâncare, ba mai nou s‘au aplcat în judeţul Hunedoara mijloace recent inventate: distribuirea de scânduri şi alt material lemnos die construcţie, di® uzinele statului, ier­tare de imipozie, taxe fiscale, amenzi şi altele, pe care numai bizantinismul gre­ţos şi anarhic al liberalilor lid ştie iscodi. Felul, cum sunt reglementate pena­­lităţile în legea electorală de acum, nu că e lamentabil, dar aste deja dreptul tendenţios. In afară de faptul, că pe­nalităţile electorale sunt legiferate cu o mare insuficienţă, e păcătoasă pro­cedura pentru judecarea lor aşa, că a­­ceasta este proprie d­e a zădărnici toate redamaţiu® Ic în justiţie împotriva ce­lor mai grave abuzuri electoralei. Ba ex­perienţa ni-a arătat, că dată fiind aşa o procedură, instanţele judecătoreştii a­u creat o jurisprud­anţă, i aşa dă insupor­tabilă in matern acestor penalităţi, că nu dă Dumnezeu, să poţi scoate vi­novat pe un judecător hoţ sau măs­luitor de urne. Trebue creat un cod Electoral, care să cuprindă la un loc tot, ce pr­iveş­e materia­­electorală. In acest cod cel mai de frunte capitol să fie: statuarea înţe­­­leaptă a penalităţilor electorale de la c­ele mai grave pârul la cele mai uşoare ne­omiţând nimic din ceea ce poate con­stitui element penal şi apoi sancţiona­rea draconică a celor vinovaţi fără nici o milă şi­ îndurare. Completele de judecată să fie compuse din prezidenţii de seteţii ale tribunalelor în frunte cu primul preşedinte. Procedura pentru reclamarea şi ju­decarea acestor penalităţi să fie cât mai uşoară, cât mai lipsită de forme ucigătoare*, iar acţiunea publică să o deschidă ministerul public ,,ex off­icio“, jessizându-se de orice denunţ fie acesta chilăit anonim. Penalităţile electorale violează nu numai ordinea de drept în semus general, ci şi ordinea constituţio­­nală şi parlamentară, ele au de­ci per expallenta­m, caracterul de drept Pu­blic, deci e o supremă datorinţă a ministeriului public a se sesiza asupra lor şi ,a solicita sancţionarea lor din oficiu. Iniţiativa particulară a alegătorilor deci este exclusă prin concepţie în ac­ţiunea penalităţilor electorale iar o re­torsiune dreaptă şi serioasă a lor im­pune, ca ea să fie dată pe toată linia de instanţele ordinare cu judecători a­­leşi şi nu să­­li­ se aplice justiţia de lote­rie a curţilor cu juraţi. O instituţiune, care mai ales la noi e compromisă to­tal. Numai un cod electoral citeat în vir­tutea acestor principii va convinge ţa­ra de energiile morale alle partidului nostru şi va întări credinţa, că acest partid are şi sinceritatea şi capabilita­­tea de a întrona o viaţă de stat în ade­văr democratică și un parlamentarism veritabil, pe care să nu-l poată falsifica nici chiar diabolismul bizantin al libe­ralilor. Dr. IUSTIN TOP. victima unui automobil ATENA, 29 (Rador). — Automobilul regal în care se afla chiar Regel. Geor­ga s-a ciocnit violent cu o altă mașină- Automobilele au suferit grave avarii dar Suveranul a scăpat neatins. Regele GEORGE al Greciei BUCUREŞTI, 29 (Dela corasp. nos­tru particular). — Situaţia polit­ica în­cordată în ultimele lu®i mai ales prin fracţiunile dintre partidul şi guvernul liberal şi prin complicitatea vădita a guvernului cu extremismul de dreapta, se pare că se apropie spre o limpe­zire. In streiinărita, în curtea largă a vot­u­lui universal din ţară şi în parlament, factorii principali ai vieţii publice au condamnat sărb­ă­­tăriile îşi violenţele ex­tremismului şi în acelaş timp au înse­rat haosul şi degradarea autor­ticii spectacolul deprimant al unui guvern in­capabil. In această situaţie cercurile po­litice aşteaptă cu viu interes au­dienţele ce vor începe în curând la Suvera­n Astfel, în cursul săptămânei viitoare e probabil să fie pri­miţi în audienţă de Suveran dd. Virgil Madgearu şi N. Costacn­es­­cu. M. Sa Regele începând seria audienţelor politice d­in cercurile politice serioase şi de răspundere a făcut o bună impresie atitudinea dlui Iorga în faţa acţiunei de violenţă a gogo-cuziştilor. Innora­­irea pe care a adus-o dsa în Senat ,,că­m­­ăşilior albastre” şi dezordinelor des­făşurate de acestea, este continuată în „Neamul Românesc” unde se răspunde ziarului „Porunca Vremii” care a în­trebat: de ce are d. N. lorga resenti­mente contra dlui A. C. Cuza şi dl­ui Goga. Răspunsul fostului preşedinte de consiliu precizează că: „D. N. Iorga pă­strează bune sentimente pentru per­soana dlui Cuza şi pentru pro­ezia dlui Goga, dar nu poate admite trei lucruri: 1. imitarea metodelor germane, pes­te rănilie sângerânde încă ale marelui război; 2. întrebuinţarea formaţiunilor mi­litare şi ale violenţelor pentru a se a­­junge la putere şi 3. Instalarea unei dictaturi care nu poate să aibe scuza unui geniu politic. Ziarele din Capitală comentând călătoria pe care va întreprin­­de-o d. Iuliu Maniu în streina­tate, cu toate că dsa a declarat că această călătorie nu are un scop politic, anunţă totuşi ca fostul preşedinte de Cons­lin va avea importante întrevederi în streinătate, dsa întâlnind pe d. Milan Hodza, Schuschnigg şi Andre Tardeu. SITUAŢIA Importante audienţe la Suveran — D. Iorga despre acţiunea gogo-cuziştilor — — Călătoria d­lui Iuliu Maniu — % . *­t % ^ \ % C/l \\\ ? rsr \ O. % \ c. % \\% *•* \ Rebelii militari din Tokio s’au predat SANGHAY, 29 (Rador). Ambasada japoneză a primit din Tokio comunicare oficială că rebelii s’au predat la 11.30 ora japoneză, adică 4 30 ora Europei Orientale. După ce au ocupat trei zile principalele ministere rebelii au con­simţit să intre în cazărmi în urma unui nou ordin dat de împărat, care anunța intervenția armatei împotriva lor. Ordinul a fost comunicat rebelilor cu ajutorul avioanelor care au aruncat ultimatumul deasupra clădirilor ocupate. Dece doi Diai ilue Orosz Cagero? Cererea d­e extrădare a fost respinsa si de Jugoslavia BUCURESTI, 29. (Dela coresp. nos- Cehoslovacia a refuzat tranzitul es-­­ tul la legea devizelor ci nurtial pentru tru. part.) t'ilnuil scandalosului Grosz- . crocului. A rămas atunci drumul prin­­ falsificarea autorizaţiilor de compen­sagere ţine de multă vreme afişul sen­zaţionalului şi îşi adaugă mereu noul şi nouă capitole. Patronii escrocului au încercat re­cent o lovitură în Cameră, prin care, — dacă reuşeau, —■ escrocul urma să beneficieze de amnestie. Senatul, prin amendamentul pe care l-a adăugat legii devizelor, a înlăturat însă această vi­novată ticăloşie. Cu toate insistenţele oficiale pe cari le anunţă autorităţile că s’au depus şi­­se depun, aducerea lui Grosz-Cagero in ţară întârzie mereu. Jugoslavia, unde s’a făcut cererea de exti­ndere pe cale judiciară. Guvernul din Iugoslavia a respins această cerere, refuzând extrădarea lui Grosz, adică tranzitul lui prin Iugosla­via. Patronii şi complicii escrocului lu­crează deci din răsputeri, atât pentru muşamalizarea afacerii în ţară, cât şi pentru împiedecarea extrădării lui. Se pare că sunt nădejdi ca Grosz să fie adus în ţară nu pe cale de extrăda­re judiciară ci pe cale administrativă, urmând să nu fie judecat pentru delic­­aţii. La tot cazul, complicii din umbră şi din lumină ai escrocului se sbat din răsputeri să-i micşoreze cât mai mult vina, pentru ca salvându-l pe Grosz să se salveze pe ei înşişi. Şi în timp ce o ţară întreagă rămâne scandalizată faţă de această paralizare a autorităţilor, escrocul Grosz-Cagero petrece confortbil in saloanele luxoase ale sanatorului vienez „Döblinger Sa­natorium” unde întreţinerea lui costă zilnic 1000 de schilingi, ceea ce în ba­nii noştri însemnează 25.000 lei. »»♦»O *«4**·«M^­Mt*«­***'»*«***«4 »»»»»»»»»»* »»»»»»»»•••♦♦♦»»♦»♦♦♦♦»»»»»»•o»*« Precizări în jurul concursului pentru catedre de Sociologie Cluj.­­ Din coloanele unui cont­ naiie ioca a am­anat ieri că „Societatea situ­­dentnor in mierie şi r mosod­ie a pupu­­cat un comumiciat, in care incuarcă o poiem­că cu ziarul nostru, pe chestiu­nea celor scrise de noi cu privire l­a incidentele recente de la Universitate. Nu înţelegem nici rostul nici justifi­carea acestui comunicat, prin care co­mitetul unei societăţi studenţeşti de sub controlul autorităţilor universita­re, polemizează cu ziarul­ care n’a fă­cut altceva decât a regretat şi reprobat unele manifestaţi­uni de umbrire a prestigiului academic. Nu am luat atitudine pentru nici­­unul dintre candidaţi, ne-am exprimat însă convingerea, că judecata asupra valorii ştiinţifice şi pedagogice a candi­daţilor, nu o poate face decât comisia examinatoare, în plenul ei, şi că ori la acte streine de această comisie, pentru sau­­contra unora sau laltolta dintre candidaţi, nu pot fi decât regretabile. * In legătură cu concursul pentru o­cuparea catedrei de Sociologie de la U­­niversitatea din Cluj, d. prof. V­. Ghi­di­on­escu, membru în comisia de exa­minare ne trimite următoarea preci­zare: Intr'un ziar din Cluj — „România Nouă"— s‘a publicat ştirea tendenţi­oasă, că fosta comisiune de concurs pentru catedra de Sociologie dela Fa­cultatea de litere şi filosofie s’ar fi în­­tr­unit din nou joi (27 c.) lei orele 16 şi, în lipsa dlui prof. D. Gusti, ar fi sta­bilit printr’un aşa zis proces verbal, acest rezultat definitiv: candidatul C. Sudeţeanu cu media 18,78; candidatul T. Herseni cu media 18,75. In calitate de fost secretar al com­i­­siunii mă simt obligat să nu las opinia publică indusă în eroare asupra rezul­tatului definitiv izvorât din mediile iuburor lecţiilor şi probelor practice, prestate de cei doi can­idaţi amintiţi. Adevărul este că in cea di urmă şe­dinţă a comisiunii, Miercuri seara (26 c.), in sensul legii şi al regulamentului, a trebuit consemnat la proces verbal următorul rezultat stabilit în mod de­finitiv de către majoritatea membrilor comisiunii: candidatul Tr. Herseni cu media 18,75; candidatul C. Sudeţeanu cu media 18,68. Fiind lucrările încheiate şi comisiu­­nea dizolvată chiar în ziua de Mier­curi, actul redactat de fostul ei preşe­dinte M. Ştefănescu a doua zi, Joi, ră­mâne o chestiune personală, care îl priveşte exclusiv şi nu angajează nici­decum pe foştii membrii ai comisiunii. Nu corespunde adevărului nici afir­­maţiunea că la redactarea pretinsului proces verbal de joi ar fi participat şi alţi membri ai fostei comisiuni, în afară de prof. Marin Ştefănescu şi Flo­rian Ştefănescu-Goangă. Cluj, 29 Februarie 1936. Prof. VL. GHIDIONESCU fost secretar al comisiunii de concurs. Dd. Vaier Pop şi A. Bentoiu mai sunt încă miniştri? Decizia Înaltei Curţi de Casaţie, prin care d. general Cihosky a fost achitat cu unaninitate, de învinuirile cari i s’a adus prin trimiterea în judecată de către parlaime­ntuil liberal, — în orice ţară în care mai există moralitate po­litică, trebuia să aibă ca urmare sanc­ţionarea morală a ajutorior acuzaţiilor nedrepte. La noi, autorii actului de dare în ju­decată ocupă însă şi astăzi, unul locul de ministru şi cellălalt locul de subse­cretar de stat al departamentului jus­tiţiei. Dr. Vaier Pop şi Aurelian Bentoiu, întâiul cel care a presidat comisia de anchetă în afacerea Skoda, iar al doi­lea cel care a întocmit raportul comi­­siunei de anchetă,­­ au ajuns pentru aceste merite să primească recompen­sa conducerii Ministerului de Justiţie tocmai atunci, când „afacerea” Skoda a fost trimisă în judecata înaltei Curţi de Casaţie. Decizia de achitare a supremu­lui for de justiţie, echivalează in fapt cu osândirea autorilor ac­tului de dare în judecată. Pen­­tru că achitând pe cel pe ne­dreptul acuzat, justiţia osândeşte în realitate pe autor­i acuzaţiu­nilor­­false şi neîntemeiate. Senini ca şi când nimic nu sar fi în­tâmplat, dd. Vaier Pop şi Aurelian Beniciu continuă să rămână în fruntea departamentului justiţiei. Nu ne mirăm nici de unul nici de al­tul. Tribulaţiunile politice ale unuia, ci­nismul şi spiritul de afacerism al ce­luilalt, sunt în­deajuns de cunoscute, pentru ca nimeni să nu-şi mai poată îngădui iluzia unei răspunderi morale. Ce spun însă ceilalţi membri ai gu­vernului? Ce spune partidul liberal Care a cu­noscut totuşi şi cazuri de demnitate şi de morală politică? Câtă vreme vor mai rămânea încă miniştrii, dnii Vaier Pop şi Ben­toiu? i. MM»»»*»» Conferinţa navală ătla Lunara De câteva zile in capitala Angliei s’au dus tratative pentru stăvilirea unui acord naval care să mulţumească pu­teri de talia Angliei, Statelor Unite, Franţei, Japoniei, Italiei şi Germaniei. Nu doar că alte state nu ar avea şi ele flota lor. Conferinţa navală a fost re­zervată însă numai celor mari, celor cari se tem unul de altul. Căci ce con­tează pentru Marea Britanie flota Gre­ciei sau a Portugaliei de pildă, sau pentru Statele Unite flota de război a cine ştie cărei republici sud-america­­ne. Toate celelalte flote nu sunt decât simple păzitoare de coastă sau de a­­numite drumuri coloniale. Adevărul este că azi avem şase mari puteri na­vale, cărora în curând li se vor ataşa şi Sovietele. Împrejurările în cari s’au ţinut ace­ste conferinţe sunt deosebit de grele. Până şi vremurile sunt de aşa natură, încât, în viitorul război, flota şi aviaţia vor avea poate o importanţă mai mare decât infanteria, prin aceasta voim să spunem că se va da prioritate acestor arme de luptă, cari pot interveni mult mai eficace. La această conferinţă Anglia a lup­tat pentru apărarea prestigiului ei de stăpânitoare a mărilor. Puncte critice pentru ea sunt: Marea Baltică, de uin­de ar putea să se ridice primejdia ger­mană; Marea Mediterană, unde începe să fie serios ameninţată de Italia şi Extremul Orient, unde dominaţiunea britanică începe să devină tot mai in­dezirabilă şi în acelaş timp tot mai vulnerabilă. Statele Unite sunt preocupate serios de o puternică flotă în Atlantic, deşi grija lor întreagă este concentrată spre Oceanul Pacific, unde arhipelagul Ha­wai şi Filipinele constituesc punţi pe­riculoase pentru vrăjmaşul care ar în­cerca un atac. Deasemenea cercurile politice din Washington îşi dau seama, că numai o flotă puternică poate apă­ra marile interese capitaliste ale Ame­­ricei în China, interese cari sunt azi serios ameninţate atât de naţionaliştii chinezi de la Nanking, cât şi de Japo­nia. In ceia ce priveşte republica france­ză, titularul departamentului marinei militare, a accentuat de nenumărate ori că Franţa, în calitate de convinsă pacifistă, vede în flota ei doar posibili­tate­a de a-şi menţine actualele colonii, de a fi dig împotriva unui năvălitor. Acest năvălitor nu ar putea fi, în Ca­nalul Mânecii, decât Germania, iar în Marea Mediterană Italia. Şi e logic să fie aşa, căci din moment ce s’ar pune problema unui război naval între Ita­lia şi Anglia, pentru dominaţiunea Me­­diteranei europene, iar acest război în mod teoretic s’ar termina cu victoria Italiei, nu mai încape nici o îndoială, că Franţei i s’ar rezerva un rol mult mai inferior decât cel pe care îl are astăzi. Rezultă din toate acestea că între Franţa, Statele Unite şi Anglia există perfectă identitate de vederi. Flotele lor nu sunt altceva decât flote puse în serviciul păcii, o pace care de altfel le convine, căci aceste trei puteri sunt beneficiarele unor situaţii excelente. Un alt caracter comun este că toate aceste trei state au rivali comuni: Ger­mania, Italia, Japonia. Plecând dela aceste consideraţiuni, trebue să subliniem aci că Japonia s’a retras încă de la început din conferin­ţă. Italia, după ce a participat la toate lucrările, informându-se suficient, a declarat că nu este dispusă să semneze acordul, deoarece pe de o parte aşteap­tă să vadă ce hotărâre va aduce Gene­va cu privire la aplicarea sancţiunilor petrolifere, iar pe de altă parte lacuna dintre cuirasate şi crucişătoare este prea mare pentru a putea fi acceptată de regimul fascist. In felul acesta am ajuns la situaţia ca în loc de 6 puteri navale cari ar fi putut cădea la un acord, avem două constelaţii navale. De o parte pacifiştii, de altă parte cei cari vor revendicări teritoriale şi satisfacţii pentru o înfrân­gere ce nu poate fi uşor uitată. Confe­rinţa de la Londra echivalează de­sigur cu un eşec. Blocul anglo—americano —francez va continua să se înarmeze, iar celălalt va face tot ce-i va sta in putinţă, ca să facă acelaş lucru în mod nelimitat, fără nici o consideraţie la deirea finanţelor publice şi a econo­miilor lor naţionale. Sunt tot mai multe indicii că ne a­propiem cu paşi grăbiţi de un nou con­flict, care va fi fără precedent în isto­ria umanităţii Gormelhi Albu

Next