Patria, ianuarie 1937 (Anul 19, nr. 1-23)

1937-01-03 / nr. 1

. i 4£i/u Anui al XlX-le« Nr. 1 ia ifi m ?’ , DIRECTOR* Dr. AUREL BUTEANU «fo] Redacţia şi Administraţia« Strada Regina Maria Nr. Si Telefon: la-31 ' ABONAMENT: Abonament anual —, -----Lei 700.—» Fracţiuni de an, lunar------------Lei SOt— Pentru funcţionari, anual-----Lei 600.TM Fracţiuni de an, lunar —-----------Lei 65.— Preoţi, înv., stud., tirani anual — Lei 500.—­ Fracţiuni de an, lunar---------Lei 45.— Pentru autorităţi, i­at. bănci, etc. Lei 100#.— . ■ In străinătate dublu. Organs ai Partidului Jafiaitfil Turine ss Duminecă 3 Ianuarie 1937 An vechiu­­ an nou Cu ziua de astăzi s’a înscris in prugul vremii anul 1936. Primit cu mari speranţe de pace, de progres şi de bunăstare, — dacă el a reuşit să liniştească întrucâtva valurile crizei economice, in schimb se în­chide în împrejurări de îngrijorări şi tulburări politice dintre cele mai grave. In ordine internaţionala, anul 1936 a însemnat începutul unor acţiuni menite să treacă mult încă în anii ce vin. El a adus călcarea brutală a pactului dela Locarno şi zonei demilitarizate; înarmarea Germaniei în cursul acestui an s’a desăvârşit în proporţii înspăimân­tătoare şi în mod făţiş; problema abisiniană în acest an a fost solu­ţionată la sfârşitul unui abundent seceriş de vieţi; flăcările războiului civil din Spania continuă­ să ardă în vâlvătăi îngrozitoare, amenin­ţând să treacă şi să cuprindă şi vechea casă a Europei; tronuri s’au zguduit şi s’au schimbat regi în acest an, care a mân­­cat în ceeace pr­iveşte amenin­ţările tot mai grave ce se ridică împotriva păcii o recrudescenţă a revizionismului, sprijinit şi subli­niat de cuvinte ca acelea rostite de către d. Mussolini la Milano. Acestea sunt câteva linii princi­pale ale anului ce a trecut, în do­meniul întâmplărilor internaţio­nale. In ce ne priveşte, aceleaşi îngri­jorări şi aceleaş frământări, poate şi mai accentuate în anumite pri­vinţe decât în alţi ani. Politica noastră externă a­ înre­gistrat şi înregistrează oscilaţii ■ *.• . -h ii - »!■ -.'Ic »M«. i-o dator­esc factorilor oficiali, deşi brutala înlăturare a dlui Titulescu învederează că nici cercurile ofi­ciale nu au fost streine de unele manifestaţiuni adânc îngrijorătoare. Partide politice şi oameni politici cu pretenţii de importante roluri viitoare, au acţionat şi acţionează în vederea devierii axei politicei noastre externe tradiţionale în­spre Berlin. In manifeste incendiare se cere, spre marea satisfacţie a adver­sarilor noştri şi a taberei revizio­niste, sfărâmarea legăturilor care urnesc ţările Micei Înţelegeri, afir­­mându-se cu o vinovată uşurinţă că Mica Antantă nu există şi că nici nu are rost să existe. In politica internă propriu zisa, manifestaţiunile de anarhie şi de disordine sunt tot mai dese, atmos­fera de ură mergând până la crimă devenind tot mai încărcată. Glasul provinciilor unite în loc să fie as­cultat cu înţelegere, este înăbuşit şi în presă şi în parlament, aşa cum s-a întâmplat recent dlor Ghiţă Pop şi Pan­talippa. Şi în timp ce partidul naţional- ţărănesc a primit repetatele şi im­presionantele mărturii de încredere ale ţării, atât la alegerile parţiale, cum au fost cele de la Mehedinţi şi Hunedoara, cum şi la toate alege­rile comunale, — în dosul culiselor se urzesc cele mai înverşunate comploturi ale tuturor respinşilor sufragiului universal şi se pun la cale combinaţii oculte de aventură pentru înlăturarea acestui partid, crezându-se că nesocotirea ţării va­­ putea fi continuată fără primejdii. In timp ce la hotarele noastre se aude tot mai ameninţător zăngă­­­­nitul de armă, homunculii politicei româneşti se agită în sterpe fră­mântări de meschinării criminale. Anul 1936 se inchee cu dureri, cu mizerii, cu îngrijorări. Anul 1937 se naşte în mijloc de­­primejdii şi de ameninţări, în bubuit de tun care ar putea să se generalizeze, în ciocniri de interese şi de idei care pot să dea joc planetei. “ :MjSA^fnn tj'p: -j^"»'f iipLjysJ I cu Licăriri HaBt.* Toate prevederie ei şi toate prognosticurile sunt pesi­miste. Să credem însă şi să nădăj­duim că după cum bucuriile pre­văzute ale anului 1936 au fost schimbate cu dureri şi cu îngrijo­rări, anul 1937 născut în ameninţări şi primejdii ar putea să fie totuşi un an de bună pace, de progres şi de biruinţă a binelui şi a adevărului.­ „PATRIAU.» Cuvântul M. S. Regelui către ţară M. s. Regeie a rostit joi seara la Radio din Castelul Pelişor de la Sinaia, următorul­­mesaj către ţară: __ A devenit un obiceiu care-Mi place de a întrebuinţa acest nou mijloc, ca in aceste prime clipe ale noului an să pot spune întregului Meu popor: La Mulţi ani. Ş-i aduc urarea mea caldă de dragoste, ca anul care începe acum, 1937, să aducă tă­rii şi poporului prosperitate, pace şi voe bună. * Cu tot dragul, ca in­ toti anii, mă voiu strădui ca ţara noastră, cu ajutorul oa­menilor de bună credinţă şi sprijinit pe dragoste şi credinţă, să pot să o adu­c să facă un pas înainte pe calea progresului, pe calea propăşirii şi a binelui. Am siguranţa că dragostea care izvo­răşte din sufletul Meu către poporul Meu va fi pricepută şi Mi se va răspunde cu aceiaş dragoste şi cu toată încrederea. Toată munca Mea, toată voinţa Mea e pusă pentru ,a face bine şi pentru a conduce a­­cest popor, care Mi-e atât de drag, la desti­nele sale naturale. Din adâncul sufletului şi cu toată nă­dejdea în zile bune şi fericite zic tuturor: La mulţi ani. * Max Scheler Intr’Un referat al său desp­re filo­­sofia germană contimporană, Scheler face justa remarcă cu pri­vire la distincţia ce trebue operată între ţinuta literară şi cea ştiinţi­fică a filosofiei. Fără a contesta valoarea celei dintâiu, după Scheler nu se poate tăgădui faptul că, numai Cea de a doua formă a gândirii în­­deplineşte integral menirea filoso­­fării. Totuş vremile mai noui au sporit lucrările din domeniul filoso­fiei literaturizante, modificând şi concepţia fundamentală a acestei îndeletniciri. împrejurarea aceasta a provocat odată şi protestul lui Husserl, într’un articol apărut în primul număr al revistei „Logos“ („Die Philosophie als strenge Wis­senschaft“), un protest, restrâns de altfel la cadrele stricte ale ştiinţei, rostit în acord deplin cu demnitatea spiritului obiectiv al cercetărilor ştiinţifice, în care întemeetorul fe­nomenologiei se’ndreaptă hotărît îfPgQtjrirtţ încarcăriles dă * face I din preocuparea strict ştiinţifică a ■ filosofiei o concepţie subiectivă­­ despre lume şi viaţă (Weltan-ß schauung).­­a Obiecţia lui Husserl nu se res­­tânge la contestaţia aceasta, indi­când şi modalitatea prin care con­fuziile acestea pot fi definitiv în­lăturate, şi anume prin stabilirea unei metode ştiinţifice adecvată filosofiei. După Husserl toate fluc­tuaţiile prin care au trecut rezul­tatele cercetărilor filosofice, de la sfârşitul evului mediu până în zilele noastre se datoresc exclusiv împre­jurării că, intenţia filosofiei vechi — a unui Platon, Aristoteles sau chiar Toma din Aquin — de a înte­­meia o metodă definitivă proprie filosofiei, a fost cu desăvârşire abandonată, tema ei de căpetenie reducându-se astfel la tălmăcirea personală a vieţii şi lumii bizuită incontestabil pe anumite aptitudini de pătrundere şi pe spirit şi adân­că1®­ dar lipsită da rigurozităţii investigaţiilor ştiinţei şi de obiect­i­tivitate — aceasta mai ales după Kant, — însuşiri care singure asi­gură valabilitatea necesară şi uni­versală ale formulărilor ei. Din acest motiv Husserl renunţa la strălucirea gândirii filosofice, re­clamând în locul ei caracterul evi­dent al adevărului, spiritul îl sub­­stitue cu severitatea metodei, pre­ferând claritatea evidenţei formu­lărilor profunde. Ca exemplu Hus­serl ne aduce precisiunea metodică a ştiinţelor exacte, adăugând însă numai­decât, ca unul care e tot atât de iniţiat în domeniul aritmeticii, ca şi în problemele dificile ale sco­lasticei, că o altă confuzie inadmi­sibilă constitue adoptarea,­­pur şi simplu a m­etodei ştiinţelor pozi­tive în domeniul cercetărilor filo­sofice. Argumentaţia lui Husserl atinge în acest punct tocmai acea acuitate datorită căreia a isbutit într’un răstimp atât de scurt să im­pună filosofiei oficiale a tinereţii sale autoritatea fenomenologiei. Un vechiu principiu ne învaţă că metoda trebuie să se conformeze întotdeauna sistemului, iar acea­sta să fie adaptat,la obiectul discip­linei. Or filosofia nu e matematică, dar ei comportă anumite aserifinări cu ea, după cum păstrează puncte­­ comune şi cu alte ramuri spiri­tuale, care nici nu sânt de natură ştiinţifică. Ea în definitiv, ca o sinteză reflexivă a vieţii, întreţine raporturi cu toate ramurile ei ele manifestare. Prin ceea ce se dis­tinge însă de acestea în genere, este caracterul ei prin excelenţă ştiinţific. Pe când însă ştiinţele speciale sânt legate de un obiect precis, obiectul filosofiei consistă în atitudinea de a privi totul ştiin­ţific sub specie aeternitatis. De aici rezultă o anume metodă precisă, care ea singură e capabilă a resti­tui filosofiei prestigiul ei de odi­nioară, asigurându-i aceeaş autori­tate ca şi a ştiinţelor exacte de azi. Metoda aceasta a fost am­plu studi­ată şi elaborată minuţios de Husserl, cunoscută fiind azi sub­ numele de fenomenologie, — curentul care a stârnit o revoluţie în domeniul filo­sofiei egală numai celei determinate la timpul său de criticismul kantian. Acestui curent i s’a ataşat şi Max Scheler din tinereţe, după ce încercase o emancipare de stibt kantianism încă în calitate de dis-­­ cipol de al lui Eucken. Astfel nu e­ decât firesc ca să conteste Scheler I titlul ştiinţific al filoa­fiai litara­turizante, chiar şi în cazul când este profesată de im geniu reprezentativ ca Friedrich Nietzsche, întreg cu­rentul acesta care procedează ase­menea plăsmuirii poetice, deci în chipul elaborării artistice, — cu pro­funzime, talent şi vigoare suges­tivă, — dă un netăgăduit impuls preocupării filosofice, sămănând o mulţime de idei, însă cu preţul abi­­terii directivei fundamentele a filo­­sofiei de la făgaşul ei originar. Ast­fel modalitatea aceasta a filosofiei pune accentul prea mult pe partea interesantă, a expunerii, neglijând problema mai dificilă a adevărului. Deplasarea aceasta axiologică are consecinţi dăunătoare, căci înde­părtează prin virtuozitatea ei stilis­tică pentru timp îndelungat înţele­gerea­ filosofică de la procupările ei prin firea lucrurilor dificile, nea­­vând nici avantajul unei opere de vulgarizare, în urma profunzimii ei, care rămâne inaccesibilă publi­cului neiniţiat. Interesant, rămâne însă faptul că Scheler însuşi nu e pe deplin străin de modalitatea aceasta a filosofiei. Căci ceea ce domină în personalitatea filosofului litera­­turizant este elementul tempera­mental. Nietzsche a fost înainta iaeeeeeeeet»tttît de toate un geniu, şi recunoscând acesta afirmam rarele calităţi de sensibilitate, pe care şi Kant în teoria geniului ne face să le între­zărim. Or temperamentul este un element esenţial de alungul între­­gei cariere de filosof al lui Sche­ler, care va rămâne printre cape­tele cele mai iscoditoare şi intere­sante ale filosofiei contimporane. Fritz Heinemann îl caracterizează în felul următor: „La Max Sche­ler, un spirit genial de cercetător, care privind fenomenele prin sfera perspectivei istorice şi a ştiinţelor naturale, şi care a dovedit aptitu­dini de creator mai ales în sociolo­gie şi psihologie, se întrunesc am­bele domenii, gândirea filosofică tinzând cel puţin spre începuturi noui, cuprinzând în aceeaş privi­re natura şi istoria, instinctul şi spiritul, pe om şi pe Dumnezeu. Scheler va reprezenta­ o forţa covârşitoare cu posibilităţi de în­râurire în cercurile cele mai largi ale ştiinţei şi culturii, şi a fost ca atare un factor al istoriei spiritu­lui şi omenirii, înzestrat cu o pu­tere­ de plasticizare în adevăr uimitoare şi cu posibilităţi ase­mănătoare de asimilare ale apa­ratului psihic, cu un creer de o de Victor lancu al­irat­. Muzeul Asocia­ți­unii SIBIU. Reeditarea cazului Lindn­sigh, New­ York 2 (Rador). Familia miliardaru­lui Mattson a depus suma de 22.000 dolari, ca răscumpărare pentru fiul ei răpit de ban­diţi. Suma a fost ridicată de un om de în­­credere al bandiţilor. Cu toate acestea până în prezent copilul nu a fost restituit. Ziarele cred că iarăși se va reedita afacerea Lindbergh și cu odrasla miliardarului Mattson a murit, încă din pri­mele zile ale răpirei. Urarea de Anul Nou a Suveranului Festivitatea din Sala Tronului Voiu sta la veghe, fără prihană şi fără odihna ca liniştea şi proprietatea ţării să se întărească Alsa, Bucureşti, 2 (Sic). P­eri dimineaţă s’a sărbătorit în Capitală cu un fast deosebit ziua Anului Nou. La ora 12 s’a oficiat la Patriarchie un serviciu religios la car a asistat M. S. Regele, membrii guvernului, corpul diploma­tic şi reprezentanţii autorităţilor civile şi miliare. După terminarea serviciul religios Suveranul a trecut în revistă garda de onoare aliniată in faţa Sfin­tei Patria­rchii după care întregul cor­tegiu s’a îndreptat in uraleie mu­lţimei spre palatul regal din Galea Victoriei. In sala Tronului Suveranul a primit­­ felicitările guvernului, bisericii, cor­pului diplomatic şi­­ ale autorităţilor. Primul a luat cuvântul I. P. S. S. Pa­­triarchul României, dr. Miron Criste­a, care într’altele a spus următoarele: In numele meu şi al­ bisericii no­a­­stre, al căruia prim credincios eşti Ma­iestatea Ta. Iţi doresc un an nou cu bine şi sănătate şi rog pe Dzeu ca să-ţi păstreze energia tinerească, voia de muncă şi zilnicile preocupaţii, precum pentru progresul bisericii aşa şi pen­tru tot ce este de interes naţional, pen­tru a întări aşezămintele şi posibilită­ţile de lucru, ca mai failes cei fără nici o avere decât munca braţelor lor, să-şi poată câştiga o bucată de pâine zilnică pentru ei şi familiile lor. Să trăiţi Majestate împreună cu Marele Voevod Mihai şi întreaga familie re­­ gală. ..Mii iii RĂSPUNSUL SUVERANULUI. Tuturor le-a răspuns M. Sa Regele, spunând următoarele: Domnule Preşedinte, înalt Prea Sfinte Patriarch, Ţin să vă nulţumesc pentru cuvintele­­ce mi le-aţi rostit în numlee ţării şi al bi­sericii, în această primă zi a Anului Nou. Este o zi în care avem datoria de a ne gândi la anul care a trecut şi mai ales să ne pregătim pentru anul ce vine. Anul care a trecut cu toate că a fost plin de griji, cu Voia lui Dumnezeu şi cuminţenia oamenil­­or, a trecut in pace Şi a dat anumite sem­ne de înviorare şi prosperitate. Fie că a­­ceeaşi credinţă supremă şi aceeaşi cumin­­ţenie să ne păstreze şi anul ce vine, ca un in de belşug. Acum doi ani tot cu un ase­menea prilej, am dat o indicat­iune de pro­gram de guvernare, program care se rezu­mă intr'un singur cuvânt: Gospodărie. Văd cu plăcere că în anumite ramuri ale acti­vităţii noastre publice s'a ţinut oarecum seamă de acest sfat şi că acest simţământ tare e prima grije a acelora cari sunt che­maţi a guverna este de a apăsa din ce în ce mai mult pe acest sentiment de gospo­­aauc.: — /„ce ULIt te UL ce mm u apucai cu năuc un Uur și tioiurU de esne 'o cer unu un mut ti culă u tulul oi ioc miorilor acestei (ări. __ ___ Care vor pineu /1 realizările anului 193/ nu este lucru s o spunem aci. ştiu to­tuşi cu sunt trei comandamente superioare cari vor cere pentru tură once sacrii teu: asie oştirea, sunt arămurile şi este sănăta­tea pupică. Acestea, ca toate mijloacele re­­­­strânse pe care te avem la îndemână, se vor putea înfăptui in parte, dacă la chi­verniseala lor va sta acel spirit de strânsă şi cuminte gospodărie. Atât guvernanţilor de azi, cât şi celor cari in decursul vremu­rilor, vor fi chemaţi să conducă această ţară, le dau acest sfat. Dacă vor să păstre­ze un renume, dacă vor să fie iubiţi de această ţară, şi dacă vor ca eu ca Suveran, să le dau tot sprijinul, pe care trebuie să-l dau guvernelor mele, aceasta va depinde înainte de toate numai şi numai de sen­timentul absolut de gospodărie şi utilitate publică. Ţara aceasta şi întregul popor al meu să fie convinşi că din acest loc, unde mă găsesc prin voinţa acelui Atotputernic şi prin voinţa­­ odorului meu, eu sunt ace­la care voiu sta straje neclintită pentru ca acest desident al meu si al tării, să i se îndeplinească toti aceia care . vor sii aibe, o t •••-.». f,-ea. ;n • Astăzi voiu ace ap­el ia cei pesimist;, u cdt crezi că rău, cu atât trebuie să-fi dai silinţa ca ele să mean­gă mai bine. De aceea apelul meu la Unire, apelul meu la colaborare sufle­tească, pe care an de an şi zi de zi lam făcut conducătorilor acestei ţări, să în­dreaptă astăzi către aceia care văd mai mult rău decât bine şi care deci trebuie să priceapă că orişice patimă personală tre­buie dată la o parte şi că numai satisface­rea intereselor ţării poate să îndrepteze răul pe care-l văd ei. Urând tării şi poponului meu un an nou fericit, plin de prosperitate şi de liniş­te, îmi reînoesc făgăduinţa, că voiu fi ace­la care fără prihană, şi fără odihnă voiu sta de veghe ca această linişte să se păs­treze şi această prosperitate să se întărea­scă. Aşa să-fi ajute Dumnezeu! » M. S. REGELE CAROL AL II-LEA ) Guvernamentalii spanioli se înarmează cu febrilitate LONDRA, 2 (Rador). .. Se anunţă că ntra 18 şi 31 Decemvrie au trecut, prin jordanele, spre Mediterană 11 vapoare so­vietici şi unul spaniol. In aceiaşi perioadă au trecut, în sens invers, 15 vapoare sovietice şi unul spaniol, toate deservind interesele guvernului din Valencia. In adus timp agenţia „Havas" anunţă că în Mexico au fost aduse până acum 6 a­ivioane tip tiCurtis Condor“ putând trans­porta 16 persoane. Avioanele au fost de­montate la Vera Cruz şi îmbarcate pe va­sul spaniol „Motomar" care le-a transpor­tat la Valencia. Pe aceiaşi cale au mai fost cumpărate câteva duzine de avioane de vânătoare cari deasemenea vor fi trimise în Spania. In acelaş timp preşedintele Republicei Mexico a făcut cunoscut că a trimis guver­namentalilor din Spania arme şi muniţiuni în valoare de 1.500.000 dolari. României” De sărbători poşta ne-a adus pro­spectul unei importante lucrari ce ur­mează sa apar­a in cursul anului 19­9l. Li vorba al „Enciclopedia r­omăniei" redacta ia am vrei volume man, cuprin­zând 11OUO pagini cu zoua toco montaje si fotografii si 51­0 harţi in culori şi planşe. Volumul I. va cuprinde materialul poliic-administrativ, volumul al doi­­lea materialul economic, iar volumul al treilea materialul cultural, toate trei însumând un inventar al Româ­niei moderne, cuprinzând condiţiile de viaţă şi manifestante poporului româ­nesc,­­ pe pomul polnic-administrativ, economic şi cultural. Nevoia unei enciclopedii a României este simţită de multa vreme dar mai ales dela razooi încoace, ti­ngura lu­crare de acest fel, cea a lui Diacono­­vici nu şi-a men păstrat in cea mai mare parce aecav caracterul istoric, cuprinsul ei fiia depăşit demult. trin­asaşi proporţiile ei, enciclopedia ,poi­­ierva“ deja ului, nu putea împlini de­cât parţial şi în condiţii moueste ne­voia unei enciclopedii de informare ge­neral şi de accumemare. Ţari cu mult mai mici decât noi şi cu posibilităţi materiale mult mai re­duse şi-au împlinit in mod serwincit nevoile culturate. Ungaria bunaoara are mai multe enciclopedii temeinic întocmite şi cine rea aviuie, lexicoane istorice luxoase cari constitue poaoaoa bibliotecilor, monografii complete in cate trei-patru volume mari pentru fiecare judeţ, dicţionare raspanan­e. Toate acestea in afara lucrărilor de pură specialitate cum avem nan. / ruiţio­­narul sivcwfvmi&i sau Atlasul timvei romane. lata dec/, iniţiativa tipăririi unei „Enciclopedii a României'­ este un fapt culturat din primul ordin . Prosper­tul subliniază că la lucrarea wjcasta au colaborat 150 de personali­tăţi culturale şi cu ironiei a doua vo­lume puse sub tipar la Monitorul Ofi­­cial şi m­anprimeriile s­tatului, vor apa­re in cursul lunii neoruane. Planul Enciclopediei României nu este acela al dicţionarului alfabetic, ci unul so­ciologic, subiectul I fiind tratat in cadre si manifestam. Am parcurs Lista colaboratorilor în­­trelor doua volume, pentru ca cea a co­laboratorilor volumului cultural va fi data publicităţii numai in La coroane. Am găsit, fireşte, in majoritatea sdro­­bitoare, nume de specialişti, ceea ce garantează exactitatea lucrării dar ceea ce ar putea sa fie in pagubă acelei vieţi lăuntrice a cărţilor de acest fel, care apropie sufletul cititorilor. Din lista colaboratorilor lipsesc nu­mele cari să reprezinte contribuţia provinciilor unite. Ardeleni am găsit abia vreo doi. Nu este vorba aici de nici un fel de regionalism şi nu am vrea să fim înţeleşi greşit. Dar sunt cadre şi manifestări speciale de viaţă în provinciile unite, care sunt cunos­cute mai adânc de către oameni de cul­tură şi de specialitate ai acestor pro­vincii. Cum este firesc, realităţile lo­cale işi au cunoscătorii lor, şi dintr’o lucrare ca Enciclopedia României“ nu poate lipsi contribuţia de muncă a provinciilor. Sunt însă aceste câteva observaţii făcute doar pe marginea prospectului. Aşteptăm apariţia lucrării, care e me­nită să umple un gol simţit.

Next